CASE OF KOZIN v. RUSSIA

CAUZA TERZĂ A SECȚIUNII DE KOZIN c. RUSSIA (Depunerea nr. 1993/17) JUDGMENT STRASBOURG 23 iunie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kozin c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președintele Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Viktoriya Maradudina, acționând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 2 iunie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), la 26 decembrie 2016. Reclamantul a fost reprezentat de dna R. Gayazova, un avocat practicant în Kazan. Avizul cererii a fost dat guvernului rus („Guvernului”). FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul apendice. Reclamantul a susținut că nu a primit asistență medicală adecvată în detenție și că nu a existat nici un remediu eficace în acest sens. El a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA privind locus standi de ms kozina Curtea constată că dl Kozin a murit la 7 Decembrie 2020 și că mama sa, dna Lidiya Kozina, solicită Curtea să continue examinarea cererii în locul său. Curtea ia în considerare declarația dnei Kozina și, în conformitate cu jurisprudența sa (a se vedea Horváthová c. Slovacia , nr. 74456/01, 25-27, 17 mai 2005) acceptă că are loc să continue procedurile inițiate de reclamant. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 A CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în principal că nu i s-a acordat un tratament medical adecvat în detenție. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu poate fi supus torturii sau la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” Curtea remarcă că reclamantul a suferit de o stare medicală gravă, așa cum se indică în tabelul adăugat, care a afectat funcționarea sa zilnică. Prin urmare, ar fi putut avea o mare anxietate în ceea ce privește dacă asistența medicală furnizată i-a fost adecvată. Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de determinat (a se vedea Blokhin v. Rusia [GC], nr. 47152/06, § 137, CEDH 2016). A clarificat în acest context că autoritățile trebuie să asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și exacte (a se vedea, de exemplu, Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09, § 62, 6 martie 2014, cu alte referințe, și Pokhlebin c. Ucraina , nr. 35581/06, § 62, 20 mai 2010, cu alte referințe) și că, în cazul în care este necesară prin natura unei afecțiuni medicale, supravegherea este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare care vizează tratarea cu succes a problemelor de sănătate ale deținutului sau împiedicarea aglomerării (a se vedea, printre altele, Ukhan c. Ucraina) , nr. 30628/02, § 74, 18 decembrie 2008, cu alte referințe, și Kolesnikovich c. Rusia , nr. 44694/13, § 70, 22 martie 2016, cu alte referințe . Curtea subliniază că tratamentul medical în cadrul centrelor închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să prevadă integralitatea populației. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor închisoare (de exemplu, Sadretdinov v. Rusia , nr. 17564/06 , § 67, 24 mai 2016, cu alte referințe, și Konovalchuk v. Ucraina , nr. 31928/15 , § 52, 13 octombrie 2016, cu alte referințe) 10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea a identificat deficiențele din tratamentul medical al reclamantului, care sunt enumerate în tabelul anexat. Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz (a se vedea Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, §§ 120-50, CEDH 2016, Reshetnyak c. Rusia, nr. 56027/10, §§ 49-101, 8 ianuarie 2013 și Coryak v. Rusia, nr. 24677/10, §§ 70-110, 13 noiembrie 2012). Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantanei, reclamantul nu a primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 3 din Convenție. De asemenea, reclamantul s-a plâns că nu au fost puse la dispoziție niciun remediu intern eficace în ceea ce privește calitatea asistenței medicale în detenție. Plânsul său trebuie examinat în conformitate cu art. 13 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în prezenta Convenție va avea un remediu eficace în fața unei autorități naționale ...” 13. Curtea a constatat în multe ocazii că există lipsa unor căi de recurs interne eficiente pentru a se plânge de calitatea tratamentului medical în detenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Reshetnyak, citate mai sus, §§ 49-101 și Koryak, §§ 70-110. În cazurile menționate anterior, Curtea a stabilit că niciuna dintre calele juridice sugerate de Guvern nu constituia un remediu eficace pentru a preveni presupusele încălcări sau să le împiedice să continue, sau să furnizeze reclamantului o soluție adecvată și suficientă pentru plângerile sale în temeiul art. 3 din Convenție. 14. Curtea nu consideră niciun motiv care să justifice depărtarea de jurisprudența sa bine stabilită cu privire la această chestiune, constatând că reclamantul nu dispune de un recurs intern eficace pentru plângerile sale, în încălcarea articolului 13 din Convenție. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 17. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 18. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Kolesnikovich, §§ 82-92, Tselovalnik c. Rusia, nr. 28333/13, §§ 70-77, 8 octombrie 2015 și Budanov c. Rusia, nr. 66583/11, §§ 77-83, 9 ianuarie 2014), Tribunalul consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul apendice. 19. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. 13 din Convenția privind asistența medicală inadecvată în detenție și lipsa unui remediu intern eficace în acest sens admisibil și a restului cererii inadmisibile; deține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza asistenței medicale inadecvate în detenție; deține că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 13 din Convenție, având în vedere lipsa unui remediu intern eficace privind plângerile privind calitatea asistenței medicale în detenție; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească mamei reclamantului, dna Kozina, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul anexat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 23 iunie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depunere de plângeri în temeiul articolului 3 și al articolului 13 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție și lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Reprezentantului Numele și locația Reprezentantului Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 1993/17 26/12/2016 Sergey Aleksandrovich KOZIN 1978 După moartea reclamantului, mama sa, Dna Lidiya Leonidovna Kozina, născută în 1958, a exprimat dorința de a continua cererea sa Gayazova Regina Fargatovna Kazan rectum cancer lipsa unui examen medical necesar (să nu se efectueze biopsie sau endoscopie) și a unui tratament paliativ, astfel cum este identificat în raportul expert din 10 august 2016 25/08/2014 până la 24/06/2019 4 ani (s) și 10 luni (s) 15.000, care urmează să fie plătite mamei reclamantului, dna Kozina [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

KOZIN v. RUSSIA

(Application no. 1993/17)

JUDGMENT

STRASBOURG

23 June 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kozin v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Andreas Zünd,

Mikhail Lobov,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 2 June 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 26 December 2016.

