3ra-1115/21 — anularea hotaririi

3ra-1115/21 — anularea hotaririi (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-1115/2021

2-20146979-01-3ra-19102021

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Muruianu)

D E C I Z I E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul depus de Consiliul Superior al Procurorilor,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Vasile Golban împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva hotărârii din 21 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 23 noiembrie 2020, Vasile Golban a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil, solicitând casarea integrală a hotărârii

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-98/20 din 22 octombrie 2020 și menținerea

hotărârii Colegiului de disciplină și etică de pe lîngă Consiliul Superior al

Procurorilor nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020, prin care a fost încetată procedura în

privința sa pe motiv că nu a fost comisă abatere disciplinară.

În motivarea acțiunii, Vasile Golban a indicat că Inspecția procurorilor

consideând că procurorul Vasile Golban și-a îndeplinit necorespunzător obligațiile

de serviciu, prin decizia din 05 noiembrie 2019 a decis transmiterea materialelor

procedurii disciplinare în privința sa, spre examinare Colegiului de disciplină și

etică, pentru pretinsele fapte comise la efectuarea urmăririi penale în cauza penală

nr.2018790085, ce constituie abatere discplinară prevăzută de art. 38 lit. a) și e) din

Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

În opinia reclamantului constituie o părere subiectivă și nefondată constatările

precum că la pornirea urmăririi penale pe caz, nu existau temeiuri și bănuială

rezonabilă de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 26, art. 285 alin. (1) din Codul

penal or, în rezultatul analizei comentariilor utilizatorilor cu date de identitate false,

1

referitor la postarea de pe pagina de facebook a canalului de televiziune „BTV” și

anume a utilizatorilor cu nickname-urile „Romanita Turman”, „Victor Bombau”,

„Valentina Rusik”, „Olga Moraru”, Andrei Barbacari” al căror text de pe rețele de

socializare se regăsește în materialele cauzei penale (vol. I, pag. 25-26), s-au stabilit

temeiuri rezonabile de pornire a urmăririi penale în baza art. art. 26, 285 alin. (1) din

Codul penal.

Reclamantul a relatat că, temei pentru pornirea urmăririi penale în cauza dată

au constituit materialele acumulate de organul de constatare a Direcției nr. 5 a INI a

IGP, anume raportul înregistrat la 07 mai 2018 în Registrul de evidență a altor

informații al INI a IGP, cu actele anexate și procesul-verbal privind consemnarea

acțiunilor efectuate și circumstanțelor constatate, întocmit la 28 mai 2018 de către

organul de constatare a Direcției nr. 5 a INI a IGP, înregistrat în aceiași zi în

Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni al DGUP a IGP.

Potrivit informațiilor din conținutul actelor în cauză, fiind analizate sursele

deschise de informare în masă și anume rețeaua de socializare ww.facebook.com, în

rezultatul vizionării link-ului, care reprezintă o postare pe pagina de Facebook a

canalului de televiziune „BTV”, a fost stabilită o știre privind problema neevacuării

gunoiului din mun. Bălți de către serviciile de salubrizare.

Fiind examinate comentariile unor utilizatori a rețelei de socializare facebook,

cu referire la subiectul dat, s-au constatat comentarii cu tentă de chemare la acțiuni

violente împotriva guvernării precum și la dezordini în masă.

Având în vedere că din conținutul materialelor acumulate, la acel moment

rezulta o bănuială rezonabilă de comitere a infracțiunii de pregătire a dezordinelor

în masă, dat fiind faptul că nu exista vreuna din circumstanțele care ar exclude

urmărirea penală, iar urmărirea penală are drept scop colectarea probelor necesare

cu privire la constatarea existenței infracțiunii, prin ordonanța din 29 mai 2018 a

dispus fixarea termenului urmăririi penale.

Reclamantul a menționat că, din conținutul informației plasate drept comentarii

în raport cu numărul mare de persoane care apreciau acele comentarii, putea fi dedus

cert îndemnarea la organizarea acțiunilor de protest în Piața Marii Adunări

Naționale, cât și în fața clădirilor Guvernului și Parlamentului Republicii Moldova,

cu chemarea participanților la acțiuni violente împotriva guvernării precum și la

dezordini în masă, la data pornirii urmăririi penale erau deja vizualizate de cel puțin

47 936 utilizatori, fiind apreciazte de cel puțin 32 114 persoane.

Mai mult, cometariile respective fiind vizualizate de un număr mare de

persoane de aproximativ 48 000, acestea puteau fi mobilizate la acțiunea de protest

și instruiți referitor la modul în care urmează să acționeze la protestul organizat în

minicipiul Chișinău, existând informații operative că vor fi întreprinse acțiuni de

dezordini în masă.

Reclamantul a menționat că constatările Consiliului Superior al Procurorilor

precum că, după începerea urmării penale, organul de urmărire penală, contrar

prevederilor art. art. 19, 254 din Codul de procedură penală, a purces doar la

efectuarea măsurilor speciale de investigație, cu autorizarea judecătorului de

instrucție și a procurorului, precum că dispunerea și efectuarea măsurilor speciale de

investigații au avut loc cu încălcarea flagrantă a normelor procesual penale, care

reglementează condițiile și modul efectuării acestora, poartă un caracter declarativ

și neîntemeiat or, la dispunerea măsurilor speciale de investigații au fost respectate

prevederile art. 1321 din Codul de procedură penală.

2

Prin urmare, necesitatea dispunerii măsurii speciale de investigație era

oficializată într-un raport care conținea informațiile menționate în formă succintă.

Această informație era prezentată procurorului de caz, care evaluând necesitatea,

înainta judecătorului de instrucție specializat demersul cu materialele necesare

autorizării în vederea soluționării chestiunii date. Nu au existat motive întemeiate de

a presupune netemeinicia acestor informații prezentate de către ofițeri în rapoarte și

nici nu puteau fi combătute pe cale legală, deoarece erau obținute pe cale operativă.

Mai mult, în rezultatul rapoartelor prezentate procurorilor de către ofițeri erau

înaintate demersurile respective către judecătorul de instrucție, iar ultimul în temeiul

prevederilor art. 305 alin. (7) din Codul de procedură penală, după efectuarea

controlului temeiniciei demersului, prin încheiere autoriza efectuarea măsurii

speciale de investigații.

Reclamantul a subliniat că, demersurile înaintate pe cauza dată au fost admise

de către judecătorul de instrucție ca întemeiate și legale, prin urmare consideră

nefondată opinia Inspecției procurorilor că la înaintarea demersurilor au fost

încălcate prevederile art. 1324 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Cu referire la faptul că, în cazul interceptării și înregistrării comunicărilor

termenul de autorizare a depășit 6 luni, nefiind constatate temeiuri pentru autorizarea

repetată a măsurii prevăzută la art. 1324 alin. (7) din Codul de procedură penală,

reclamantul a menționat că primele autorizări ale măsurilor speciale de investigație

privind interceptarea și înregistrarea comunicărilor au fost dispuse prin încheierile

judecătorilor de instrucție din 30 mai 2018, respectiv urmau a fi finisate la 30

noiembrie 2018, deoarece potrivit art. 231 alin. (4) din Codul de procedură penală,

termenele calculate pe luni sau pe ani expiră la sfîrșitul zilei respective a ultimei luni

sau sfârșitul zilei și lunii respective din ultimul an. Dacă această zi cade într-o lună

ce nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a acestei luni.

Respectiv, pe parcursul prelungirii măsurii speciale de investigație au fost

depuse demersuri în așa fel încât să fie timp suficient pentru examinarea acestora,

respectiv fiecare demers la prelungire se depunea cu câteva zile înainte de termenul

de expirare, în acest sens, măsurile speciale de investigație au fost prelungite prin

încheierile din 26 iunie 2018, 23 iulie 2018, 20 august 2018, 24 septembrie 2018,

22 octombrie 2018 și 20 noiembrie 2018, iar următorul termen se calcula de fiecare

dată cu 30 zile de prelungire a măsurii speciale de investigație, astfel în fiecare lună

acest termen se diminua cu câteva zile și anume de la 2 la 4 zile or, anume acest fapt

a stat la baza continuării efectuării măsurii speciale de investigație prin depunerea

demersurilor la 20 noiembrie 2018 pentru prelungirea măsurii speciale de

investigație.

Reclamantul susține că, lipsa intenției autorizării măsurilor speciale de

investigație pe un termen mai mare de 6 luni, este dovedită inclusiv prin faptul că ar

fi fost solicitată prelungirea măsuriispeciale de investigație și în luna decembrie,

însă asemenea solicitare nu s-a făcut. Or, prin demersurile înaintate judecătorului de

instrucție s-a solicitat constatarea faptului că la efectuarea măsurilor speciale de

investigație interceptarea și înregistrarea comunicărilor efectuate prin intermediul

cartelelor SIM, au fost respectate cerințele legale prevăzute de Codul de procedură

penală, demersuri care au fost admise integral.

Reclamantul a invocat că termenul procedural nu urmează a fi confundat cu

termenul calendaristic calculat matematic întrucât acestea diferă, legiuitorul a

reglementat în art. 1324 alin. (7) din Codul de procedură penală, termenul general

3

pentru acțiuni procesuale, în cazul dat de 30 de zile, respectiv 6 luni. Reieșind din

aceste rigori, termenul a fost calculat pentru 6 luni, însă reieșind din faptul că fiecare

prelungire nu avea continuitate din dată fixă în dată fixă, ci era prelungită într-o altă

dată anterioară, în cumul s-a acumulat o perioadă de până la 6 luni ce nu a fost

interceptată, termen care a fost prelungit ca fiind calificată drept o perioadă

nefolosită. După expirarea termenului procedural de 6 luni, după data de 30

noiembrie 2018, de către procuror nu au mai fost depuse careva demersuri de

autorizare a prelungirii măsurilor speciale de investigație autorizate la 30 mai 2018.

