3ra-237/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-237/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-237/22

2-20063538-01-3ra-01032022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Clima)

ÎNCHEIERE

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Veaceslav Goian

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Veaceslav Goian împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire

la contestarea actelor administrative, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost casată hotărârea din 12 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani și hotărârea suplimentară din 27 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani și emisă o nouă decizie, prin care a fost respinsă acțiunea

constată:

La 9 iunie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Veaceslav Goian,

reprezentat de avocatul Maxim Todorov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, persoană terță

ÎCS „Industrial Invest” SRL cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la 26 martie 2020, directorul Serviciului

Vamal al Republicii Moldova a emis ordinul nr. 528-p, prin care i-a aplicat

sancțiune disciplinară sub formă de mustrare, acesta fiind contestat cu cerere

prealabilă de către reclamant la 27 aprilie 2020, prin care s-a solicitat anularea

ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, solicitări respinse prin răspunsul

pârâtului nr. 28/11-5860 din 13 mai 2020.

A apreciat ordinul indicat ca fiind ilegal și care urmează a fi anulat,

susținând că prin ordinul de control nr. 667-0 din 1 iulie 2019, șeful Biroului

Vamal Sud a dispus inițierea controlului ulterior prin verificarea corectitudinii

derulării destinației vamele ZEL în perioada 2018-2019 la SRL „Industrial

Invest”, durata controlului fiind 3 iulie 2019 – 3 septembrie 2019, în temeiul

1

hotărârii Guvernului nr. 208 din 3 aprilie 2019 privind aprobarea graficului

controalelor planificate asupra activității rezidenților zonelor economice libere

pentru anul 2019, unde în anexă, la nr. 1, era indicată societatea nominalizată, iar

ordinul de control nr. 667-0 din 1 iulie 2019 avea la bază și anexa la Legea privind

controlul de stat al activității de întreprinzător.

A considerat ca fiind neîntemeiat argumentul Serviciului Vamal, expus în

ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare, precum că șeful Biroului Vamal Sud,

Veaceslav Goian, nu avea dreptul să dispună prin emiterea ordinului nr. 667-0

din 1 iulie 2019 efectuarea controlului la societatea nominalizată pe faptul

verificării corectitudinii destinației vamale pentru perioada 2018-2019.

A relatat că potrivit scrisorii Serviciului Vamal nr. 28/16-5896 din

10 aprilie 2019, Biroul Vamal Sud a fost informat expres că urmare a acceptării

de către Guvern a planului controalelor rezidenților Zonelor Economice Libere,

ce urmează a fi efectuate pe parcursul anului 2019 a secției control ulterior,

agenții economici SRL „Ispan Lux”, de comun cu Serviciul Fiscal de Stat și

SRL „Industrial Invest”, iar prin sistemul informațional „Antifraudă”, modulul

de control ulterior din partea Serviciului Vamal la 10 aprilie 2019 a parvenit

Planul controalelor, unde la pct. 19 era indicat ca subiect ce urma a fi supus

controlului și SRL „Industrial Invest”, fiind indicată ca bază juridică hotărârea

Guvernului nr. 208 din 3 aprilie 2019, iar la rubrica tematica controlului era

indicat expres: verificarea corectitudinii derulării destinației vamale – Zona

Liberă în perioada 2015-2019, fiind indicat control general.

A afirmat că însuși Serviciul Vamal a întocmit planul controalelor, unde a

prevăzut expres verificarea corectitudinii derulării destinației vamale, iar șeful

Biroului Vamal Cahul nu a făcut altceva decât să se conformeze și să emită

ordinul nr. 667-0 din 1 iulie 2019, ce corespundea celor dictate la 10 aprilie 2019

de către Serviciul Vamal prin sistemul informațional „Antifrauda”, modulul

control ulterior.

A precizat că ulterior, din considerentul volumului de muncă și a

complexității cauzei, prin raportul nr. 5537-05 din 16 septembrie 2019, de către

funcționarii secției control ulterior, a fost solicitată prelungirea controlului

efectuat la SRL „Industrial Invest” în temeiul art. 2021 alin. (14) Cod vamal și al

pct. 51 din hotărârea Guvernului nr. 1000 pentru aprobarea Regulamentului cu

privire la procedura de realizare a controlului ulterior de către organele vamale

din 17 octombrie 2018 până la 31 octombrie 2019, fiind informat și agentul

economic despre acest lucru.

