3rh-39/20 — cu privire la anularea actului administrativ

3rh-39/20 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3rh-39/20

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău – A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție – T. Chișca-Doneva, N. Craiu, Sv. Moldovan

ÎNCHEIERE

05 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând cererea de revizuire depusă de Marin Tofan,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Marin Tofan împotriva Consiliului Superior al Procurorilor și

procurorilor în Procuratura raionului Criuleni – Ivan Rapeșco și Alexandru

Botnaru cu privire la anularea hotărârii CSP nr. 5/2-04d/19-606 din 11 iulie 2019 și

obligarea reluării examinării contestației nr. 645 din 27 iunie 2019,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, prin

care s-a respins recursul depus de Marin Tofan și s-a menținut încheierea din 29

octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 23 iulie 2019, Marin Tofan și reprezentantul acestuia, avocatul Iuri

Sorochin au depus la Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal,

cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva

Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea hotărârii CSP nr. 5/2-

04d/19-606 din 11 iulie 2019 și obligarea reluării examinării contestației nr. 645

din 27 iunie 2019 (f.d. 2 recto-verso, 16).

Prin încheierea din 31 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție, cauza a fost

transmisă pentru examinare conform competenței materiale la Curtea de Apel

Chișinău (f.d. 22-23).

Prin încheierea din 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău

reclamantului Marin Tofan și avocatului Iuri Sorochin le-a fost stabilit termen de

10 zile din momentul comunicării încheierii pentru prezentarea cererii de chemare

în judecată în care să fie indicată: denumirea pârâtului în calitatea de autoritate

publică și sediul acesteia; copia actului de identitate al reclamantului, persoană

fizică; originalul mandatului avocatului Iuri Sorochin, precum și copiile de pe toate

înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată, într-un număr egal cu

numărul de participanți la proces.

S-a comunicat lui Marin Tofan și avocatului Iuri Sorochin că în cazul în care

nu vor lichida neajunsurile menționate, cererea de chemare în judecată va fi

declarată inadmisibilă din oficiu, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. h) din Codul

1

administrativ (f.d. 28-30).

La 09 octombrie 2019, Marin Tofan a depus, prin intermediul oficiului poștal,

cerere de chemare în judecată concretizată îndreptată împotriva Consiliului

Superior al Procurorilor și procurorilor în Procuratura raionului Criuleni – Ivan

Rapeșco și Alexandru Botnaru cu privire la anularea hotărârii CSP nr. 5/2-04d/19-

606 din 11 iulie 2019 și obligarea reluării examinării contestației nr. 645 din 27

iunie 2019 (f.d. 33-recto-verso, 48).

Prin încheierea din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul

art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, cererea de chemare în judecată

depusă de Marin Tofan s-a declarat inadmisibilă (f.d. 49-53).

La 04 noiembrie 2019, Marin Tofan a depus prin intermediul oficiului poștal,

recurs împotriva încheierii din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii respective, cu emiterea

unei decizii noi de admitere a acțiunii (f.d. 55 recto-verso, 56)

Prin decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

recursul depus de Marin Tofan și s-a menținut încheierea din 29 octombrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău (f.d. 66-69).

La 23 iunie 2020, Marin Tofan a depus la Curtea Supremă de Justiție, prin

intermediul oficiului poștal cerere de recurs împotriva deciziei din 20 noiembrie

2019 a Curții Supreme de Justiție (f.d. 76-79, 99).

Argumentele revizuirii, în esență, se rezumă la faptul că, la 17 iunie 2020,

Curtea Supremă de Justiție a emis decizie în dosarul nr. 3ra-572/20, care are obiect

material analogic, din punct de vedere a temeiurilor de drept și de fapt, cu prezenta

cauză. Or, în ambele situații la baza acestor acțiuni a stat obligarea CSP și

persoanele terțe să dispună reluarea și examinarea contestațiilor, precum și

prezentarea dosarelor speciale de investigații inclusiv a informațiilor și înscrisurilor

necesare la care revizuentul nu a avut acces.

În condițiile speței, la baza deciziei din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme

de Justiție (dosarul nr. 3r-244/19) și a încheierii din 29 octombrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a stat pct.777 din Regulamentul privind organizarea și activitatea

Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor, prin care răspunsurile Colegiului de etică și disciplină eliberate devin

automat irevocabile, iar persoanele cointeresate sunt lipsite de dreptul de a contesta

aceste decizii în conformitate cu prevederile art. 79 din Legea nr. 3 din 25

februarie 2016 cu privire la Procuratură.

Însă, prin decizia din 17 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție (dosarul

nr. 3ra-572/20), Colegiul lărgit a conchis că prevederile pct. 777 din Regulamentul

privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică nu poate servi

temei de respingere a acțiunii de către Curtea de Apel Chișinău, în situația în care

pct. 78 din același Regulament îi conferă persoanei dreptul de a contesta la

Consiliul Superior al Procurorilor hotărârile Colegiului pe cauza disciplinară.

