3ra-340/22 — contestarea actelor administrative, obligarea recalcularii si achitarii pensiei

3ra-340/22 — contestarea actelor administrative, obligarea recalcularii si achitarii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-340/22

2-20157919-01-3ra-08042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Nina Vascan

examinând recursul depus de Grigore Rusu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Grigore Rusu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire

la contestarea actelor administrative, obligarea recalculării și achitării pensiei,

împotriva deciziei din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din 27 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și emisă o

nouă decizie,

c o n s t a t ă :

La data de 15 decembrie 2020 Grigore Rusu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actelor administrative.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul Grigore Rusu a

invocat că, în temeiul deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, care a fost

menținută prin încheierea din 05 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

Casa Națională de Asigurări Sociale a fost obligată să-i recalculeze pensia pentru

vechime în muncă, ținând cont de majorarea generală a salariului procurorului

adjunct de nivelul procuraturii raionale în funcție, începând cu data de 05 aprilie

2013, după majorarea salariului cu 35% și începând cu data de 01 august 2016,

1

după majorarea salariului conform art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3

din 25 februarie 2016.

Reclamantul a menționat că, la data de 01 decembrie 2018 a intrat în

vigoare Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul de salarizare în

sectorul bugetar, potrivit căreia s-a majorat salariul mediu lunar în sectorul bugetar,

inclusiv al procurorilor, în speță salariul procurorului adjunct al raionului Drochia.

În acest context, reclamantul a relevat că, după data de 01 decembrie 2018

pensia sa trebuia să fie calculată în proporție de 80% din salariul procurorului

adjunct al raionului Drochia în funcție. Totuși, până în prezent pensia nu i-a fost

recalculată conform Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul de

salarizare în sectorul bugetar.

Totodată, reclamantul a specificat că, mai mulți procurori pensionari s-au

adresat către Casa Națională de Asigurări Sociale cu solicitarea privind

recalcularea pensiei, însă Casa Națională de Asigurări Sociale selectiv execută

hotărârile judecătorești cu privire la achitarea pensiilor, reieșind din salariul mediu

al procurorilor în funcție.

Reclamantul a relevat că, la data de 20 noiembrie 2019, prin răspunsul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. And111/120-19, Grigore Rusu a fost

informat că în viitorul apropiat Casa Națională de Asigurări Sociale se obligă să

recalculeze și să achite pensiile procurorilor, reieșind din majorarea salariului

procurorului în exercițiu.

În afară de aceasta, reclamantul a menționat că, la solicitarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. 11-03/10-8030 din 14 august 2019, Curtea

Supremă de Justiție prin răspunsul nr. 996 din 02 septembrie 2019 a explicat că,

hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, care se referă la recalcularea

pensiilor procurorilor, nu atestă aspect de dificultate și nu pot fi interpretate și

aplicate altfel, decât cum prevede legea.

Astfel, reclamantul a constatat că neachitarea pensiei sale recalculate,

începând cu data de 01 decembrie 2018 reprezintă o încălcare continuă a dreptului

său de proprietate.

Reclamantul a invocat că, la data de 12 octombrie 2020 a depus o cerere de

recalculare a pensiei, cu conținut similar cererii anterioare, la care a primit

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. R-2299/20 din 28 octombrie

2020, potrivit căruia pensia sa a fost reexaminată în conformitate cu prevederile

hotărârilor judecătorești deja emise. Din conținutul acestui răspuns, Grigore Rusu a

constatat că pensia sa constituie 80% din salariul procurorului adjunct din

procuraturile raionale și începând cu data de 01 aprilie 2018 constituie suma de

15361,66 de lei.

Reclamantul a menționat că, în temeiul răspunsului Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. R-2299/20 din 28 octombrie 2020, la data de 18 noiembrie

2020 s-a adresat către Casa Națională de Asigurări Sociale cu o cerere prealabilă de

recunoaștere a ilegalității răspunsului nominalizat, anularea acestuia și admiterea

cerințelor sale.

În acest context, reclamantul a relevat că la data de 02 decembrie 2020 a

primit răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. R-2590/20, prin care a

fost informat că, cererea sa prealabilă constituie o nouă petiție de la același

petiționar, cu același obiect, aceasta nefiind supusă examinării și conexată la

2

dosarul inițial. În acest sens, au fost invocate prevederile art. 80 alin. (3) din Codul

administrativ, fiind atenționat că răspunsul nr. R-2299/20 la cererea prealabilă,

Grigore Rusu l-a primit la data de 28 octombrie 2020. Or, cererea depusă la data de

18 noiembrie 2020, nu conține un obiect nou.

