- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 iunie 2022
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 3, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
- Încălcare — Articolul 13
Nusalova și Lyapin împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE NUSALOVĂ ȘI LYAPIN v. RUSSIA (Aplicații nr. 17492/16 și 35394/17) JUDGMENT STRASBOURG 9 iunie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nusalova și Lyapin v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 19 mai 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Avizul cererilor a fost transmis Guvernului Rusiei („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții au susținut că nu au primit asistență medicală adecvată în detenție și că nu a existat nici un remediu eficace în acest sens. De asemenea, au formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. LOCUS STANDI A DR. KONOPLEV ȘI MS LYAPINA După moartea reclamantului, dna Nusalova (depunerea nr. 17492/16), tatăl său, dl Vladimir Anatolyevich Konoplev, a exprimat dorința de a continua cererea. Guvernul nu a observat. După moartea reclamantului, dl Lyapin (depunerea nr. 35394/17), mama sa, Yelena Nikolayevna Lyapina, a exprimat dorința de a continua cererea.
Guvernul a subliniat că drepturile reclamate de dl Lyapin în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție aparțineau categoriilor de drepturi netransferabile și că mama sa nu a putut pretinde că a fost victimă de o încălcare în numele decedatului. Curtea reiterează că, în cazurile în care un reclamant a murit după depunerea unei cereri, a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor familiei apropiate care exprimă dorința de a continua procedura în fața Curții.
Pentru evaluarea de către Curte a poziției persoanei de a menține cererea în numele unui decedat, ceea ce este important nu este dacă drepturile în cauză sunt transferabile moștenitorilor, ci dacă victima a făcut o alegere de a exercita dreptul individual de aplicare în temeiul articolului 34 din Convenție prin activarea mecanismului Convenției (a se vedea Ergezen c. Turcia) , nr. 73359/10, § 29, 8 aprilie 2014). Curtea a acceptat că următoarea persoană sau moștenitorul poate, în principiu, să urmărească cererea, cu condiția ca el sau ea să aibă un interes suficient în cazul (a se vedea Centrul de Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 97, CEDO 2014]. În acest sens, Curtea reiterează că cazurile privind drepturile omului înainte de a avea în general o dimensiune morală și persoanele apropiate de un reclamant pot avea astfel un interes legitim în asigurarea faptului că se face justiție, chiar și după moartea reclamantului (a se vedea Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], nr. 33071/96, CEDH 2000 XII).
Având în vedere cele de mai sus și având în vedere circumstanțele prezentului caz, Curtea acceptă faptul că dl Konoplev și dna Lyapina au un interes legitim în urmărirea cererilor în locul reclamanților întârziați. Prin urmare, aceasta va continua să se ocupe de caz la cererea lor. Lyapin în calitate de solicitanți în prezenta hotărâre. ALLEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLE 3 și 13 A CONVENȚIEI 10. Reclamanții se plângea că nu au fost acordate un tratament medical adecvat în detenție.
Ei se bazează pe articolele 3 și 13 din Convenție, care se înțelege după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în prezenta convenție, sunt încălcate are un remediu eficace în fața unei autorități naționale ...” Curtea remarcă că reclamanții au suferit de condiții medicale grave, astfel cum se indică în tabelul adăugat, care a afectat funcționarea lor zilnică. Prin urmare, acestea ar fi putut avea o anxietate considerabilă în ceea ce privește dacă asistența medicală prestată lor este adecvată.
12. Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de stabilit (a se vedea Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, § 137, CEDH 2016). A clarificat în acest context că autoritățile trebuie să asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și exacte (de exemplu, a se vedea Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09, § 62, 6 martie 2014, cu alte referințe, și Pokhlebin c. Ucraina , nr. 35581/06, § 62, 20 mai 2010, cu alte referințe) și că, în cazul în care este necesară prin natura unei afecțiuni medicale, supravegherea este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare care vizează tratarea cu succes a problemelor de sănătate ale deținutului sau împiedicarea aglomerării (a se vedea, printre altele, Ukhan c. Ucraina) , nr. 30628/02, § 74, 18 decembrie 2008, cu alte referințe, și Kolesnikovich c. Rusia , nr. 44694/13, § 70, 22 martie 2016, cu alte referințe . Curtea subliniază că tratamentul medical în cadrul centrelor închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să prevadă integralitatea populației.
Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor închisoare (de exemplu, Sadretdinov v. Rusia , nr. 17564/06, § 67, 24 mai 2016, cu alte referințe, și Konovalchuk v. Ucraina , nr. 31928/15, § 52, 13 octombrie 2016, cu alte referințe) 13. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea a identificat deficiențele în tratamentul medical al reclamanților, care sunt enumerate în tabelul anexat.
Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește aspectele similare celor prezentate în acest caz (a se vedea Blokhin, citat mai sus, §§ 120-50; Reshetnyak v. Russia, nr. 56027/10, §§ 49-101, 8 ianuarie 2013 și Koryak v. Rusia, nr. 24677/10, §§ 70-110, 13 noiembrie 2012). Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în caz instant, reclamanții nu au primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. 14. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 3 din Convenție. De asemenea, reclamanții se plângeau că nu au fost disponibile niciun remediu intern eficace în ceea ce privește calitatea asistenței medicale în detenție.
16. Curtea a constatat, în multe ocazii, că există lipsă de căi de recurs interne eficace pentru a se plânge despre calitatea tratamentului medical în detenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Reshetnyak, citate mai sus, §§ 49-101 și Koryak, §§ 70-110. În cazurile menționate anterior, Curtea a stabilit că niciuna dintre calele juridice sugerate de Guvern nu constituia un remediu eficace pentru a preveni presupusele încălcări sau să le împiedice să continue, sau pentru a furniza reclamanților o soluție adecvată și suficientă pentru plângerea acestora în temeiul art. 3 din Convenție. 17. Curtea nu consideră niciun motiv care să justifice depărtarea de jurisprudența sa bine stabilită cu privire la această chestiune, constatând că reclamanții nu dispuneau de un remediu intern eficace pentru plângerile lor, în încălcarea articolului 13 din Convenție.
Curtea a examinat cererile enumerate în tabelul adăugat și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție.
APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 20. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 21. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Kolesnikovich, §§ 82-92, Tselovalnik c. Rusia, nr. 28333/13, §§ 70-77, 8 octombrie 2015 și Budanov c. Rusia, nr. 66583/11, §§ 77-83, 9 ianuarie 2014), Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul apendice. 22. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara că dl Konoplev (denumit în continuare 17492/16) și dna Lyapina (denumit în continuare „depunerea nr. 35394/17) trebuie să urmărească cererile în cazul reclamanților întârziați, al dnei Nusalova și al dlui Lyapin, respectiv, în locul său; declară că plângerile referitoare la eșecul autorităților de a furniza reclamanților asistență medicală adecvată în detenție și plângerile referitoare la lipsa de remedii eficace în acest sens admisibile și la restul cererilor inadmisibile; deține că aceste plângeri dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza asistenței medicale inadecvate în detenție; deține că aceste plângeri dezvăluie o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza lipsei unui remediu intern eficace în ceea ce privește reclamațiile privind calitatea asistenței medicale în detenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 9 iunie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție și lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Reprezentantul și locația Condiția medicală principală Deficiențe în tratamentul medical Date Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 17492/16 01/04/2016 Yekaterina Vladimirovna NUSALOVA 1979 Decesat la 16/07/2016 Solicitarea urmărită de Vladimir Anatolyevich KONOPLEV 1951 Petryakov Sergey Ivanovich Kazan Cancer, hepatită, HIV/SIDA Lipsa/dezvoltare/chimioterapia Lipsa/depozit de medicamente; Nu s-a acordat niciun tratament special, imunoterapia,
chimioterapie sau radioterapie reclamantului pe parcursul întregii perioade de detenție 24/06/2015 până la 22/05/2016 luna(e) și 29 zile (e) 20.000 35394/17 02/05/2017 Sergey Vladimirovich LYAPIN 1979 Cedat la 17/06/2018 Cerere urmărită de Yelena Nikolayevna LYAPINA 1950 Vasin Vladimir Valerievich Krasnoyarsk Cancer Esofago Întârziere în efectuarea unui examen de endoscopie 05/09/2016 până la 30/09/2016 25 zile Examinare aprofundată în ceea ce privește cancerul 11/10/2016 până la 09/12/2016 1 lună(e) și 29 zile(e) Lipsa de intervenție chirurgicală 09/12/2016 până la 14/04/2017 4 luni(e) și 6 zile(e) Tomografie calculată Belated 09/12/2016 până la 15/02/2017 2 luni(e) și 7 zile(e) Lipsa de gastrostomie 11/04/2017 până la 16/05/2017 1 lună(e) și 6 zile(e) Fără tratament de droguri, cu excepția analgezicului, după 14/03/2017 și până la eliberarea la 16/05/2017, având în vedere o stare deosebit de slabă a sănătății 15.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.
