CASE OF ANDREYEV v. RUSSIA

CAUZA ANDREYEV/RUSSIA (Declarația nr. 32711/13) JUDGMENT STRASBOURG 9 iunie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Andreyev/Russia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Viktoriya Maradudina, judecători Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 19 mai 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 2 aprilie 2013. Guvernul rus („Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de supraveghere secretă în contextul procedurilor penale. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 8 din Convenție Reclamantul s-a plâns în principal de supravegherea secretă în contextul procedurii penale. El s-a bazat, în mod expres sau substanțial, pe art. 8 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 8 „1. Fiecare are dreptul de a respecta ... viața sa privată, .... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” În ceea ce privește admisibilitatea plângerii, Curtea a stabilit deja în mai multe ocazii, în contextul articolului 8, că o reexaminare judiciară incapabilă de a examina dacă interferența contestată a răspuns la o necesitate socială urgentă și este proporțională cu obiectivele urmărite nu a putut fi considerată un remediu eficace (a se vedea Akhlyustin/Russia , nr. 21200/05, §§ 24-27, 7 noiembrie 2017). Curtea a subliniat, de asemenea, faptul că reclamanții nu pot fi reproșați pentru încercarea lor de a-și aduce atenția instanțelor interne prin remediile pe care le-au considerat în mod incorect eficace în absența dovezilor că au fost conștienți sau ar fi trebuit să devină conștienți de inutilitatea cursului lor de acțiune (compare, Zubkov și alții c. Rusia , nr. 29431/05 și altele 2 § 107, 7 noiembrie 2017 . Astfel, perioada de șase luni din prezenta cerere se calculează din decizia finală în cadrul procedurii utilizate de reclamant (ibid, §§ 100-11). În acest sens, Curtea constată că reclamantul a respectat cerința de șase luni și că plângerea sa nu este, vădit nefondată sau inadmisibilă pentru alte motive enumerate la art. 35 din Convenție. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. În ceea ce privește meritul plângerii, Curtea reiterează că măsurile de supraveghere secretă, inclusiv înregistrarea video și audio a comunicațiilor, constituie o ingerință în dreptul de a respecta viața privată, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, și trebuie să fie justificate în temeiul articolului 8 § 2 (a se vedea, de exemplu, Bykov c. Rusia [GC], nr. 4378/02, § 72, 10 martie 2009). În plus, aceasta reiterează că competența instanțelor interne să efectueze o revizuire judiciară eficientă a legalității și a „necesității într-o societate democratică” a măsurilor de supraveghere contestate și să furnizeze garanții suficiente împotriva arbitrației în sensul articolului 8 § 2 din Convenție (a se vedea Zubkov și alții , citate mai sus § 131). Hotărârea, Curtea a concluzionat că legislația rusă care a permis poliției să efectueze supraveghere secretă fără autorizație judiciară nu a respectat standardele de calitate a dreptului prevăzute la art. 8 din Convenție. În opinia Curții, lăsând operațiunea secretă de supraveghere la discreția exclusivă a autorităților de aplicare a legii, dreptul intern nu a furnizat garanții adecvate împotriva diferitelor posibile abuzuri (a se vedea Bykov , citat mai sus, §§§ 73-83). După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Acesta consideră că, în cazul instantaneu, interceptarea și înregistrarea comunicărilor reclamantului efectuate în absența unei autorizații judiciare nu au fost însoțite de garanții adecvate împotriva diferitelor posibile abuzuri, au fost deschise la arbitrare și au fost incompatibile cu cerințele de legalitate. 10. În consecință, a existat o încălcare a articolului 8 din convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 11. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 12. Respectând documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akhlyustin, citate mai sus; Zubkov și alții, citate mai sus; Dudchenko, citate mai sus; Moskalev c. Rusia, nr. 44045/05, 7 noiembrie 2017 și Konstantin Moskalev c. Rusia, nr. 59589/10, 7 noiembrie 2017), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul anexat. 13. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea secretă în contextul procedurii penale; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 9 iunie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 8 din Convenție (surveghere secretă în contextul procedurilor penale) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Tipul de supraveghere secretă Data autorizației de supraveghere Denumirea autorității emitente Alte informații relevante Defecte specifice Sumele acordate pentru prejudiciu material și morale și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 32711/13 02/04/2013 Nikolay Rudolfovich ANDREYEV 1967 nu au avut nicio autorizație judiciară. Procedura penală împotriva reclamantului s-a încheiat la 08/11/2012, atunci când Curtea Orașului Moscova a susținut condamnarea sa în apel. Utilizarea măsurilor de „experimentare operativă” sau de „experimentare operativă” care nu sunt însoțite de suficiente garanții împotriva arbitrarității (”qualității dreptului”), fără autorizație judiciară. 7.500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF

ANDREYEV v. RUSSIA

(Application no. 32711/13)

JUDGMENT

STRASBOURG

9 June 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Andreyev v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President,

Andreas Zünd,

Mikhail Lobov,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 19 May 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 2 April 2013.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the secret surveillance in the context of criminal proceedings.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

5.

The applicant complained principally of the secret surveillance in the context of the criminal proceedings. He relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads as follows:

Article 8

“1. Everyone has the right to respect for his private ... life, ....

6.

As to the admissibility of the complaint, Court has already established on a number of occasions, in the context of Article 8, that a judicial review which was incapable of examining whether the contested interference answered a pressing social need and was proportionate to the aims pursued could not be considered an effective remedy (see

Akhlyustin v Russia

, no.

21200/05, §§ 24-27, 7 November 2017). The Court has also emphasised that applicants cannot be reproached for their attempt to bring their grievances to the attention of the domestic courts through the remedies which they mistakenly considered effective in the absence of evidence that they were aware or should have become aware of the futility of their course of action (compare,

Zubkov and Others v. Russia

, nos. 29431/05 and 2 others, §

107, 7

November 2017). Thus, the six-month period in the present application shall be calculated from the final decision in the proceedings used by the applicant (ibid, §§ 100-11). In this regard, the Court notes that the applicant has complied with the six months’ requirement and that his complaint is neither manifestly ill-founded nor inadmissible on any other grounds listed in Article 35 of the Convention. It must therefore be declared admissible.

7.

As to the merits of the complaint, the Court reiterates that covert surveillance measures, including video and audio recording of the communications, amount to an interference with the right to respect for private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, and are to be justified under Article 8 § 2 (see, for example,

Bykov v. Russia

[GC], no.

4378/02, § 72, 10 March 2009). It further reiterates that it is incumbent on the domestic courts to carry out an effective judicial review of the lawfulness and “necessity in a democratic society” of the contested surveillance measures and to furnish sufficient safeguards against arbitrariness within the meaning of Article 8 § 2 of the Convention (see

Zubkov and Others

, cited above, §

131).

8.

In

Bykov

judgment, the Court has concluded that the Russian legislation which permitted the police to conduct secret surveillance without judicial authorisation fell short of the standards of the quality of law set out in Article

8 of the Convention. In the Court’s view, leaving the secret surveillance operation to the sole discretion of law enforcement authorities, the domestic law failed to provide adequate safeguards against various possible abuses (see

Bykov

, cited above, §§ 73-83).

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. It considers that in the instant case the interception and recording of the applicant’s communications conducted in the absence of a judicial authorisation were not accompanied by adequate safeguards against various possible abuses, were open to arbitrariness and inconsistent with the requirement of lawfulness.

10.

Accordingly, there has been a violation of Article 8 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

11.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

12.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Akhlyustin,

cited above;

Zubkov and Others,

cited above;

Dudchenko,

cited above;

Moskalev v.

Russia,

no. 44045/05, 7

November 2017 and

Konstantin Moskalev v.

Russia,

no. 59589/10, 7

November 2017), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

13.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article 8 of the Convention concerning the secret surveillance in the context of criminal proceedings;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 9 June 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 8 of the Convention

(secret surveillance in the context of criminal proceedings)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Type of secret surveillance

Date of the surveillance authorisation

Name of the issuing authority

Other relevant information

Specific defects

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

32711/13

02/04/2013

Nikolay Rudolfovich ANDREYEV

1967

operative experiment

no judicial authorisation

The applicant had been audio and video recorded by private individual during the “operative experiment” in his flat before the criminal proceedings.

The criminal proceedings against the applicant ended on 08/11/2012, when the Moscow City Court upheld his conviction on appeal.

The use of “surveillance” or “operative experiment” measures not accompanied by sufficient safeguards against arbitrariness (”quality of law”),

no judicial authorisation.

7,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.