3r-301/20 — Contestarea actului

Dosarul nr. 3r–301/20

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, M. Guzun, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Examinând recursul declarat de către Tofan Marin,

În cadrul cauzei de contencios administrativ intentate la acțiunea depusă de

Tofan Marin împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoane terțe procurorul

Ivan Repeșco și procurorul Alexandru Botnaru cu privire la anularea hotărârii și

obligarea examinării contestațiilor,

împotriva încheierii din 05 octombrie august 2020 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a fost declarată inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată

de Tofan Marin,

c o n s t a t ă:

La 18 noiembrie 2019, Tofan Marin a înaintat o acțiune în contencios

administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoane terțe

procurorii Ivan Repeșco și Alexandru Botnaru, solicitând anularea hotărârii nr. 5/2-

1205 din 06 noiembrie 2019 a Consiliului Superior al Procurorilor, obligarea

Consiliului Superior al Procurorilor de a relua examinarea contestațiilor asupra

hotărârilor Colegiului de etică și disciplină nr.3-61/19, 3-67/19 și 3-74/19 din 18

octombrie 2019, obligarea Consiliului Superior al Procurorilor de a prezenta avizul

Direcției Urmărire Penală din cadrul Procuraturii Generale, asupra acestor

contestații, cu prezentarea tuturor copiilor dosarelor disciplinare la contestațiile

depuse de dânsul asupra procurorilor vizați, precum și obligarea procurorilor Ivan

Repeșco și Alexandru Botnaru de a-i prezenta dosarele speciale MSI prin care s-au

întreprins măsuri speciale de investigații, interceptarea convorbirilor telefonice și

urmărirea vizuală cu înregistrarea comunicărilor.

Prin hotărârea din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Tofan Marin.

Prin decizia din 17 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

declarat de Tofan Marin, casată integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 24

februarie 2020, cu restituirea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 05 octombrie august 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost

declarată inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Tofan Marin.

La 15 octombrie 2020 (prin oficiul poștal), Tofan Marin a declarat recurs

împotriva încheierii din 05 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

1

casarea acesteia și emiterea unei hotărâri prin care acțiunea să fie admisă în modul

formulat.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de judecată a aplicat în mod eronat

legea, nu s-a supus cerințelor indicate de către instanța de recurs. Instanța de judecată

nu a elucidate toate aspectele invocate în acțiunea înaintată, în consecință fiind

încălcat accesul la justiție și principiul egalității armelor în proces.

În conformitate cu art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 05 octombrie

2020, astfel, recursul din 19 octombrie 2020, este depus cu respectarea termenului

prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Astfel, recursul s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data

și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Colegiul

judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea

de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței controlul

actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea

publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și

alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza Eriksson vs Suedia,

hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs Estonia, hotărârea din 08

noiembrie 2016, § 33 – 34).

Examinând recursul, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează a fi respins,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele

decizii: respinge recursul.

Instanța de recurs constată că obiect al recursului reprezintă încheierea din 05

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost declarată inadmisibilă

acțiunea în contecios administrativ depusă de Tofan Marin împotriva Consiliului

Superior al Procurorilor, persoane terțe procurorii Ivan Repeșco și Alexandru

Botnaru cu privire la anularea hotărârii nr. 5/2-1205 din 06 noiembrie 2019 a

Consiliului Superior al Procurorilor.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, acțiunea lui Tofan Marin a

fost îndreptată în contestarea unei operațiuni administrative, la caz răspunsul nr. 5/2-

1205 din 06 noiembrie 2019 al Consiliului Superior al Procurorilor, care nu produce

efecte juridice față de reclamant și nici față de terțe persoane. Or, prin răspunsul nr.

