2ra-646/22 — anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru perioada de absenta fortata de la muncă si repararea prejudiciului moral

2ra-646/22 — anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru perioada de absenta fortata de la muncă si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-646/22

2-19143847-01-2r-06052022

prima instanță: Judecătoria Ceadîr-Lunga – V. Muntean

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat – D. Fujenco, L. Caraianu, A. Mironov

ÎNCHEIERE

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Natalia Veleva,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia

Veleva împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul raional Ceadîr-

Lunga” cu privire la anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, încasarea

salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei suplimentare din 09 februarie 2022 a Curții de Apel

Comrat, prin care s-a admis cererea Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul

raional Ceadîr-Lunga” cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică,

constată:

La 06 septembrie 2019, Natalia Veleva a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul raional Ceadîr-

Lunga” cu privire la anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, încasarea

salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii a invocat că a activat în sistemul de sănătate publică mai

mult de 50 de ani, dintre care ultimii 23 de ani, din data de 10 mai 1996, în funcția

de asistent medical în secția USG a Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul

raional Ceadîr-Lunga”.

Prin ordinul nr. 131-k din 31 iulie 2019 a Instituției Medico-Sanitare Publice

„Spitalul raional Ceadîr-Lunga” a fost concediată în baza art. 86 alin. (1) lit. y1)

din Codul muncii.

În opinia reclamantei ordinul de concediere este ilegal și neîntemeiat,

deoarece a fost emis în baza ordinului nr. 38 din 01 martie 2019 cu privire la

concedierea salariaților care dețin statut de pensionar pentru limită de vârstă și a

prevederilor art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii.

Natalia Veleva a remarcat că angajatorul a ignorat faptul că ea a fost

angajată în baza contractului individual de muncă pe o perioadă determinată, până

1

la 27 noiembrie 2020, care în pct. 2 prevede cert că acesta încetează în ziua

revenirii salariatului de bază la serviciu. În realitate, însă, un asemenea salariat nu

există, deoarece ea a ocupat acest post timp de 23 de ani.

Reclamanta a menționat că angajatorul nu a respectat prevederile art. 81

alin. (3) din Codul muncii, în temeiul căruia trebuia să-i aducă la cunoștință

ordinul cel târziu la data eliberării din serviciu. La caz, însă, ordinul nr. 131-k i-a

fost adus la cunoștință abia la 02 august 2019. De asemenea, nu i-a fost adus la

cunoștință ordinul nr. 38 din 01 martie 2019 cu privire la concedierea salariaților

care dețin statut de pensionar pentru limită de vârstă, la care face referire

angajatorul în ordinul de concediere nr. 131-k.

La fel, Natalia Veleva a considerat că angajatorul a încălcat și prevederile

art. 142 din Codul muncii, deoarece salariul pentru luna iulie 2019 și alte drepturi

salariale, inclusiv indemnizația de concediu, nu i-au fost achitate în ziua

concedierii, dar pe 17 august 2019.

Astfel, la 07 august 2019, s-a adresat cu cerere prealabilă, prin care a solicitat

angajatorului să anuleze ordinul nr. 131-k din 31 iulie 2019, însă, prin răspunsul

dat angajatorul doar a invitat-o să-i explice motivele concedierii.

Reclamanta Natalia Veleva a solicitat prin cererea de chemare în judecată

anularea ordinului nr. 131-k din 31 iulie 2019, restabilirea în funcția de asistent

medical în secția USG a Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul raional

Ceadîr-Lunga”, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă în

mărime de 79 925 de lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 100 000 de

lei.

Prin hotărârea din 01 aprilie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-

Lunga, s-a admis parțial acțiunea depusă de Natalia Veleva.

S-a recunoscut ilegal și s-a anulat ordinul nr. 131-k din 31 iulie 2019 emis

de Instituția Medico-Sanitară Publică „Spitalul raional Ceadîr-Lunga”.

S-a restabilit Natalia Veleva în funcția deținută anterior de asistent medical

al secției diagnostică.

S-a încasat din contul Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul raional

Ceadîr-Lunga” în beneficiul Nataliei Veleva salariul pentru perioada de absență

forțată de la muncă 31 iulie 2019 – 18 martie 2021 în sumă de 79 925 de lei, cu

efectuarea reținerilor necesare, precum și suma de 5 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral.

În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată (vol. I, f.d. 137, 150-156).

La 07 aprilie 2021, Instituția Medico-Sanitară Publică „Spitalul raional

Ceadîr-Lunga” a declarat apel împotriva hotărârii din 01 aprilie 2021 a

Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, solicitând casarea integrală a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie respinsă integral

acțiunea depusă de Natalia Veleva și să fie compensate din contul acesteia

cheltuielile de asistență juridică (vol. I, 143).

La 22 aprilie 2021, Natalia Veleva a declarat apel împotriva hotărârii din 01

aprilie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, solicitând casarea

hotărârii primei instanțe în partea respingerii pretenției cu privire la repararea

prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi, prin care

pretenția să fie admisă integral (vol. I, f.d. 147-149).

Prin decizia din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

declarat de Natalia Veleva.

2

S-a admis apelul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică „Spitalul

raional Ceadîr-Lunga” și s-a casat hotărârea din 01 aprilie 2021 a Judecătoriei

Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, fiind pronunțată o hotărâre nouă, prin care s-a

respins acțiunea depusă de Natalia Veleva, ca neîntemeiată (vol. I, f.d. 193, 194-

201).