Reclamantul a susținut că, în cadrul urmăririi penale au fost dispuse măsuri

speciale de investigații în privința a 27 persoane, din acestea doar în privința a 11

persoane, termenul efectuării măsurilor speciale de investigație a durat mai mult

decât 2 luni. În privința a 16 persoane, după efectuarea măsurilor speciale de

investigație timp de 1 lună și 17 zile, reieșind din rezultatele măsurilor speciale de

investigație efectuate, constatându-se că nu mai sunt temeiuri pentru efectuarea

măsurii speciale de investigații, în 20 de cazuri a dispus prin ordananțe încetarea

măsurilor speciale de investigații autorizate de către judecătorul de instrucție.

De asemenea în cadrul urmăririi penale au fost autorizate de către judecătorul

de instrucție efectuarea a trei percheziții, iar reieșind din rezultatele măsurilor

speciale de investigație efectuate pe caz, s-a decis efectuarea doar a unei singure

percheziții, în celelalte două cazuri perchezițiile nefiind efectuate din lipsă de

necesitate, constatându-se între timp faptul că temeiurile ce au stat la baza autorizării

perchezițiilor și-au pierdut actualitatea.

Reclamantul a mai menționat că, de fiecare dată după expirarea termenului de

autorizare a măsurilor speciale de investigații în cadrul urmăririi penale s-a procedat

în strictă conformitate cu prevederile art. 1325 alin. (7) din Codul de procedură

penală, în fiecare caz separat prin demers adresat judecătorului de instrucție s-a

solicitat instanței de judecată să dispună, inclusiv, amânarea informării posesorului

postului telefonic despre faptul că în privința lui au fost efectuate măsuri speciale de

investigație, dar nu mai tîrziu din momentul finisării urmăririi penale.

Demersurile înaintate judecătorului de instrucție au fost admise integral și în

fiecare caz separat, instanța de judecată a dispus inclusiv amînarea informării

persoanei despre faptul că în privința lui au fost efectuate măsuri speciale de

investigații, dar nu mai tîrziu de momentul finisării urmăririi penale. Pînă în prezent

urmărirea penală nu a fost finisată or, la 27 februarie 2019 s-a dispus suspendarea

urmăririi penale în cauza penală, urmărirea penală fiind reluată la 02 decembrie

2019.

Respectiv, în situația în care, prin încheieri judecătorești s-a dispus amânarea

informării, procurorul nu era și nici nu este în drept la această fază a procesului penal

să informeze careva persoane despre faptul efectuării în privința sa a măsurilor

speciale de investigație. În cazul informării s-ar fi încălcat dispozițiile încheieri

judecătorești în vigoare.

Cu referire la faptul că, ofițerul de investigație al Direcției nr. 5 a INI a IGP,

Bordeian Vladimir nu a fost inclus în grupul de urmărire penală, reclamantul a

menționat că acesta nu a efectuat nici o acțiune de urmărire penală, întocmind doar

acte în calitate de ofițer de investigație.

Potrivit materialelor cauzei penale, nu s-a constatat nici un act procesual ce ar

confirma efectuarea unor acțiuni de urmărire penală de către ofițerul de investigație

a Direcției nr. 5 al INI a IGP, Bordeian Vladimir. Respectiv, în situația în care

4

ofițerul de investigație a Direcției nr. 5 al INI a IGP, Bordeian Vladimir, nu este

ofițer de urmărire penală și nu i s-a indicat să efectueze careva acțiuni de urmărire

penală în cauza dată, nu a existat nici un temei pentru al include pe acesta în careva

grup de urmărire penală. Or, în grupul de urmărire penală se includ persoane ce

urmează a efectua acțiuni de urmărire penală (ofițeri de urmărire penală, procurori).

Reclamantul consideră că acțiunile efectuate în cauza penală nr. 2018790085

în ce privește dispunerea și autorizarea măsurilor speciale de investigații, au fost

efectuate în strictă conformitate cu prevederile Codului de procedură penală or,

dovada acestor argumente, constituie hotărârile instanțelor de judecată care au

verificat oportunitatea și temeinicia înaintării demersurilor în cauză de către

procuror, adoptând încheieri în acest sens, prin care demersurile procurorului au fost

admise, nefiind stabilite încălcări, iar ulterior instanța de judecată a adoptat încheieri

constatând respectarea cerințelor legale prevăzute de Codul de procedură penală la

efectuarea măsurilor speciale de investigații.

Totodată, încheierile instanței de judecată sunt în vigoare pînă în prezent, prin

umare, constatările expuse, precum că a comis fapte ce constituie abatere discplinară

prevăzută de Legea cu privire la Procuratură și care este pasibilă tragerii la

răspundere disciplinară la efectuarea urmăririi penale în cauza penală nr.

2018790085 nu pot prevala asupra unor hotărâri judecătorești în vigoare, care

dovedesc legalitatea acțiunilor procurorului.

De asemenea, reclamantul a indicat că prin decizia Inspecției procurorilor din

16 decembrie 2019, s-a decis transmiterea materialelor procedurii disciplinare în

privința sa, Colegiului de disciplină și etică pentru examinare pentru pretinsele fapte

comise ce constituie abatere disciplinară prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 3

din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, la efectuarea urmăririi penale în

cauza penală nr. 2019670035.

În motivarea acțiunii disciplinare s-a reținut că, la 04 martie 2019, aproximativ

între ora 13:48 și 16:43, procurorul Vasile Golban ilegal la escortat pe Nicolai

Gurgurov la sediul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, fără a efectua careva acțiuni de urmărire penală. Respectiv, în

perioada 15 aprilie 2019 – 29 iunie 2019 cet. Nicolai Gurgurov ilegal a fost menținut

în stare de arest.

Drept urmare, Inspecția procurorilor a considerat că procurorul Vasile Golban,

și-a îndeplinit necorespunzător obligațiile de serviciu prevăzute în pct. 6.2.1., 6.1.6.,

din Codul de etică a procurorilor, prin ce a comis abaterea disciplinară prevăzută de

art. 38 lit. a) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

În susținerea poziției sale reclamantul a indicat că, existând o bănuială

rezonabilă că, Gurgurov Nicolai, care a deținut funcția de președinte a Cooperativei

agricole de producție „CORTEN” a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. Xxxxxx

din Codul penal, la 28 februarie 2019 a fost reținut.

La demersul procurorului, prin încheierea din 02 martie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana, în zi de sâmbătă, în privința învinuitului Gurgurov Nicolai

a fost aplicată măsura preventă arestul pe un termen de 20 de zile. Încheierea în

cauză, fiind considerată de procuror neîntemeiată în partea ce ține de termenul

arestului preventiv stabilit, a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău,

iar prin decizia din 11 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis recursul

procurorului și aplicat în privința învinuitului Gurgurov Nicolai măsura prevetivă

arestul preventiv pe un termen de 30 de zile.

5

La 04 martie 2019, zi de luni, după aplicarea măsurii preventive în privința lui

Gurgurov Nicolai, învinuitul Gurgurov Nicolai a fost etapat în incinta Procuraturii

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale pentru a fi audiat

asupra circumstanțelor indicate în actul de învinuire și a răspunde la întrebările

procurorului ce țin de acuzația adusă. Din motiv că apărătorul ales de învinuit, fiind

informat telefonic despre necesitatea prezentării la sediul Procuraturii pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, nu a avut posibilitate de a

se prezenta pentru a participa la efectuarea acțiunii de urmărire penală, iar audierea

învinuitului de comiterea unei infracțiuni grave nu putea fi efectuată în lipsa

apărătorului, acțiunea de urmărire penală - audierea învinuitului, a fost amânată

pentru a doua zi.

La 05 martie 2019 și 18 martie 2019, în vederea elucidării tuturor

circumstanțelor care dovedesc vinovăția învinuitului, cât și cele care îl

dezvinovățesc, în calitate de procuror, Vasile Golban, l-a audiat suplimentar pe

Gurgurov Nicolai în prezența apărătorului său ales, însă în ambele cazuri acesta,

folosindu-se de drepturile sale procesuale, a refuzat să dea declarații și să răspundă

la întrebările procurorului, fapt indicat în procesul-verbal de audiere din 18 martie

2019.

Reclamantul a menționat că, nu a solicitat niciodată învinuitului Gurgurov

Nicolai sau altor persoane, depunerea cărorva declarații false, de acuzare sau

defăimătoare în privința altor persoane și în special nici în privința lui Bișir Ivan

Ivan. Declarațiile lui Gurgurov Nicolai cu referire la evenimentele din a doua

jumătate a zilei de 04 martie 2019, reclamantul le consideră lipsite de logică în

situația în care, la 04 martie 2019, în privința învinuitului Gurgurov Nicolai deja era

aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv pentru o perioadă de 20 zile,

respectiv în dimineața zilei de 04 martie 2019, încheierea instanței de judecată deja

era contestată cu recurs, solicitându-se admiterea integrală a demersului și aplicarea

arestului preventiv pe termen de 30 zile.