2.

The applicant was represented by Ms R. Gayazova, a lawyer practising in Kazan.

3.

Notice of the application was given to the Russian Government (“the Government”).

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant alleged that he did not receive adequate medical care in detention and that there was no effective remedy in that regard. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

as to locus standi of ms kozina

6.

The Court notes that Mr Kozin died on 7

December 2020 and that his mother Ms Lidiya Kozina asked the Court to continue the examination of the application in his stead. The Court takes into account Ms Kozina’s statement and, in line with its case-law (see

Horváthová v. Slovakia

, no. 74456/01,

§

§

25-27, 17 May 2005) accepts that she has standing to pursue the proceedings initiated by the applicant.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

7.

The applicant complained principally that he had not been afforded adequate medical treatment in detention. He relied on Article

3 of the Convention, which reads as follows:

Article

3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

8.

The Court notes that the applicant suffered from a serious medical condition, as indicated in the appended table, which affected his everyday functioning. Therefore, he could have experienced considerable anxiety as to whether the medical care provided to him was adequate.

9.

The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see

Blokhin v.

Russia

[GC], no.

47152/06, §

137, ECHR 2016). It has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see, for example,

Gorbulya v.

Russia

, no.

31535/09, § 62, 6

March 2014, with further references, and

Pokhlebin v.

Ukraine

, no.

35581/06, § 62, 20 May 2010, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see,

inter alia

,

Ukhan v.

Ukraine

, no. 30628/02, § 74, 18 December 2008, with further references, and

Kolesnikovich v.

Russia

, no.

44694/13, §

70, 22

March 2016, with further references). The Court stresses that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see, for instance,

Sadretdinov v.

Russia

, no.

17564/06, §

67, 24

May 2016, with further references,

and

Konovalchuk v. Ukraine

, no.

31928/15, § 52, 13

October 2016, with further references)

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has identified the shortcomings in the applicant’s medical treatment, which are listed in the appended table. The Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see

Blokhin v. Russia

[GC],

no. 47152/06, §§ 120-50, ECHR 2016,

Reshetnyak v. Russia,

no.

56027/10, §§ 49-101, 8 January 2013 and

Koryak v. Russia,

no. 24677/10, §§ 70-110, 13 November 2012). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

12.

The applicant also complained that no effective domestic remedies regarding the quality of the medical care in detention were available to him. His complaint falls to be examined under Article

13 of the Convention, which reads as follows:

Article

13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...”

13.

The Court has on many occasions established that there is a lack of effective domestic remedies to complain about the quality of medical treatment in detention (see, among many other authorities,

Reshetnyak,

cited above, §§ 49-101, and

Koryak,

cited above, §§ 70-110). In the aforementioned cases the Court established that none of the legal avenues suggested by the Government constituted an effective remedy to prevent the alleged violations or stop them from continuing, or to provide the applicant with adequate and sufficient redress for his complaints under Article

3 of the Convention.

14.

The Court sees no reason which would justify departure from its well-established case-law on the issue. It finds that the applicant did not have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints, in breach of Article 13 of the Convention.

REMAINING COMPLAINTS

15.

The applicant also raised other complaints under the Convention.

16.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

17.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

18.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Kolesnikovich,

cited above, §§ 82-92,

Tselovalnik v. Russia,

no. 28333/13, §§ 70-77, 8

October 2015 and

Budanov v. Russia,

no. 66583/11, §§ 77-83, 9 January 2014), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

19.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints under Articles

3 and

13 of the Convention concerning the inadequate medical care in detention and the lack of an effective domestic remedy in that respect admissible and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article

3 of the Convention on account of the inadequate medical care in detention;

Holds

that this application discloses a breach of Article

13 of the Convention on account of the lack of an effective domestic remedy regarding complaints about the quality of the medical care in detention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant’s mother, Ms Kozina, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 23 June 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 3 and Article 13 of the Convention

(inadequate medical treatment in detention and lack of any effective remedy in domestic law)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Principal medical condition

Shortcomings in medical treatment

Dates

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

1993/17

26/12/2016

Sergey Aleksandrovich KOZIN

1978

Following the applicant’s death, his mother Ms

Lidiya Leonidovna Kozina, born in 1958, expressed a wish to pursue his application

Gayazova Regina Fargatovna

Kazan

rectum cancer

lack of necessary medical examination (no biopsy or endoscopy) and palliative treatment, as identified in the expert report of 10 August 2016

25/08/2014 to 24/06/2019

4 year(s) and 10 month(s)

15,000,

to be paid to the applicant’s mother, Ms Kozina

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.