Prin încheierea din 01 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a

considerat inadmisibil recursul declarat de Natalia Veleva împotriva deciziei din

01 iulie 2021 a Curții de Apel Comrat (vol. II, f.d. 54-58).

La 15 decembrie 2021, Instituția Medico-Sanitară Publică „Spitalul raional

Ceadîr-Lunga” a depus la Curtea de Apel Comrat cerere privind emiterea unei

decizii suplimentare, prin care să fie compensate din contul Nataliei Veleva în

beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3 750 de lei (vol. II,

f.d. 63 recto-verso).

Prin decizia suplimentară din 09 februarie 2022 a Curții de Apel Comrat s-a

admis cererea Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul raional Ceadîr-

Lunga” cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

S-a încasat din contul Ninei Veleva în beneficiul Instituției Medico-Sanitare

Publice „Spitalul raional Ceadîr-Lunga” suma de 3 750 de lei cu titlu de

compensare a cheltuielilor de asistență juridică (vol. II, f.d. 75-78).

La 25 martie 2022, Natalia Veleva a depus prin intermediul oficiului poștal

cerere de recurs împotriva deciziei suplimentare din 09 februarie 2022 a Curții de

Apel Comrat, solicitând casarea acesteia (vol. II, f.d. 140-141, 148).

În motivarea recursului declarat împotriva deciziei suplimentare din 09

februarie 2022 a Curții de Apel Comrat, Natalia Veleva a invocat că instanța de

apel eronat a dispus compensarea din contul său a cheltuielilor de asistență

juridică, or, în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, reprezentantul

spitalului nu a solicitat compensarea acestora, nu a prezentat careva acte în

confirmarea plății serviciilor avocatului și suportării reale a cheltuielilor date.

La fel, recurenta a notat că instanța de apel a examinat chestiunea cu privire

la emiterea unei decizii suplimentare în lipsa ei, necitând-o pentru ședința de

judecată, fapt prin care a privat-o de dreptul să dea explicații și să prezinte probe.

În opinia recurentei, instanța de apel nu a dat o apreciere faptului cât de

necesare au fost serviciile de asistență juridică, în condițiile în care potrivit

statelor de personal Instituția Medico-Sanitară Publică „Spitalul raional Ceadîr-

Lunga” dispune de funcția de jurist, care este ocupată de A. Vinogradova, care

dealtfel a participat la toate ședințele de judecată.

Recurenta a atenționat că, potrivit deciziei suplimentare a instanței de apel,

reprezentantul Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul raional Ceadîr-

Lunga”, avocatul Mihail Cociu, a solicitat compensarea cheltuielilor de asistență

juridică din contul Ninei Veleva. Așa, instanța de apel prin decizia suplimentară a

încasat de la Nina Veleva, dar nu de la Natalia Veleva cheltuielile de asistență

juridică.

La 06 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul raional Ceadîr-Lunga” copia

recursului declarat de Natalia Veleva împotriva deciziei suplimentare din 09

februarie 2022 a Curții de Apel Comrat, explicându-i dreptul de a depune

referință asupra acestora (vol. II, f.d. 154).

3

Deși, conform avizului de recepție a trimiterii poștale DS8006799288AS,

intimata Instituția Medico-Sanitară Publică „Spitalul raional Ceadîr-Lunga” a

recepționat la 16 mai 2022 copia recursului, aceasta nu a făcut uz de dreptul său

procedural și nu a depus referință în care să-și expună poziția procesuală pe

marginea criticilor formulate în recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 09 februarie

2022 a Curții de Apel Comrat, care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

4

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei suplimentare a Curții de Apel Comrat a fost pronunțat

la 09 februarie 2022 (vol. II, f.d. 75). Potrivit avizului de recepție a trimiterii

poștale DS8005692136AS, copia deciziei suplimentare motivate din 09 februarie

2022 a Curții de Apel Comrat a fost comunicată recurentei la 18 februarie 2022

(vol. II, f.d. 82).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost depusă la oficiul poștal în data de 25 martie 2022 (vol. II,

f.d. 140, 148)

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

5

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Natalia Veleva rezultă că aceasta nu a evidențiat

memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

6

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Natalia Veleva nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se

evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și

desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța

inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Natalia Veleva nu s-a bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespund cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu

este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Natalia Veleva a avut posibilitatea de a fi

auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Completul de admisibilitate nu poate accepta argumentul recurentei, precum

că nu a fost citată pentru ședința de judecată a Curții de Apel Comrat în cadrul

căreia s-a examinat cererea Instituției Medico-Sanitare Publice „Spitalul raional

Ceadîr-Lunga” cu privire la emiterea unei decizii suplimentare. Or, potrivit

avizului de recepție a trimiterii poștale DS8005694516AS, cât și a informației

publice plasate pe pagina web a ÎS „Poșta Moldovei” la rubrica „serviciul on-line

de urmărire a expedierii (Track & Trace)” [https://www.posta.md/ro/track-

trace/mailing/DS8005694516AS], reprezentantul Nataliei Veleva, avocatul V.

Velev, a recepționat la 31 decembrie 2021 citația prin care Curtea de Apel

Comrat l-a înștiințat și invitat în ședința de judecată din 09 februarie 2022

(vol. II, f.d. 70).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

7

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Natalia Veleva împotriva deciziei suplimentare din 09

februarie 2022 a Curții de Apel Comrat, în baza articolului 433 lit. a) din Codul

de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Natalia Veleva împotriva

deciziei suplimentare din 09 februarie 2022 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

8