Pe parcursul efectuării controlului la SRL „Industrial Invest”, în urma

verificării operațiunilor vamale și a actelor contabile, echipei de control i-au

apărut dubii rezonabile în legătură cu corectitudinea derulării destinației vamale

ZEL pe o perioadă anterioară celei supuse auditului prin ordinul nr. 667-0 din

1 iulie 2019, iar în rezultatul circumstanțelor noi și a dubiilor rezonabile apărute

în interiorul efectuării controlului ulterior prin audit post-vămuire, ce a fost

prelungit până la 31 octombrie 2019, organul vamal, în temeiul pct. 62 din

hotărârea Guvernului nr. 1000/2018, a emis ordinul de control nr. 1166-0 din

2

30 octombrie 2019, prin care a modificat ordinul inițial de control vamal nr. 667-

0 din 1 iulie 2019.

A invocat că pe parcursul efectuării auditului post-vămuire, ordinul de

control poate fi suspendat sau modificat prin emiterea unui nou ordin de control,

cu informarea în scris a persoanei controlate cu privire la motivul suspendării sau

modificării acestuia și prezentarea unei copii persoanei controlate, respectiv, de

către organul vamal a fost emis un ordin de control în interiorul termenului de

acțiune al primului ordin și până la finalizarea procedurii de control.

A mai calificat ca neîntemeiat argumentul pârâtului, expus în ordinul de

aplicare a sancțiunii disciplinare, precum că șeful Biroului Vamal ar fi admis

controale repetate, deoarece un control poate fi calificat ca fiind repetat doar după

finalizarea primului control, soldat cu un act de audit post-vămuire, înmânat

destinatarului, ceea ce în speță nu a avut loc, astfel încât ordinul nr. 667-O din

1 iulie 2019 și ordinul nr. 1166-O din 30 octombrie 2019, emise de Biroul Vamal

Sud, nu sunt ordine prin care se instituie controale distincte și succesive, ci un

ordin ulterior de control ce modifică un ordin emis anterior.

Extinderea perioadei de control de către organul vamal pe perioada anilor

2015-2017, prin emiterea ordinului de control nr. 1166-0 din 30 octombrie 2019,

ce modifică ordinul de control nr. 667-0 din 01 iulie 2019, s-a realizat în temeiul

prevederilor Legii nr. 122 din 16 august 2019, care stabilește la art. VII că la

art. 16 din Legea nr. 180/2018 privind declararea voluntară și stimularea fiscală,

cu modificările ulterioare, alineatele (l)-(6) se abrogă.

Astfel, interdicția organelor de control de a efectua controlul la agenți

economici redactată sub formă prevedea că organele cu atribuții de administrare

fiscală nu vor efectua controale asupra corectitudinii calculului, declarării și

achitării impozitelor, taxelor și a altor plăți aferente bugetului de stat, bugetelor

unităților administrativ-teritoriale, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat și

primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru perioadele fiscale

de până la 1 ianuarie 2018, a fost abrogată la 16 august 2019, fapt ce a permis

organului vamal de a extinde perioada de control potrivit ordinului de control

nr. 1166-O din 30 octombrie 2019.

A notat că la 04 noiembrie 2019, SRL „Industrial Invest” a depus cerere

prealabilă în adresa Biroului Vamal Sud, solicitând anularea ordinului de control

nr. 1166-0 din 30 octombrie 2019, pretinzând că Biroul Vamal Sud ar fi deja

efectuat controlul ulterior în temeiul ordinului nr. 667-0 din 1 iulie 2019, iar

emiterea unui alt ordin, în viziunea sa, ar fi contrar legii, astfel încât, în vederea

evitării unor interpretări eronate legate de existența a două ordine de control

ulterior pe parcursul aceluiași an calendaristic, la aceeași entitate juridică, asupra

unor obiecte diferite, Biroul Vamal Sud a decis să emită un alt ordin de control,

denumit clar și echivoc, ordinul nr. 1214-0 din 13 noiembrie 2019, ce modifică

ordinul de control nr. 667-0 din 01 iulie 2019 în privința extinderii perioadei de

control, modificarea derulării controlului ulterior, și abrogă ordinul Biroului

Vamal Sud nr. 1166-0 din 30 octombrie 2019, emiterea ordinului nr. 1214-0 din

13 noiembrie 2019 neavând alt scop decât continuarea controlului ulterior la

SRL „Industrial Invest”, ce a fost inițiat prin ordinul de control nr. 667-0 din

3

1 iulie 2019, cu extinderea perioadei supuse auditului, drept al organului de

control ce reiese din pct. 62 al hotărârii Guvernului nr. 1000 din 17 octombrie

2018 cu privire la efectuarea controlului ulterior, ce prevede că ordinul de control

poate fi suspendat sau modificat prin emiterea unui nou ordin de control, iar faptul

că SRL „Industrial Invest” a contestat ordinele nr. 1166 și nr. 1214, nu suspendă

efectuarea controlului, fapt prevăzut expres la art. 2021 alin. (19) Cod vamal.

