- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 15 septembrie 2022
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 8
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 8
Islamov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
CAUZA TERZĂ A SECȚIUNEI ISLAMOV v. RUSSIA (Aplicarea nr. 29090/20) JUDGMENT STRASBOURG 15 septembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Islamov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Darian Pavli , Președinte, Andreas Zünd Mikhail Lobov , judecători și Viktoriya Maradudina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 25 august 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 10 iunie 2020. Guvernul rus („Guvernul”) a fost anunțat de cerere.
FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de supraveghere video permanentă într-un centru de detenție post-convicție. De asemenea, el a formulat alte plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 8 din Convenție Reclamantul s-a plâns în principal de supravegherea video permanentă a deținuților într-un centru de detenție post-convicție. El s-a bazat pe art. 8 din Convenție, care scrie după cum urmează: „1.
Toată lumea are dreptul de a respecta ... viața sa privată ... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea a stabilit deja, într-un caz anterior împotriva Rusiei, că cadrul juridic național care reglementează plasarea deținuților sub supraveghere video permanentă în instituțiile penale nu este conform standardelor prevăzute la art. 8 din Convenție (a se vedea Gorlov și alții c. Rusia (numerele 27057/06 și altele 2 și 2 iulie 2019). , Curtea a rezumat principiile generale referitoare la dreptul deținutului de a respecta viața privată care reiterează că plasarea unei persoane sub supraveghere video permanentă în timp ce era în detenție a fost considerată o ingerință gravă cu dreptul individului la respectarea vieții private (ibid.
§§ 81-82). De asemenea, a concluzionat că legislația națională (1) nu poate fi considerată suficient de clară, precisă sau detaliată pentru a oferi protecție adecvată împotriva interferențelor arbitrare de către autoritățile cu dreptul deținuților la respectarea vieții lor private (ibid., § 97-98) și (2) nu presupune nici un echilibrare sau permite unui individ să obțină o revizuire judiciară a proporționalității plasării sale sub supraveghere video permanentă la interesele împuternicite în asigurarea vieții sale private (ibid., § 108). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.
Acesta consideră, având în vedere jurisprudența menționată mai sus, că, în cazul instantaneu, plasarea reclamantului sub supraveghere video permanentă atunci când este limitată la celulele sale într-un centru de detenție după convicție nu a fost „în conformitate cu legea”. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolelor 8 din Convenție. 10. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care problema reclamată este de competența sa, această plângere nu îndeplinește nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale.
Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 11. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 12. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Gorlov și alții , citat mai sus, cu alte trimiteri, § 120, care impune statului interesat o obligație juridică, în temeiul articolului 46 din Convenție, de a pune în aplicare, sub supravegherea Comitetului de Miniștri, măsuri care consideră adecvate pentru asigurarea dreptului reclamanților și altor persoane în poziția lor de a respecta viața lor privată, Tribunalul consideră că constatarea unei încălcări constituie o satisfacție suficientă în acest caz.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară plângerea privind supravegherea video permanentă a reclamantului într-un centru de detenție post-convicție admisibil și restul cererii inadmisibilă; deține că această plângere dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind supravegherea video permanentă a instalației de detenție post-convicție; că constatarea unei încălcări în ceea ce privește plângerea privind supravegherea video permanentă în cadrul instituției de detenție post-convicție constituie, în sine, suficientă satisfacție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 15 septembrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (viziune video de supraveghere permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioare sau postconvicțională) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Detenție Perioada de detenție Circumstanțe specifice 29090/20 10/06/2020 Anzor Khalidovich ISLAMOV 1985 IK-5 Regiune Krasnoyarsk 27/01/2021 - 20/06/2021 operatori de sex opus
THIRD SECTION
CASE OF ISLAMOV v. RUSSIA (Application no. 29090/20) JUDGMENT STRASBOURG 15 September 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Islamov v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli , President, Andreas Zünd , Mikhail Lobov , judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 25 August 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 10 June 2020.
The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the permanent video surveillance in a post-conviction detention facility. He also raised other complaints under Article 3 of the Convention. THE LAW ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention
The applicant complained principally of the permanent video surveillance of detainees in a post-conviction detention facility. He relied on Article 8 of the Convention, which reads as follows: “1. Everyone has the right to respect for his private ... life ... 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”
The Court has already established, in an earlier case against Russia, that the national legal framework governing the placement of detainees under permanent video surveillance in penal institutions falls short of the standards set out in Article 8 of the Convention (see Gorlov and Others v. Russia (nos. 27057/06 and 2 others, 2 July 2019). In Gorlov and Others , the Court summed up the general principles concerning the detainees’ right to respect for private life reiterating that placing a person under permanent video surveillance whilst in detention was to be regarded as a serious interference with the individual’s right to respect for his or her privacy (ibid., §§ 81-82). It has further concluded that the national law (1) cannot be regarded as being sufficiently clear, precise or detailed to have afforded appropriate protection against arbitrary interference by the authorities with the detainees’ right to respect of their private life (ibid., §§ 97-98) and (2) does not presuppose any balancing exercise or enable an individual to obtain a judicial review of the proportionality of his or her placement under permanent video surveillance to the vested interests in securing his or her privacy (ibid., § 108).
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. It considers, regard being had to the case-law cited above, that in the instant case the placement of the applicant under permanent video surveillance when confined to his cells in a post-conviction detention facility was not “in accordance with law”.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Articles 8 of the Convention.
REMAINING COMPLAINTS
9. The applicant also raised other complaints under Article 3 of the Convention.
The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matter complained of is within its competence, this complaint either does not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
11. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case law (see, in particular, Gorlov and Others , cited above, with further references, § 120, which imposed on the respondent State a legal obligation, under Article 46 of the Convention, to implement, under the supervision of the Committee of Ministers, such measures as they consider appropriate to secure the right of the applicants and other persons in their position to respect of their private life), the Court considers that the finding of a violation constitutes a sufficient just satisfaction in the present case. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the complaint concerning the permanent video surveillance of the applicant in a post-conviction detention facility admissible, and the remainder of the application inadmissible; Holds that this complaint discloses a breach of Article 8 of the Convention concerning the permanent video surveillance in the post-conviction detention facility; Holds that the finding of a violation in respect of the complaint concerning the permanent video surveillance in the post-conviction detention facility constitutes in itself sufficient just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 15 September 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention (permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Detention facility Period of detention Specific circumstances 29090/20 10/06/2020 Anzor Khalidovich ISLAMOV 1985 IK-5 Krasnoyarsk Region 27/01/2021 - 20/06/2021 opposite-sex operators