3ra-590/22 — contestarea actului administrativ individual defavorabil

3ra-590/22 — contestarea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-590/22

2-20091418-01-3ra-06062022

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Vitalie Galeru,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Vitalie Galeru împotriva Consiliului Superior al Procurorilor

cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva hotărârii din 28 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Vitalie Galeru,

c o n s t a t ă:

La 31 iulie 2020 Vitalie Galeru, reprezentat de avocatul Andrei Crasnostan a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor

cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil (f.d. 3-8).

În motivarea cererii de chemare în judecată, Vitalie Galeru, reprezentat de

avocatul Andrei Crasnostan a relatat că, prin deciziile inspectorului din cadrul

Inspecției Procurorilor, Natalia Cernous din 05 noiembrie 2019 și 26 noiembrie

2019 și a deciziei inspectorului din cadrul Inspecției Procurorilor Vasile Godoroja

din 31 ianuarie 2020, au fost transmise spre examinare Colegiului de disciplină și

etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor, trei cauze disciplinare intentate

în privința faptelor, ce ar constitui abateri disciplinare comise de procurorul Vitalie

Galeru, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, care prin prisma pct. 65

din Regulamentul privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și

etică, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor Nr. 12-228/16 din

14 septembrie 2016 (cu modificările ulterioare) au fost conexate și examinate

într-o procedură unică.

Astfel, în procedurile disciplinare nominalizate, procurorului Vitalie Galeru

i-au fost incriminate în calitate de abateri disciplinare faptele că:

- în urma verificărilor efectuate, la indicațiile Procurorului Șef al Procuraturii

Anticorupție Viorel Morari, la data de 03 octombrie 2019, în biroul 503, din

incinta Procuraturii Anticorupție, unde a activat procurorul Vitalie Galeru, au fost

1

depistate două mape, în care se aflau materialele cauzei penale Nr.XXXXXX,

intentată de Procuratura Anticorupție și transmisă procurorului respectiv pentru

exercitarea urmării penale, care nu erau cusute. La prezenta cauză penală urma a fi

conexată cauza penală Nr.XXXXXX, intentată de Procuratura mun. Chișinău și

transmisă în adresa Procuraturii Anticorupție, lucru care nu s-a efectuat de

procurorul Vitalie Galeru, fiind lăsate aceste chestiuni fără examinare și adoptare a

unei soluții finale referitoare la caz, iar în momentul transferării acestuia de la

Procuratura Anticorupție la Procuratura mun. Chișinău, aceste cauze penale nu au

fost transmise corespunzător Cancelariei instituției respective, prin act de predare-

primire, fiind lăsate fără supraveghere, în biroul de serviciu;

- în condiții similare, la data de 03 octombrie 2019, în biroul 503, din incinta

Procuraturii Anticorupție, unde a activat procurorul Vitalie Galeru au fost depistate

o parte din materialele cauzelor penale Nr.XXXXXX, Nr.XXXXXX,

Nr.XXXXXX, care au fost transmise pentru exercitarea urmării penale de către

procurorul respectiv și două dosare cadastrale în original, în privința imobilelor

Nr. cadastral XXXXXX și Nr. cadastral XXXXXX, care anterior au fost

recunoscute în calitate de corpuri delicte. Însă de către procurorul Vitalie Galeru,

în cadrul acestor cauze penale nu au fost întreprinse acțiunile corespunzătoare în

condițiile legislației procesuale, pentru a hotărî soarta corpurilor delicte și nu a fost

asigurată evidența strictă a acestor cauze penale. Totodată, au fost depistate

petițiile cet. Arcadie Scripnic și Vera Scripnic, care au fost adresate Procuraturii

mun. Chișinău la data de 10 noiembrie 2011 și 18 noiembrie 2011, dar la care

procurorul Vitalie Galeru nu a acordat răspunsul necesar, când activa în calitate de

procuror în cadrul Procuraturii mun. Chișinău;

- în a treia procedură disciplinară, i s-a incriminat procurorului Vitalie Galeru,

faptul că nu a întreprins măsuri corespunzătoare pentru cercetarea obiectivă și sub

toate aspectele, a circumstanțelor cauzelor penale Nr.XXXXXX și Nr.XXXXXX,

aflate în conducerea sa și investigate de către Direcția generală urmărire penală a

Centrului Național Anticorupție și prin aprobarea sa, în aceste cazuri s-au efectuat

fără necesitate legală, mai multe acțiuni procesuale, iar ulterior aceste cauze penale

fiind transmise în conducerea altui procuror, au fost clasate la data de 25 mai 2018,

cu scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor vizate.

Subsecvent, reclamantul a enunțat că în ședința Colegiului de disciplină și

etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor, parțial și-a recunoscut vina în

privința primelor 2 capete de acuzare, respectiv, prin Hotărârea Colegiului de

disciplină și etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor nr.3-21/20 din

29 mai 2020, s-a aplicat față de el sancțiunea disciplinară — avertismentul, pentru

abaterile disciplinare constatate.

Reclamantul a menționat că la 03 iunie 2020, inspectorul Inspecției

Procurorilor Natalia Cernous, a contestat Hotărârea Colegiului de disciplină și etică

de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor Nr.3-21/20 din 29 mai 2020, la

Consiliul Superior al Procurorilor, solicitând casarea acesteia și aplicarea unei

sancțiuni mai aspre față de procurorul Vitalie Galeru, pentru încălcările comise.

După examinarea prezentei contestații în ședințele din 25 iunie 2020 și

03 iulie 2020, prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor Nr. 1-57/2020

din 03 iulie 2020, s-a admis contestația Inspecției procurorilor, s-a casat hotărârea

Colegiului de disciplină și etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor

nr.3-21/20 din 29 mai 2020, adoptată în privința procurorului Vitalie Galeru și s-a

2

adoptat o nouă hotărâre, prin care s-a recunoscut vinovat procurorul Vitalie Galeru

de comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art.38 lit.a) din Legea Nr.3/2016 cu

privire la Procuratură și s-a aplicat în privința acestuia sancțiunea disciplinară -

mustrare. S-a recunoscut vinovat procurorul Vitalie Galeru de comiterea abaterii

disciplinare prevăzute de art.38 lit.e) din Legea Nr. 3/2016 cu privire la

Procuratură și s-a aplicat în privința acestuia sancțiunea disciplinară - eliberarea

din funcția de procuror. S-a stabilit definitiv în privința procurorului Vitalie Galeru

pentru concurs de abateri disciplinare, prin absorbția sancțiunii disciplinare mai

ușoare de sancțiunea disciplinară mai gravă, sancțiunea disciplinară - eliberarea din

funcția de procuror.

În opinia reclamantului, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor

nr. 1-57/2020 din 03 iulie 2020, este ilegală și pasibilă de a fi anulată integral,

deoarece Consiliul Superior al Procurorilor, potrivit cadrului legal, nu are

competențe de a adopta hotărârii, prin care să aplice sancțiunea - eliberarea din

funcția de procuror.