A evidențiat că Comisia de etică și disciplină a Serviciului Vamal a aplicat

cu același sens noțiunile de tematică a controlului și obiect al controlului, deși în

art. 2 al Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat a activității de

întreprinzător, se definește clar noțiunea de obiect al controlului, ca fiind unitate

structurală/funcțională a persoanei care practică activitate de întreprinzător, ce

înglobează un set distinct de aspecte ce necesită a fi supuse controlului într-un

domeniu de control (bunuri, procese, servicii, documente, purtători de

informație), asupra cărora poate fi aplicat întregul spectru de criterii de risc la

planificarea controlului și în urma analizei cărora poate fi constatată respectarea

cerințelor cadrului legislativ și astfel, prin obiect al controlului se înțelege locația

agentului economic unde se află documentele supuse controlului, bunurile etc.

A enunțat că actualmente, i se impută două abateri disciplinare prevăzute

de art. 51 alin. (1) lit. f) și g) al Legii cu privire la Serviciul Vamal, potrivit cărora

constituie abateri acțiunile care aduc atingere prestigiului Serviciului Vamal și

care încălcă normele de etică și conduită a funcționarului vamal, deși, după cum

rezultă din argumentele expuse, în acțiunile șefului Biroului Vamal nu se

identifică niciun element component al abaterilor disciplinare imputate.

A menționat că pârâtul a pretins în motivarea ordinului de aplicare a

sancțiunii disciplinare că nu este posibilă efectuarea controalelor repetate prin

audit post-vămuire pe parcursul unui an, însă contrar celor expuse, pct. 57 din

hotărârea Guvernului nr. 1000 din 17 octombrie 2018 stabilește clar formele de

control, și anume că acțiunile de control ulterior prin audit post-vămuire se

desfășoară sub formă de: 1) control general, care reprezintă activitatea de

verificare a tuturor operațiunilor vamale pentru o perioadă determinată; 2) control

parțial, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor operațiuni

vamale pentru o perioadă determinată. În scopul confirmării sau infirmării

aplicării corecte și unitare a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale,

controlul se poate extinde asupra tuturor operațiunilor vamale; 3) control repetat

care reprezintă activitatea de verificare în cazul în care rezultatele controlului

ulterior exercitat anterior sunt neconcludente sau incomplete ori dacă ulterior au

fost depistate circumstanțe ce atestă existența unor semne de încălcare

vamală/fiscală și, prin urmare, se impune exercitarea unui nou control ulterior.

Așadar, a conchis reclamantul că în speță este vorba despre un control

general, însă legea nu interzice chiar și efectuarea controalelor repetate.

A obiectat că a fost încălcat și termenul de aplicare a sancțiunilor

disciplinare în condițiile în care ordinul nr. 667-O a fost emis la 1 iulie 2019,

astfel încât termenul de 6 luni, prevăzut de art. 209 alin. (2) Codul muncii, art. 59

alin. (2) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

art. 53 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Serviciul Vamal, expira la 01 ianuarie

4

2020, și chiar dacă se ia în calcul durata concediului de odihnă 30 zile: 22 iulie

2019 – 16 august 2019, 13 decembrie 19 – 9 ianuarie 2020, termenul de 6 luni

expiră la 2 martie 2020, fiind omis și termenul de 30 zile, ce curge de la data

constatării pretinselor abateri disciplinare, deoarece Serviciul Vamal a anulat prin

scrisoarea nr. 28/11-20805 din 19 decembrie 2019 ordinele nr. 667 și nr. 1214,

emise de Biroul Vamal Sud și, astfel, acest termen a expirat la 19 ianuarie 2020.

A remarcat că ilegalitatea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare

reiese și din faptul că Serviciul Vamal, într-o situație similară, nu a dispus

anularea ordinului de inițiere a controlului vamal prin audit post-vămuire.

Prin hotărârea Guvernului nr. 208 din 3 aprilie 2019, a fost dispusă

efectuarea controlului prin audit post-vămuire și la SRL „Ispan-Lux”, în

trimestrul III, în planul de control al Serviciului Vamal trimis la 10 aprilie 2019,

tematica de control fiind identică, însă Serviciul Vamal nu a dispus anularea

ordinului de control în privința acestei societăți, controlul fiind efectuat și

finalizat.