Cu referire la faptul că în perioada 15 aprilie 2019 – 29 iunie 2019 Nicolai

Gurgurov ilegal a fost menținut în stare de arest, reclamantul a indicat că,

constatările respective poartă un caracter declarativ și neîntemeiat or, instanța de

judecată examinând demersurile înaintate pe cauza dată privind necesitatea

prelungirii arestului preventiv, le-a admis ca fiind întemeiate. Instanța de judecată

odată cu aplicarea și ulterior prelungirea măsurii preventive sub formă de arest

preventiv, în încheierile adoptate inclusiv la 25 aprilie 2019 și 28 mai 2019, s-a expus

inclusiv și asupra existenței bănuielii rezonabile de comiterea infracțiunii de către

învinuit, precum și asupra existenței riscurilor invocate de procuror. În fapt,

învinuitul Gurgurov Nicolai s-a aflat în stare de arest până la 17 iunie 2019.

Reclamantul a menționat că în cadrul urmării penale în cauza penală au fost

efectuate acțiuni de urmărire penală îndreptate spre stabilirea fenomenului

infracțional, identificării persoanelor care au comis infracțiunea și eventualilor

complici, fixării urmelor infracțiunii, ridicării documentelor care au importanță

pentru cauza penală. Astfel, pe lângă acțiunile de urmărire penală efectuate

nemijlocit cu participarea lui Gurgurov Nicolai, de către procuror precum și membrii

grupului de urmărire penală, au fost efectuate un șir de acțiuni de urmărire penală

pentru a putea adopta o hotărâre în conformitate cu prevederile art. 291 din Codul

de procedură penală.

Respectiv, s-a dispus și efectuat ridicări de acte de la instituțiile bancare și de

6

la persoanele juridice, s-au efectuat percheziții, s-au autorizat și executat măsuri

speciale de investigații, examinări, cercetări la fața locului, s-au audiat martori, s-a

dispus efectuarea expertizei, s-a solicitat opinia organului de control Serviciul Fiscal

de Stat, s-a întocmit delegație privind efectuarea investigațiilor financiar paralele

către Agenția de recuperare a bunurilor infracționale.

Reclamantul a menționat că, procesul-verbal de consemnare a rezultatelor

investigațiilor financiar paralele din 05 august 2019, cu materialele acumulate de

Agenția de recuperare a bunurilor infracționale, au parvenit în adresa Procuraturii

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale la 06 august 2019,

cauza penală fiind la acea dată transmisă de procurorul ierarhic superior către alt

procuror din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale.

Reclamantul susține că, fără rezultatele investigațiilor financiar paralele

dispuse la 01 martie 2019 ce au parvenit la 06 august 2019 nu putea fi adoptată pe

caz decizie în ordinea art. 291 din Codul de procedură penală, în privința lui

Gurgunov Nicolai Nicolai. Mai mult, pentru adoptarea decizie, la 27 septembrie

2019 procurorul și-a motivat soluția inclusiv și din conținutul procesului-verbal de

consemnare a rezultatelor investigațiilor financiare din 05 august 2019.

În cele din urmă, reclamantul consideră că acțiunile efectuate în cauza penală

în ce privește prelungirea termenului de arest preventiv aplicat în privința lui

Gurgurov Nicolai, au fost efectuate în strictă conformitate cu prevederile Codului de

procedură penală or, dovada acestor argumente constituie hotărârile instanțelor de

judecată care au verificat oportunitatea și temeinicia înaintării demersurilor în cauză

de către procuror, adoptând încheieri în acest sens, prin care demersurile

procurorului au fost admise, nefiind stabilite încălcări, iar ulterior încheierile date

fiind contestate cu recurs, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău prin deciziile

adoptate a dispus menținerea lui Gurgurov Nicolai în stare de arest.

Reclamantul mai notează că, încheierile instanței de judecată și deciziile Curții

de Apel Chișinău, sunt în vigoare și în prezent, prin umare, constatările expuse,

precum că a comis fapte ce constituie abatere discplinară prevăzută în Legea cu

privire la Procuratură și care este pasibilă tragerii la răspundere disciplinară, nu pot

prevala asupra unor hotărâri în vigoare ale instanței de judecată, care dovedesc

legalitatea acțiunilor procurorului.

Prin hotărârea Colegiului de disciplină și etică nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020,

s-a încetat procedura disciplinară în privința procurorului în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vasile Golban, pe motiv

că nu a fost comisă o abatere disciplinară.

Hotărârea Colegiului de disciplină și etică nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020, a fost

contestată de către inspectorul din cadrul Inspecției procurorilor, Leonid Demidov

doar cu referire la pretinsele încălcări admise la efectuarea urmăririi penale în cauza

penală nr. 2019670035, prin înregistrarea la 16 iulie 2020 la Consiliul Superior al

Procurorilor a contestației cu nr. 1300.

Reclamantul a indicat, că în contestația depusă, inspectorul din cadrul

Inspecției procurorilor, Leonid Demidov, a invocat că este de acord cu hotărârea

Colegiului de disciplină și etică, în partea ce ține de încetarea procedurii disciplinare

în privința sa în cadrul gestionării cauzei penale nr. 2018790085.

De asemenea, hotărârea Colegiului de disciplină și etică nr. 3-107/20 din 10

iulie 2020, a fost contestată și de procurorul-șef al Direcției urmărire penală și

7

criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos, prin înregistrarea la 29 iulie

2020 la Consiliul Superior al Procurorilor a contestației cu nr. 1423.

Reclamantul susține că, ambele contestații au fost depuse contrar prevederilor

legale prevăzute la art. 85 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură, fiind depuse

la Consiliul Superior al Procurorilor, pe când urmau a fi depuse prin intermediul

Colegiului de disciplină și etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor.

De asemenea, reclamantul a invocat că, contestația procurorului-șef al Direcției

urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos a fost

depusă cu încălcarea termenului de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării, indicat

ca termen limită de art. 85 alin. (3) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire

la Procuratură, contestația fiind înregistrată abia la 29 iulie 2020, adică peste 18 zile,

invocând temei de repunere în termen a contestației depuse, faptul că horărârea nr.

3-107/20 din 10 iulie 2020 a Colegiului de disciplină și etică de pe lângă Consiliul

Superior al Procurorilor, ar fi fost trimisă în adresa sa prin scrisoarea din 22 iulie

2020 cu nr. 3-04d/20-1157, scrisoare prin care nu se expediază hotărârea Colegiului

de disciplină și etică nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020 în privința procurorului Vasile

Golban, dar în privința altor persoane.

Reclamantul remarcă faptul că, deși horărârea nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020 a

Colegiului de disciplină și etică a fost contestată cu încălcarea prevederilor legale și

conținutul contestărilor date reprezentau de fapt o poziție subiectivă a Inspecției

procurorilor și a Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale,

Consiliul Superior al Procurorilor prin hotărârea adoptată la 22 iulie 2020 a admis

integral respectivele contestații.

Reclamantul și-a manifestat dezacordul cu hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor din 22 octombrie 2020, meționând că faptele constatate de către

Direcția urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale și, Inspecția

procurorilor, reținute de Consiliul Superior al Procurorilor drept abateri disciplinare,

nu au un suport probatoriu și nici temei legal, care ar permite tragerea la răspundere

disciplinară. Or, în motivarea contestației procurorului-șef al Direcției urmărire

penală și criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos, se indică că

acțiunile/inacțiunile procurorului constituie nu altceva decât abateri de la legislația

în vigoare, care necesită a fi excluse prin pedepsire.

Reclamantul a invocat că, nici în cadrul procedurii disciplinare, nici la

examinarea în Colegiul de etică și disciplină sau Consiliul Superior al Procurorilor,

nu a fost invitată nici o parte pe dosar ca să explice, care anume drepturi și cum

anume acestea au fost încălcate de către el.

Mai mult, actele Inspecției procurorilor prin care s-au constatat abaterile

disciplinare, fiind propusă sancționarea procurorului Vasile Golban, nu conțin

referință clară la ce dată a fost comisă abaterea disciplinară, care normă urmează a

fi aplicată și din ce motiv.

Reclamantul a mai indicat că, ordinea de zi a ședinței Consiliului Superior al

Procurorilor din 22 octombrie 2021 a fost aprobată de președintele Consiliului

Superior al Procurorilor la 20 octombrie 2020, fiind adusă la cunoștința procurorului

la 21 octombrie 2020, cu încălcarea prevederilor art. 86 alin. (2) din Legea nr. 3 din

25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

La 23 februarie 2021, Vasile Golban a depus cerere suplimentară la cererea de

chemare în judecată (f.d.131-134, vol. I), menționând că la 02 decembrie 2020, prin

intermediul poștei electronice, a recepționat hotărârea Consiliului Superior al

8

Procurorilor nr. 1-98/20 din 22 octombrie 2020, cu privire la contestarea hotărârii

Colegiului de disciplină și etică nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020. Totodată, reclamantul

și-a manifestat dezacordul cu argumentele Consiliului Superior al Procurorilor

expuse în referință referitor la temeiul de repunere în termen a contestației depuse

de Adrian Mircos, precum că hotărârea nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020 a Colegiului

de disciplină și etică i-a fost transmisă prin scrisoarea din 22 iulie 2020, scrisoare

prin care de fapt nu s-a expediat hotărârea respectivă în privința procurorului Vasile

Golban, dar în privința altor persoane.

Reclamantul a subliniat că, în referința prezentată, reprezentantul Consiliului

Superior al Procurorilor, în vederea conferirii unei aparențe legale a contestației

depuse la 29 iulie 2020 de Adrian Mircos, face referire și anexează scrisoarea cu nr.

