3ra-640/22 — anularea in parte a actului administrativ individual, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, incasarea platilor salariale si compensarea cheltuielilor de judecata

3ra-640/22 — anularea in parte a actului administrativ individual, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, incasarea platilor salariale si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra–640/22

2-20152424-01-3ra-22062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. Gr. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, Gr. Dașchevici, Gh. Mîra)

Î N C H E I E R E

17 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Gheorghe Costru, reprezentat

de avocatul Radion Bordian,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Gheorghe Costru împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea în parte a

actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

încasarea plăților salariale și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii și deciziei din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 3 decembrie 2021, Gheorghe Costru a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Serviciului Vamal cu privire la

anularea în parte a actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil, încasarea plăților salariale și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că din anul 2012 până în prezent a

activat în cadrul Serviciului Vamal, în calitate de colaborator vamal.

A menționat că pe parcursul activității sale și-a îndeplinit conștiincios atribuțiile de

serviciu, caracterizându-se ca un colaborator disciplinat, bine pregătit din punct de

vedere profesional, la moment dispune de gradul de calificare, căpitan al Serviciului

Vamal, funcția de inspector principal al postului vamal Palanca.

În continuare, a notat că la data de 3 noiembrie 2020, a fost chemat la secția resurse

umane a Biroului Vamal Centru, unde i s-a adus la cunoștință ordinul cu privire la

sancționarea unor colaboratori ai Biroului Vamal Centru nr. 1029-p din 3 noiembrie

2020, printre care figurează și el. Potrivit ordinului dat, în privința sa și a altor

colaboratori ai Biroului Vamal Centru a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă

de destituire din funcție din cadrul organelor vamale.

1

În opinia reclamantului, la aplicarea sancțiunii de destituire din funcție în privința

sa, Serviciul Vamal s-a ghidat doar de prevederile Legii cu privire la serviciul vamal și

Codul de etică și conduită a funcționarului vamal, aprobat prin hotărârea Guvernului

nr. 1161 din 20 octombrie 2016, nefăcându-se nici o referință la legislația muncii, care

guvernează încheierea și încetarea raporturilor de muncă.

Totodată, a invocat prevederile art. 3 din Codul muncii, conform cărora dispozițiile

prezentului cod se aplică, salariaților cetățeni ai Republicii Moldova, încadrați în baza

unui contract individual de muncă, inclusiv celor cu contract de formare profesională

continuă sau de calificare profesională, care prestează muncă în Republica Moldova,

salariaților cetățeni străini sau apatrizi, încadrați în baza unui contract individual de

muncă, care prestează muncă pentru un angajator care își desfășoară activitatea în

Republica Moldova, salariaților cetățeni ai Republicii Moldova care activează la

misiunile diplomatice ale Republicii Moldova de peste hotare, angajatorilor persoane

fizice sau juridice din sectorul public, privat sau mixt care folosesc munca salariată,

salariaților din aparatul asociațiilor obștești, religioase, sindicale, patronale, al

fundațiilor, partidelor și altor organizații necomerciale care folosesc munca salariată.

În acest context, reclamantul a explicat că, conform ordinului contestat, raporturile

de muncă cu el au fost încetate la inițiativa administrației pe motivul aflării la locul de

muncă în stare de ebrietate alcoolică. În temeiul art. 86 alin.(1) lit. i) din Codul muncii,

concedierea salariatului la inițiativa angajatorului se va considera legală în cazul în

care: 1) prezentarea salariatului la lucru în stare de ebrietate alcoolică, narcotică, sau

toxică este stabilită/documentată în modul prevăzut la art. 76 lit. k) din Codul muncii;

2) starea de ebrietate este confirmată prin decizia/certificatul instituției medicale

competente sau un act al comisiei formate din număr egal de reprezentanți ai angajaților

și salariaților; 3) sunt respectate normele privind aplicarea sancțiunilor disciplinare

stabilite de art. 206- 210 din Codul muncii; 4) există acordul scris al organului sindical

al unității, dacă salariatul este membru de sindicat.