De asemenea, potrivit prevederilor legale, procedura disciplinară în privința

examinării abaterilor disciplinare incriminate procurorului, urmează a se examina

obligatoriu cu respectarea principiului legalității.

Astfel, sancțiunea - eliberare din funcția de procuror, este atribuită în

competența Colegiul de disciplină și etică, iar Consiliul Superior al Procurorilor cu

toate că examinează contestațiile împotriva hotărârilor acestui Colegiu, reieșind din

conținutul Legii cu privire la procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, poate să

constate abaterea disciplinară și la caz corespunzător, poate face propuneri

Procurorului General, referitor la eliberarea din funcție a procurorului vizat cu

încetarea relațiilor de serviciu, dar nu poate aplica nemijlocit această sancțiune.

Prin urmare, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-57/2020 din

03 iulie 2020, este adoptată peste limita competențelor legale a acestui organ

administrativ de stat.

Mai mult, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor Nr.1-57/2020 din

03 iulie 2020, nu este întocmită și publicată cu respectarea termenilor legali, fapt

care încalcă drepturile și libertățile legale ale persoanei vizate, dar și principiile

legalității și transparenței.

În argumentarea opiniei enunțate, reclamantul a menționat că

nepublicarea Hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-57/2020 din

03 iulie 2020, în termenul stabilit de lege, precum și neprezentarea acesteia în

formă motivată persoanei vizate, încalcă în mod direct principiile stabilite pentru

derularea procedurii disciplinare în privința procurorului, prevăzute de art.39 din

Legea cu privire la procuratură nr.3 din 25 februarie 2016. Iar, pe cale de

consecință drepturile constituționale ale persoanei vizate, la apărare și la muncă,

or, hotărârea nominalizată, a servit drept temei de emitere de către Procurorul

General a ordinului nr.893-p din 07 iulie 2020, prin care Vitalie Galeru a fost

eliberat din funcția de procuror în Procuratura mun. Chișinău și concediat din

Procuratură.

Ținând cont de cele enunțate, Vitalie Galeru, reprezentat de avocatul

Andrei Crasnostan a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Superior al

Procurorilor nr.1-57/2020 din 03 iulie 2020 „Cu privire la examinarea contestației

împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr.3-21/20 din 29 mai 2020,

adoptată în privința procurorului Vitalie Galeru”.

3

Prin hotărârea din 28 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea depusă de Vitalie Galeru împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor privind anularea Hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor

nr.1-57/2020 din 03 iulie 2020 „Cu privire la examinarea contestației împotriva

hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr.3-21/20 din 29 mai 2020, adoptată în

privința procurorului Vitalie Galeru” (f.d.33-67, Vol.II).

În susținerea hotărârii emise, Curtea de Apel Chișinău analizând materialele

cauzei și având în vedere dispozițiile art.16 alin. (1), art. 225 alin. (1) și (2), art. 137

alin.(1)-(4) din Codul administrativ, art.1251 din Constituția Republicii Moldova,

art.70 alin.(1) lit. f), art.77 alin.(6) și (7), art.82, art. 85 alin.(1)-(3), art.86 alin.(1)

și (3), art.89 din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, a

conchis că, la adoptarea Hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-57/2020

din 03 iulie 2020 „Cu privire la contestarea hotărârii Colegiului de disciplină și

etică nr.3-21/20 din 29 mai 2020 în privința procurorului Vitalie Galeru”,

autoritatea publică și-a exercitat dreptul discreționar de vot, reieșind din

circumstanțele de fapt constatate și cu prevederile normative, care se circumscriu

procedurii disciplinare în privința procurorilor privind examinarea contestațiilor

împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică.

Astfel, Consiliul Superior al Procurorilor a acționat în limitele

împuternicirilor acordate de lege, cu respectarea procedurii prevăzute în acest sens,

hotărârea adoptată fiind luată de un organ colegial, ca urmare a analizei faptelor

relevante pentru luarea deciziei enunțate, precum și a realizării procedurii de vot.

Argumentele reclamantului cu privire la faptul că, procedurile disciplinare au

fost pornite cu încălcarea normelor legale, deoarece procurorul –șef al Direcției

urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale nu avea competența de a

sesiza Inspecția Procurorilor, Curtea de apel Chișinău le-a catalogat ca fiind

neîntemeiate.

Aceasta, deoarece conform art.124 din Constituția Republicii Moldova,

Procuratura este o instituție publică autonomă în cadrul autorității judecătorești, ce

contribuie la înfăptuirea justiției, apărarea drepturilor, libertăților și intereselor

legitime ale persoanei, societății și statului prin intermediul procedurilor penale și

al altor proceduri prevăzute de lege. Atribuțiile Procuraturii sunt exercitate de

procurori. Competențele, modul de organizare și funcționare a Procuraturii se

stabilesc prin lege.

Aici, prima instanță a făcut trimitere și la decizia nr. 30 din 29 martie 2018 a

Curții Constituționale, în care Curtea a constatat că textul articolului 124 din

Constituție nu conține prevederi exprese cu privire la independența procesuală a

procurorului sau cu privire la posibilitatea exercitării controlului ierarhic de către

procurorii ierarhic superiori. Norma constituțională indică, în această privință, că

„[c]competențele, modul de organizare și funcționare a Procuraturii se stabilesc

prin lege”. Astfel, Curtea a observat că art.3 alin.(4), intitulat „Principiile de

organizare și de activitate ale Procuraturii și procurorului”, din Legea nr.3 din

25 februarie 2016 cu privire la Procuratură conține prevederi exprese referitoare la

independența procesuală a procurorului. Acest articol stabilește faptul că

procurorul își desfășoară activitatea în baza principiilor legalității, imparțialității,

rezonabilității, integrității și independenței procesuale, care îi oferă posibilitatea de

a lua în mod independent și unipersonal decizii în cauzele pe care le

gestionează.…].

