3ra-534/22 — cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ favorabil, repararea prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata

3ra-534/22 — cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ favorabil, repararea prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-534/22

2-19116321-01-3ra-11052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

6 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Ion Duca

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Ion Duca împotriva Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ favorabil, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ion Duca împotriva hotărârii din 3 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și încheierii din 3 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 11 iulie 2019, Ion Duca a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Vamal cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil

și obligarea emiterii actului administrativ favorabil, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 28 iunie 2019, împreună cu soția s-au

deplasat cu autoturismul proprietate privată de model Chevrolet, cu numărul de

înmatriculare XXXXX, la mama soției, care are domiciliul în or. XXXXX

str. XXXXX ap. X.

Totodată, a menționat că mama soției (soacra) le-a donat două bunuri: un

aragaz de model Gorenje și un aparat electric de spălat vesela de model Gorenje

pentru uz personal.

A relatat că la 30 iunie 2019, când se reîntorceau acasă în sat. XXXXX, în

jurul orei 19:00, ajungând la Postul Vamal intern Hîrbovăț r-nul Anenii Noi,

personal a declarat verbal despre obiectele de uz care se aflau în automobil (aragazul

și aparatul de spălat vesela), arătându-le inspectorului vamal, la ce inspectorii i-au

1

comunicat că urmează să achite TVA, aproximativ 30 % din costul bunurilor și că

nu poate pleca până nu achită impozitul prevăzut.

Astfel, la solicitarea lui adresată inspectorului vamal, în baza cărui act

normativ urmează să achite impozitul, reprezentanții vămii i-au comunicat că

achitarea trebuie efectuată în baza Hotărârii Guvernului nr. 792 din 8 iulie 2004,

prezentându-i peste 2 ore Regulamentul privind transportarea mărfurilor prin

posturile vamale interne de control, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 792/2004,

invocând pct. 10 din regulament.

Ulterior, făcând cunoștință cu regulamentul solicitat, dânsul și-a exprimat

dezacordul cu plata impozitului, invocând că pct. 10 din regulamentul indicat

prevede că la transportarea de către persoanele fizice neînregistrate ca subiecți ai

activității de întreprinzător a mărfurilor de producție străină și a căror proveniență

nu poate fi stabilită, destinate comercializării, prin punctele vamale interne de

control, calcularea și perceperea drepturilor de import se efectuează integral din

volumul declarat și că bunurile pe care le transportă nu erau destinate pentru

comercializare, ci pentru uz personal.

A remarcat că valoarea bunurilor menționate pe care le avea în autoturism nu

depășea suma de 300 de euro și nu erau destinate activității comerciale sau de

producție, ci doar uzului personal.

La fel, a evidențiat că a încercat de mai multe ori să le explice inspectorilor

vamali că personal nu trebuie să achite nicio sumă pentru bunurile donate de mama

soacră pentru uz personal, că nu dispune de bani la momentul aflării în vamă și să îi

permită plecarea din postul vamal, însă, șeful de Post Vamal Hîrbovăț, Sergiu Luca,

nu i-a permis plecarea până nu achită sumele.

La propunerea lui de a confisca bunurile cu întocmirea unui act, prin care să

transmită spre păstrare postului vamal bunurile personale (până la clarificarea

situației), întocmirea unui proces-verbal de contravenție (dacă a comis-o) cu

permisiunea ulterioară de a pleca, inspectorii au refuzat.

A considerat că în așa mod a fost reținuți ilegal și s-a aflat în postul vamal

împreună cu soția în perioada 30 iunie 2019, ora 19.00 - 1 iulie 2019, ora 21:00.

Iar la 1 iulie 2019, ora 21:00, au lăsat autoturismul cu bunurile menționate în

postul vamal și s-au deplasat cu transport de ocazie la domiciliul din sat. XXXXX

mun. XXXXX.

A comunicat că la 2 iulie 2019, a depus o cerere în adresa Serviciului Vamal,

în care a relatat despre încălcările admise în raport cu sine și a solicitat să i se permită

de a-și lua nestingherit autoturismul din postul vamal, cu bunurile aflate în el, fără

achitarea unor taxe sau impozite.

