CASE OF ZAKHAROV v. RUSSIA

CAUZA DE ZAKHAROV/RUSSIA (Depunerea nr. 2331/14) AJUDEMENT STRASBOURG 9 iunie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Zakharov/Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Viktoriya Maradudina, judecători Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 19 mai 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă cu Curtea în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 15 decembrie 2013. Guvernul rus („Guvernul”) a fost notificat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de supraveghere secretă în contextul procedurilor penale. De asemenea, el a formulat o plângere suplimentară în temeiul articolului 8 din Convenție care rezultă din aceeași chestiune. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 ALEGATĂ A CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în principal de supravegherea secretă în contextul procedurii penale. El s-a bazat, în mod expres sau substanțial, pe art. 8 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul la respectarea vieții sale private ... ... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea reiterează că măsurile menite să intercepteze comunicațiile telefonice constituie o interferență în exercitarea drepturilor prevăzute la art. 8 din convenție. O astfel de interferență va duce la o încălcare a Convenției cu excepția cazului în care se poate demonstra că a fost „în conformitate cu legea”, urmărit unul sau mai multe obiective legitime, astfel cum se definește în al doilea paragraf și a fost „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge aceste obiective (a se vedea, printre altele, Zubkov și altele c. Rusia , nr. 29431/05 și altele 2, §§§ 120 și 122 în amendă , 7 noiembrie 2017). În cazurile principale ale lui Bykov v. Rusia [ GC] , nr. 4378/02 , 10 martie 2009, Akhlyustin v. Rusia , nr. 21200/05 , 7 noiembrie 2017 , Zubkov și alții , citate mai sus , Dudchenko v. Rusia , nr. 37717/05 , 7 noiembrie 2017 , Moskalev v. Rusia , nr. 44045/05 , 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev v. Rusia , nr. 59589/10, 7 noiembrie 2017, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare celor din acest caz. În special în Dudchenko , faptul că instanța internă nu a verificat, la autorizarea unei supravegheri secrete în ceea ce privește reclamantul, dacă a existat o „suspectare rezonabilă” împotriva acestuia și dacă a aplicat „necesitatea într-o societate democratică” și „proporționalitate” testele au condus Curtea la încheierea unei încălcări a dreptului reclamantului prevăzut la art. 8 din Convenția (a se vedea Dudchenko , citat mai sus, §§ 97-100). Curtea reiterează, de asemenea, că un reclamant nu poate fi reproșat pentru o încercare de a-și aduce atenția instanțelor interne prin remediile pe care le-a considerat în mod înșelat eficace în absența dovezilor că a fost conștient sau ar fi trebuit să fie conștient de inutilitatea acestui curs de acțiune (compare, Zubkov și altele , citate mai sus, § 107 în amendă După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Nu există dovezi că orice informație sau document care confirmă suspiciunile împotriva reclamantului a fost prezentată instanțelor care au autorizat intercepția conversațiilor telefonice ale reclamantului. Nu există nici un indiciu că aceste instanțe au aplicat testul „necesității într-o societate democratică” și, în special, au evaluat dacă măsurile de supraveghere efectuate împotriva reclamantului erau proporționale cu orice scop legitim urmărit. 10 Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție. 12. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesie și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „În cazul în care Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Zubkov și alții; Dudchenko; Moskalev; și Konstantin Moskalev, toate citate mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 15. Curtea consideră în continuare oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Declară că plângerile privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale admisibile și restul cererii sunt inadmisibile; Declară că aceste plângeri dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 9 iunie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 8 din Convenție (surveghere secretă în contextul procedurilor penale) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Defecte specifice Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 2331/14 15/12/2013 Sergey Nikolayevich ZAKHAROV 1970 Intercepția de comunicații telefonice. 12/07/2012, Tribunalul Regional Chelyabinsk Tribunalul regional nu a verificat existența unei „suspectări rezonabile” și nu a aplicat „necesitatea într-un test de societate democratică”. 7,500 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

THIRD SECTION

CASE OF

ZAKHAROV v. RUSSIA

(Application no. 2331/14)

JUDGMENT

STRASBOURG

9 June 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Zakharov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Andreas Zünd,

Mikhail Lobov,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 19 May 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 15 December 2013.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings. He also raised an additional complaint under Article 8 of the Convention stemming from the same issue.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

5.

The applicant complained principally of the secret surveillance in the context of the criminal proceedings. He relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads as follows:

“1. Everyone has the right to respect for his private ... life ...

6.

The Court reiterates that the measures aimed at interception of telephone communications amounted to an interference with the exercise of the rights set out in Article 8 of the Convention. Such interference will give rise to a breach of the Convention unless it can be shown that it was “in accordance with law”, pursued one or more legitimate aim or aims as defined in the second paragraph and was “necessary in a democratic society” to achieve those aims (see, among other authorities,

Zubkov and Others v.

Russia

, nos. 29431/05 and 2 others, §§ 120 and 122

in fine

, 7 November 2017).

7.

In the leading cases of

Bykov v. Russia

[GC], no. 4378/02, 10 March 2009,

Akhlyustin v. Russia

, no. 21200/05, 7 November 2017,

Zubkov and Others

, cited above,

Dudchenko v. Russia

, no. 37717/05, 7 November 2017,

Moskalev v. Russia

, no. 44045/05, 7 November 2017 and

Konstantin Moskalev v. Russia

, no. 59589/10, 7 November 2017, the Court has already found a violation in respect of the issues similar to those in the present case. In particular, in

Dudchenko

, the domestic courts’ failure to verify, when authorising covert surveillance in respect of the applicant, whether there was a “reasonable suspicion” against him and to apply the “necessity in a democratic society” and “proportionality” tests has led the Court to conclude to a violation of the applicant’s right set out in Article 8 of the Convention (see

Dudchenko

, cited above, §§ 97-100).

8.

The Court also reiterates that an applicant cannot be reproached for an attempt to bring his grievances to the attention of domestic courts through the remedies which he mistakenly considered effective in the absence of evidence that he was aware or should have become aware of the futility of that course of action (compare,

Zubkov and Others

, cited above, § 107

in fine

).

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. There is no evidence that any information or document confirming the suspicion against the applicant was submitted to the courts which authorised interception of the applicant’s telephone conversations. Nor is there any indication that those courts applied the test of “necessity in a democratic society”, and, in particular, assessed whether the surveillance measures carried out against the applicant were proportionate to any legitimate aim pursued.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 8 of the Convention.

REMAINING COMPLAINTS

11.

The applicant also raised other complaints under Article 8 of the Convention.

12.

The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Zubkov and Others;

Dudchenko;

Moskalev;

and

Konstantin Moskalev,

all cited above), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

15.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the secret surveillance in the context of the criminal proceedings admissible,

and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of the criminal proceedings;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 9 June 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 8 of the Convention

(secret surveillance in the context of criminal proceedings)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Type of secret surveillance

Date of the surveillance authorisation

Name of the issuing authority

Specific defects

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

2331/14

15/12/2013

Sergey Nikolayevich ZAKHAROV

1970

Interception of telephone communications.

12/07/2012, Chelyabinsk Regional Court

The courts did not verify the existence of a “reasonable suspicion” and did not apply the “necessity in a democratic society test”.

7,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.