3-01d/20-1113 din 17 iulie 2020, scrisoare care, de altfel, confirmă expedierea

actelor către Angela Motozoc, președinte al Consiliului Superior al Procurorilor, dar

nu către Adrian Mircos.

Astfel, a considerat că nu este clar când, de la cine și în ce circumstanțe, Adrian

Mircos a aflat despre adoptarea hotărârii nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020 a Colegiului

de disciplină și etică în privința procurorului Vasile Golban. De altfel, reclamantul

consideră inexplicabilă poziția reprezentantului Consiliului Superior al Procurorilor

referitor la stabilirea datei din care urma să curgă termenul de contestare și anume,

care motive, acte și/sau informații i-au permis acestuia să conchidă asupra faptului

că dreptul de a depune contestația de către Adrian Mircos urmează a fi calculat

începând cu data de 22 iulie 2020, în circumstanțele în care prevederile legale

aplicate la caz, relevă faptul că ultima zi de contestare era data de 16 iulie 2020,

contestația urmând a fi depusă doar de către o persoană în drept de a contesta actul

respectiv. Or, reieșind din dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 3 din 25 februarie

2016 cu privire la Procuratură, Adrian Mircos nu poate fi subiect de sesizare cu

privire la fapta ce poate constitui abatere disciplinară comisă de procuror.

Prin hotărârea din 21 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea a fost

admisă integral.

S-a anulat hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-98/20 din 22

octombrie 2020, cu privire la contestarea hotărârii Colegiului de disciplină și etică

nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020, în privința procurorului Vasile Golban.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin hotărârea nr. 3-107/20

din 10 iulie 2020, Colegiul de disciplină și etică de pe lângă Consiliul Superior al

Procurorilor a dispus încetarea procedurilor disciplinare în privința procurorului în

Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vasile

Golban, în legătură cu lipsa abaterii disciplinare.

Prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-98/20 din 22 octombrie

2020, au fost admise contestațiile depuse de Inspecția procurorilor și procurorul-șef

al Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos.

S-a casat hotărârea Colegiului de disciplină și etică de pe lângă Consiliul

Superior al Procurorilor nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020 în privința procurorului în

Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vasile

Golban, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care a fost recunoscut vinovat procurorul

în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale,

Vasile Golban de comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 38 lit. a) din Legea

nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, fiindu-i aplicată sancțiunea

disciplinară sub formă de avertisment.

9

A fost recunoscut vinovat procurorul în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vasile Golban de comiterea abaterii

disciplinare prevăzute de art. 38 lit. a) și lit. e) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016

cu privire la Procuratură, fiindu-i aplicată în privința acestuia sancțiunea disciplinară

sub formă de mustrare.

A fost stabilită definitiv sancțiunea pentru concurs de abateri disciplinare, prin

absorbția sancțiunii disciplinare mai ușoare de sancțiunea disciplinară mai gravă și

aplicată definitiv în privința procurorului în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vasile Golban, sancțiunea disciplinară

sub formă de mustrare.

Cu privire la dreptul de sesizare, instanța de judecată a stabilit că, chiar dacă

este adevărat că autorul sesizării la Inspecția procurorilor, în persoana procurorului

Adrian Mircos, nu este procurorul ierarhic superior în raport cu procurorul Golban

Vasile, așa cum este definit în art. 531 din Codul de procedură penală, respectiv a

respins ca fiind neîntemeiate alegațiile reclamantului precum că procedurile

disciplinare au fost pornite cu încălcarea normelor legale și anume că, procurorul -

șef al Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale nu avea

competența de a sesiza Inspecția procurorilor or, aceste afirmații sunt contrare pct.

pct. 42 și 78 din Regulamentul privind modul de organizare și funcționare a

Colegiului de disciplină și etică, care oferă dreptul oricărei persoane să sesizeze

inspecția procurorilor.

Mai mult, referitor la procedura de depunere a contestației Inspecției

procurorilor, precum și a lui Adrian Mircos, instanța de fond a considerat că, a fost

conformă prevederilor art. 85 alin. (3) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu

privire la Procuratură, astfel încât, prin scrisoarea nr. 3-01d/20-1113 din 17 iulie

2020, președintele Colegiului de disciplină și etică al procurorilor, a expediat în

adresa Consiliului Superior al Procurorilor, hotărârile și contestațiile Inspecției

procurorilor, inclusiv contestația Inspecției procurorilor în privința lui Golban

Vasile.

Cu privire la fondul cauzei, instanța de judecată a accentuat importanța

prevederilor art. 38 și art. 39 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură, care sunt menite să combată abuzurile, activitatea arbitrară,

comportamentul inadecvat ori de rea-credință a procurorilor în exercitarea activității

profesionale și care constituie o garanție în respectarea drepturilor și libertăților

persoanelor și o asigurare a respectării principiilor generale ale procesului penal,

consfințite în art. 21 din Constituție și în art. 7, art. 8 din Codul de procedură penală,

privind prezumția de nevinovăție și legalitatea procesului penal.

Legiuitorul, prin aceste stipulări legale, sub nici o formă, nu a luat în calcul

posibilitatea organelor de autoadministrare a sistemului procuraturii de a interveni

în atribuțiile procurorilor, prin aprecierea proprie a criteriilor de legalitate și de

oportunitate a actelor ori acțiunilor/inacțiunilor procesual-penale, întreprinse de

procurori în cadrul cauzelor penale aflate în procedura acestora.

Instanța de judecată a notat că, Consiliul Superior al Procurorilor a reținut în

sarcina procurorului Vasile Golban abaterea disciplinară, stipulată la art. 38 lit. a)

din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ce instituie

răspundere disciplinară pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de

serviciu, și a aplicat conform art. 39 alin. (1) din această lege, sancțiune disciplinară

sub formă de mustrare, stabilind că procurorul Vasile Golban, în cadrul

10

instrumentării unor cauze penale într-un grup de procurori, neîntemeiat a inițiat și a

solicitat judecătorului de instrucție prelungirea măsurilor speciale de investigație și

urmare a examinării probelor administrate, a decis că prin acțiunile sale procurorul

a admis ingerința nejustificată în viața privată a persoanei care are semnificația unui

drept fundamental.

A reținut faptul că, actele procesual-penale, întocmite de procurorul Vasile

Golban și care îi sunt imputate ca abatere disciplinară, au fost acceptate și autorizate

de judecătorul de instrucție. Din această perspectivă, este indubitabil faptul că,

ordonanțele procurorului Vasile Golban au fost supuse controlului judecătoresc și

au fost înțelese ca fiind legale și temeinice, adică au fost acceptate ca fiind motivate,

adecvate circumstanțelor cauzelor penale și necesare pentru acumularea probelor.

Pornind de la aceste împrejurări, în opinia instanței de judecată este indiscutabil

faptul că, la caz, încheierile irevocabile a judecătorului de instrucție înlătură orice

pretins viciu al acțiunilor procedural-penale întreprinse de procurorul reclamant,

combat alegațiile Consiliului Superior al Procurorilor privind îndeplinirea

necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu și exclud reținerea în sarcina lui Vasile

Golban a abaterii disciplinare descrise la art. 38 lit. a) din Legea nr. 3 din 25 februarie

2016 cu privire la Procuratură.

Instanța de judecată a concluzionat că, o altă abordare a acestei situații juridice

ar fi contrară textului și spiritului art. art. 114, 115, în coroborate cu art. 120 din

Constituție, care instituie principiul că justiția se înfăptuiește în numele legii numai

de instanțele judecătorești și proclamă caracterul obligatoriu al actelor judecătorești

definitive.

Respectiv, instanța de judecată a reținut ca fiind întemeiate argumentele

reclamantului precum că, în cadrul procedurii disciplinare, de către Consiliul

Superior al Procurorilor a fost confirmată respectarea procedurii de autorizare a

măsurilor speciale de investigații, fiind pusă la îndoială doar măsura în care acestea

au fost justificate în raport cu circumstanțele cauzei, fapt ce identifică că un

asemenea tratament este inacceptabil din punctul de vedere al independenței

decizionale a procurorului și constituie o imixtiune directă în activitatea acestuia or,

aceasta nu reprezintă altceva decât o încălcare flagrantă a principiului respectării

independenței decizionale a procurorului, de care urmează a se ține cont în mod

obligatoriu la inițierea și examinarea procedurilor disciplinare în privința

procurorilor, ceea ce contravine prevederilor art. 37 din Legea nr. 3 din 25 februarie

2016 cu privire la Procuratură.

Instanța de judecată a apreciat ca fiind o evaluare camuflată (deghizată) a

legalității actelor de procedură penală, întreprinsă contrar competenței de Consiliul

Superior al Procurorilor, calificând acest exercițiu logico-juridic al Consiliului

Superior al Procurorilor, drept o ingerință certă, dar străină, din punct de vedere

legal, în activitatea procurorului.

Din aceste motive, instanța de judecată a respins argumentul Consiliului

Superior al Procurorilor în hotărârea contestată și susținut în ședința de judecată

precum că, Consiliul Superior al Procurorilor nu ar fi examinat legalitatea însăși a

actelor emise de procuror, dar a verificat și s-a expus asupra modului în care

procurorul-reclamant a decis să acționeze în cauzele penale ce au constituit obiectul

sesizării, ceea ce ar corespunde legilor și actelor normative în vigoare ce

reglementează conduita profesională a procurorului or, de principiu, la caz, nu pot fi

privite separat actele de procedură penală, care se bucură de prezumția de legalitate

11

și modul în care procurorul a acționat la întocmirea lor, acreditând ideea că

procurorul ar fi acționat în mod defectuos, superficial și fără diligență.