A punctat că în motivarea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare

s-a făcut trimitere la încheierea Judecătoriei Cahul și decizia Curții de Apel

Cahul, prin care a fost suspendată executarea ordinului de control, însă nu se

menționează că instanța de judecată nu a examinat cauza în fond și nu s-a expus

asupra fondului problemei puse în discuție, astfel încât nu se poate discuta despre

puterea lucrului judecat, deoarece SRL „Industrial Invest” a renunțat la cererea

de chemare în judecată.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 53 alin. (7) din Legea nr. 302 din

21 decembrie 2017 cu privire la Serviciul Vamal, art. 189 alin. (1), 206 alin. (1)

Cod administrativ, art. 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii și anularea ordinului Serviciului Vamal al

Republicii Moldova nr. 528-p din 26 martie 2020 privind aplicarea sancțiunii

disciplinare sub formă de mustrare, ca fiind ilegal și neîntemeiat.

La 3 iulie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Veaceslav Goian,

reprezentat de avocatul Maxim Todorov a depus o cerere de completare a

obiectului acțiunii, solicitând, suplimentar, anularea scrisorii Serviciului Vamal

nr. 28/11-20805 din 19 decembrie 2019.

La 9 septembrie 2020, Veaceslav Goian, reprezentat de avocatul Maxim

Todorov a depus o cerere de completare a obiectului acțiunii, prin care a solicitat

suplimentar și repararea din contul Serviciului Vamal în beneficiul său a

prejudiciului moral cauzat prin aplicarea ilegală a sancțiunii disciplinare sub

formă de mustrare, în sumă de 40 000 lei.

La 22 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Veaceslav Goian,

reprezentat de avocatul Maxim Todorov a depus o cerere de completare a

obiectului acțiunii, prin care a solicitat inclusiv și anularea răspunsul pârâtului

nr. 28/11-11148 din 11 septembrie 2020, prin care ultimul a respins cererea

privind repararea prejudiciului moral cauzat prin sancțiunea disciplinară sub

formă de mustrare.

La 1 octombrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Veaceslav Goian,

reprezentat de avocatul Maxim Todorov a depus o cerere de concretizare a

5

pretențiilor din acțiune, solicitând: 1) admiterea acțiunii; 2) anularea ordinului

Serviciului Vamal nr. 528-p din 26 martie 2020 privind aplicarea sancțiunii

disciplinare sub formă de mustrare, ca fiind ilegal și neîntemeiat; 3) repararea din

contul Serviciului Vamal a prejudiciului moral cauzat prin aplicarea ilegală a

sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare în sumă de 40 000 lei; 4) anularea

răspunsul nr. 28/11-11148 din 11 septembrie 2020, prin care Serviciul Vamal a

respins cererea privind repararea prejudiciului moral cauzat prin sancțiunea

disciplinară sub formă de mustrare; 5) anularea scrisorii nr. 28/11-20805 din

19 decembrie 2019, prin care Serviciul Vamal a anulat ordinul nr. 1214-O din

13 noiembrie 2019 și ordinul nr. 667-O din 01 iulie 2019 privind efectuarea

controlului vamal la SRL „Industrial Invest”; 6) anularea răspunsului nr. 28/11-

7616 din 25 iunie 2020, prin care Serviciul Vamal a respins cererea prealabilă

privind anulare scrisorii nr. 28/11-20805 din 19 decembrie 2019; 7) repararea

cheltuielilor de judecată suportate.

Prin hotărârea din 12 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost anulată scrisoarea Serviciului Vamal nr. 28/11-20805 din

19 decembrie 2019 privind anularea ordinului Biroului Vamal Sud nr. 1214-O

din 13 noiembrie 2019 și a ordinului Biroului Vamal Sud nr. 667-O din 1 iulie

2019, ca neîntemeiată.

A fost anulat ordinul Serviciului Vamal nr. 528-p din 26 martie 2020 cu

privire la sancționarea lui Veaceslav Goian, Biroul Vamal Sud, ca neîntemeiat.

A fost obligat Serviciul Vamal să emită actul administrativ individual

defavorabil privind achitarea în beneficiul lui Veaceslav Goian a despăgubirii

pentru prejudiciul moral cauzat prin aplicarea neîntemeiată a sancțiunii

disciplinare, în mărime de 1 000 de lei.

În rest, a fost respinsă ca neîntemeiată pretenția privind încasarea

prejudiciului moral.

Au fost încasate de la Serviciul Vamal în beneficiul lui Veaceslav Goian

cheltuielile privind achitarea asistenței juridice în mărime de 3 000 de lei și

despăgubirea pentru cheltuielile de transport suportate în mărime de 1 798,05 de

lei.

În rest, a fost respinsă ca neîntemeiată pretenția privind încasarea

cheltuielilor privind achitarea asistenței juridice în mărime ce depășește suma de

3 000 de lei.