4

Subsecvent, invocând dispozițiile art. 3, 21, 29, art.53 alin.(1), (2), art.57

alin.(1) ale Codului administrativ, art.3 alin.(4), (5) și (6), art.12 alin.(1) și (3),

art.43 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016,

precum și prevederile pct.2.1 și 2.2 ale Regulamentului privind conținutul și

procedura de depunere a sesizării cu privire la abaterea disciplinară comisă de

procuror, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-240/16

din 29 septembrie 2016, dar și a pct.5, 11 ale cap. III din titlului I, pct.3 al cap. I

din titlul II, cap. V secțiunea 1 lit.a), secțiunea 2 pct.3)-4), secțiunea 3 pct.2) din

titlul II ale Regulamentului Procuraturii, aprobat de Procurorul General nr. 24/28

din 24 septembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a constatat că la 31 decembrie

2019, Procurorul–șef al Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii

Generale, Adrian Mircos, în mod legal a înaintat Consiliului Superior al

Procurorilor sesizările cu privire la faptele ce pot constitui abateri disciplinare,

comise de procurorul Vitalie Galeru, în cadrul cauzelor penale nr.XXXXXX și

nr.XXXXXX. Or, Procurorul–șef al Direcției urmărire penală și criminalistică a

Procuraturii Generale avea competențe privind sesizarea Inspecției Procurorilor cu

privire la abaterile disciplinare comise de procurorul Vitalie Galeru, care activa în

Procuratura Anticorupție. De altfel, potrivit normelor legale, este în drept să

sesizeze Inspecția Procurorilor - orice persoană interesată; membrii Consiliului

Superior al Procurorilor; membrii Colegiului de evaluare a performanțelor

procurorilor în condițiile art.31 alin.(5) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din

25 februarie 2016; Procurorul General; procurorii-șefi; Inspecția procurorilor, în

urma controalelor efectuate și procurorii din cadrul secției unificare a practicii în

domeniul urmăririi penale din cadrul Procuraturii Generale.

Argumentul invocat de reclamant că Procurorul –șef al Direcției urmărire

penală și criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos a înaintat sesizarea

la solicitarea Procurorului General Alexandr Stoianoglo, prima instanță la apreciat

ca fiind neîntemeiat, deoarece prin dispoziția Procurorului General, Alexandr

Stoianoglo nr.75/33 din 09 decembrie 2019 „Cu privire la controlul activității

Procuraturii Anticorupție”, s-a dispus: a supune controlului activitatea Procuraturii

Anticorupție pentru perioada 01 ianuarie 2016-20 decembrie 2019; Constituirea

Grupului de control a) pe segmentul urmării penale: Ruslan Popov, […] Procurorii

controlori pe segmentul urmăririi penale: Adrian Mircos - procurorul –șef al

Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale […] (f.d.12-14,

din dosarul disciplinar nr.35-53/13 vol.V).

Altfel spus, Procurorul General Alexandr Stoianoglo, a dispus numai

efectuarea controlului activității Procuraturii Anticorupție și nu nemijlocit a

activității procurorului Vitalie Galeru, iar reclamantul nu a prezentat probe care să

confirme contrariul.

Ce ține de argumentul invocat de reclamant precum că, Hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr.1-57/2020 din 03 iulie 2020, ca fiind în frauda

procedurii de adoptare, deoarece sesizările s-au făcut la solicitarea Procurorului

General, Alexandr Stoianoglo și că acesta s-a expus în mass-media privitor la

vinovăția lui Vitalie Galeru, Completul de judecată îl consideră ca fiind

neîntemeiat, or potrivit materialelor cauzei se atestă că, sesizările înaintate au fost

înaintate de Procurorul-Șef al Procuraturii Anticorupție, Viorel Morari și de

Procurorul–Șef al Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii

5

Generale, Adrian Mircos, dar nu de Procurorul General, Alexandr Stoianoglo, or,

careva probe în acest sens nu au fost prezentate.

Referitor la faptul că Procurorul General Alexandr Stoianoglo, a participat la

o emisiune televizată, unde s-a expus asupra încălcărilor comise de reclamantul

Vitalie Galeru, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, acest fapt a avut loc după

emiterea hotărârii contestate, respectiv nu sunt întrunite condițiile prevăzute de

art.49 și 50 Cod administrativ, de a împiedica membrul de drept al Consiliului

Superior al Procurorilor, Procurorul General Alexandr Stoianoglo, de a participa la

examinarea contestației depuse de Inspectorul din cadrul Inspecției Procurorilor a

Procuraturii Generale, Natalia Cernous împotriva Hotărârii Colegiului de disciplină

și etică nr.3-21/20 din 29 mai 2020 în privința procurorului Vitalie Galeru.

Argumentul invocat de reclamant precum că actul contestat nu este întocmit și

publicat cu respectarea prevederilor legale, instanța ierarhic inferioară la catalogat

ca fiind neîntemeiat, întrucât potrivit materialelor cauzei, reclamantul a avut acces

la textul integral al Hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor din 03 iulie 2020.

Mai mult, examinarea contestației împotriva hotărârii Colegiului de disciplină

și etică nr.3-21/20 din 29 mai 2020, a avut loc în ședință închisă în conformitate cu

prevederile legale. Or, legislația națională acordă posibilitatea examinării cauzelor

în ședință închisă, pentru a preveni divulgarea unor informații care se referă la

aspectele intime ale vieții, ce lezează onoarea, demnitatea sau reputația

profesională, ori la alte circumstanțe, care ar putea prejudicia interesele

participanților la proces, ordinea publică sau moralitatea, inclusiv informațiilor

care consemnează date cu caracter personal atribuite la secret de stat, profesional,

bancar, medical, comercial sau fiscal și a altor informații cu accesibilitate limitată

sau operațiunilor administrative, desfășurate în legătură cu gestionarea dosarelor

penale, precum și mijloacelor utilizate în acest sens, informații ce țin de

confidențialitatea procesului penal sau alte informații oficiale cu accesibilitate

limitată.

Astfel, pe cale de consecință, derivă și necesitatea că legislația procesuală să

asigure protecția datelor cu caracter personal la publicarea hotărârilor. Prin urmare,

Consiliul Superior al Procurorilor a publicat numai partea dispozitivă a hotărârii

contestate, or, în hotărâre au fost constatate abaterile disciplinare a procurorului

Vitalie Galeru ce ține de neîndeplinirea atribuțiilor procesuale în cauzele penale,

care sunt în exercitarea urmăririi penale, pe care nu există o soluție procesuală

finală și prin urmare era necesar de a respecta principiul confidențialității urmăririi

penale.

Complementar, prima instanță a reținut că la momentul emiterii actului

contestat, Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016 și

Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, adoptat prin Hotărârea

nr.12-225/16 din 14 septembrie 2016, nu reglementau modul de publicare a

hotărârilor pe site-ul Consiliului Superior al Procurorilor și nici nu stabileau

obligativitatea depersonalizării hotărârilor, respectiv pârâtul pentru a nu admite

scurgeri de informații cu acces limitat și/sau încălcarea principiului

confidențialității, întemeiat a ajuns la concluzia de a nu publica hotărârea

contestată integral, dar numai partea dispozitivă.

Reieșind din cele menționate, Curtea de Apel Chișinău a conchis că hotărârea

contestată a fost emisă cu respectarea procedurii prevăzute de normele legale, iar

6

anumite circumstanțe ce ar confirma că pârâtul a încălcat procedura de examinare a

cauzei nu au fost constatate.

