CASE OF KUDRYAVTSEV v. RUSSIA

CASE OF KUDRYAVTSEV v. RUSSIA (CtEDO, 2022)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE KUDRYAVTSEV v. RUSSIA (Aplicații nos. 15407/19 și 20751/19 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 13 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kudryavtsev v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președinte, Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, care a deliberat în privat la 15 septembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dna Karina Moskalenko, avocată care practică la Strasbourg. Avizul cererilor a fost dat guvernului rus (“Guvernului”). Lista detaliilor relevante ale cererilor este prezentată în tabelul adăugat. Reclamantul a susținut că nu a primit asistență medicală adecvată în detenție și că nu a existat nici un remediu eficient în acest sens. El a formulat și alte plângeri în conformitate cu dispozițiile Convenției. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. După moartea reclamantului, fiul său, dl Yaroslav Viktorovich Kudryavtsev, a exprimat dorința de a continua cererea. Guvernul a subliniat că drepturile reclamate de dl V. Kudryavtsev aparțineau categoriilor de drepturi netransferabile. Curtea reiterează că, în cazurile în care un reclamant a murit după depunerea unei cereri, a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor familiei apropiate care exprimă dorința de a continua procedura în fața Curții. Pentru evaluarea de către Curte a poziției persoanei de a menține cererea în numele unui decedat, ceea ce este important nu este dacă drepturile în cauză sunt transferabile moștenitorilor, ci dacă victima a făcut o alegere de a exercita dreptul individual de aplicare în temeiul articolului 34 din Convenție prin activarea mecanismului Convenției (a se vedea Ergezen c. Turcia) , nr. 73359/10, § 29, 8 aprilie 2014). Curtea a acceptat că următoarea persoană sau moștenitorul poate, în principiu, să urmărească cererea, cu condiția ca el sau ea să aibă un interes suficient în cazul (a se vedea Centrul de Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 97, CEDO 2014]. În acest sens, Curtea reiterează că cazurile privind drepturile omului înainte de a avea în general o dimensiune morală și persoanele apropiate de un reclamant pot avea astfel un interes legitim în asigurarea faptului că se face justiție, chiar și după moartea reclamantului (a se vedea Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], nr. 33071/96, CEDH 2000 XII). Având în vedere cele de mai sus și având în vedere circumstanțele prezentei cauze, Curtea acceptă faptul că dl Ya. Kudryavtsev are un interes legitim în urmărirea cererii în locul reclamantului târziu. Prin urmare, acesta va continua să se ocupe de caz la cererea sa. Totuși, în mod convenient, acesta va continua să se refere la dl V. Kudryavtsev ca reclamant în prezenta hotărâre. ARTICOLUL 3 ALEGAT AL CONVENȚIEI 10. Reclamantul s-a plâns în principal că nu i s-a acordat un tratament medical adecvat în detenție. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus torturii sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante”. 11. Curtea remarcă că reclamantul a suferit de o stare medicală gravă, așa cum se indică în tabelul adăugat, care a afectat funcționarea sa zilnică. Prin urmare, ar fi putut avea o anxietate considerabilă în ceea ce privește dacă asistența medicală furnizată i-a fost adecvată. 12. Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de determinat (a se vedea Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, § 137, CEDH 2016). A clarificat în acest context că autoritățile trebuie să asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și exacte (de exemplu, a se vedea Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09, § 62, 6 martie 2014, cu alte referințe, și Pokhlebin c. Ucraina , nr. 35581/06, § 62, 20 mai 2010, cu alte referințe) și că, în cazul în care este necesară prin natura unei afecțiuni medicale, supravegherea este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare care vizează tratarea cu succes a problemelor de sănătate ale deținutului sau împiedicarea aglomerării (a se vedea, printre altele, Ukhan c. Ucraina) , nr. 30628/02, § 74, 18 decembrie 2008, cu alte referințe, și Kolesnikovich c. Rusia , nr. 44694/13, § 70, 22 martie 2016, cu alte referințe . Curtea subliniază că tratamentul medical în cadrul centrelor închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să prevadă integralitatea populației. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor de închisoare (a se vedea, de exemplu, Sadretdinov v. Rusia , nr. 17564/06, § 67, 24 mai 2016, cu alte referințe, și Konovalchuk v. Ucraina , nr. 31928/15, § 52, 13 octombrie 2016, cu alte referințe). 13. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea a identificat deficiențele în tratamentul medical al reclamantului, care sunt enumerate în tabelul anexat. Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare celor din acest caz (a se vedea Blokhin citat mai sus, §§ 120-50; Reshetnyak v. Russia, nr. 56027/10, §§ 49-101, 8 ianuarie 2013; și Koryak v. Rusia, nr. 24677/10, §§ 70-110, 13 noiembrie 2012). Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în caz instant, reclamantul nu a primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. 14. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea art. 3 din Convenție. De asemenea, reclamantul s-a plâns că nu au fost puse la dispoziție niciun remediu intern eficace în ceea ce privește calitatea asistenței medicale în detenție. Se aplică plângerea sa de a fi examinată în conformitate cu art. 13 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în prezenta Convenție va avea un remediu eficace în fața unei autorități naționale ...” 16. Curtea a constatat, în multe ocazii, că există lipsă de căi de recurs interne eficace pentru a se plânge de calitatea tratamentului medical în detenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Reshetnyak, citate mai sus, §§ 49-101 și Koryak §§ 70-110. În cazurile menționate anterior, Curtea a stabilit că niciuna dintre calele juridice sugerate de Guvern nu constituia un remediu eficient pentru a preveni presupusele încălcări sau a împiedica să continue, sau pentru a furniza reclamanților soluții adecvate și suficiente pentru plângerea acestora în temeiul articolului 3 din Convenție. 17. Curtea nu consideră niciun motiv care să justifice depărtarea de jurisprudența sa bine stabilită în această privință, constatând că reclamantul nu dispune de un recurs intern eficace pentru plângerea sa, în încălcarea articolului 13 din Convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BIEN ESTABILITĂ-LAW 18. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în funcție de concluziile sale din Dirdizov c. Rusia, nr. 41461/10, §§ 101-11, 27 noiembrie 2012, în ceea ce privește detenția prelungită, și Klimov c. Rusia , nr. 54436/14, §§ 41-50, 4 octombrie 2016, în ceea ce privește nerespectarea statului cu privire la măsura intermediară indicată de Curte în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, în încălcarea obligației sale în temeiul articolului 34 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 20. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Kolesnikovich, citat mai sus, §§ 82-92; Tselovalnik v. Rusia, nr. 28333/13, §§ 70-77, 8 octombrie 2015; și Budanov v. Rusia, nr. 66583/11, §§ 77-83, 9 ianuarie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul anexat. 21. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că dl Yaroslav Viktorovich Kudryavtsev trebuie să continue procedurile inițiate de solicitant, tatăl său îndepărtat; Declarații reclamațiile referitoare la nerespectarea autorităților de a furniza reclamantului asistență medicală adecvată în detenție, plângerea privind lipsa unor remedii eficace în acest sens și plângerea privind lungimea excesivă a detenției anterioare a reclamantului, astfel cum se prevede în tabelul adăugat, admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție, având în vedere asistența medicală inadecvată a reclamantului în detenție; deține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza lipsei unui remediu intern eficace în ceea ce privește plângerea privind calitatea asistenței medicale în detenție; Deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul anexat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție și lipsa oricărui remediu eficace în acest sens) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli (în euro) [1] 15407/19 21/03/2019 și 20751/19 04/04/2019 Viktor Viktorovich KUDRYAVTSEV Născut în 1943 Mort în 2021 Heir Yaroslav Viktorovich KUDRYAVTSEV 1971 Diabete lipsa/deplecarea în consultare de către un specialist, dietă lipsă/deplesată, lipsa/deplesare a drogurilor, lipsa/delesarea în testele medicale Art. 5 (3) - lungimea excesivă a detenției anterioare - în perioada 20/07/2018 - 27/09/2019; Curtea de District Lefortovskiy din Moscova, Curtea de Oraș din Moscova; 1 an(s) și 2 luni(s) și 8 zile (s) Art. 34 - obstacol în exercitarea dreptului de cerere individuală - Nerespectarea măsurii intermediare indicate în temeiul articolului 39 (dată 18/04/2019), și anume faptul că reclamantul ar fi trebuit să fi fost examinat imediat de către experți medicali independenti de sistemul penitenciar, în vederea stabilirii: (1) dacă tratamentul pe care l-a primit a fost adecvat în ceea ce privește starea medicală; (2) dacă a primit medicamentele și supravegherea necesare în detenție; și (3) dacă condiția sa a cerut admiterea într-un spital medical specializat la Moscova. Guvernul a trebuit să se asigure că reclamantul a fost supus imediat tratamentului medical și supravegherii prescrise de experții medicali și/sau să se asigure transferul său la o instituție medicală adecvată, în cazul în care experții medicali au concluzionat că starea medicală și tratamentul reclamantului au solicitat-o. Guvernul nu a respectat această măsură intermediară. 19,500, care urmează să fie plătită dlui Ya. Kudryavtsev [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