Reclamantul a invocat că, în cererea prealabilă din 12 octombrie 2020 a

solicitat recalcularea pensiei ținând cont de salariul procurorului adjunct al

procuraturii raionale în funcție, stabilit conform Legii nr. 270 din 23 noiembrie

2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, începând cu data de

01 decembrie 2018.

Astfel, reclamantul a învederat că răspunsul nr. R-2299/20 din 28 octombrie

2020 conține afirmații despre recalcularea pensiei în temeiul hotărârilor

judecătorești deja emise în litigiul său împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, dar nu se examinează pretenția de recalculare a pensiei potrivit Legii

nr. 270 din 01 decembrie 2018, eveniment survenit după dispunerea recalculării

conform hotărârilor judecătorești emise în favoarea sa.

Invocând Legea cu privire la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992,

Legea nr. 554 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, Liniile

directoare privind rolul Procuraturii stabilite la Congresul III al ONU pentru

prevenirea criminalității din 27 august – 07 septembrie 1990, Recomandarea REC

(2000)19, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei din

06 octombrie 2000, art. 54 din Constituția Republicii Moldova, Hotărârile Curții

Constituționale nr. 9 din 30 martie 2004 pentru controlul constituționalității unor

prevederi ale art.I pct.22 și art.II-V din Legea nr.358-XV din 31 iulie 2003 „Pentru

modificarea și completarea unor acte legislative”, nr. 4 din 21 ianuarie 2000

privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și

funcționarilor publici și nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul

constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și

alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, reclamantul a solicitat

constatarea ilegalității răspunsurilor Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. R-2299/20 din 28 octombrie 2020 și nr. R-2590/20 din 02 decembrie 2020, cu

dispunerea anulării acestora și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin

intermediul Oficiului Teritorial competent, de a-i recalcula pensia pentru vechime

în muncă, ținând cont de salariul procurorului adjunct al Procuraturii raionale în

funcție, stabilit conform Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul

unitar de salarizare în sectorul bugetar, începând cu data de 01 decembrie 2018.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Rusu împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la constatarea ilegalității și anularea

răspunsului nr. R2299/20 din 28 octombrie 2020, constatarea ilegalității și anularea

răspunsului nr. R-2590/20 din 02 decembrie 2020, obligarea recalculării pensiei

pentru vechime în muncă. Au fost anulate decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. R-2299/20 din 28 octombrie 2020 și decizia Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. R-2590/20 din 02 decembrie 2020 cu privire la cererea

prealabilă, adoptate în privința lui Grigore Rusu. Casa Națională de Asigurări

Sociale a fost obligată să emită actul administrativ individual privind recalcularea

și achitarea lui Grigore Rusu a pensiei pentru vechime în muncă reieșind din

3

salariul mediu lunar achitat procurorului adjunct al Procuraturii raionale în

exercițiu, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data stabilirii

pensiei, cu mențiunea că, recalcularea urmează a fi efectuată începând cu data de

01 decembrie 2018 și pe toată perioada de pensionare (f.d. 78, 84-97).

La data de 20 mai 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

împotriva hotărârii din 27 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

decizii de respingere a cererii de chemare în judecată depuse de Grigore Rusu

(f.d. 82, 83).

Hotărârea motivată din 27 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin intermediul

oficiului poștal, la data de 07 iunie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție nr.

DS8001775673AS, anexat la actele cauzei (f.d. 99).

La data de 17 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa

Națională de Asigurări Sociale a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii

din 27 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 105, 106-108).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen

apelul Casei Naționale de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 27 aprilie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale. A fost casată integral

hotărârea din 27 aprilie 2021 s Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o

nouă decizie prin care, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Grigore Rusu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la constatarea ilegalității și anularea răspunsului nr. R-2299/20 din

28 octombrie 2020, constatarea ilegalității și anularea răspunsului nr. R-2590/20

din 02 decembrie 2020, obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă

(f.d. 148, 149-164).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a invocat că în

conformitate cu art. 34 alin. (6) din Legea cu privire la Procuratură nr. 118 din

14 martie 2003, abrogată prin Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008,

procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei, în dependență de

majorarea salariului procurorului în exercițiu, începând cu luna următoare celei în

care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în

organele Procuraturii.