Acest fapt ar constitui o îngrădire a reclamantului la dreptul la un proces echitabil.

În cadrul acelui dosar, Curtea Supremă de Justiție a reținut că pct. 777 din

Regulamentul nominalizat contravine dispozițiilor Legii cu privire la Procuratură

nr. 3 din 25 februarie 2016, care este act normativ ierarhic superior. Așa, pentru

justa soluționare a litigiului, Curtea de Apel Chișinău urma să inițieze din oficiu

controlul de legalitate al pct. 777 din Regulament, deoarece în situația în care actul

administrativ individual contestat este emis în baza unui act administrativ normativ

contrar altor acte normative ierarhic superioare, prevederile prezentului act nu se

2

aplică. Respectiv, Curtea de Apel Chișinău urmează inițial să se expună asupra

excepției de ilegalitate a pct. 777 din Regulament, iar ulterior să soluționeze fondul

litigiului.

În acest context, revizuentul a considerat oportună retractarea deciziei din 20

noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție emise în dosarul nr. 3r-244/19, în

temeiul art. 449 lit. e) din Codul de procedură civilă. Or, asupra aceluiași obiect

dedus judecății există două decizii irevocabile cu soluții diferite.

La 16 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat participanților la

proces, pentru notificare, copia cererii de revizuire depuse de Marin Tofan,

explicându-le dreptul de a depune referință asupra motivelor acesteia (f.d. 101).

Deși, conform avizelor de recepție a corespondenței, Consiliul Superior al

Procurorilor, procurii Alexandru Botnaru și Ivan Rapeșco au recepționat copia

cererii de revizuire la 21 iulie 2020, nu au făcut uz de dreptul lor procedural de a

depune referințe, prin care să-și expună opinia asupra motivelor formulate în

cererea de revizuire (f.d. 103-105).

În debut, Colegiul învederează că, la 01 aprilie 2019, a intrat în vigoare Codul

administrativ, care la articolul 258 alin. (3) stipulează că procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

La fel, este relevant că noul Cod administrativ nu reglementează instituția

revizuirii actelor judecătorești de dispoziție, dar la articolul 195 prevede că

procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile

Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

Respectiv, procedura revizuirii urmează a fi efectuată în conformitate cu

prevederile Codului de procedură civilă.

În conformitate cu articolul 450 lit. d) din Codul de procedură civilă, cererea

de revizuire se depune în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a

luat cunoștință de hotărârea, sentința sau decizia anulată sau modificată care a

servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere –

în cazul prevăzut la art. 449 lit. e).

Instanța de revizuire consideră că Marin Tofan s-a conformat prevederilor

legale și a respectat termenele instituite de legiuitor la articolul 450 lit. d) din

Codul de procedură civilă, deoarece actul judecătoresc în baza căruia este

întemeiată revizuirea datează cu 17 iunie 2020, iar cererea de revizuire a fost

depusă la 23 iunie 2020.

În sensul articolului 446 din Codul de procedură civilă, (1) pot fi supuse

revizuirii hotărîrile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor

instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

(2) Încheierile de încetare a procesului conform art. 265 lit. c) și d), precum și

cele prin care se respinge acțiunea ca fiind tardivă conform art. 1861 pot fi supuse

revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și

deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii. În aceste cazuri,

încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac.

3

Articolul 448 alin. (2) din Codul de procedură civilă stipulează că cererea de

revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută,

modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța

care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

În corespundere cu articolul 452 alin. (11) și (2) din Codul de procedură

civilă, dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de

Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea

participanților la proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire

consideră necesară prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea

lor. Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se

întemeiază.

Examinând admisibilitatea revizuirii, prin prisma argumentelor și în limitele

temeiurilor de drept invocate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că aceasta este

inadmisibilă, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheiere de respingere a

cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Primordial, Colegiul consideră oportun de a evoca faptul că revizuirea este o

cale extraordinară de atac – de retractare, prin intermediul căreia se poate obține

desființarea unui act judecătoresc de dispoziție irevocabil și reînnoirea judecății

sau examinării unei chestiuni, în cazurile expres determinate de lege, dar și cu

respectarea principiilor fundamentale ale unui proces echitabil.

O derogare de la acest principiu este permisă doar atunci când este necesară,

datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare.

În acest sens, urmează a fi notat că unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere

inter alia ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei

chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Securitatea

raporturilor juridice presupunând respectarea principiului res judicata, adică

principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest principiu cere

ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și

obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a

cauzei.

Prin urmare, redeschiderea unui proces civil este condiționată de respectarea

exigențelor de exercitare a căii extraordinare de atac prevăzute expres în Codul de

procedură civilă, iar scopul urmărit de titular nu trebuie să rezide în reexaminarea

cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri favorabile sie.

Or, competența instanțelor de revizuire trebuie exercitată întru corectarea

erorilor judiciare și omisiunilor justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două

opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O

derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară,

datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (cauzele Brumărescu v.