De asemenea, instanța ierarhic inferioară a opinat că Consiliul Superior al

Procurorilor întemeiat a ajuns la concluzia că Vitalie Galeru, fiind persoană cu

funcție de demnitate publică și conștientizând rolul și importanța atribuțiilor ce îi

reveneau în cadrul exercitării funcției, a lăsat în nelucrare din motive neîntemeiate

dosarele penale nr.XXXXXX, nr.XXXXXX, nr.XXXXXX, nr.XXXXXX,

nr.XXXXXX și nr.XXXXXX perioade excesive, generând stagnarea urmăririi

penale. Astfel, prin acțiunile acestuia s-au compromis standardele termenului

rezonabil de efectuare a urmăririi penale în raport cu dosarele nominalizate, nu s-a

asigurat drepturile persoanelor la un proces echitabil, prin examinarea cauzelor

într-un termen rezonabil, nu s-au întreprins pe aceste dosare penale toate măsurile

necesare în vederea stabilirii circumstanțelor relevante. Or, acesta nu a întreprins

măsurile necesare pentru asigurarea păstrării conforme a dosarelor penale și

materialelor repartizate în gestiunea sa, abandonându-le într-o manieră insolentă

fără supraveghere, soluții procesual-penale și mișcare procesuală, prin depozitarea

lor nescuzabilă, care a dus la excluderea acestora din circuitul procesual și

instituțional, a generat riscul afectării integrității și confidențialității lor, precum și

nu a asigurat respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului în

exercitarea atribuțiilor sale, iar probe care să confirme contrariul nu au fost

prezentate.

La fel, prima instanță a apreciat ca fiind justă concluzia Consiliului Superior

al Procurorilor că conduita procurorului Vitalie Galeru în raport cu dosarele penale

nominalizate nu este un caz izolat, dar are caracter repetitiv și vicios, fiind

încălcate grav normele legale, care reglementează termenul rezonabil și

plenitudinea urmăririi penale, dreptul persoanei la un proces echitabil, rolul activ al

procurorului în cadrul urmăririi penale, modul de păstrare a confidențialității

urmăririi penale, regulile de transmitere a dosarelor penale și a altor materiale din

gestiune, dar și prestigiul și autoritatea funcției de procuror, fiind întrunit

elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art.38

lit.e) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 31 și 118 din Codul administrativ, instanța

ierarhic inferioară a relevat că Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor

nr.1-57/2020 din 03 iulie 2020 este motivată, în conformitate cu normele legale

unde sunt indicate argumentele, care sunt bazate pe o cercetare amplă a

materialelor cauzei și a probelor acumulate de inspecția procurorilor în raport cu

poziția părților în procedura administrativă.

În partea ce ține de anexarea ordonanțelor la cauzele penale nr.XXXXXX,

nr.XXXXXX, nr.XXXXXX, nr.XXXXXX, nr.XXXXXX, nr.XXXXXX, în

cazurile în care persistă relații civile, Curtea de Apel Chișinău a reținut ca fiind

justă concluzia pârâtului că, în cazurile date procurorii corect au clasat dosarele, pe

când procurorul Vitalie Galeru a admis declanșarea urmăririi penale și a contribuit

la efectuarea acțiunilor procesual-penale pe caz, inclusiv acțiuni cu caracter de

ingerință în viața privată a persoanei (perchezițiile petrecute la domiciliile

reprezentanților autorității publice locale), deși Curtea Supremă de Justiție, încă la

data de 27 decembrie 2017 își expuse opinia, fiind adoptată hotărârea în care au

fost formulate concluzii asupra litigiului de referință, iar urmărirea penală a fost

pornită peste aproape două luni de zile, la data de 19 februarie 2018.

7

Astfel, modul în care a acționat procurorul Vitalie Galeru a fost inconsistent și

irelevant, conflictul juridic existent se examina și a fost soluționat pe rolul instanței

de judecată civile, finalizându-se cu pronunțarea la 27 decembrie 2017 a deciziei

Curții Supreme de Justiție, prin care a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, acțiunea

SRL „Extradiv Com” împotriva Primăriei or. Sângera pe acest litigiu.

Referitor la argumentul invocat de reclamant în acest sens, prima instanță a

reținut că nu poate fi limitat dreptul oricărei persoane, care se consideră lezată în

drepturi, să depună plângeri sau sesizări la organele de drept, însă existența pe

acest caz a unei investigații prealabile, în temeiul art.274 din Codul de procedură

penală, era deja cadrul adecvat și suficient ca să se dea răspunsul obiectiv privind

ordinea de soluționare a conflictului. Or, tocmai aceasta și este menirea organelor

de drept ca după investigațiile preliminare, să facă clarificările juridice de rigoare

și să decidă asupra avansării spre urmărirea penală sau explicarea căilor prevăzute

de lege pentru restabilirea drepturilor.

Așadar, misiunea-cheie de concretizare a aspectelor juridice revenea, în

această speță, procurorului Vitalie Galeru, care urma să întreprindă măsurile

necesare pentru a nu admite declanșarea unei proceduri penale neîntemeiate.

Argumentul invocat de reclamant că în cadrul cauzelor penale a efectuat

acțiuni de urmărire penală, Curtea de Apel Chișinău la catalogat ca fiind

neîntemeiat, deoarece la data când a fost identificată situația abandonării de către

reclamant a dosarelor în biroul nr.503, nu erau efectuate acțiuni, or, art.255 alin.(2)

din Codul de procedură penală stipulează expres că ordonanța trebuie să fie

motivată și să cuprindă: data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea

persoanei care o întocmește, cauza la care se referă, obiectul acțiunii sau măsurii

procesuale, temeiul legal al acesteia și semnătura celui care a întocmit-o, iar

ordonanța nesemnată de persoana care a întocmit-o nu are putere juridică și se

consideră nulă. Astfel, orice alt format al ordonanțelor decât cel semnat este doar

un proiect și nu poate fi calificat drept act procedural corespunzător.

Prin urmare, la data depistării situației dosarelor abandonate în biroul nr.503,

nu era adoptată o soluție procesual-penală, urmărirea penală având statut de aflare

în derulare.

De altfel, instanța ierarhic inferioară a respins ca fiind neîntemeiat argumentul

reclamantului că actul administrativ contestat este adoptat cu încălcarea

principiului respectării independenței decizionale a procurorului. Or, reieșind din

dispozițiile Avizului nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor

Europeni (CCPE) privind normele și principiile europene referitoare la procurori,

în conformitate cu care independența procurorilor nu este o prerogativă sau un

privilegiu acordat în interesul procurorilor, ci o garanție pentru o justiție echitabilă,

imparțială și eficientă, care protejează atât interesele publice, cât și cele private ale

persoanelor în cauză, dar și ale pct. 6.2.1 al Codului de Etică al procurorilor,

aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016,

efectuarea controlului activității procurorului nu reprezintă încălcarea principiului

respectării independenței decizionale a procurorului, dar urmărește scopul

îmbunătățirii calității actului de justiție, a eficienței activității Procuraturii,

performanței organizatorice a procuraturilor și a procurorilor.