De asemenea, instanța de apel a menționat că art. 73 alin. (8) din Legea cu

privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008, abrogată la data de

01 august 2016 prin Legea nr. 3 din 25 februarie 2016, stipulează că procurorii

pensionați beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă

odată cu majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu. Iar, conform

Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din

23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, în

vigoare de la 05 aprilie 2013, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, începând cu

data de 01 ianuarie 2013. În acord cu prevederile art. XXIX din Legea nr. 152 din

01 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu

data de 01 august 2016, salariul de funcție al procurorului, se stabilește în raport cu

4

salariul judecătorului, conform Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind

salarizarea judecătorilor și procurorilor și Legii cu privire la Procuratură nr. 3 din

25 februarie 2016, ținându-se cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară

activitatea și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

În afară de aceasta, instanța de apel a relevat că, în conformitate cu art. 51

alin. (1) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor

și procurorilor, abrogată prin Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018, în vigoare din

data de 01 decembrie 2018, salariul de funcție al procurorului se stabilește în raport

cu salariul judecătorului, conform prezentei Legi, dar și Legii cu privire la

Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, ținându-se cont de nivelul procuraturii în

care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

În acest context, instanța de apel a menționat că, prin Legea cu privire la

Procuratură nr. 118-XV din 14 martie 2003 a fost abrogată Legea cu privire la

Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992. Astfel, odată cu abrogarea Legii nr. 902

din 29 ianuarie 1992, reglementările legale ce țin de asigurarea cu pensie a

procurorilor au fost transferate în noua Lege cu privire la Procuratură nr.118-XV

din 14 martie 2003. Articolul 34 alin. (6) din Legii cu privire la Procuratură nr.118

din 14 martie 2003 prevedea că, procurorii pensionați beneficiază de recalcularea

pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, începând

cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă

pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii. Ulterior, prin Legea cu privire

la Procuratură nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 a fost abrogată Legea cu privire

la Procuratură nr.118-XV din 14 martie 2003.

Instanța de apel a relevat că, reglementările legale ce țin de asigurarea cu

pensie a procurorilor au fost transferate în noua Lege cu privire la Procuratură. În

art. 73 alin. (8) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008,

era indicat că, procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei pentru

vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a salariului

procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în muncă se efectuează ținându-

se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea se efectuează din

data de întâi a lunii în care a fost efectuată majorarea salariului procurorului în

exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele

Procuraturii. Prin art. VIII al Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, alineatele (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9) și (10) ale

art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008, au fost abrogate. Astfel, noua

redacție a art. 73 din Legea nr.294 din 25 decembrie 2008, în vigoare de la 01 iulie

2011, prevede că, procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie

conform Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale

de stat. Astfel, începând cu data de 01 iulie 2011, drepturile de pensionare a

procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156 din

14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Instanța de apel a invocat că, din conținutul art. 46 din Legea nr. 156 din

14 octombrie 1998 nu rezultă faptul, că pensiile procurorilor și indemnizațiile

viagere se recalculează în cazul majorării generale a salariului procurorilor și nici

un alt act legislativ nu prevede acest fapt. Astfel, începând cu data de 01 iulie 2011

pensia procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la 01 aprilie,

5

conform art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de

pensii.

Instanța de apel a relevat că nu pot fi reținute argumentele primei instanțe

precum că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de recalculare a

pensiei reclamantului Grigore Rusu, acesta a fost lipsit de un drept garantat de lege,

deoarece prin instituirea de către legislator a unor noi prevederi de asigurare

socială, dreptul procurorilor la asigurare socială este garantat și în continuare, fiind

instituită doar o nouă modalitate de ajustare a acestuia.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, Legea nr. 56 din 09 iunie

2011 privind modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au fost

abrogate prevederile art. 73 din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din

25 decembrie 2008, care stabileau recalcularea pensiilor și indemnizațiilor viagere

ale procurorilor, a fost obiectul examinării sub aspectul constituționalității acesteia.

Astfel, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011

privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de

asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, Curtea

Constituțională a recunoscut ca fiind constituționale prevederile Legii nr. 56 din

09 iunie 2011, care prevăd condițiile noi privind asigurarea socială a procurorilor în

exercițiu cât și a celor în demisie. În așa mod, a fost apreciat critic argumentul lui

Grigore Rusu cu privire la faptul că procurorii pensionați au fost prejudiciați prin

faptul că nu li se mai recalculează pensia în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, or statul nu are dreptul să micșoreze cuantumul pensiei

stabilite printr-o lege anterioară.