Întru argumentarea soluției adoptate, prima instanță a indicat că atât Codul

administrativ, ca o lege generală, cât și Legea cu privire la Serviciul Vamal

nr. 302/2017, precum și Codul vamal, ca legi speciale, nu prevăd modalitatea de

anulare a unui act administrativ, în speță, a ordinului Biroului Vamal Sud nr.

1214-O din 13 noiembrie 2019 cu privire la modificarea ordinului nr. 667-O din

1 iulie 2019 în privința extinderii perioadei de control și modificarea temeiului

derulării controlului ulterior, precum și a ordinului nr. 667-O din 1 iulie 2019,

prin care a fost inițiat controlul audit post-vămuire la ÎCS Industrial Invest SRL,

printr-o scrisoare emisă de Serviciul Vamal, ca rezultat al examinării cererii

prealabile.

6

Așadar, prima instanță a remarcat că, fără a nega competența directorului

Serviciului Vamal sau a adjunctului, în caz de delegare a competenței, de a

verifica legalitatea actelor administrative emise de șefii Birourilor Vamale,

ordinul șefului Biroului Vamal poate fi anulat doar prin emiterea unui act

administrativ de către directorului Serviciului Vamal sau a adjunctului, sub formă

de ordin sau dispoziție.

Corespunzător, prima instanță a constatat că la materialele cauzei nu a fost

prezentat vreun act administrativ emis de organul competent, directorul sau

adjunctul Serviciul vamal, prin care să fie anulate ordinele Biroului Vamal Sud

nr. 1214-O din 13 noiembrie 2019 și nr. 667-O din 1 iulie 2019.

Respectiv, în situația în care nu a fost prezentat un act administrativ sau

judecătoresc valabil privind anularea ordinelor Biroului Vamal Sud nr. 1214-O

din 13 noiembrie 2019 și nr. 667-O din 1 iulie 2019, instanța de contencios

administrativ a concluzionat că nu a fost stabilită ilegalitatea și nu au fost anulate

ordinele Biroului Vamal Sud nr. 1214-O din 13.11.2019 și nr. 667-O din

01.07.2019, actele administrative enunțate fiind valabile și având puterea lucrului

decis.

Succesiv, prima instanță a stabilit lipsa temeiului juridic pentru

sancționarea lui Veaceslav Goian, șef al Biroului Vamal Sud, conform ordinului

Serviciului Vamal nr. 528-p din 26 martie 2020 cu privire la sancțonarea dlui

Veaceslav Goian.

Or, sancțiunea-mustrare, a fost aplicată conform ordinului Serviciului

Vamal nr. 528-p din 26 martie 2020, anume pentru emiterea, cu încălcarea

prevederilor legale, a ordinelor Biroului Vamal Sud nr. 1214-O din 13 noiembrie

2019 și nr. 667-O din 1 iulie 2019.

Însă, în situația în care ilegalitatea ordinelor Biroului Vamal Sud nr. 1214-

O din 13 noiembrie 2019 și nr. 667-O din 1 iulie 2019 nu a fost stabilită printr-

un act administrativ emis de o autoritate competentă, directorul sau adjunctul

Serviciului Vamal, sau prin hotărîrea irevocabilă a instanței de judecată

competente, este prezumată legalitatea ordinelor Biroului Vamal Sud.

Cu referire la pretenția de anulare a scrisorii Serviciului Vamal nr. 28/11-

20805 din 19. Decembrie 2019 privind anularea ordinului Biroului Vamal Sud

nr. 1214-O din 13 noiembrie 2019 și a ordinului Biroului Vamal Sud nr. 667-O

din 1 iulie 2019, instanța de contencios administrativ a reținut că prin decizia din

7 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost constatat dreptul reclamantului

de a contesta scrisoarea Serviciului Vamal nr. 28/11-20805 din 19 decembrie

2019, ca un act care îi afectează drepturile.

Totodată, conform stării de fapt, instanța de judecată ierarhic inferioară a

constatat netemeinicia scrisorii Serviciului Vamal nr. 28/11-20805 din

19 decembrie 2019, în care se indică asupra anulării ordinelor Biroului Vamal

Sud nr. 1214-O din 13 noiembrie 2019 și nr. 667-O din 1 iulie 2019, în situația în

care a fost stabilit cu certitudine că nu există vreun act administrativ emis de o

autoritate competentă sau o hotărâre irevocabilă a instanței de judecată

7

competente, prin care să fie constatată ilegalitatea ordinelor Biroului Vamal Sud

nr. 1214-O din 13 noiembrie 2019 și nr. 667-O din 1 iulie 2019, astfel fiind

prezumată legalitatea acestora.