În cazul din speță, reclamantul a precizat că concedierea sa din inițiativa

angajatorului în temeiul art. 86 alin.(1) lit. g, h, i) din Codul muncii poate fi recunoscută

ca legală doar dacă vor fi respectate cu strictețe în modul corespunzător prevederile art.

art. 76 lit. k), 86 alin.(2), 87, 206-211 și 386 din Codul muncii, precum și dispozițiile

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 296 din

16 aprilie 2009, precum și ordinul nr. 155 din 1 iunie 2009 al Ministrului Sănătății al

Republicii Moldova.

A afirmat că cerințele cadrului legal menționat supra în cazul său nu au fost

respectate de către angajator.

A specificat că prin prisma ordinului Ministrului Sănătății nr. 155 din 1 iunie 2009,

despre implementarea hotărârii Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009, prin care a fost

aprobată lista instituțiilor medico-sanitare publice abilitate cu dreptul de efectuare a

examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, expusă în anexa

nr. 1, în privința sa nu a fost stabilită o instituție medicală competentă de a constata

starea de ebrietate, angajatorul limitând-se doar la testarea lui cu aparatul „DRAGER”

de către un colaborator al INSP.

2

Reclamantul a susținut că, nu a fost efectuată examinarea medicală a sa de către o

comisie medicală formată din specialiști în domeniu și, în genere, nici nu a fost întocmit

un proces-verbal privind examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei, angajatorul limitându-se a aprecia starea de ebrietate doar în temeiul bonului

eliberat dc aparatul „DRAGER”.

A comunicat că existența pretinsei stări de ebrietate a sa la data de 22 septembrie

2020, constatate cu ajutorul alcooltestului „DRAGER” contravine clar prevederilor art.

76 lit. k) din Codul muncii și art. 25 din Regulamentul privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei și

nu putea constitui temei de concediere conform rigorilor art. 86 alin.(1) lit. i) din Codul

muncii și nici conform prevederilor Codului de etică și a legii cu privire la Serviciul

Vamal.

De altă parte, reclamantul a relatat că a negat consumul băuturilor alcoolice la locul

de muncă și aflarea sa în stare de ebrietate, fapt coroborat cu explicațiile altor doi

colaboratori vamali de la locul de muncă – Alexandru Ganenco și Dorin Damian. De

aici, rezultă că angajatorul în persoana directorului Serviciului vamal neîntemeiat a

concluzionat că reclamantul ar fi încălcat pct.7) alin.(1) lit. f) din Codul de etică și

conduită a funcționarului vamal, care prevede că în activitatea sa, funcționarul vamal

nu are dreptul să exercite atribuțiile de serviciu în stare de ebrietate sau sub efectul

substanțelor narcotice și toxice.

Cu referință la conflictul de serviciu pretins a fi avut cu Marcel Mămăligă și

numirea acestuia cu cuvinte indecente, reclamantul a relevat că, chiar dacă acesta se

pretinde a fi dovedit prin imaginile video atașate la plângerea acestuia, aceste încălcări

de etică profesională nu conțin gravitatea faptei de aplicare a celei mai aspre sancțiuni

disciplinare față sine, destituirea din funcție.

Reclamantul a precizat că nu a comis anterior nici o abatere disciplinară, nu a avut

nici o sancțiune disciplinară pe parcursul activității. Iar, la momentul emiterii ordinului

contestat, Marcel Mămăligă nu a manifestat careva pretenții față de el și nu manifestă

nici în prezent. Conținutul înștiințării nr. 34/51-9635 din 22 septembrie 2020 a

Inspectoratului de Poliție Ștefan Vodă, prin care Marcel Mămăligă a fost informat că

apelul său telefonic din 22 septembrie 2020 a fost examinat, constatându-se că, în cazul

dat lipsesc elementele unei contravenții sau infracțiuni, cercetarea cazului fiind

încetată.