Astfel, Consiliul Superior al Procurorilor întemeiat a ajuns la concluzia că

acțiunile lui Vitalie Galeru se încadrează în prevederile art.38 lit.a) și e) a Legii cu

privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016.

8

Invocând dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Codul administrativ, Curtea de

Apel Chișinău a conchis că actul administrativ individual contestat – Hotărârea

Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-57/2020 din 03 iulie 2020, prin care față

de Vitalie Galeru a fost aplicată sancțiunea disciplinară „eliberarea din funcție”, a

fost emisă în conformitate cu legislația în vigoare și cu respectarea principiului

proporționalității prevăzut la art. 29 din Codul administrativ. Or, hotărârea de

sancționare disciplinară a fost emisă în privința lui Vitalie Galeru ca urmare a

abaterii disciplinare comise de către acesta și constatate cu certitudine în cadrul

unei proceduri administrative legale, efectuată de Inspecția Procurorilor a

Procuraturii Generale.

Așadar, analizând actele cauzei, argumentele invocate de participanții la

proces, Curtea de Apel Chișinău, a concluzionat că Consiliul Superior al

Procurorilor, a adoptat hotărârea nr.1-57/2020 din 03 iulie 2020 „Cu privire la

examinarea contestației împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică

nr.3-21/20 din 29 mai 2020, adoptată în privința procurorului Vitalie Galeru”, cu

respectarea normelor legale ce reglementează procedura de examinare a

contestațiilor împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică, iar temeiuri de

anulare a acesteia nu au fost stabilite.

La 04 martie 2022 Vitalie Galeru a depus recurs, iar la 27 mai 2022 a

prezentat motivarea recursului împotriva hotărârii din 28 februarie 2022 a Curții

de Apel Chișinău solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului, Vitalie Galeru a indicat motivele de fapt și de drept

invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, suplimentar menționând

că nu este de acord cu hotărârea din 28 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

deoarece este nemotivată și emisă cu aprecierea arbitrară a probelor.

Subsecvent, referitor la comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 38

lit.a) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, Vitalie Galeru

a enunțat că sesizarea procurorului-șef al Direcției urmărire penală si criminalistică

a Procuraturii Generale, Adrian Mircos, adresată Consiliului Superior al

Procurorilor, în baza căreia a fost pornită procedura disciplinară, în rezultatul

căreia i s-a încriminat comiterea abaterii disciplinare prevăzută în art. 38 lit. a) al

Legii cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016 — îndeplinirea

necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, pentru care i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară sub formă de mustrare, este ilegală, afectată de vicii grave de

procedură și de fond, și a fost depusă de o persoană, care nu are astfel de

competență. Iar, Inspecția Procurorilor, nu a avut niciun temei legal să examineze

sesizarea procurorului-șef al Direcției urmărire penală și criminalistică a

Procuraturii Generale, Adrian Mircos în privința sa, deoarece aceasta a fost depusă

de către o persoană care și-a arogat competențe, care exced cadrul normativ. Cu

toate acestea, instanța de judecată, ilegal și arbitrar a notat că sesizarea depusă de

Adrian Mircos, este legală, nu este afectată de vicii grave de procedură și fond, și a

fost depusă de o persoană care are astfel de competență.

De asemenea, recurentul a invocat faptul că instanța de judecată, acționează în

mod diferit pe cazuri similare, ceea ce constituie o diferență de tratament

discriminatorie, prin ce încalcă prevederile art. 137 Cod administrativ și

dispozițiile art. 14 CEDO, care interzice tratarea în mod diferit a persoanelor aflate

în situații compatibile.

9

De altfel, recurentul a susținut că, prin depunerea sesizării de către

procurorul-sef al Direcției urmărire penală si criminalistică a Procuraturii

Generale, Adrian Mircos la Consiliul Superior al Procurorilor, în baza căreia a fost

pornită procedura disciplinară, fiindu-i încriminată comiterea abaterii disciplinare

prevăzută în art. 38 lit. a) al Legii cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie

2016 - îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, pentru care i-a fost

aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare, i-au fost încălcate

drepturile prevăzute în art. 137 Cod administrativ și art. 14 CEDO.

Or, faptul că acțiunile lui Adrian Mircos au avut un caracter tendențios,

părtinitor și că acesta a acționat diferențiat în situația sa, în coraport cu alți

procurori, l-a probat prin prezentarea în instanța de judecată, a solicitării lui

Alexandr Stoianoglo nr. 1 l-10d/20-3966 din 04 iulie 2020, adresată de către acesta

la o zi după ce a fost eliberat din organele procuraturii, în adresa tuturor

procuraturilor specializate și celor teritoriale, prin care a solicitat prezentarea la

adresa de e-mail a lui Adrian Mircos a copiilor ordonanțelor de scoatere de sub

urmărire penală a persoanelor puse sub învinuire, a celor reținute și/sau a celor care

au fost arestate preventiv și/sau la domiciliu emise de procurori, în perioada lunilor

ianuarie 2020-iunie 2020, adică inclusiv după ce Adrian Mircos a sesizat Consiliul

Superior al Procurorilor privind așa-zisa îndeplinire necorespunzătoare de către el

a obligațiilor de serviciu.

Prin urmare, ca rezultat al executării de către procurorii din cadrul

Procuraturilor specializate și cele teritoriale a solicitării lui Alexandr Stoianoglo, în

adresa lui Adrian Mircos au fost expediate mai multe ordonanțe emise de către

procurori pe diferite cauze penale, prin care au dispus scoaterea persoanelor de sub

urmărire penală și clasarea proceselor penale, pe motiv că în speță persistă relații

civile, inclusiv ordonanțele emise în cadrul cauzelor penale nr. XXXXXX,

XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX și XXXXXX, pe care le-a prezentat

în instanța de judecată.

Având în vedere că din conținutul ordonanțelor de clasare a proceselor penale

nominalizate, rezultă expres existența unor relații civile între subiecții supuși

urmăririi penale, Adrian Mircos nici într-un caz nu a sesizat Consiliul Superior al

Procurilor, să verifice acțiunile altor procurori, așa cum a procedat în cazul său.

Astfel, atitudinea diferențiată a lui Adrian Mircos față de persoana sa în

coraport cu alți procurori, care au admis, la fel, pornirea urmăririlor penale în alte

cauze penale, în care obiect de examinare la constituit apariția relațiilor civile între

diferiți subiecți, atestă cu certitudine că acesta a acționat părtinitor și direct la

indicația lui Alexandr Stoianoglo.