Pe cale de consecință, instanța de judecată a indicat că urmează a fi anulat

și refuzul Serviciului Vamal, expus în răspunsul nr. 28/11-7616 din 25 iunie 2020,

prin care s-a respins cererea prealabilă privind anularea scrisorii Serviciului

Vamal nr. 28/11-20805 din 19 decembrie 2019, ca neîntemeiat.

La fel, prima instanță a conchis că prin aplicarea neîntemeiată a sancțiunii

disciplinare-mustrare, angajatorul Serviciul Vamal a cauzat angajatului

Veaceslav Goian un prejudiciul moral, care a fost apreciat în mărime de 1 000 de

lei, fiind echitabil suferințelor psihice suportate de către ultimul, nefiind nici

excesiv pentru pârât, și nici venit nejustificat.

Subsidiar, instanța a mai stabilit că cheltuielile de asistență juridică ale

reclamantului urmează a fi recuperate parțial, în mărime de 3 000 lei,

considerându-le proporționale pretențiilor admise, în limita unui cuantum

rezonabil, totodată ținând cont și de complexitatea cauzei.

De asemenea, instanța de judecată a dispus și recuperarea cheltuielile de

transport în legătură cu deplasarea reclamantului și a avocatului în instanță, în

mărime de 1 798,05 lei.

Prin hotărârea suplimentară din 27 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani, a fost admisă pretenția din cererea de chemare în judecată a lui

Veaceslav Goian împotriva Serviciului Vamal și terțului ÎCS „Industrial Invest”

SRL cu privire la anularea răspunsului Serviciului Vamal nr. 28/11-7616 din

25 iunie 2020.

A fost anulat răspunsul Serviciului Vamal nr. 28/11-7616 din 25 iunie

2020, prin care a fost respinsă cererea prealabilă privind anularea scrisorii

nr. 28/11-20805 din 19 decembrie 2019, ca neîntemeiat.

A fost respinsă pretenția privind anularea refuzului Serviciului Vamal,

expus în răspunsul nr. 28/11-11148 din 11 septembrie 2020, prin care a fost

respinsă cererea privind repararea prejudiciului moral cauzat prin aplicarea

sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare, ca neîntemeiată.

La 24 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Serviciul Vamal al

Republicii Moldova a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 12 martie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar 14 mai 2021 a fost prezentată

motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe, în partea ce ține de admiterea parțială a acțiunii și casarea hotărârii

suplimentare din 27 aprilie 2021, în partea ce ține de admiterea pretenției din

acțiune, cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

La 24 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Veaceslav Goian,

reprezentat de avocatul Maxim Todorov a depus apel împotriva hotărârii din

12 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la 18 mai 2021 a fost

prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe și a hotărârii suplimentare din 27 aprilie 2021, în partea ce se

referă la respingerea pretențiilor reclamantului, cu emiterea în această parte a unei

noi hotărâri de admitere integrală a pretențiilor, și anume încasarea cheltuielilor

8

de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei, repararea prejudiciului moral în sumă

de 40 000 de lei, anularea răspunsului nr. 28/11-11148 din 11 septembrie 2020,

prin care a fost respinsă cererea privind repararea prejudiciului moral cauzat prin

aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

La 14 aprilie 2021, ÎCS „Industrial Invent” SRL a depus apel nemotivat

împotriva hotărârii din 12 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar

la 15 iunie 2021 a fost prezentată motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii

primei instanțe și a hotărârii suplimentare din 27 aprilie 2021, cu emiterea unei

noi decizii de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea din 12 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și hotărârea

suplimentară din 27 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și emisă

o nouă decizie, prin care a fost respinsă în totalitate acțiunea.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a enunțat că, dat fiind faptul că în

speță anularea ordinelor emise de reclamant în calitate de șef al Biroului Vamal

Sud nr. 667-O din 01 iulie 2019 și nr. 1214-O din 13 noiembrie 2019 a avut loc

ca urmare a adresării de către partea procedurii administrative a cererii prealabile

împotriva acestora, scrisoarea pârâtului nr. 28/11-20805 din 19 decembrie 2019

reprezintă un act administrativ în sensul definit de lege.

Din aceste considerente, instanța de apel a relevat că constatările primei

instanțe referitoare la necorespunderea actului administrativ favorabil

nominalizat, expus în scrisoarea Serviciului Vamal al Republicii Moldova

nr. 28/11-20805 din 19 decembrie 2019, semnată de persoana abilitată, unei

anumite forme, sunt nefondate, inclusiv în contextul în care legislația pertinentă

prevede dreptul aparatului central al pârâtului de a emite și alte acte

oficiale/administrative decât în formă de ordine sau dispoziții.