KUDRYAVTSEV v. RUSSIA

(Applications nos. 15407/19 and 20751/19 – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 October 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kudryavtsev v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President,

Andreas Zünd

,

Frédéric Krenc

, judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 15 September 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applicant was represented by Ms Karina Moskalenko, a lawyer practising in Strasbourg.

3.

Notice of the applications was given to the Russian Government (“the Government”).

THE FACTS

4.

The list of the relevant details of the applications are set out in the appended table.

5.

The applicant alleged that he did not receive adequate medical care in detention and that there was no effective remedy in that regard. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

AS TO

LOCUS STANDI

OF

Mr YA.

KUDRYAVTSEV

7.

Following the death of the applicant, his son, Mr Yaroslav Viktorovich Kudryavtsev, expressed the wish to pursue the application. The Government objected noting that the rights claimed by Mr V. Kudryavtsev belonged to the category of non-transferrable rights. They asked the Court to strike the application out.

8.

The Court reiterates that, in cases in which an applicant died after having lodged an application, it has taken into account the statements of the applicant’s heirs or of close family members expressing the wish to pursue the proceedings before the Court. For the Court’s assessment of the person’s standing to maintain the application on behalf of a deceased, what is important is not whether the rights at issue are transferable to the heirs but whether the victim made a choice to exercise his or her right of individual application under Article 34 of the Convention by activating the Convention mechanism (see

Ergezen v. Turkey

, no. 73359/10, § 29, 8 April 2014). The Court has accepted that the next-of-kin or heir may in principle pursue the application, provided that he or she has sufficient interest in the case (see

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania

[GC], no. 47848/08, § 97, ECHR 2014). In this connection, the Court reiterates that human rights cases before it generally have a moral dimension and persons near to an applicant may thus have a legitimate interest in ensuring that justice is done, even after the applicant’s death (see

Malhous v.

the Czech Republic

(dec.) [GC], no. 33071/96, ECHR 2000 XII).

9.

In view of the above and having regard to the circumstances of the present case, the Court accepts that Mr Ya. Kudryavtsev has a legitimate interest in pursuing the application in the late applicant’s stead. It will therefore continue dealing with the case at his request. For convenience, it will, however, continue to refer to Mr V. Kudryavtsev as the applicant in the present judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

10.

The applicant complained principally that he was not afforded adequate medical treatment in detention. He relied on Article

3 of the Convention, which reads as follows:

Article

3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

11.

The Court notes that the applicant suffered from a serious medical condition, as indicated in the appended table, which affected his everyday functioning. Therefore, he could have experienced considerable anxiety as to whether the medical care provided to him was adequate.

12.

The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see

Blokhin v.

Russia

[GC], no.

47152/06, §

137, ECHR 2016). It has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see, for example,

Gorbulya v.

Russia

, no.

31535/09, § 62, 6

March 2014, with further references, and

Pokhlebin v.

Ukraine

, no.

35581/06, § 62, 20 May 2010, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see,

inter alia

,

Ukhan v.

Ukraine

, no. 30628/02, § 74, 18 December 2008, with further references, and

Kolesnikovich v.

Russia

, no.

44694/13, §

70, 22

March 2016, with further references). The Court stresses that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see, for instance,

Sadretdinov v.

Russia

, no.

17564/06, §

67, 24

May 2016, with further references,

and

Konovalchuk v. Ukraine

, no.