Reclamantul a menționat prevederile art. 87 din Codul muncii, conform cărora

concedierea salariaților membri de sindicat în cazurile stipulate la art.86 alin.(1) lit. c),

e) și g) poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului)

sindical din unitate. În celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă

a organului (organizatorului) sindical din unitate. Iar, potrivit alin. (4) al aceluiași

articol, organele sindicale (organizatorii sindicali) indicate la alin.(1), (3) își vor

comunica acordul sau dezacordul (opinia consultativă) argumentat în scris privind

concedierea salariatului în termen dc 10 zile lucrătoare de la data solicitării acordului

(opiniei consultative) de către angajator. În cazul în care răspunsul nu a fost primit de

angajator în acest termen, acordul (comunicarea opiniei consultative) a organului

respectiv se prezumă.

3

A declarat că acțiunile nominalizate supra au fost neglijate totalmente de către

Serviciul Vamal în cazul destituirii sale din funcție, care nu a cunoscut și nu a fost

informat despre eventuala poziție a organului sindical din care face parte. Argumentele

menționate supra dovedesc că destituirea din funcție și încetarea raporturilor sale de

serviciu a fost neîntemeiată și aduce ingerință drepturilor sale fundamentale la muncă,

la salarizare.

Reclamantul a indicat că în legătură cu emiterea ordinului nr. 1029-p din 3

noiembrie 2020 care este vădit ilegal, i s-a cauzat un prejudiciu material și moral.

Prejudiciul material este format din venitul salarial ratat, din cheltuielile de judecată –

onorariul avocatului care constituie suma de 6 000 de lei. La fel, i s-au cauzat suferințe

psihice și morale în legătură cu concedierea sa ilegală, fiind nevoit să apeleze la

serviciile avocatului pentru a merge prin judecăți și a-și restabili drepturile sale

legitime, ce au fost lezate prin ordinul contestat, care este vădit ilegal.

A susținut că cuantumul prejudiciului moral, pe măsura satisfacțiilor suferințelor

psihice se stabilesc în mărime de 30 000 de lei, ce urmează a fi încasate din contul

Serviciului Vamal în beneficiul său.

Reclamantul Gheorghe Costru a solicitat recunoașterea ilegalității și declararea

nulității ordinului directorului Serviciului Vamal nr. 1029-p din 3 noiembrie 2020 în

partea ce ține de aplicarea în privința sa a sancțiunii disciplinare – destituirea din

funcție cu obligarea Serviciul Vamal de a-l restabili în funcția anterior deținută, de

inspector principal al postului vamal Palanca, Biroul Vamal Centru, precum și

încasarea din contul Serviciului Vamal în beneficiul său a prejudiciului material

constituit din achitarea drepturilor salariale ratate pentru perioada înlăturării forțate de

la serviciu, începând cu data încetării raporturilor de serviciu, compensarea

cheltuielilor de judecată (asistență juridică) în sumă de 6 000 de lei, precum și a

prejudiciu moral în mărime de 30 000 de lei.

Prin încheierea din 1 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

declarată inadmisibilă acțiunea lui Gheorghe Costru, în partea încasării prejudiciului

moral.

Prin hotărârea din 1 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Gheorghe Costru. S-a anulat ordinul Serviciului

Vamal al Republicii Moldova nr. 1029-p din 3 noiembrie 2020 în partea ce ține de

aplicarea în privința lui Gheorghe Costru a sancțiunii disciplinare sub formă de

destituire din funcție. S-a restabilit Gheorghe Costru în funcția anterior deținută de

inspector principal al postului vamal Palanca (PVFI, rutier), Biroul Vamal Centru. S-a

încasat din contul Serviciului Vamal al Republicii Moldova în beneficiul lui Gheorghe

Costru toate plățile salariale corespunzătoare, pentru perioada absenței forțate din

funcția anterior deținută de inspector principal al postului vamal Palanca (PVFI, rutier),

Biroul Vamal Centru. S-a încasat din contul Serviciului Vamal al Republicii în

beneficiul lui Gheorghe Costru cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3 500 de

lei. În rest pretențiile cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată s-au respins ca

fiind neîntemeiate.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 5 martie 2021

Serviciul Vamal al Republicii Moldova a depus cerere de apel nemotivată, iar la data

4

de 2 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, motivarea apelului împotriva

hotărârii instanței de fond.