Mai mult, Consiliul Superior al Procurorilor, în mod declarativ a reținut că

faptele lui Vasile Golban, sub aspectul laturii obiective, ar fi fost manifestate în

acțiuni contrare normelor de drept material și de procedură penală la dispunerea și

efectuare măsurilor speciale de investigații, iar sub aspectul laturii subiective, a

constatat pretinsa existență a neglijenței grave din partea lui Vasile Golban, deoarece

dânsul nu și-ar fi dat seama de o eventuală urmare prejudiciabilă a acțiunilor sale,

deși putea și trebuia să o prevadă.

La acest capitol, instanța de judecată a observat caracterul contradictoriu al

actului administrativ contestat or, pe de o parte, Consiliul Superior al Procurorilor

susține că nu a verificat legalitatea actelor de procedură penală înfăptuite de

procuror, dar totodată afirmă că Vasile Golban a admis acțiuni contrare normelor de

drept material și de procedură penală la dispunerea și efectuare măsurilor speciale

de investigații.

În opinia instanței de judecată, din tot textul hotărârii Consiliului Superior al

Procurorilor contestate, de fapt, organul autoadministrării sistemului procuraturii,

fără o analiză proprie, a preluat integral afirmațiile lui Adrian Mircos, procuror-șef

al Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale referitoare la

tactica și la strategia de acumulare a probelor în cadrul anchetei penale și cu privire

la pretinsele aspecte de ilegalitate a acțiunilor procurorului Vasile Golban, situație

ce este contrară prevederilor art. 3 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire

la Procuratură, iar în condițiile prevederilor art. 13 din prezenta lege și ale Codului

de procedură penală, activitatea procurorului poate fi supusă controlului doar din

partea procurorului ierarhic superior și a instanței judecătorești. Însă, și în aceste

cazuri procurorul poate fi tras la răspundere disciplinară doar dacă judecătorul de

instrucție a respins demersurile respective, sau dacă încheierile judecătorului de

instrucție care, prin absurditate, ar fi admis asemenea demersuri a procurorului, au

fost, în prealabil, desființate prin căi de atac extraordinare ca fiind vădit ilegale.

La 25 iunie 2021, Consiliul Superior al Procurorilor, a depus recurs nemotivat

împotriva hotărârii din 21 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 210, vol. I),

ulterior la 08 octombrie 2021, a prezentat Curții Supreme de Justiție motivarea

recursului, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii (f.d. 3-18, vol. II).

În motivarea recursului, Consiliul Superior al Procurorilor a menționat că

hotărârea din 21 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău este neîntemeiată și pasibilă

de a fi casată, dat fiind faptul că instanța a soluționat eronat cauza, bazându-se pe

analiza incompletă a probelor din cauza disciplinară și invocând concluzii viciate,

care exclud caracterul obiectiv al soluției criticate. Consiliul Superior al Procurorilor

consideră că hotărârea criticată nu oferă răspuns la constatările și concluziile privind

încălcările disciplinare care au fost reproșate procurorului Vasile Golban.

Recurentul a invocat că, în hotărârea sa, Curtea de Apel Chișinău a invocat

unilateral doar unele norme de drept și a reflectat aspecte segmentare din acuzațiile

disciplinare aduse procurorului Vasile Golban, fapt care a avut ca rezultat aprecierea

eronată a situației în ansamblu și a afectat substanțial obiectivitatea raționamentelor

formulate pentru motivarea soluției adoptate. Respectiv, omisiunea instanței de

contencios administrativ de a analiza cauza în ansamblul său, de a elucida substanța

obligațiilor procurorului la efectuarea/conducerea urmăririi penale și de a evalua în

12

profunzime întreaga conduită procesuală a procurorului Vasile Golban a generat

consecința că hotărârea criticată să poarte caracter arbitrar.

Recurentul susține că concluzia instanței de fond precum că, organul de

autoadministrare a sistemului procuraturii, în esență, a stabilit că procurorul Vasile

Golban, în cadrul instrumentării unor cauze penale într-un grup de procurori,

neîntemeiat a inițiat și a solicitat judecătorului de instrucție prelungirea măsurilor

speciale de investigație și urmare a examinării probelor administrate, a decis că prin

acțiunile sale procurorul a admis ingerința nejustificată în viața privată a persoanei

care are semnificația unui drept fundamental, este eronată și nu corespunde situației

reale privind raționamentele Consiliului Superior al Procurorilor, circumstanțele

care viciază hotărârea Curții de Apel Chișinău, deoarece nu s-a dat răspuns la

argumentele ce susțin necesitatea aplicării sancțiunii disciplinare în privința

procurorului Vasile Golban.

Recurentul a menționat că, prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor

nr. 1-98/20 din 22 octombrie 2020, procurorul Vasile Golban a fost recunoscut

vinovat de comiterea a două abateri disciplinare săvîrșite în cadrul exercitării urmării

penale pe dosarul penal nr. 2019670035 și în cadrul conducerii urmăririi penale în

cauza penală nr. 2018790085.

Recurentul susține că instanța de fond prin hotărârea pronunțată, la pag. 49-53

s-a expus în privința legalității hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-

98/20 din 22 octombrie 2020 doar în parte, și anume ce ține de abaterea disciplinară

prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură, imputată procurorului Vasile Golban în cadrul dosarului penal nr.

2018790085, însă a omis să se expună asupra tuturor circumstanțelor abaterilor

disciplinare incriminate pocurorului Vasile Golban, a abaterii disciplinare prevăzute

de art. 38 lit. a) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016,

îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, referitor la încălcările

admise de către procurorul Vasile Golban în cadrul exercitării urmăririi penale pe

dosarul penal nr. 2019670035.

Recurentul a invocat că, Inspecția procurorilor efectuând verificările

corespunzătoare, a stabilit că procurorul Vasile Golban a exercitat urmărirea penală

în cauza nr. 2019670035 în baza căreia la 28 februarie 2019 a fost reținut cet. Nicolai

Gurgurov, în privința acestuia fiind aplicată ulterior arestarea preventivă, iar

termenul măsurii preventive a fost prelungit de mai multe ori în perioada 01 martie

2019 – 29 iunie 2019 (circa 4 luni de zile).

Recurentul menționează că, instanța de fond nu a dat răspuns la argumentele cu

privire la conduita procesuală pasivă a procurorului Vasile Golban în cadrul

exercitării urmăririi penale pe dosarul penal nr. 2019670035, care mai mult de 3 luni,

nu a efectuat nici o acțiune procesuală, deși învinuitul Nicolai Gurgurov se afla în

detenție, evitând să menționeze circumstanțele referitoare la obligațiile ce reveneau

procurorului în conformitate cu cerințele legale și nu a explicat dacă un asemenea

mod de exercitare a atribuțiilor de serviciu este compatibil statutului profesional al

unui procuror.

Recurentul a relatat că analiza făcută de Consiliul Superior al Procurorilor se

referă la conduita procesuală a procurorului Vasile Golban raportată la un dosar aflat

în gestiune, în care figura o persoană arestată în vârstă de xxx de ani, iar acțiunile

procesuale urmau a fi efectuate cu promptitudine sporită.

Recurentul a criticat abordarea instanței de fond care nu a luat în considerație

13

faptul că procurorului Vasile Golban, i-a fost imputată în cadrul dosarului penal nr.

2018790085 abaterea disciplinară prevăzută de art. 38 lit. a), e) din Legea cu privire

la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, dar nu abaterea disciplinară prevăzută de

art. 38 lit. a) din Legea nominalizată, ceea ce demonstrează că Curtea de Apel

Chișinău nu doar a omis să se expună asupra tuturor argumentelor din hotărârea

contestată, dar a evitat să cerceteze în ansamblu toate circumstanțele importante ale

cazului.

Recurentul a mai menționat că, criticile din hotărârea contestată au fost

formulate în raport cu acțiunile pe care le-a realizat procurorul până la emiterea

demersului de autosesizare a măsurilor speciale de interceptare a convorbirilor

telefonice. Astfel, a reiterat că procurorului Vasile Golban i-au fost prezentate

rapoarte ale ofițerilor de poliție, în care era indicat expres că necesitatea

interceptărilor convorbirilor telefonice rezultă din măsurile speciale deja efectuate,

însă de către procuror nu au fost supuse aprecierii faptul că asemenea măsuri speciale

deja efectuate, în realitate nu existau.

Recurentul susține că, procurorul Vasile Golban urma să verifice dacă măsurile

speciale la care se refereau ofițerii de poliție au fost efectuate în cadrul altor dosare

(dar preluarea rezultatelor prezintă o altă procedură), deoarece în dosarul penal de

referință alte măsuri speciale la acel moment încă nu fusese efectuate. Astfel, odată

ce alte măsuri speciale de investigații pe caz nu erau încă efectuate, rezultă că

rapoartele ofițerilor de poliție erau fără conținut factologic și nu corespundeau

prevederilor legii procesuale, însă procurorul Vasile Golban nu a analizat aceste

aspecte.