Ca urmare, la 10 iulie 2019, i-a fost oferit răspuns, din care rezultă că

Regulamentul privind transportarea mărfurilor prin posturile vamale interne de

control, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 792/2004 (la care făceau referire

inspectorii vamali) nu mai este aplicabil în cazul său și că personal în baza art. 4

alin. (6) din Legea nr. 1417/1997 trebuie să achite TVA.

În acest context, a considerat că refuzul Serviciului Vamal de a-i permite

deplasarea la domiciliu cu autoturismul, în care se află bunurile pentru uz personal,

fără achitarea TVA, este ilegal și pe această cale se încearcă îmbogățirea fără justă

2

cauză a statului prin încasarea unei sume de bani necuvenite și drept urmare

încălcarea dreptului de proprietate.

Iar referirea Serviciului Vamal la prevederile art. 4 alin. (6) din Legea

nr. 1417/1997, este neîntemeiată, deoarece acest alineat nu este aplicabil cazului. Or,

pe această cale, Serviciul Vamal încearcă ilegal de a-și justifica acțiunile ilegale

întreprinse împotriva lui.

Având în vedere prevederile art. 2 lit. g) din Legea cu privire la modul de

introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova nr. 1569 din

20 decembrie 2002, art. 93 pct. 7) și 94 Titlul III Cod fiscal, a învederat că personal

nu desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova, iar

bunurile transportate pe teritoriul Republicii Moldova sunt de uz personal, iar

valoarea acestora nu depășește limita stabilită de legislație. Or, în art. 95 Titlul III

Cod fiscal, sunt stabilite obiectele impozabile.

În acest context, a considerat reclamantul că art. 5 din Legea nr. 1569/2002, îi

oferă dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova, fără achitarea

drepturilor de import, bunuri a căror valoare în vamă nu depășește suma de 300 de

euro pentru mărfurile introduse de către călătorii care folosesc transportul terestru.

Astfel, aragazul și aparatul electric de spălat vesela sunt de uz personal, iar

valoarea acestora nu depășește limita stabilită de legislație de 300 euro.

Prin urmare, a remarcat că prin refuzul ilegal al Serviciului Vamal de a-i

permite deplasarea la domiciliu cu autoturismul, în care se află bunurile pentru uz

personal, fără achitarea TVA, i-au fost cauzate prejudicii morale considerabile, pe

care le estimează în sumă de 50 000 de lei, care reprezintă о cale de reparație

echitabilă a umilinței, intimidării, stresului și frustrării morale pe care le-a suferit și

continuă să le suporte ca urmare a refuzului neîntemeiat de a-i permite deplasarea la

domiciliu cu autoturismul, în care se aflau bunurile pentru uz personal, fără achitarea

TVA și impunerea neîntemeiată de a achita TVA pentru bunurile respective.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 189, 191 alin. (1), 196,

206 alin. (1) lit. c) și d), 209, 211, 212 Cod administrativ.

A solicitat constatarea ilegalității refuzul Serviciului Vamal de a-i permite, pe

perioada 30 iunie 2019 - 1 iulie 2019, deplasarea la domiciliu cu autoturismul, în

care se află un aragaz de model Gorenje și un aparat electric de spălat vesela de

model Gorenje pentru uz personal, fără achitarea TVA și impunerea neîntemeiată de

a achita TVA pentru bunurile respective, obligarea Serviciului Vamal de a-i permite

deplasarea la domiciliu cu autoturismul, în care se află un aragaz de model Gorenje

și un aparat electric de spălat vesela de model Gorenje pentru uz personal, fără

achitarea TVA, repararea prejudiciul moral în mărime de 50 000 de lei și a

cheltuielilor de judecată, precum și dispunerea executării imediată a hotărârii în

partea permisiunii deplasării la domiciliu cu autoturismul, în care se află un aragaz

de model Gorenje și un aparat electric de spălat vesela de model Gorenje pentru uz

personal, fără achitarea TVA.