România, nr. 28342/95, § 61-62, Roșca v. Moldova, nr.6267/02, §24-25 și Riabîh

v. Rusia, § 52).

Reieșind din ipoteza relevată, Colegiul menționează că legiuitorul a prevăzut

mecanisme ce acordă posibilitatea desființării hotărârilor judecătorești irevocabile,

4

în cazul în care urmează a fi corectate anumite erori judiciare și omisiuni în cadrul

înfăptuirii justiției. Revizuirea fiind o cale de retractare și nu de reformare a

hotărârii, astfel încât redeschiderea procesului având loc doar în baza unor temeiuri

strict prevăzute de lege. Astfel, legiuitorul a prevăzut exhaustiv la articolul 449 din

Codul de procedură civilă temeiurile pentru declararea revizuirii.

În condițiile speței, Marin Tofan a încadrat argumentele invocate în cererea de

revizuire în temeiul prevăzut la articolul 449 lit. e) din Codul de procedură civilă,

care stipulează că revizuirea se declară în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat

hotărârea, sentința sau decizia instanței judecătorești care au servit drept temei

pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere.

Acest temei de revizuire vizează trei ipoteze, și anume situația când s-a anulat

ori s-a modificat: 1) hotărârea, 2) sentința sau 3) decizia instanței judecătorești,

care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se

cere.

Respectiv, acest temei de revizuire este aplicabil în situația în care actul de

dispoziție în cauză (hotărârea, sentința, ordonanța sau decizia) să fi stat la baza

emiterii hotărârii supuse revizuirii. Or, justificarea acestui temei constă în faptul că

au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanța la

pronunțarea hotărârii.

Implicit circumstanțelor cauzei, instanța de revizuire atestă că obiectul

material principal al prezentei cauze în contencios administrativ l-a format

controlul legalității hotărârii CSP nr. 5/2-04d/19-606 din 11 iulie 2019, iar obiectul

material principal al cauzei în dosarul nr. 3ra-572/20 (decizia din 17 iunie 2020 a

Curții Supreme de Justiție) l-a format controlul legalității hotărârii CSP nr. 5/2-

1205 din 06 noiembrie 2019.

La acest aspect Colegiul decelează că încheierea din 29 octombrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău și decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme de

Justiție, a cărei retractare se solicită în prezent, nu a fost întemeiată pe hotărârea

CSP nr. 5/2-1205 din 06 noiembrie 2019, care constituie obiectul cauzei în

contencios administrativ la care face referire revizuentul.

Respectiv, modificarea și/sau anularea hotărârii CSP nr. 5/2-1205 din 06

noiembrie 2019 nu poate produce careva efecte asupra obiectului prezentei cauze,

și anume hotărârii CSP nr. 5/2-04d/19-606 din 11 iulie 2019.

La fel, nu poate fi încadrat în dispoziția articolului 449 lit. e) din Codul de

procedură civilă, iar drept consecință nu poate fi considerat ca temei de revizuire,

faptul că Curtea Supremă de Justiție a reținut într-o altă cauză că instanța de fond

trebuia să inițieze din oficiu controlul de legalitate al pct. 777 din Regulament,

deoarece în situația în care actul administrativ individual contestat este emis în

baza unui act administrativ normativ contrar altor acte normative ierarhic

superioare, prevederile prezentului act nu se aplică.

Or, în condițiile din speță, nu au fost anulate prevederile pct. 777 din

Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică,

aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor, care au stat la baza

emiterii hotărârii CSP nr. 5/2-04d/19-606 din 11 iulie 2019.

În atare circumstanțe instanța de revizuire relevă că, atât timp cât sunt în

vigoare și produc efecte juridice prevederile pct. 777 din Regulamentul privind

organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin Hotărârea

Consiliului Superior al Procurorilor, argumentele formulate de Marin Tofan în

prezenta cerere de revizuire nu pot fi încadrate în temeiul de retractare a hotărârilor

5

judecătorești prevăzut la dispoziția articolului 449 lit. e) din Codul de procedură

civilă.

Astfel, corelând circumstanțele descrise supra cu scopul temeiului de

revizuire prevăzut la articolul 449 lit. e) din Codul de procedură civilă, Colegiul

consideră că argumentele cuprinse în cererea de revizuire sunt irelevante și lipsite

de substanță. Drept consecință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității

respingerii cererii de revizuire depuse de Marin Tofan, ca inadmisibilă.

Conform articolului 195 din Codul administrativ și în conformitate cu

articolul 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei din 20

noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, depusă de Marin Tofan în cauza de

contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Marin Tofan împotriva Consiliului Superior al Procurorilor și procurorilor în

Procuratura raionului Criuleni – Ivan Rapeșco și Alexandru Botnaru cu privire la

anularea hotărârii CSP nr. 5/2-04d/19-606 din 11 iulie 2019 și obligarea reluării

examinării contestației nr. 645 din 27 iunie 2019.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

6