Recurentul a mai invocat că, argumentele instanței de fond au o expresie

lacunară și nu sunt de natură de a justifica conduita procurorului Vasile Golban. Or,

obiectul examinării procedurii disciplinare l-a constituit acțiunile și conduita

procurorului în contextul atribuției de efectuare cu diligență a acțiunilor procesuale

ce îi reveneau la gestionarea dosarului penal nr. 2018790085. Mai mult, Consiliul

Superior al Procurorilor nu a contestat principiul independenței procesuale a

procurorului în exercitarea atribuțiilor de serviciu, însă manifestarea independenței

în activitate nicidecum nu înseamnă să se procedeze conform voinței arbitrare, dar

să se procedeze conform legii. Consiliul Superior al Procurorilor analizând cauza

disciplinară, nu a făcut calificări juridice, nu s-a expus pe fond referitor la hotărârile

procesual-penale adoptate de procurorul Vasile Golban, deoarece relevanța și

temeinicia acestora se verifică în ordinea ierarhică și/sau judiciară.

Recurentul susține că instanța de judecată a omis să analizeze toate aspectele și

nu a dat răspuns argumentele din hotărârea contestată, soluția criticată nu întrunește

condițiile obiectivității și conține o abordare unilaterală, ceea ce a dus la rezolvarea

eronată a acestui caz disciplinar, urmând a fi anulată hotărîrea pe baza viciului

admis. De asemenea, Curtea de Apel Chișinău a făcut aprecieri eronate și

superficiale, limitându-se la condițiile strict formale, fără să procedeze la analiza

complexă a modului cum a acționat procurorul Vasile Golban.

Consiliul Superior al Procurorilor a menționat că nu poate fi justificată absența

motivării ordonanțelor de dispunere a măsurilor speciale de investigații, care nu

conțin argumente de ce pe altă cale este imposibilă realizarea scopului procesului

penal și/sau cum poate fi prejudiciată considerabil activitatea de administrare a

probelor, precum și nici nu dau o explicație rezonabilă că aceste acțiuni sunt necesare

și proporționale cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

14

Prin urmare, consideră că în cauză nu se regăsesc careva temeiuri legale pentru

a dispune anularea hotărârii Consiliului Superior al Pocurorilor nr. 1-89/20 din 22

octombrie 2020, emisă în privința procurorului Vasile Golban, aceasta fiind adoptată

cu respectarea competenței, normelor legale care reglementează procedura

soluționării cauzei disciplinare.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Succesiv, cu referire la termenul de depunere a recursului depus de Consiliul

Superior al Procurorilor, completul de admisibilitate reține prevederile art. 245 din

Codul administrativ, care statuează că recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 21 iunie

2021.

Instanța de recurs constată că la materialele cauzei lipsește notificarea de către

Curtea de Apel Chișinău părților în proces a dispozitivului hotărârii contestate, însă

se constată că la 10 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Consiliul

Superior al Procurorilor a recepționat hotărârea motivată (f.d. 211-212, vol. I).

Astfel, se constată că Consiliul Superior al Procurorilor a respectat prevederile

art. 245 din Codul administrativ, depunând recursul nemotivat la 25 iunie 2021, iar

la 08 octombrie 2021 prezentând motivarea recursului împotriva hotărârii din 21

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

depus de Consiliul Superior al Procurorilor a fost declarat admisibil și numit pentru

examinare în complet de cinci judecători (f.d.49, vol. II).

Prin prisma art. 191 alin. (5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărîrilor, deciziilor și încheierilor

curții de apel.

Iar potrivit art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului Consiliul Superior al Procurorilor au fost expuse cu suficientă claritate.

Colegiul lărgit notează că în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de

recurs într-un termen rezonabil, la 25 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție

a remis în adresa intimatului Vasile Golban copia cererii de recurs depuse de

Consiliul Superior al Procurorilor, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței (f.d. 22-23, vol. II).

15

Prin referința depusă la 26 noiembrie 2021, Vasile Golban a solicitat

respingerea recursului declarat de Consiliul Superior al Procurorilor împotriva

hotărârii din 21 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, menționând că argumentele

invocate poartă un caracter subiectiv, fiind o părere expusă la etapa în care urmărirea

penală pe cazurile concrete era finisată.

Intimatul a invocat că recursul conține argumente contradictorii referitor la

constatările instanței de fond din care rezultă că intervenția Consiliului Superior al

Procurorilor reprezintă o substituire a competenței procurorului ierarhic-superior sau

a instanței de judecată și constituie o ingerință în activitatea procurorului. De

asemenea, intimatul a invocat că instanța de fond examinând acțiunea a făcut

concluzii întemeiate, aplicând prevederile legii la circumstanțele de fapt ale

prezentului caz (f.d.28-32, 33-37, vol.II).

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de Consiliul Superior al Procurorilor, a casa integral hotărârea din

21 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare Curții

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, din următoarele considerente.

Conform art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia instanței

de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale

examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice

și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și

alte acte normative.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice

și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.

III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia,

dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

În sensul art. 219 alin. (1) - (2) din Codul administrativ, instanța de judecată

este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru

înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a

cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor

necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra

aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la

proces.

Din materialele copiei dosarului de control nr. 35-6/13 inițiat în privința

procurorului Vasile Golban, rezultă că Adrian Mircos, procuror-șef al Direcției de

urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale a depus la 04 octombrie

2019, sesizare cu privire la faptele ce pot constitui abateri disciplinare admise în

cadrul conducerii urmăririi penale în cauza penală nr. 2018790085, de către

16

procurorul Vasile Golban, înregistrată cu nr. 1341-79/s/19-105, prin care a solicitat

întreprinderea măsurilor legale pentru sancționarea disciplinară a procurorului

Vasile Golban în temeiul art. 38 lit. a), e) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu

privire la Procuratură (f.d. 59-68, din dosarul de control vol. I)

Prin raportul din 05 noiembrie 2019 și decizia din 05 noiembrie 2019 a

inspectorului din cadrul Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale, Leonid

Demidov s-a transmis pentru examinare Colegiului de disciplină și etică materialele

procedurii disciplinare în privința procurorului în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vasile Golban (f.d.295-298, 295-304,

vol. III din dosarul de control).

Potrivit copiei dosarului de control nr. 35-6/13 inițiat în privința procurorului

Vasile Golban, rezultă că, Viorel Morari, procuror-șef al Procuraturii Anticorupție a

depus la 15 noiembrie 2019, la Consiliul Superior al Procurorilor, sesizare cu privire

la faptele ce pot constitui abateri disciplinare admise în cadrul exercitării urmăririi

penale în cauza penală nr. 2019670035 de procurorul Vasile Golban, înregistrată sub

nr. 1591-104s/19-136, prin care a solicitat în temeiul art. 52 din Codul de procedură

penală, art. 43 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură, verificarea acțiunilor procurorului Vasile Golban sub aspect disciplinar

(f.d. 3-6, vol. IV din dosarul de control).

Prin raportul din 16 decembrie 2019 și decizia din 16 decembrie 2019 a

inspectorului din cadrul Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale, Vasile

Godoroja s-a transmis pentru examinare Colegiului de disciplină și etică materialele

procedurii disciplinare în privința procurorului în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vasile Golban (f.d.146-152, 153-154

vol. III din dosarul de control).

În conformitate cu art. 65 din Regulamentul privind organizarea și activitatea

Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-228/16 din 14.09.2016 și modificat prin hotărârile nr. 12-13/17

din 24.01.2017, nr. 1-40/2020 din 28.05.2020, nr. 1-132/2020 din 18.12.2020,

sesizările din 09 octombrie 2019 și 15 noiembrie 2019, au fost conexate într-o

singură procedură, cu privire la faptele ce pot constitui abatere disciplinară comisă

de către procurorul Vasile Golban.

Prin hotărârea Colegiului de disciplină și etică de pe lângă Consiliul Superior

al Procurorilor cu privire la examinarea cauzei disciplinare intentată în privința

procurorului în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale, Vasile Golban, nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020 a fost încetată procedura

disciplinară, pe motiv că nu a fost comisă o abatere disciplinară (f.d.19-32, vol. I).

Nefiind de acord cu hotărârea Colegiului de disciplină și etică de pe lângă

Consiliul Superior al Procurorilor nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020, inspectorul din

cadrul Inspecției Procurorilor a Procuraturii Generale, Leonid Demidov, la 16 iulie

2020 a depus contestație înregistrată sub nr. 1300, solicitând admiterea contestației,

casarea hotărârii de încetare a procedurii disciplinare și adoptarea unei hotărâri noi

prin care să se soluționeze cauza, cu constatarea abaterii disciplinare conform

prevederilor art. 86 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire

la Procuratură (f.d. 33-35, vol.I).

De asemenea, manifestându-și dezacordul cu hotărârea Colegiului de disciplină

și etică nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020, Adrian Mircos, procuror-șef al Direcției

urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale a depus la 29 iulie 2020

17

contestație înregistrată cu nr. 1423, solicitând examinarea cazului pe fond, cu

emiterea unei hotărâri noi prin care să fie constatată abatere disciplinară și aplicată

sancțiunea disciplinară corespunzătoare în privința procurorului Vasile Golban

(f.d.36-44, vol.I).

Prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-98/20 din 22 octombrie

2020 cu privire la contestarea hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-107/20

din 10 iulie 2020 în privința procurorului Vasile Golban a fost admisă contestația

Inspecției procurorilor și contestația procurorului-șef al Direcției urmărire penală și

criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos împotriva hotărârii Colegiului

de disciplină și etică nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020.

A fost casată hotărârea Colegiului de disciplină și etică nr. 3-107/20 din 10 iulie

2020 îm privința procurorului Vasile Golban, cu adoptarea unei noi hotărâri.