Referitor la ipoteza că Consiliul Superior al Procurorilor nu este organul

abilitat, conform prevederilor Codului de procedură penală, de a se expune asupra

caracterului defectuos de pornire a urmăririi penale, în cauzele XXXXXX și

XXXXXX, Vitalie Galeru a susținut că prima instanță nu a luat în calcul și nu s-a

expus asupra argumentului său că, conform art. 68 alin. (1) și (2) al Legii nr. 3 din

05 februarie 2016 cu privire la Procuratură, Consiliul Superior al Procurorilor, este

organ de autoadministrare al sistemului Procuraturii și garantul independenței și

imparțialității procurorilor, și nicidecum un subiect procesual în cadrul unor

proceduri penale. Iar, alegațiile că a acceptat neîntemeiat pornirea urmăririi penale

în cauzele penale nr. XXXXXX și XXXXXX contrar normelor legale, nu

constituie în sine temei pentru atragerea la răspundere a procurorului. Or,

10

procurorul își desfășoară activitatea în baza principiului independenței procesuale,

care î-i oferă posibilitatea de a lua în mod independent și unipersonal hotărâri în

cauzele pe care le gestionează.

Iar, constatările Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la faptul că a

acceptat ilegal pornirea urmăririi penale în cauzele penale nr. XXXXXX și

XXXXXX de către organul de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție

și a condus urmărirea penală în această cauză penală, deși relațiile apărute între

SRL „Extardiv Com”, SRL „Radfruct”pe de o parte și administrația publică locală

a or. Sângera, mun. Chișinău, purtau un caracter administrativ, au fost făcute de

persoane, care nu sunt abilitate cu asemenea atribuții potrivit Codului de procedură

penală. Or, nu a fost emis vreun act procedural, prin care să se stabilească maniera

ilegală sau neîntemeiată de instrumentare a cauzei penale litigioase de către

subsemnat, iar clasarea acestor cauze penale de către un alt procuror din cadrul

Procuraturii Anticorupție, nu-i poate fi imputat atâta timp cât procurorul decide

asupra unei sau altei soluții, în mod independent și în corespundere cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală.

Subsidiar, având în vedere cele enunțate, recurentul a conchis că prima

instanță a încălcat prevederile art. 137 din Codul administrativ, precum și art. 1

CEDO, care interzice tratarea în mod diferit a persoanelor aflate în situații

compatibile (Fredin v. Suedia, 18 februarie 1991, Seria A nr. 192 § 60). Iar,

diferența de tratamente în situații similare, precum și orice similitudine de

tratamente în situații diferite, vor fi considerate discriminări în lipsa unei justificări

obiective și rezonabile.

De altfel, Vitalie Galeru a susținut că în cadrul cauzelor penale nr. XXXXXX

și XXXXXX, nu a fost admisă efectuarea acțiunilor procesual- penale, inclusiv

acțiuni cu caracter de ingerință în viata privată a persoanei sub formă de efectuare

a perchezițiilor.

Aici, recurentul a invocat că Curtea de Apel Chișinău nu a luat în considerare

și nu s-a expus asupra argumentului său că, în cadrul urmăririi penale au fost

efectuate acțiuni de urmărire penală sub formă de percheziții, acțiuni care au fost

supuse controlului de către judecătorul de instrucție, ceea ce denotă că așa-

numitele constatări ale Consiliului Superior al Procurorilor nu țin de competența

acestuia, dar a judecătorului de instrucție și nu pot prevala actului judecătoresc

emis de instanță.

În acest sens, recurentul a menționat că acțiunile de urmărire penală indicate,

care au fost efectuate în cadrul cauzelor penale nr. XXXXXX și XXXXXX, au fost

efectuate cu autorizarea judecătorului de instrucție, adică au fost suspuse

controlului judiciar (fila nr. 34-36, 46-48 a volumului nr. V a procedurii

disciplinare nr. 35-53/13).

De asemenea, recurentul a subliniat că, prin pornirea urmăririi penale, în

cauzele penale nr. XXXXXX și XXXXXX și recunoașterea unor persoane de către

organul de urmărire penală în calitate de bănuiți, iar a unei persoane în calitate de

învinuit, acestora nu le-au fost încălcate anumite drepturi și libertăți fundamentale.

Iar, Curtea de Apel Chișinău nu a luat în considerare și nu s-a expus asupra

argumentului său că, conform pct. 53 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul

de instrucție în procesul urmăririi penale nr.7 din 04 iulie 2005, nu sunt pasibile de

atacare, de regulă, nici hotărârile privind pornirea urmăririi penale, ordonanța de

11

recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, învinuit. ordonanța prin care s-a

dispus efectuarea expertizei etc, pe motiv că aceste acte procedurale sunt niște

procedee legate de desfășurarea normală a urmăririi penale și, prin sine însăși,

pornirea urmăririi penale, recunoașterea persoanei în calitate de bănuit, punerea

persoanei sub învinuire, dispunerea efectuării unei expertize nu afectează drepturi

sau libertăți constituționale. Acestea sunt niște măsuri procesuale prevăzute de

lege, necesare într-o societate democratică, au un scop legitim de a asigura măsuri

eficiente de luptă cu criminalitatea, și acest scop este proporțional anumitor

restricții care pot avea loc în cadrul desfășurării acțiunilor menționate.

Referitor la comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 38 lit. e) din

Legea nr. 3 din 05 februarie 2016 cu privire la Procuratură, recurentul a menționat

că Inspecția procurorilor și membrii Consiliului Superior al Procurilor la emiterea

hotărârii s-au inspirat din surse, altele decât materialele cauzelor penale

nr. XXXXXX. XXXXXX, XXXXXX și XXXXXX.

Or, în cadrul ședințelor de judecată, a prezentat extrasul din solicitarea

Inspecției procurorilor nr. 12839/19 din 18 noiembrie 2019, emis în cadrul

procedurilor disciplinare pornite în privința sa și adresată Procuraturii

Anticorupție, prin care s-a solicitat prezentarea dosarelor nr. XXXXXX,

XXXXXX și XXXXXX.

Totodată, a prezentat și extrasul din documentul de ieșire a Procuraturii

Anticorupție nr. 12884/19 din 21 noiembrie 2019, conform căruia în rezultatul

executării solicitării Inspecției procurorilor indicate, Procuratura Anticorupție a

expediat în adresa Inspecției procurorilor numai cauza penală nr. XXXXXX, la

care în Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-57/20 din 03 iulie 2020

nu se face trimitere că el ar fi admis anumite încălcări.

Iar, faptul că Inspecția procurorilor și membrii Consiliului Superior al

Procurorilor nu au examinat materialele cauzelor penale nr. XXXXXX,

XXXXXX, XXXXXX și XXXXXX, în baza cărora i se încriminează că a admis

diferite încălcări și nu le-au anexat la materialele procedurii disciplinare, denotă cu

certitudine că Consiliul Superior al Procurorilor în Hotărârea nr. 1-57/20 din

03 iulie 2020, dar și Curtea de Apel Chișinău în hotărârea din 28 februarie 2022,

s-au expus în mod vădit arbitrar, fără a lua în considerare probele prezentate de

către reclamat în cadrul ședințelor de judecată.