Ulterior, la 3 septembrie 2021, Gheorghe Costru, reprezentat de avocatul Radion

Bordian, a depus cerere privind încetarea procesului, în ordine de apel, în legătură cu

încheierea tranzacției de împăcare.

Prin încheierea din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea depusă de către Gheorghe Costru, reprezentat de avocatul Radion Bordian cu

privire la confirmarea tranzacției de împăcare din 28 aprilie 2021, din motiv că aceasta

contravine legii.

Prin decizia din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul depus

de către Serviciul Vamal, s-a casat integral hotărârea din 1 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă decizie de respingere a acțiunii depusă de

către Gheorghe Costru, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este

adoptată cu aprecierea eronată a normelor materiale în coroborare cu circumstanțele

faptice ale pricinii.

Instanța ierarhic inferioară a apreciat actul administrativ contestat ca fiind unul

legal și întemeiat, iar în susținerea poziției sale a notat că, conform art. 51 alin. (1) lit.

f) și g) din Legea nr.302 din 21 decembrie 2017 cu privire la Serviciul Vamal,

constituie abateri disciplinare, acțiunile care aduc atingere prestigiului Serviciului

Vamal și încălcarea normelor de etică și conduită a funcționarului vamal.

Instanța de apel a notat că toate acțiunile sau inacțiunile care, prin natura lor, sunt

în măsură să afecteze prestigiul autorității publice în care funcționarul public activează,

indiferent dacă acestea sunt admise în timpul sau în afara programului de muncă, pot

fi considerate fapte care formează obiectul abaterii disciplinare specificate la art. 51

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302 din 21 decembrie 2017 cu privire la Serviciul Vamal.

Iar, prevederile ar. 51 alin. (2) lit. j din Legea nr. 302 din 21 decembrie 2017 cu privire

la Serviciul Vamal statuează că, constituie abateri disciplinare, grave ce conduc la

destituirea din funcție constituie ofensa adusă unui cetățean și lezarea drepturilor

acestuia în timpul efectuării operațiunilor vamale, constatate în urma unei investigații

de serviciu, a unei cercetări.

Deci, în cadrul anchetei, reieșind din declarațiile lui Marcel Mamaliga, s-a constatat

cu certitudine faptul că funcționarul vamal Gheorghe Costru s-a adresat față de acesta

într-un mod neadecvat și cu cuvinte ofensatoare. Mai mult, și Gheorghe Costru în

explicațiile sale, deși nu a recunoscut că s-a adresat cu cuvinte ofensatoare, a

recunoscut că, „s-a aprins emoțional” și că între el și Marcel Mamaliga s-a iscat o

ceartă.

Tot, în cadrul anchetei s-a mai constatat că, contrar normelor sus indicate,

funcționarii vamali anchetați, printre care și Gheorghe Costru, au exercitat atribuțiile

de serviciu în stare de ebrietate alcoolică stabilită în urma testării lor cu aparatul

„DRAGER”. Astfel, aflarea în stare de ebrietate în exercițiul funcției este un fapt

inadmisibil, contrar normelor de etică, situație care direct aduce atingere prestigiului

Serviciului Vamal.

Ce ține de argumentele reclamantului indicate în cererea de chemare în judecată și

anume faptul că Serviciul Vamal la emiterea ordinului de sancționare disciplinară nu

5

s-a ghidat de prevederile Codului Muncii, instanța de apel a precizat că în conformitate

cu prevederile art. 1 alin.(1) din Legea nr.302 din 21 decembrie 2017 cu privire la

Serviciul Vamal, prezenta lege reglementează organizarea, funcționarea și activitatea

Serviciului Vamal, statutul juridic, protecția socială și serviciul funcționarului public

cu statut special din cadrul Serviciului Vamal.