A fost recunoscut vinovat procurorul în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vasile Golban, de comiterea abaterrii

disciplinare prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu

privire la Procuratură, și a fost aplicată în privința acetsuia sancțiunea disciplinară

sub formă de avertisment.

A fost recunoscut vinovat procurorul în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vasile Golban, de comiterea abaterrii

disciplinare prevăzută de art. 38 lit. a) și lit. e) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016

cu privire la Procuratură și, a fost aplicată în privința acestuia sancțiunea disciplinară

sub formă de mustrare.

A fost stabilită definitiv sancțiunea pentru concurs de abateri disciplinare, prin

absorbția sancțiunii disciplinare mai ușoare de sancțiunea disciplinară mai gravă și

a fost aplicată definitiv în privința procurorului în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vasile Golban, sancțiunea discipinară

sub formă de mustrare (f.d. 103-122, vol. I).

Procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, Vasile Golban a recepționat hotărârea nominalizată la 02 decembrie

2020, prin intermediul poștei electronice (f.d. 123, vol. I).

Înaintând prezenta acțiune la 23 noiembrie 2020, împotriva Consiliului

Superior al Procurorilor, Vasile Golban a solicitat anularea hotărârii Consiliului

Superior al Procurorilor nr. 1-98/20 din 22 octombrie 2020 și menținerea hotărârii

Colegiului de disciplină și etică de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor nr. 3-

107/20 din 10 iulie 2020, prin care a fost încetată procedura în privința sa pe motiv

că nu a fost comisă abatere disciplinară.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, Curtea de Apel Chișinău prin

hotărârea adoptată la 21 iunie 2021 a admis acțiunea ca fiind întemeiată, motivându-

și soluția prin faptul că actele procesual-penale întocmite de procurorul Vasile

Golban și care îi sunt imputate ca abatere disciplinară, au fost acceptate și autorizate

de judecătorul de instrucție, iar încheierile irevocabile a judecătorului de instrucție

înlătură orice pretins viciu al acțiunilor procedural-penale întreprinse de procuror,

combat alegațiile Consiliului Superior al Procurorilor privind îndeplinirea

necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu și exclud reținerea în sarcina lui Vasile

Golban a abaterii disciplinare descrise la art. 38 lit. a) din Legea nr. 3 din 25 februarie

2016 cu privire la Procuratură. De asemenea, instanța de judecată a menționat că o

altă abordare a acestei situații juridice ar fi contrară textului și spiritului art. 114 și

art. 115, în coroborate cu art. 120 din Constituție, care instituie principiul că justiția

18

se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești și proclamă

caracterul obligatoriu al actelor judecătorești definitive.

Verificând argumentele invocate în recurs pe baza materialelor din dosar,

inclusiv a înscrisurilor din materialele dosarului de control, analizând hotărârea

recurată, a probelor administrate, a dispozițiilor legale incidente și a obiecțiilor

invocate în referință, Colegiul lărgit reține că recursul depus de Consiliul Superior

al Procurorilor necesită de admis, concluzia instanței de fond referitoare la

temeinicia acțiunii privind anularea actului administrativ individual defavorabil

fiind viciată deoarece instanța de fond nu a elucidat toate circumstanțele importante

prezentei cauze, s-a abținut de a răspunde la toate întrebările (argumentele) ridicate

în fața sa, prin ce a încălcat normele de drept procedural și material și a emis o

hotărâre nemotivată.

Instanța de recurs consideră necesar de a reitera că orice hotărâre

judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte premisa pentru soluția din

dispozitiv. Această dispoziție este instituită, atât în interesul unei bune administrări

a justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da

instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.

Implicit circumstanțelor cauzei instanța de recurs reiterează că obiectul

prezentei acțiuni în contencios administrativ îl formează hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr. 1-98/20 din 22 octombrie 2020 prin care a fost anulată

hotărârea Colegiului de disciplină și etică din 10 iulie 2020, sancționat procurorul în

Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vasile

Golban, prin aplicarea în privința acestuia a sancțiunii disciplinare definitive pentru

concurs de abateri disciplinare, prin absorbția sanțiunii disciplinate mai ușoare de

sancțiunea disciplinară mai gravă, sub formă de mustrare.

La fel, este important că hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-

98/20 a fost emisă în urma și în baza contestațiilor depuse de Inspecția procurorilor

și procurorului-șef al Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii

Generale, Adrian Mircos împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică din 10

iulie 2020, care a fost pronunțată la 22 octombrire 2020.

Aici, Colegiul lărgit reține că hotărîrile colegiului, conform art. 85 alin. (3) din

Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură (în redacția la data

emiterii actului administrativ) se contestă la Consiliul Superior al Procurorilor, prin

intermediul colegiului, în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării acestora.

Contestația poate fi depusă de către persoana în privința căreia a fost adoptată

hotărârea respectivă, iar în cazul procedurii disciplinare, și de către persoana care a

depus sesizarea, precum și de către Inspecția procurorilor.

Reglementări similare se regăsesc și în pct. 78 din Regulamentul privind

organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14.09.2016 și modificat prin

hotărârile nr. 12-13/17 din 24.01.2017, nr. 1-40/2020 din 28.05.2020, nr.1 -132/2020

din 18.12.2020, care prevede că hotărârea Colegiului pe cauza disciplinară poate fi

contestată la Consiliul Superior al Procurorilor, prin intermediul colegiului, de către

persoanele care au depus sesizarea, Inspecția procurorilor sau procurorul vizat în

hotărâre, în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării acesteia. Termenul de

5 zile este un termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărârile Colegiului

devin irevocabile.

Dealtfel, termenul de contestare a fost indicat expres în dispozitivul hotărârii

19

Colegiului de disciplină și etică nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020 (f.d. 32, vol. I).

Din materialele cauzei rezultă că prin contestația depusă la 29 iulie 2020

împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-107/20 din 10 iulie 2020,

procurorul-șef al Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale,

Adrian Mircos, a invocat că a luat cunoștință cu textul hotărârii contestate odată cu

parvenirea scrisorii din 22 iulie 2020 nr. 3-04d/20-1157 prin care a fost transmise în

adresa ultimului mai multe hotărâri adoptate de Colegiul de disciplină și etică

adoptate în perioada anilor 2019 – 2020, în care subsemnatul are calitatea de autor.

Potrivit scrisorii nr. 3-04d/20-1157 din 22 iulie 2020, rezultă că în adresa lui

Adrian Mircos, procuror-șef al Direcției urmărire penală și criminalistică a

Procuraturii Generale au fost remise hotărârile Colegiului de disciplină și etică

adoptate în perioada anilor 2019-2020, în care ultimul are calitatea de persoană care

a depus sesizarea cu privire la faptele ce pot constitui abateri disciplinare în privința

procurorilor indicați în scrisoare, nefiind remisă însă hotărârea în privința

procurorului Vasile Golban (f.d. 45-46, vol. I).

În aces sens, Colegiul lărgit reține că atât în acțiunea înaintată la 22 noiembrie

2020, cât și cea suplimentară depusă la 22 februarie 2021, Vasile Golban a invocat

tardivitatea contestației depuse la 29 iulie 2020 de Adrian Mircos, procuror-șef al

Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale.

Consiliului Superior al Procurorilor în referința depusă la 10 decembrie 2020 a

respins argumentul reclamantului precum că contestația lui Adrian Mircos a fost

depusă cu încălcarea termenului de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării hotărârii

Colegiului de disciplină și etică, menționând că autorul sesizării nu a fost citat la

Colegiul de disciplină și etică și nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii nr. 3-

107/20 din 10 iulie 2020, astfel nefiindu-i imputabilă omisiunea dată, motiv din care

nu pot fi aplicate regulile de calculare a termenului prevăzut de art. 85 alin. (3) din

Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură. Mai mult, în opinia

Consiliului Superior al Procurorilor dreptul de a depune contestația urmează a fi

calculat începând cu data de 22 iulie 2020 (respectiv 5 zile lucrătoare se împlinesc

la 29 iulie 2020).

Referitor la procedura de depunere a contestației împotriva hotărârii Coelgiului

de disciplină și etică din 10 iulie 2020, Colegiul lărgit apreciază ca fiind pripită și

contradictorie concluzia primei instanței, care pe de o parte reține prevederile art. 85

alin. (3) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, care indică

imperativ faptul că hotărîrile colegiului se contestă la Consiliul Superior al

Procurorilor, prin intermediul colegiului, în termen de 5 zile lucrătoare de la data

pronunțării acestora, iar pe de altă parte reține că prin scrisoarea nr. 3-01d/20-1113

din 17 iulie 2020 președintele Colegiului de disciplină și etică al procurorilor, a

expediat în adresa Consiliului Superior al Procurorilor hotărârile și contestațiile

Inspecției procurorilor, inclusiv contestația Inspecției procurorilor în privința lui

Golban Vasile.

În atare circumstanțe, Colegiul lărgit constată că instanța de fond a omis să se

expună și să dea apreciere materialelor din dosar, atât argumentelor reclamantului,

cât și ale Consiliului Superior al Procurorilor, vis-à-vis de nerespectarea termenului

de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării hotărîrii Colegiului de disciplină și etică

din 10 iulie 2020, de depunere a contestației de către procurorul-șef al Direcției

urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos.

Așadar, la rejudecarea cauzei în fond, prin prisma art. 85 alin. (3) din Legea

20

nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură și a pct. 78 din Regulamentul

privind organizarea și activitatea Colegiului de disciplină și etică, Curtea de Apel

Chișinău urmează să ofere un răspuns cert dacă a fost sau nu respectat termenul de

contestare a hotărîrii Colegiului de disciplină și etică, asta și în contextul că a fost

solicitată și admisă repunerea în termen a contestației procurorului-șef al Direcției

urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos.