Subsecvent, recurentul a susținut că nu corespunde adevărului faptul că

începând cu anul 2010 și până în luna aprilie 2018, nu a emis o hotărâre conform

rigorilor procesual penale pe marginea cauzelor penale nr. XXXXXX și

XXXXXX.

Or, la materialele procedurii disciplinare, este anexată ordonanța de conexare

a cauzei penale nr. XXXXXX la cauza penală XXXXXX, emisă de către el la

18 mai 2010 (fila nr. 41-42 a volumului nr. IV a procedurii disciplinare

nr. 35-53/13).

Astfel, ordonanța de conexare a cauzei penale nr. XXXXXX la cauza penală

nr. XXXXXX, a fost obținută și anexată la materialele procedurii disciplinare de

către reprezentantul Inspecției procurorilor în anul 2019, în momentul efectuării

controlului, dar nu de el, întrucât nu activează în cadrul Procuraturii Anticorupție

din 03 aprilie 2018 și nu a avut acces la materialele cauzelor penale nr. XXXXXX

și XXXXXX în perioada controlului efectuat de către Inspecția procurorilor.

Însă, membrii Consiliului Superior al Procurorilor, fără a avea acces la

12

materialele cauzei penale nr. XXXXXX și a le examina, și-au permis să indice în

Hotărârea nr. 1-57/20 din 03 iulie 2020 că începând cu anul 2010 și până în aprilie

2018, procurorul Vitalie Galeru a lăsat pur și simplu acest dosar în nelucrare, iar

urmărirea penală a stagnat fără o justificare rezonabilă.

Recurentul a indicat că, deoarece faptele reflectate în Hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr. 1-57/20 din 03 iulie 2020 nu corespund adevărului,

după suspendarea lui Alexandr Stoianoglo din funcția de Procuror General, a

obținut și a prezentat în instanța de judecată, ordonanța prin care s-a dispus

suspendarea urmăririi penale în cauza penală nr. XXXXXX, emisă în general de un

alt procuror și anume de către procurorul Adrian Popenco la 30 martie 2012, în

care este indicat expres că la 18 mai 2010, la această cauză penală a fost conexată

cauza penală nr. XXXXXX, cea care i se încriminează că a lăsat-o în nelucrare

până în anul 2018.

Subsecvent, recurentul a susținut că recent a constatat că, prin ordonanța din

25 februarie 2022, emisă de Procurorul-șef interimar al Procuraturii Anticorupție

Elena Cazacov, s-a dispus anularea ordonanței de suspendare a urmăririi penale în

cauza penală nr. XXXXXX, adoptată de procurorul în Procuratura Anticorupție

Adrian Popenco la 30 martie 2012, iar din aliniatul doi al acestei ordonanțe, reiese

expres că ulterior la această cauză penală au fost conexate cauzele nr. XXXXXX și

XXXXXX, care i se încriminează că a lăsat-o în nelucrare până în 2018.

Însă, odată ce Curtea de Apel Chișinău a indicat în hotărârea emisă că

reclamantul nu a prezentat probe care să confirme contrariul celor menționate în

Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-57/ 20 din 03 iulie 2020,

denotă faptul că prima instanță nu a pătruns în esența litigiului, pentru a oferi o

apreciere juridică, în conformitate cu rigorile legale.

La fel, recurentul a menționat că nu corespunde adevărului faptul că începând

cu 14 februarie 2014 și până în luna octombrie 2019, nu a efectuat acțiuni de

urmărire penală, nu a prelungit termenul de urmărire penală și nu a adoptat o

soluție procesual penală în cadrul cauzei penate nr. XXXXXX.

Or, în cadrul ședinței de judecată, a prezentat copia ordonanței din

17 mai 2016, emisă în cadrul cauzei penale nr. XXXXXX, care denotă prelungirea

termenului de urmărire penală până la 17 iulie 2016. Totodată, în cadrul ședinței de

judecată, a prezentat și ordonanța din 31 mai 2016, prin care a dispus clasarea

procesului penal în prezenta cauză penală, ceea ce adeverește într-o manieră

obiectivă faptul că în cauza penală nominalizată, a fost emisă o hotărâre conform

prevederilor 291 Cod de procedură penală.

Mai mult, recurentul a indicat că a prezentat și ordonanța din

14 octombrie 2019, emisă de Procurorul-șef al Procuraturii Anticorupție, prin care

s-a dispus reluarea urmăririi penale în cauza penală nr. XXXXXX și anularea

ordonanței, emisă de el la 31 mai 2016, prin care a fost dispusă clasarea procesului

penal.

De altfel, recurentul a susținut că actele indicate sunt anexate la materialele

cauzei penale nr. 201048012, iar ipoteza reflectată în Hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor, precum că până în luna octombrie 2019 nu a efectuat

acțiuni de urmărire penală, nu a prelungit termenul de urmărire penală, și nu a

adoptat o soluție procesual-penală în cadrul cauzei penate nr. XXXXXX, denotă cu

certitudine că, inspectorul din cadrul Inspecției procurorilor și membrii Consiliului

Superior al Procurorilor nu au examinat materialele cauzei penale nr. XXXXXX și

13

mai degrabă au preferat să noteze afirmații subversive, fără să-și creeze o imagine

clară despre identitatea faptelor sesizate.

Astfel, este incontestabil faptul că Curtea de Apel Chișinău, odată ce a indicat

în hotărârea contestată că reclamantul nu a prezentat probe, care să confirme

contrariul celor menționate în Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor

nr. 1-57/ 20 din 03 iulie 2020, s-a ghidat de alte circumstanțe iluzorii și în mod

vădit s-a distanțat de la cele particulare ale speței, pronunțând o hotărâre ilegală.

În continuare, recurentul a relevat că este eronat argumentul precum că

începând în perioada septembrie 2015 - octombrie 2019, nu a adoptat o soluție

procesual penală în cadrul cauzei penale nr. XXXXXX.

Aici, Vitalie Galeru a precizat că la materialele procedurii disciplinare este

anexată ordonanța din 09 februarie 2016, emisă în cadrul acestei cauze penale, prin

care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei Marina Șișcovschi și

suspendarea urmăririi penale până la stabilirea persoanelor care au săvârșit

infracțiunea (fila nr. 42-50 a volumului nr. 1-11 a procedurii disciplinare

nr. 35-53/13).

Complementar, recurentul a indicat că în rezultatul examinării plângerii

apărătorului în interesele Marinei Șișcovschi, prin ordonanța din 05 martie 2020,

emisă de Procurorul-șef interimar al Procuraturii Anticorupție, s-a dispus

admiterea plângerii nominalizate și modificarea ordonanței din 29 februarie 2016,

emisă de procurorul Vitalie Galeru, în sensul schimbării temeiului scoaterii de sub

urmărire penală a învinuitei Matrina Șișcovschi.