31928/15, § 52, 13

October 2016, with further references).

13.

Having examined all the material submitted to it, the Court has identified the shortcomings in the applicant’s medical treatment, which are listed in the appended table. The Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see

Blokhin

,

cited above, §§ 120-50;

Reshetnyak v. Russia,

no.

56027/10, §§ 49-101, 8 January 2013; and

Koryak v. Russia,

no.

24677/10, §§ 70-110, 13 November 2012). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.

14.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 3 of the Convention.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

15.

The applicant also complained that no effective domestic remedies regarding the quality of the medical care in detention were available to him. His complaint falls to be examined under Article

13 of the Convention, which reads as follows:

Article

13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...”

16.

The Court has on many occasions established that there is a lack of effective domestic remedies to complain about the quality of medical treatment in detention (see, among many other authorities,

Reshetnyak,

cited above, §§ 49-101, and

Koryak

, §§ 70-110). In the aforementioned cases the Court established that none of the legal avenues suggested by the Government constituted an effective remedy to prevent the alleged violations or stop them from continuing, or to provide the applicants with adequate and sufficient redress for their complaints under Article

3 of the Convention.

17.

The Court sees no reason which would justify departure from its well

‑

established case-law on the issue. It finds that the applicant did not have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint, in breach of Article 13 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONs UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

18.

The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in

Dirdizov v. Russia

, no. 41461/10, §§ 101-11, 27 November 2012, as regards lengthy pre-trial detention, and

Klimov v. Russia

, no. 54436/14, §§

41-50, 4 October 2016, as regards the State’s failure to comply with the interim measure indicated by the Court under Rule 39 of the Rules of Court, in breach of its obligation under Article 34 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

19.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

20.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Kolesnikovich,

cited above, §§ 82-92;

Tselovalnik v. Russia,

no. 28333/13, §§ 70-77, 8 October 2015; and

Budanov v. Russia,

no. 66583/11, §§ 77-83, 9 January 2014), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

21.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Holds

that Mr Yaroslav Viktorovich Kudryavtsev has standing to pursue the proceedings initiated by the applicant, his late father;

Declares

the complaints concerning the failure of the authorities to provide the applicant with adequate medical care in detention, the complaint concerning the lack of effective remedies in this regard and the complaint about the excessive length of the applicant’s pre-trial detention, as set out in the appended table, admissible;

Holds

that there has been a violation of Article

3 of the Convention on account of the inadequate medical care of the applicant in detention;

Holds

that there has been a violation of Article

13 of the Convention on account of the lack of an effective domestic remedy regarding the complaint about the quality of the medical care in detention;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 13 October 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Articles 3 and 13 of the Convention

(inadequate medical treatment in detention and lack of any effective remedy in this regard)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Principal medical condition

Shortcomings in medical treatment

Dates

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses

(in euros)

[1]

15407/19

21/03/2019

and

20751/19

04/04/2019

Viktor Viktorovich KUDRYAVTSEV

Born in 1943

Died in 2021

Heir

:

Yaroslav Viktorovich

KUDRYAVTSEV

1971

Diabetes

lack of/delay in consultation by a specialist, lacking/delayed diet, lacking/delayed drug therapy, lack of/delay in medical testing

Art. 5 (3) - excessive length of pre-trial detention - during the period 20/07/2018 - 27/09/2019; Lefortovskiy District Court of Moscow, Moscow City Court;

1 year(s) and 2 month(s) and 8 day(s)

Art. 34 - hindrance in the exercise of the right of individual petition

- Failure to comply with the interim measure indicated under Rule 39 (dated 18/04/2019), namely, that the applicant should have immediately been examined by medical experts independent from the penitentiary system with a view of determining:

(1) whether the treatment which he was receiving was adequate with regard to his medical condition;

(2) whether he was receiving the necessary medication and supervision in detention; and

(3) whether his condition required his admission to a specialised medical hospital in Moscow.

The Government had to ensure that the applicant was immediately provided with medical treatment and supervision prescribed by the medical experts and/or ensure his transfer to an appropriate medical institution, should the medical experts concluded that the applicant’s medical condition and treatment required it. The Government had failed to comply with that interim measure.

19,500,

to be paid to Mr Ya. Kudryavtsev

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.