Pe parcursul examinării cauzei, Ion Duca a depus cerere de chemare în

judecată în care a indicat în calitate de pârâți Serviciul Vamal și Biroul Vamal

Centru, solicitând constatarea ca fiind ilegal refuzul Serviciului Vamal și Biroului

Vamal Centru de a-i permite, pe perioada 30 iunie 2019 - 1 iulie 2019, deplasarea la

domiciliu cu autoturismul, în care se află un aragaz de model Gorenje și un aparat

3

electric de spălat vesela de model Gorenje pentru uz personal, fără achitarea TVA și

impunerea neîntemeiată de a achita TVA pentru bunurile respective, obligarea

Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru de a-i permite deplasarea la domiciliu

cu autoturismul, în care se află un aragaz de model Gorenje și un aparat electric de

spălat vesela de model Gorenje pentru uz personal, fără achitarea TVA, repararea

prejudiciului moral din contul Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru în

mărime de 5 000 de lei, încasarea cheltuielilor de judecată, precum și dispunerea

executării imediate a hotărârii în partea permisiunii deplasării la domiciliu cu

autoturismul, în care se află un aragaz de model Gorenje și un aparat electric de

spălat vesela de model Gorenje pentru uz personal, fără achitarea TVA.

Prin încheierea din 3 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

acțiunea în contencios administrativ depusă de Ion Duca împotriva Serviciului

Vamal și Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ,

obligarea emiterii actului administrativ favorabil și încasarea cheltuielilor de

judecată, în partea încasării prejudiciului moral, a fost declarată inadmisibilă.

Prin hotărârea din 3 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă de Ion

Duca împotriva Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea

actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil și încasarea

cheltuielilor de judecată.

La 16 martie 2021, prin intermediul poștei electronice, cu respectarea

termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) Cod administrativ, Ion Duca a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 16 aprilie 2021, cu respectarea

termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, prin intermediul poștei

electronice, a fost prezentată motivarea apelului.

Prin decizia din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ion Duca împotriva hotărârii din 3 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani și încheierii din 3 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare,

având în vedere prevederile art. 2 lit. a), e), g), k), 4 alin. (1), (2), (4) lit. a) - b), 5,

11 alin. (1), (2), (4) - (6) din Legea cu privire la modul de introducere și scoatere a

bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice nr. 1569-XV

din 20 decembrie 2002, art. 28 lit. h) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-

XIII din 20 noiembrie 1997 și pct. 5 din Regulamentul cu privire la modul de

introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către

persoanele fizice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1185 din 30 septembrie

2003 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de introducere și scoatere

a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, au ajuns

la concluzia privind netemeinicia acțiunii înaintate de către Ion Duca împotriva

Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru cu privire la constatarea ilegalității

refuzului Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru, de a-i permite lui Ion Duca,

deplasarea la domiciliu cu autoturismul, în care se află un aragaz de model Gorenje

și un aparat electric de spălat vesela de model Gorenje pentru uz personal, fără

achitarea TVA și impunerea neîntemeiată de a achita TVA pentru bunurile

respective, precum și obligarea de a-i permite deplasarea la domiciliu cu

4

autoturismul, în care se află un aragaz de model Gorenje și un aparat electric de

spălat vesela de model Gorenje pentru uz personal, fără achitarea TVA.

Întrucât, în ședința de judecată cu certitudine a fost stabilit că de către

colaboratorii vamali corect a fost solicitată perceperea drepturile de import pentru

importul bunurilor menționate mai sus, reieșind din faptul că bunurile declarate de

către Ion Duca - un aragaz de model Gorenje și un aparat electric de spălat vesela de

model Gorenje, prin caracteristicile și dimensiunilor acestora nu pot fi calificate ca

marfă de uz personal, respectiv, nu pot fi catalogate prin prisma dispozițiilor art. 11

alin. (1) și (2) din Legea cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor

de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice nr. 1569-XV din

20 decembrie 2002.

Or, obligația de a confirma faptul că marfa respectivă procurată pentru uz

personal și importată de către reclamant/apelant, nu depășește limita stabilită de

legislația în vigoare de 300 de euro pentru mărfurile introduse de călătorii care

folosesc transportul terestru, îi revine lui Ion Duca, care nu a demonstrat valoarea

mărfii.