Relevant cazului, Colegiul lărgit reține și faptul că prin hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr. 1-98/20 din 22 octombrie 2020, procurorul Vasile

Golban a fost recunoscut vinovat în două cauze distincte, anume comiterea abaterii

disciplinare prevăzute de art. 38 lit. a) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu

privire la Procuratură în cadrul exercitării urmării penale pe dosarul penal nr.

2019670035, cît și a abaterii disciplinare prevăzute de art. 38 lit. a) și lit. e) din Legea

nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură în cadrul conducerii urmăririi

penale în cauza penală nr. 2018790085.

Conform art. 36 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură

(în redacția la data emiterii actului administrativ), procedura disciplinară este

aplicabilă procurorilor în funcție și procurorilor care și-au încetat raporturile de

serviciu. Procurorii sînt sancționați disciplinar pentru comiterea abaterilor

disciplinare prevăzute la art. 38 doar în cazul în care au fost săvârșite cu intenție ori

cu neglijență gravă, conform prevederilor art. 381.

Materialele cauzei atestă că, Vasile Golban activează în funcția de procuror în

cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale.

Conform art. 38 alin. (1) lit. a), e) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu

privire la Procuratură (în redacția la data emiterii actului administrativ), constituie

abatere disciplinară îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu și

încălcarea gravă a legii.

Potrivit art. 39 alin. (1) din Legea sus enunțată, în funcție de gravitatea

abaterilor și în condițiile legii, procurorului i se aplică, prin hotărîrea Colegiului de

disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, următoarele

sancțiuni disciplinare: a) avertisment; b) mustrare; c) reducere a salariului; d)

retrogradare din funcție; e) eliberare din funcția de procuror.

Avertismentul conform art. 39 alin. (2) din aceiași Lege, constă în atenționarea,

în formă scrisă, a procurorului asupra abaterii disciplinare comise și recomandarea

făcută acestuia de a respecta pe viitor dispozițiile legale, iar mustrarea potrivit

alineatului 3 din același articol, este o critică exprimată în formă scrisă privind

faptele comise de procuror.

Sancțiunile disciplinare conform art. 41 alin. (1) - (3) din Legea menționată

supra, se aplică procurorilor în funcție. Sancțiunea disciplinară se aplică

procurorului proporțional cu gravitatea abaterii disciplinare comise și în funcție de

circumstanțele personale ale acestuia. Gravitatea abaterii disciplinare este

determinată de natura faptei comise și de consecințele produse. Consecințele

produse sînt evaluate avînd în vedere atît efectele asupra persoanelor implicate în

activitățile în cadrul cărora s-a comis fapta, cît și efectele asupra imaginii și

prestigiului Procuraturii. Termenul de acțiune al sancțiunii disciplinare este de un an

de la data aplicării.

Analizând hotărârea contestată prin primsa normelor de drept, Colegiul lărgit

observă că instanța de fond a examinat superficial cauza și s-a expus doar în parte în

privința legalității hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-98/20 din 22

21

octombrie 2020, și anume ce ține de abaterea disciplinară prevăzută de art. 38 lit. a)

din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, imputată procurorului

Vasile Golban, fără a concretiza și claririca pe marginea cărei cauze penale instanța

a analizat și constatat că respectivele acțiuni nu constituie abatere disciplinară, din

cele două dosare penale instrumentate de către Vasile Golban.

Deopotrivă, Colegiul lărgit notează că instanța de fond urma să se expună și să

dea apreciere concretă fiecărei presupuse abateri disciplinare în parte imputate lui

Vasile Golban.

La capitolul dat, Colegiul lărgit evocă faptul că prin sesizarea depusă la 04

octombrie 2019 s-a solicitat Consiliului Superior al Procurorilor întreprinderea

măsurilor legale pentru sancționarea disciplinară a procurorului Vasile Golban în

temeiul art. 38 lit. a), e) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură, cu privire la faptele ce pot constitui abateri disciplinare admise în cadrul

conducerii urmăririi penale în cauza penală nr. 2018790085.

Iar prin sesizarea depusă la 11 noiembrie 2019 s-a solicitat Consiliului Superior

al Procurorilor verificarea acțiunilor procurorului Vasile Golban sub aspect

disciplinar, cu privire la faptele ce pot constitui abateri disciplinare admise în cadrul

exercitării urmăririi penale în cauza penală nr. 2019670035 de procurorul Vasile

Golban.

În contextul dat, Colegiul lărgit menționează că deși au fost admise contestațiile

și a fost anulată hotărârea Colegiului de disciplină și etică din 10 iulie 2020,

Consiliul Superior al Procurorilor prin hotărârea emisă la 22 octombrie 2020 a dat

apreciere fiecărei presupuse abateri disciplinare imputată lui Vasile Golban,

stabilind pentru fiecare sancțiuni distincte și cumulându-le în final.

Dealtfel, Colegiul lărgit constată omisiunea instanței de contencios

administrativ de a analiza circumstanțele cauzei în ansamblul său, de a verifica și a

se expune referitor argumentele și problemele abordate, atât în hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor contestată prin prisma art. 191 alin. (3) din Codul

administrativ, de a elucida substanța obligațiilor procurorului la

efectuarea/conducerea urmăririi penale și de a evalua în profunzime întreaga

conduită procesuală a procurorului Vasile Golban în cadrul instrumentării unor

cauze penale care a generat emiterea hotărârii contestate.

Succesiv, Colegiul lărgit reține ca fiind relevantă critica recurentului referitor

la abordarea nejustificată a instanței de fond, care nu a luat în considerație faptul că

procurorului Vasile Golban, i-a fost imputată în cadrul dosarului penal nr.

2018790085 abaterea disciplinară prevăzută de art. 38 lit. a), e) din Legea cu privire

la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, dar nu abaterea disciplinară prevăzută de

art. 38 lit. a) din Legea nominalizată, ceea ce demonstrează că Curtea de Apel

Chișinău nu doar a omis să se expună asupra tuturor argumentelor din hotărârea

contestată, dar a evitat să cerceteze în ansamblu toate circumstanțele importante ale

cazului.

În contextul dat, instanța de recurs relevă că cele descrise indică la examinarea

superficială și incompletă a cauzei, fără a fi supuse examinării toate argumentele

reclamantului Vasile Golban și ale Consiliului Superior al Procurorilor prin prisma

prevederilor legale or, în sensul art. 6 §1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și

motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-

i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu concluziile

22

uneia dintre părți.

Garanțiile procedurale în sensul art. 6 §1 din Convenție presupun că părțile la

proces au dreptul să prezinte orice observații pe care le consideră relevante pentru

cauză, care este efectiv doar în cazul în care cererile și observațiile părților sunt într-

adevăr „ascultate”, adică examinate de către instanța sesizată. Iar, instanța trebuie să

efectueze o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și probelor prezentate de

părți (Kraska împotriva Elveției, pct. 30; Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, pct.

59, Perez împotriva Franței (MC) pct. 80). O interpretare restrictivă a garanțiilor

oferite de art. 6 §1 CEDO nu este justificată. Pentru a asigura exercitarea efectivă a

drepturilor garantate de art.6 CEDO, autoritățile judiciare trebuie să dovedească

„diligență”. De altfel, viciile admise de prima instanță nu pot fi corectate decât în

cazul în care decizia contestată este supusă controlului de către un organism judiciar

cu jurisdicție deplină și care oferă el însuși garanțiile impuse de art. 6 §1 CEDO.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit apreciază a fi relevante și de neglijat

argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs, deoarece rezultând din

specificul cazului dedus judecății, precum și în scopul stabilirii temeiniciei sau

netemeiniciei acțiunii, de rând cu cele constatate, este indispensabilă examinarea

cauzei inclusiv și prin prisma tuturor argumentelor invocate de recurent, care, de

altfel, au fost invocate la judecarea cauzei în fond, însă care au fost omise și

generalizate de către instanța ierarhic inferioară.

La situația de fapt constatată, instanța de recurs conchide că întru soluționarea

corectă și întemeiată a litigiului dedus judecății, instanța de fond are obligația

pozitivă de a stabili circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei,

pentru a elimina omisiunile admise. Iar, în cazul stabilirii unei ambiguități care

trezește incertitudini cu privire la circumstanțele ce țin de fondul cauzei, urmează să

întreprindă toate măsurile necesare întru elucidarea acestora, inclusiv prin obligarea

părților implicate în proces de a prezenta probe suplimentare, ce ar aduce o lămurire

asupra incertitudinilor ivite.

Or, rezultând din specificul litigiului, care presupune în sine lămurirea

completă și pe bază de dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt,

concluzia instanței de fond este rezultatul examinării superficiale a prezentei cauze.

La rejudecarea cauzei, instanța de fond urmează să verifice circumstanțele

cauzei în partea ce țin de argumentele invocate de recurent, probele acestuia în raport

cu pretențiile reclamantului, obiecțiile pârâtului, respectând dreptul garantat al

părților la un proces echitabil, conform art. 6§1 CEDO. Procesul echitabil presupune

asigurarea, garantarea și respectarea principiilor contradictorialității, egalității

armelor în proces.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Consiliul Superior al Procurorilor.

Se casează integral hotărârea din 21 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Vasile Golban împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil, cu restituirea cauzei la rejudecare la

23

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Victor Burduh

24