Totodată, a stabilit instanță că, în virtutea faptului că obiectul verificărilor

dispuse prin ordinele emise de reclamant nr. 667-O din 1 iulie 2019, nr. 1166-O

din 30 octombrie 2019 și nr. 1214-O din 13 noiembrie 2019 nu se încadrează în

noțiunea de audit post-vămuire inopinat, reglementat de pct. 63 al

Regulamentului aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 1000 din 17 octombrie

2018, obiectul verificărilor dispuse excede obiectul controlului planificat pentru

anul 2019 prin hotărârea Guvernului nr. 208 din 3 aprilie 2019, constatare care,

coroborată cu incertitudinea creată prin emiterea ordinelor nominalizate față de

caracterul repetat al controalelor/verificărilor dispuse, denotă instituirea

temeiurilor legale pentru pârât de a dispune anularea acestora, inclusiv în temeiul

art. 1811 alin. (5) Cod vamal.

Instanța de apel a conchis că emiterea ordinelor nr. 667-O din 01 iulie 2019,

nr. 1166-O din 30 octombrie 2019 și nr. 1214-O din 13 noiembrie 2019 se

încadrează în noțiunea de abatere disciplinară comisă de reclamant, conform

reglementărilor normative, fapt ce justifică pârâtul să emită ordinul nr. 528-p din

26 martie 2020, în contextul în care sancțiunea disciplinară a fost aplicată

corespunzător încălcărilor admise și proporțional gravității acestora.

9

Suplimentar, în situația în care pretențiile reclamantului privind repararea

prejudiciului moral și, corespunzător privind anularea scrisorii pârâtului

nr. 28/11-11148 din 11 septembrie 2020, prin care s-a respins solicitarea

reclamantului de reparare a prejudiciului moral, rezidă din pretinsa ilegalitate a

actelor administrative contestate, care nu și-a găsit confirmarea, instanța de apel

a concluzionat asupra respingerea subsecventă a acestora.

La 25 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Veaceslav Goian

a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 24 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, iar la 24 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, a fost

prezentată motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală

a deciziei recurate și menținerea hotărârii din 12 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani și a hotărârii suplimentare din 27 aprilie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel în mod eronat a

interpretat legea în ceea ce privește tematica, obiectul și obiectivele controlului

ulterior.

A susținut că instanța de apel, în partea motivată a deciziei, nu oferă nicio

apreciere argumentului său, precum că ordinul de control nr. 667-0 din 1 iulie

2019 avea la bază și Anexa Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de

stat al activității de întreprinzător, ceea ce încalcă art. 6 al Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale sub aspectul

motivării hotărârilor judecătorești.

La fel, a menționat că instanța de apel nu s-a expus nici în privința

argumentului fundamental, precum că potrivit art. 1 alin. (4) lit. d) din Legea

privind controlul de stat al activității de întreprinzător, precum că „dispozițiile

prezentei legi nu se extind asupra controalelor aplicate procesului de trecere a

frontierei de stat și controalelor aplicate în domeniul vamal, cu excepția

controlului vamal ulterior prin audit postvămuire. Pentru aceasta din urmă,

prevederile prezentei legi se aplică doar în partea ce ține de înregistrare,

supraveghere și raportare a controalelor în Registrul de stat al controalelor”.

Totodată, a evidențiat că instanța de apel a omis să se expună și în privința

faptului că însuși Serviciul Vamal a întocmit Planul controalelor în interiorul

căruia a prevăzut expres verificarea corectitudinii derulării destinației vamale, iar

șeful Biroului Vamal Cahul nu a făcut nimic altceva decât să se conformeze și să

emită ordinul nr. 667-0 din 1 iulie 2019, care corespundea în totalitate cu cele

dictate la 10 aprilie 2019 de către Serviciul Vamal, prin intermediul sistemului

informațional Antifrauda, modului control ulterior.

A precizat că instanța de apel a trecut cu vederea și că prin tematica

controlului vamal se înțelege domeniul de control și nicidecum obiectul

controlului.

În acest context, este eronat și argumentul Serviciului Vamal, precum că

șeful Biroului Vamal Sud a indicat greșit obiectul controlului, or, în ordinul de

control sunt indicate obiectivele controlului vamal, în limitele competenței

organului vamal și nicidecum obiectul controlului.

10

A mai specificat că ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 528-P

din 26 martie 2020 a stat la baza destituirii ulterioare a dânsului, fiind invocată

comiterea repetată a abaterilor disciplinare.

A comunicat că din acest motiv, examinarea minuțioasă a prezentei cauze

este dictată și de efectele pe care le produce sancțiunea disciplinară sub formă de

mustrare pentru dosarul de contencios administrativ, legat de destituirea sa din

funcție.