Cu referire la pretenția lui Ion Duca privind compensarea prejudiciului moral,

instanța de apel a menționat că prima instanță întemeiat a concluzionat prin

încheierea emisă la 3 martie 2021, de a o declara inadmisibilă în conformitate cu

art. 10 alin. (2), 60 alin. (3) și 207 alin. (1)-(2) lit. f) Cod administrativ, din motivul

neîntrunirii condițiilor prevăzute de art. 208 Cod administrativ, care prevede

respectarea procedurii prealabile a pretenției formulate de către Ion Duca cu privire

la repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei.

La 15 februarie 2022, Ion Duca a depus recurs nemotivat împotriva deciziei

din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, a hotărârii primei instanțe și a încheierii primei instanțe,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La 26 mai 2022, Ion Duca a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei

din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le ilegale și neîntemeiate, deoarece au fost adoptate cu încălcarea

esențială/aplicarea eronată a normelor de drept material, iar aprecierea probelor de

către prima instanță și instanța de apel nu a fost obiectivă, fiind efectuată în mod

arbitrar.

A subliniat că aragazul și aparatul electric de spălat vesela sunt de uz personal,

iar valoarea acestora nu depășește limita stabilită de legislație de 300 de euro.

Instanța de apel a reținut că obligația de a confirma faptul că marfa un aragaz

de model Gorenje și un aparat electric de spălat vesela de model Gorenje pentru uz

personal importate de către apelant nu depășește limita stabilită de legislația în

vigoare de 300 de euro pentru mărfurile introduse de călătorii care folosesc

transportul terestru, îi revine apelantului, care nu a demonstrat valoarea mărfii și că

facilitățile privind cuantumul neimpozabil, stabilit la lit. b) alin. (1) art. 5 din Legea

nr. 1380/1997, se acordă doar persoanelor fizice care trec peste frontiera vamală

bunurile personale.

5

A considerat recurentul că asemenea constatări ale instanței și interpretări nu

denotă obiectivitate și imparțialitate, deoarece dânsul personal a prezentat instanței

de apel, la solicitarea acesteia, costul bunurilor de uz personal, a declarat sub propria

răspundere că bunurile sunt de uz personal, că nu practică activitate de întreprinzător,

de intermediere etc., că bunurile menționate sunt de pe teritoriul Republicii

Moldova, nu au fost importate dintr-o țară, nu a traversat nicio frontieră.

Totodată, a afirmat că instanța de judecată, fără just temei, neîntemeiat, a

considerat că colaboratorii vamali corect au solicitat perceperea drepturilor de

import pentru bunurile menționate, care în viziunea instanței nu pot fi calificate ca

marfă de uz personal și nu pot fi catalogate dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 1569/2002.

Respectiv, instanța de judecată a interpretat și aplicat în mod eronat

dispozițiile Legii nr. 1569/2002 (art. 4, 5, 11), Legii nr. 1380/1997 (art. 28), pct. 5

din Regulamentul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1185/2003, precum și alte

prevederi legale/normative și de drept procedural.

A evidențiat că concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, iar la judecarea acesteia dânsul nu a avut parte de un proces

echitabil (art. 6 din CEDO).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 9 februarie 2022, în

ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că la 15 februarie 2022, Ion Duca a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău

(f. d. 136).

Tot actele cauzei atestă că decizia motivată din 9 februarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău a fost notificată recurentului, prin intermediul oficiului poștal, la

26 aprilie 2022, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei

(f. d. 146).

Se mai constată că la 26 mai 2022, Ion Duca a prezentat motivarea recursului

împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 144-148).

Astfel, recursul depus de Ion Duca împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău este în termen.

La 11 mai 2022, în adresa Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru a fost

expediată copia recursului nemotivat depus de Ion Duca, cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 143), fiind recepționată de către destinatari la

18 mai 2022, ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei

(f. d. 149-150).

6

La 27 mai 2022, în adresa Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru a fost

expediată copia recursului motivat depus de Ion Duca, cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 149), fiind recepționată de către destinatari la

31 mai 2022, ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei

(f. d. 151-152).

Până la examinarea admisibilității recursului, Serviciul Vamal și Biroul

Vamal Centru nu și-au valorificat acest drept procedural și nu au depus referințe.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Ion Duca, în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

7

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Ion Duca.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Ion Duca se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

8