THIRD SECTION
CASE OF NUSALOVA AND LYAPIN v. RUSSIA (Applications nos. 17492/16 and 35394/17) JUDGMENT STRASBOURG 9 June 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Nusalova and Lyapin v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 19 May 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
Notice of the applications was given to the Russian Government (“the Government”). THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants alleged that they did not receive adequate medical care in detention and that there was no effective remedy in that regard. They also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. AS TO
LOCUS STANDI
OF MR KONOPLEV AND MS LYAPINA
6. Following the death of the applicant, Ms Nusalova (application no. 17492/16), her father, Mr Vladimir Anatolyevich Konoplev, expressed the wish to pursue the application. The Government did not comment.
Following the death of the applicant, Mr Lyapin (application no. 35394/17), his mother, Ms Yelena Nikolayevna Lyapina, expressed the wish to pursue the application. The Government objected noting that the rights claimed by Mr Lyapin under Articles 3 and 13 of the Convention belonged to the category of non-transferrable rights and that his mother could not claim to be the victim of a violation on behalf of the deceased.
The Court reiterates that, in cases in which an applicant died after having lodged an application, it has taken into account the statements of the applicant’s heirs or of close family members expressing the wish to pursue the proceedings before the Court. For the Court’s assessment of the person’s standing to maintain the application on behalf of a deceased, what is important is not whether the rights at issue are transferable to the heirs but whether the victim made a choice to exercise his or her right of individual application under Article 34 of the Convention by activating the Convention mechanism (see Ergezen v. Turkey , no. 73359/10, § 29, 8 April 2014). The Court has accepted that the next-of-kin or heir may in principle pursue the application, provided that he or she has sufficient interest in the case (see Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 97, ECHR 2014). In this connection, the Court reiterates that human rights cases before it generally have a moral dimension and persons near to an applicant may thus have a legitimate interest in ensuring that justice is done, even after the applicant’s death (see Malhous v. the Czech Republic (dec.) [GC], no. 33071/96, ECHR 2000 XII).
In view of the above and having regard to the circumstances of the present case, the Court accepts that Mr Konoplev and Ms Lyapina have a legitimate interest in pursuing the applications in the late applicants’ stead. It will therefore continue dealing with the case at their request. For convenience, it will, however, continue to refer to Ms Nusalova and Mr Lyapin as the applicants in the present judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLEs 3 and 13 OF THE CONVENTION
The applicants complained that they had not been afforded adequate medical treatment in detention. They relied on Articles 3 and 13 of the Convention, which reads as follows: Article 3 “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...” Alleged violation of Article 3
The Court notes that the applicants suffered from serious medical conditions, as indicated in the appended table, which affected their everyday functioning. Therefore, they could have experienced considerable anxiety as to whether the medical care provided to them was adequate.