În perioada martie-iulie 2020, a declarat că Serviciul Vamal a inițiat șase

proceduri disciplinare în privința dânsului, fiind aplicate consecutiv patru

sancțiuni disciplinare, în consencința cărui fapt dânsul are impedimentul de a

accede într-o funcție publică timp de cinci ani, lucru făcut intenționat de către

Serviciul Vamal.

Suplimentar, a mai relevat că instanța de apel a omis să se expună asupra

argumentului, precum că ordinul nr. 667-O din 1 iulie 2019 și ordinul nr. 1166-

O din 30 octombrie 2019, emise de șeful Biroului Vamal Cahul, Veaceslav Goina,

nu constituie ordine prin care se instituie controale distincte și succesive, ci un

ordin ulterior de control care modifică un ordin emis anterior.

Mai mult, a consemnat că instanța de apel a depășit limitele examinării

cauzei civile și argumentele expuse de Serviciul Vamal în ordinul de sancționare

disciplinară, or, Serviciul Vamal invocă un pretins control repetat, în timp ce

instanța de apel invocă un pretins control inopinat, deși niciuna din părți nu a

invocat argumente ce țin de controlul inopinat.

A mai enunțat că instanța de apel nu a luat în calcul că interdicția organelor

de control de a efectua controlul la agenți economici a fost abrogată la data de

16 august 2019, fapt ce a permis organului vamal de a extinde perioada de control

potrivit ordinului de control nr. 1166-O din 30 octombrie 2019.

De asemenea, a obiectat că instanța de apel nu s-a expus cu privire la data

comiterii abaterii disciplinare și respectarea termenului de 6 luni de aplicare a

sancțiunii disciplinare, raportat la data comiterii pretinsei abateri disciplinare.

A precizat că ilegalitatea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare se

demonstrează și prin faptul că Serviciul Vamal, într-o situația similară, nu a

dispus anularea ordinului de inițiere a controlului vamal prin audit post-vămuire,

în condițiile în care tematica de control era identică, controlul fiind efectuat și

finalizat.

Într-o altă ordine de idei, a susținut că în motivarea ordinului de aplicare a

sancțiunii disciplinare s-a făcut trimitere la încheierea Judecătoriei Cahul și

decizia Curții de Apel Cahul, prin care s-a dispus suspendarea executării

ordinului de control, însă nu se menționează că instanța de judecată nu a examinat

cauza în fond și nu s-a expus asupra fondului problemei puse în discuție, astfel

încât nu poate fi vorba despre puterea lucrului judecat, or, ÎCS „Industrial Invest”

SRL a renunțat la cererea de chemare în judecată.

A conchis că instanța de apel a comis încălcări de ordin procedural, întrucât

nici în partea motivată, și nici în dispozitivul deciziei, nu a indicat ale cereri de

apel se admit și ale cui se resping, fiind incerte argumentele luate în calcul de

către instanța de apel.

11

La 1 martie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Serviciului Vamal al Republicii Moldova și ÎCS „Industrial Invest” SRL copia

cererii de recurs depuse de Veaceslav Goian, fiindu-le explicat dreptul de a

depune referință asupra recursului formulat, fiind recepționată de către Serviciul

Vamal al Republicii Moldova la 7 martie 2022, conform avizului de recepție

(f. d. 193 vol. II), iar corespondența expediată în adresa ÎCS „Industrial Invest”

SRL a fost restituită în adresa instanței cu mențiunea „necunoscut” (f. d. 194-195

vol. II).

La 1 aprilie 2022, Serviciul Vamal al Republicii Moldova a depus referință

la recursul formulat de către Veaceslav Goian, solicitând, după caz, declararea

inadmisibilității acestuia sau respingerea cererii de recurs, cu menținerea deciziei

din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

La 17 mai 2022, ÎCS „Industrial Invest” SRL a depus referință la recursul

înaintat de către Veaceslav Goian, prin care a solicitat emiterea unei încheieri

declarare a inadmisibilității acestuia.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 24 noiembrie 2021 (f. d. 140 vol. II).

Este cert și faptul că la 25 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal,

Veaceslav Goian a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 24 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 162 vol. II).

Decizia motivată din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentului Veaceslav Goian la data de 1 februarie 2022, fapt

confirmat prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 161 vol. II).

Se mai constată că la 24 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal,

Veaceslav Goian a depus motivarea recursului împotriva deciziei din

24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 163-172 vol. II).

Astfel, recursul depus de Veaceslav Goian împotriva deciziei din

24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Veaceslav Goian, în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

12

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

13

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Veaceslav Goian.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Veaceslav Goian se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

14