Cu referire la argumentele reclamantului vizavi de încălcarea de către Serviciul

Vamal a procedurii de testare alcoolscopică, instanța de apel a subliniat că, Gheorghe

Costru nu a contestat procedura testării, funcționarea aparatului de testare sau rezultatul

testării. Iar simplul argument al reclamantului precum că bănuiește că testul a arătat

greșit, sau poate fi o careva eroare nu combate rezultatul verificării stării sale de

ebrietate care a arătat că, în aerul expirat s-a depistat o concentrație de alcool de 0,64

mg/1. Prin urmare, toate argumentele reclamantului vizavi de nerespectarea procedurii

de efectuare a testării alcoolscopice, decad întrucât acesta urma să le conteste în mod

stabilit, fapt care nu a fost efectuat.

Cât privește argumentele reclamantului privind lipsa acordului Comitetului

sindical, la destituirea sa din funcție, instanța inferioară a specificat că, la materialele

dosarului administrativ este anexat procesul-verbal al adunării Comitetului Sindical a

postului vamal Bender nr.01-54/18 din 28 octombrie 2020 prin care membrii comisiei

și-au exprimat acordul privind destituirea din funcție a persoanelor vizate în

investigația de serviciu - inclusiv și a lui Gheorghe Costru.

La 24 februarie 2022, Gheorghe Costru, reprezentat de avocatul Radion Bordian, a

depus recurs, iar la 11 mai 2022, motivarea recursului împotriva încheierii și deciziei

din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

actelor judecătorești contestate, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie

confirmată tranzacția de împăcare, sau de admitere integrală a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a indicat că cu decizia contestată nu este de acord, o consideră

nemotivată și lipsită de suport juridic, or, instanța de fond prin hotărârea adoptată corect

a statuat asupra admiterii acțiunii.

A menționat că instanța de apel a copiat pur formal din argumentele intimatului

expuse în cererea de apel, luând astfel o poziție unilaterală și arbitrală.

În acest context, a notat despre existența probelor la dosar ce reflectă și constată

contradictoriul. Astfel, acest aspect a fost interpretat eronat de către instanța de apel.

Or, destituirea din funcție și încetarea raporturilor de serviciu cu Gheorghe Costru a

fost neîntemeiată și care aduce ingerință drepturilor fundamentale ale acestuia la

muncă, la salarizare.

A afirmat că nu poate fi omis cu vederea faptul că, completul instanței de apel, în

aceeași componență, care a emis decizia contestată din 15 februarie 2022, a judecat

anterior un caz similar, și anume cauza de contencios administrativ, la acțiunea lui

Dorin Damian împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea aceluiași ordin nr.

1029-p din 3 noiembrie 2020, unde instanța de apel a considerat că aplicarea sancțiunii

disciplinare – destituirea din funcție, nu este proporțională la caz. Deci, se fac evidente

abordările diferite ale aceluiași complet de judecată cu privire la două spețe absolut

similare ce nasc din același act administrativ.

6

A invocat că, acest fapt vine ca un argument în plus, precum că instanța de apel a

emis o decizie ilegală, neîntemeiată și contradictorie, or motivarea celor două decizii

contrapuse generează subtilități ce ar afecta legalitatea acestor două decizii sau a uneia

din ele. Prin urmare, instanța de apel, la adoptarea deciziei s-a bazat doar pe declarațiile

părții intimate, dar nu pe probe pertinente și concludente care se conțin în dosar și care

demonstrează contrariul celor constatate de instanță, în detrimentul prevederilor art.

219 alin. (1) din Codul administrativ și art. 25 alin. (1), 239, 241 alin. (5) din Codul de

procedură civilă.

Cât privește încheierea instanței de apel privind respingerea confirmării tranzacției

de împăcare, recurentul a notat că aceasta la fel este neîntemeiată și ilegală, or, anume

această tranzacție a arătat adevărata poziție comună a ambelor părți din prezentul

litigiu, și anume cea de a soluționa amiabil litigiul.