5/2-1205 din 06 noiembrie 2019 al Consiliului Superior al Procurorilor, s-a explicat

lui Tofan Marin că contestațiile nu pot fi primite spre examinare din motiv că

hotărârile Colegiului de disciplină și etică nr. 3-61/19, 3-67/19 și nr. 3-74/19 din 18

octombrie 2019, sunt irevocabile și nu pot fi supuse niciunei căi de atac.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

2

Justiție consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de

drept procedural care reglementează acțiunile instanței de judecată la acea fază a

procesului, pornind de la următoarele.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Codul administrativ,

actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială

întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în

domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin

nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

Potrivit art. 15 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, operațiunile

administrative sunt manifestările de voință sau activitățile autorităților publice care

nu produc ca atare efecte juridice. Operațiunile administrative pot fi contestate doar

concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția operațiunilor

administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terț.

În sensul art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Dispozițiile legale enunțate inter alia instituie testul de admisibilitate a acțiunii

în contencios administrativ, inclusiv pentru acțiunea în obligare. În acest context,

Colegiul reține că unul dintre elementele definitorii ale acțiunii în obligare, este

revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din formele activității

administrative. Or, o acțiune în contencios administrativ trebuie să urmărească

revendicarea unui drept subiectiv vătămat.

Potrivit art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, acțiunea în contencios

administrativ se declară inadmisibilă în special cînd reclamantul nu poate revendica

încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

Raportând la caz cadrul legal enunțat și reieșind din constatările susmenționate,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia inadmisibilității

acțiunii formulate de Tofan Marin împotriva împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor, persoane terțe procurorul Ivan Repeșco și procurorul Alexandru Botnaru

cu privire la anularea hotărârii și obligarea examinării contestațiilor. Or, la caz nu se

atestă vătămarea unui drept subiectiv a lui Tofan Marin.

Prima instanță corect a reținut că, potrivit pct. 77/7 din Regulamentul privind

organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, hotărârile Colegiului prin

care s-a dispus respingerea contestației și cele prin care s-a dispus remiterea

procedurii disciplinare Inspecției procurorilor pentru efectuarea investigațiilor

suplimentare, sunt irevocabile.

Colegiul constată că, acțiunea lui Tofan Marin a fost înaintată împotriva

răspunsului nr. 5/2-1205 din 06 noiembrie 2019 al Consiliului Superior al

Procurorilor, care de fapt are un conținut informativ și a fost emis de autoritatea

respectivă nu în scopul reglementării unui caz individual în domeniul dreptului

public și nici în scopul de a produce efecte juridice prin nașterea, modificarea sau

stingerea raporturilor juridice de drept public. Or, cele menționate în răspunsul

contestat, nu pot fi privite din punct de vedere a lezării drepturilor lui Tofan Marin

prin prisma normelor Codului administrativ, lege care guvernează speța, deoarece

3

revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate prin cererea de

chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi invocată vătămarea dreptului

propriu, iar expresiile utilizate în textul art. 17, 38 și 189 Cod administrativ de „drept

vătămat” și de „încălcarea unui drept al său” se referă la drepturi subiective concrete,

fiind excluse așa numitele drepturi prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau virtuale,

precum și acțiunile populare (actio popularis).

Respectiv, necesitatea declarării acțiunii ca fiind inadmisibilă, se datorează

faptului că protecția efectivă a drepturilor subiective impune instanței de judecată

obligația de a reține spre examinare doar acțiunile ce denotă un caracter serios, adică

un interes imediat și practic pentru reclamante de pe urma promovării și rezultatului

acțiunii în contenciosul administrativ, fapt ce în speță nu se confirmă.

Din considerentele menționate, și având în vedere faptul că încheierea Curții

de Apel Chișinău este legală, iar argumentele invocate sunt neîntemeiate, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge recursul și a menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Tofan Marin.

Se menține încheierea din 05 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de Tofan Marin

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoane terțe procurorul Ivan

Repeșco și procurorul Alexandru Botnaru cu privire la anularea hotărârii și obligarea

examinării contestațiilor.

Decizia este irevocabilă

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4