The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see Blokhin v. Russia [GC], no. 47152/06, § 137, ECHR 2016). It has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see, for example, Gorbulya v. Russia , no. 31535/09, § 62, 6 March 2014, with further references, and Pokhlebin v. Ukraine , no. 35581/06, § 62, 20 May 2010, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see, inter alia , Ukhan v. Ukraine , no. 30628/02, § 74, 18 December 2008, with further references, and Kolesnikovich v. Russia , no. 44694/13, § 70, 22 March 2016, with further references). The Court stresses that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see, for instance, Sadretdinov v. Russia , no. 17564/06, § 67, 24 May 2016, with further references, and Konovalchuk v. Ukraine , no. 31928/15, § 52, 13 October 2016, with further references)
Having examined all the material submitted to it, the Court has identified the shortcomings in the applicants’ medical treatment, which are listed in the appended table. The Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see Blokhin , cited above, §§ 120-50; Reshetnyak v. Russia, no. 56027/10, §§ 49-101, 8 January 2013 and Koryak v. Russia, no. 24677/10, §§ 70-110, 13 November 2012). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicants did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention. Alleged violation of Article 13
The applicants also complained that no effective domestic remedies regarding the quality of the medical care in detention had been available to them.
The Court has on many occasions established that there is a lack of effective domestic remedies to complain about the quality of medical treatment in detention (see, among many other authorities, Reshetnyak, cited above, §§ 49-101, and Koryak, cited above, §§ 70-110). In the aforementioned cases the Court established that none of the legal avenues suggested by the Government constituted an effective remedy to prevent the alleged violations or stop them from continuing, or to provide the applicants with adequate and sufficient redress for their complaints under Article 3 of the Convention.
The Court sees no reason which would justify departure from its well-established case-law on the issue. It finds that the applicants did not have at their disposal an effective domestic remedy for their complaints, in breach of Article 13 of the Convention.
REMAINING COMPLAINTS
18. The applicants also raised other complaints under various Articles of the Convention.
The Court has examined the applications listed in the appended table and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
20. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Kolesnikovich, cited above, §§ 82-92, Tselovalnik v. Russia, no. 28333/13, §§ 70-77, 8 October 2015 and Budanov v. Russia, no. 66583/11, §§ 77-83, 9 January 2014), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares that Mr Konoplev (application no. 17492/16) and Ms Lyapina (application no. 35394/17) have standing to pursue the applications in the late applicants’, Ms Nusalova’s and Mr Lyapin’s, respectively, stead; Declares the complaints concerning the failure of the authorities to provide the applicants with adequate medical care in detention and the complaints concerning the lack of effective remedies in this regard admissible, and the remainder of the applications inadmissible; Holds that these complaints disclose a breach of Article 3 of the Convention on account of the inadequate medical care in detention; Holds that these complaints disclose a breach of Article 13 of the Convention on account of the lack of an effective domestic remedy regarding complaints about the quality of the medical care in detention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 9 June 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Articles 3 and 13 of the Convention (inadequate medical treatment in detention and lack of any effective remedy in domestic law) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Principal medical condition Shortcomings in medical treatment Dates Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 17492/16 01/04/2016 Yekaterina Vladimirovna NUSALOVA 1979 Deceased on 16/07/2016 Application pursued by Vladimir Anatolyevich KONOPLEV 1951 Petryakov Sergey Ivanovich Kazan Cancer, hepatitis, HIV/AIDS Lacking/delayed drug therapy / chemotherapy Lack/delay of medication; No special treatment, immunotherapy, chemotherapy or radiotherapy was provided to the applicant during the entire period of her detention 24/06/2015 to 22/05/2016 10 month(s) and 29 day(s) 20,000 35394/17 02/05/2017 Sergey Vladimirovich LYAPIN 1979 Deceased on 17/06/2018 Application pursued by Yelena Nikolayevna LYAPINA 1950 Vasin Vladimir Valeryevich Krasnoyarsk Esophagus cancer Delay in carrying out an endoscopy examination 05/09/2016 to 30/09/2016 25 days Belated in-depth examination in respect of cancer 11/10/2016 to 09/12/2016 1 month(s) and 29 day(s) Lack of surgery 09/12/2016 to 14/04/2017 4 month(s) and 6 day(s) Belated computed tomography 09/12/2016 to 15/02/2017 2 month(s) and 7 day(s) Lack of gastrostomy 11/04/2017 to 16/05/2017 1 month(s) and 6 day(s) No drug treatment, save for analgesics, after 14/03/2017 and until release on 16/05/2017 in view of a particularly poor state of health 15,000 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.