Așadar, toate aceste fapte denotă cu certitudine că la 29 februarie 2016 a emis

o hotărâre procesual-penală în cadrul cauzei penale nr. XXXXXX, iar faptele

reflectate în hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor și a Curții de Apel

Chișinău la acest compartiment sunt aberante și denaturate.

În susținerea argumentului că Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor

cu nr. 1-5720 din 03 iulie 2020, este afectată de vicii grave de procedură, prin ce au

fost încălcate prevederile art. 6 CEDO, Vitalie Galeru a menționat că la adoptarea

acesteia a participat nemijlocit Alexandr Stoianoglo, în calitate de Procuror

General, care anterior i-a solicitat demisia din organele Procuraturii, iar el nu a

răspuns la solicitarea acestuia.

Faptul că Alexandr Stoianoglo, i-a solicitat demisia din organele Procuraturii,

a fost recunoscut de el însuși în cadrul emisiunii „Politika Nataliei Morari din

08 septembrie 2020”.

Iar, aceste date sunt capabile să demonstreze cu certitudine precum că

eliberarea sa din funcție s-a făcut la indicația Procurorului General, în rezultatul

influențării directe a membrilor Consiliului Superior al Procurorilor, ca aceștia să

emită hotărârea de a-l elibera din organele procuraturii, fară să studieze materialele

procedurii disciplinare.

De altfel, recurentul a indicat că deși a prezentat probe, care demonstrează cu

certitudine că Procurorul General Alexandr Stoianoglo, încă din momentul în care

a ajuns în funcția de a Procuror General, i-a solicitat demisia, fapt confirmat de

către el, prima instanță a distorsionat cele declarate de acesta, menționând că

Alexandr Stoianoglo în cadrul emisiunii televizate s-a expus asupra încălcărilor

comise de către procurorul Vitalie Galeru.

În opinia recurentului, aceste circumstanțe denotă faptul că instanța de fond

nu a cercetat probele prezentate, întrucât în cadrul acelei emisiuni Alexandr

14

Stoianoglo nu s-a expus asupra niciunei încălcări, pe care chipurile ar fi admis-o în

activitatea sa, însă a comunicat cu certitudine că i-a solicitat demisia, iar el odată

ce nu am acceptat-o, într-un mod obraznic a fost demis de către Consiliul Superior

al Procurorilor.

Recurentul a susținut că prin participarea lui Alexandr Stoianoglo la ședințele

Consiliului Superior al Procurorilor, în cadrul cărora a fost examinată contestația

împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-21/ 20 din 29 mai 2020,

i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de prevederile art. 6 CEDO.

Referitor la faptul că acțiunile sale nu întrunesc fapta disciplinară prevăzută în

art. 38 lit. e) din Legea cu privire la procuratură nr. 3 din 05 februarie 2016, iar

acest fapt urmează a fi stabilit de către instanța de judecată, conform prevederilor

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penată, ale procuraturii și ale

instanțelor de judecată, dar nu de către Consiliul Superior al Procurorilor, Vitalie

Galeru a menționat că Curtea de Apel Chișinău nu a luat în considerare și nu s-a

expus asupra argumentului său că încălcarea gravă și abuzivă a drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, în sensul art. 2 alin. (1) al Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de

judecată, reprezintă cazuri excepționale, care se manifestă prin încălcarea acelor

drepturi care sunt garantate de Constituție și tratatele internaționale la care

Republica Moldova este parte, ori când consecințele acțiunilor ilicite comise sânt

extrem de grave sau chiar iremediabile, și urmează a fi apreciată numai de către

instanța de judecată, în sensul prezentei Legi și nici într-un caz de către Consiliul

Superior al Procurorilor în calitate de organ de autoadministrare al sistemului

Procuraturii și garantul independenței și imparțialității procurorilor.

Referitor la faptul precum că și-a recunoscut vina în comiterea abaterii

disciplinare prevăzută în art. 38 lit. e) din Legea cu privire la procuratură nr. 3 din

05 februarie 2016, recurentul a precizat că acest fapt a fost reflectat în Hotărârea

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-57/20 din 03 iulie 2020, cu rea credință,

pentru a induce într-o eventuală eroare instanța de judecată, deoarece el a

recunoscut numai faptul că nu a transmis dosarele indicate în arhiva Procuraturii

Anticorupție, dar nicidecum că nu a emis soluții pe marginea acestor cauze penale.

În context, recurentul a susținut că prezența acestor soluții la cauzele penale

nr. XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX și XXXXXX, denotă că nu a încălcat

normele procesual-penale, așa cum încearcă să ducă în eroare reprezentanții

Consiliului Superior al Procurorilor.

Cu titlu subsidiar, recurentul a menționat că toate declarațiile pe care le-a

făcut atât în fața Inspecției procurorilor, cât și membrilor Consiliului Superior al

Procurorilor, au fost făcute fără a avea acces la materialele cauzelor penale

nominalizate și evident că datorită timpului care a trecut din 2016, moment în care

a dispus ultima soluție pe dosarele, care i se încriminează că a admis abaterile

disciplinare, și până în 2019-2020, când a făcut acele declarații, nu-și amintea cu

exactitate cele întâmplate, iar în acest caz, numai actele anexate la materialele

cauzelor penale nr. XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX și XXXXXX, demonstrează

situația reală.

În final, Vitalie Galeru a invocat că la aplicarea în privința sa a sancțiunii

disciplinare prevăzute în art. 38 lit. e) din Legea cu privire la procuratură nr. 3 din

15

05 februarie 2016, au fost încălcate prevederile art. 137 Cod administrativ si art. 14

CEDO.

Or, Consiliul Superior al Procurorilor examinând contestația pe cazuri

similare, în care unui procuror i-a fost încriminată aceeași abatere disciplinară ca și

în cazul său, i-a modificat altui procuror pedeapsa disciplinară în una mai blândă.

Prin referința depusă la 27 iunie 2022, Consiliul Superior al Procurorilor a

solicitat declararea inadmisibilă a recursului depus de Vitalie Galeru și menținerea

hotărârii contestate.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Potrivit art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din același Cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea în prezenta cauză de

contencios administrativ la 28 februarie 2022.

Din materialele cauzei rezultă că, Vitalie Galeru, a recepționat copia

dispozitivului deciziei din 28 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău la data de

02 martie 2022, iar la 13 mai 2022, reprezentantului acestuia, avocatului Andrei

Crasnostan i-a fost notificată decizia motivată, prin intermediul oficiului poștal,

fapte confirmate prin recipisa semnată de recurent și avizul de recepție, anexate la

dosar (f.d.75, 79, Vol.II).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că Vitalie Galeru s-a conformat dispozițiilor art. 245

Cod administrativ și a depus în termen recursul la 04 martie 2022 și motivarea

recursului la data de 27 mai 2022.

Examinând temeiurile recursului depus de Vitalie Galeru în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

16

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de

formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Astfel, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Vitalie Galeru, este

inadmisibilă.

17

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Vitalie Galeru se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

18