În opinia recurentului, soluția instanței de apel rezultă din nedeterminarea exactă a

naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă și certă

a situație de fapt sub toate aspectele. Mai mult, concluziile instanței de apel sunt bazate

pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicție

cu normele de drept procedural.

A susținut că cele descrise cert indică la examinarea superficială a cauzei de către

instanța de apel, fără a fi suspusă controlului temeinicia și corectitudinea cerințelor prin

prisma prevederilor legale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea și decizia contestată la 15 februarie

2022, care au fost notificate recurentului la 23 februarie 2022, fapt confirmat prin

recipisa anexată la materialele cauzei (f.d. 138).

Totodată, decizia motivată din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată reprezentantului recurentului – avocatul Radion Bordian la data de 25 mai

2022, fapt confirmat prin avizul de recepție/livrare (f.d.143).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Gheorghe Costru, reprezentat de avocatul Radion

Bordian, s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de

art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recurs depus de Gheorghe Costru, reprezentat de

avocatul Radion Bordian, în partea încheierii din 15 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că soluția Curții de Apel Chișinău este întemeiată din

următoarele motive.

7

Conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În corespundere cu art. 217 din Codul administrativ, pentru soluționarea integrală

sau parțială a litigiului, părțile pot încheia o tranzacție de împăcare prin consemnarea

ei în procesul-verbal al ședinței de judecată. O astfel de tranzacție de împăcare poate

să se refere exclusiv la drepturile și obligațiile părților la proces. O tranzacție de

împăcare poate fi încheiată în baza propunerii instanței, acceptată în scris de părți în

instanța de judecată. În toate cazurile, tranzacția de împăcare se confirmă prin încheiere

judecătorească.

Conform art. 212 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța nu va admite

renunțarea reclamantului la acțiune, nici recunoașterea acțiunii de către pârât, nu va

confirma tranzacția dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile, libertățile și

interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului. Anterior

confirmării tranzacției, instanța verifică respectarea prevederilor art. 32 alin. (3) din

Legea nr. 137 din 3 iulie 2015 cu privire la mediere.

De asemenea, incidente speței sunt și prevederile art. 60 alin. (2) și (5) din Codul

de procedură civilă, pe tot parcursul examinării cauzei, .....părțile pot înceta procesul

prin tranzacție de împăcare. Instanța nu va admite renunțarea reclamantului la acțiune,

nici recunoașterea acțiunii de către pârât, nu va confirma tranzacția dacă aceste acte

contravin legii ori încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei,

interesele societății sau ale statului. Anterior confirmării tranzacției, instanța verifică

respectarea prevederilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 137 din 3 iulie 2015 cu privire

la mediere.

Așadar, având în vedere normele de drept material enunțate, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție atestă că prin pct. 3 al

tranzacției de împăcare sunt condiționate drepturile reclamantului / recurentului, care

trebuie să renunțe la prejudiciul material și moral, inclusiv la încasarea salariului pentru

perioada de absență forțată de la muncă începând cu data de 3 noiembrie 2020 -1 martie

2021, circumstanță ce contravine prevederilor art. 330 alin. (1) din Codul muncii,

potrivit căruia angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta

nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această

obligație survine, în particular, în caz de eliberare ilegală din serviciu.

Deci este cert faptul că, în cazul confirmării unei astfel de tranzacții vor fi încălcate

drepturile reclamantului, or, Gheorghe Costru urmează să renunțe de drepturile sale

salariale pe care acesta nu le-a primit în legătură cu concedierea pretinsă ilegală.

Respectiv, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că clauzele tranzacției de împăcare contravin Legii și prin

urmare Curtea de Apel Chișinău întemeiat a refuzat confirmarea acesteia.

Cât privește admisibilitatea recursului în partea contestării deciziei instanței de

apel, prin care s-a casat hotărârea din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

8

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

9

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Gheorghe Costru, reprezentat de avocatul Radion Bordian.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Gheorghe Costru, reprezentat de avocatul Radion Bordian,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iurie Bejenaru

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

10