Instanța de apel a învederat că prin modificările operate la lege, declarate

constituționale, statul nu a diminuat cuantumul pensiei procurorilor pensionați, ci a

abrogat prevederea cu privire la recalcularea pe viitor a cuantumului pensiei

stabilite și achitate procurorilor pensionați până la abrogarea prevederilor cu privire

la recalculare, nefiind atins sau micșorat în niciun fel. Mai mult, potrivit

modificărilor legislative, acest drept a fost exclus și pentru judecători, astfel,

potrivit alin. (5) din Legea nr. 222 din 04 decembrie 2020 pentru modificarea

articolului 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, pensia pentru vechime în muncă stabilită în condițiile alin. (1)-(3) se

calculează și se plătește doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din

funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

La data de 10 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Grigore

Rusu a depus recurs împotriva deciziei din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel (f.d. 169, 170),

iar, la data de 28 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Grigore Rusu a

prezentat motivarea recursului (f.d. 177-184, 185).

În susținerea recursului Grigore Rusu a invocat dezacordul cu decizia

instanței de apel, considerând-o neîntemeiată prin faptul că au fost încălcate și

aplicate eronat normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind

apreciate eronat.

Suplimentar, recurentul a menționat că la data de 10 noiembrie 2021 Curtea

Supremă de Justiție a adoptat încheierea irevocabilă în cauza Ninei Bănărescu

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, dosarul nr. 3ra-943/21, prin care a

6

recunoscut inadmisibil recursul Casei Naționale de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins ca

neîntemeiat apelul Casei Naționale de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. Astfel, reclamanta Nina

Bănărescu a obținut câștig de cauză în toate instanțele judiciare competente, fiind

recunoscut ilegal răspunsul emis de Casa Națională de Asigurări Sociale cu

obligarea respectivei autorități de a recalcula și achita reclamantei pensie pentru

vechime în muncă reieșind din salariul mediu lunar al procurorului – adjunct

raional în exercițiul funcției, potrivit Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, începând cu 01 decembrie 2018.

Speța reclamantei Ninei Bănărescu este una identică speței reclamantului Grigore

Rusu, și anume: ambii s-au pensionat în aceeași perioadă, din aceeași funcție, sub

imperiul juridic al aceluiași cadru normativ; ambii reclamanți sunt la al doilea

litigiu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu epuizarea tuturor căilor

de atac și soluții emise în favoarea reclamantei.

Recurentul Grigore Rusu a relevat că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a subliniat importanța punerii în aplicare a unor mecanisme capabile să

asigure coerența practicii în cadrul instanțelor și uniformizarea jurisprudenței. În

fapt, statele contractante au obligația de a-și organiza sistemul judiciar astfel încât

să evite adoptarea unor hotărâri divergente [cauza Nejdet Șahin și Perihan Șahin

(MC), pct. 55].

Totodată, recurentul a indicat că, în cauza Parohia Greco-Catolică Lupeni și

alții împotriva României (MC), Curtea Europeană a Drepturilor Omului privea o

divergență de jurisprudență profundă și persistentă la nivelul aceleiași instanțe,

instanța supremă, și neutilizarea unui mecanism de uniformizare a jurisprudenței.

Curtea a subliniat importanța faptului de a asigura coerența practicilor la nivelul

celei mai înalte instanțe din țară, pentru a evita riscul de a aduce atingere

principiului securității juridice. Acest principiu, care este implicit în toate articolele

Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și

constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Persistența unor

divergențe în jurisprudență riscă să creeze o stare de incertitudine juridică, de

natură să reducă încrederea, chiar dacă încrederea constituie una dintre

componentele fundamentale ale statului de drept. Noțiunea de proces echitabil

presupune că dezlegările irevocabile date problemelor de drept în litigii anterioare,

dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu

în litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor

juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale și a reducerii

încrederii justițiabililor în sistemul judiciar.

Recurentul a indicat că instanța de apel a făcut abstracție atât de

argumentele referinței suplimentare prezentate de Grigore Rusu, cât și de

jurisprudență statuată de Curtea Supremă de Justiție.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile

curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

7

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de

23 noiembrie 2021.

La data de 10 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Grigore

Rusu a depus recurs împotriva deciziei din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel (f.d. 169, 170).

La data de 28 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Grigore

Rusu a prezentat motivarea recursului (f.d. 177-184, 185).

Decizia motivată din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău i-a fost

notificată lui Grigore Rusu, prin intermediul oficiului poștal la data de 11 martie

2022, fapt confirmat prin avizul de recepție nr. DS8006394954AS, anexat la actele

cauzei (f.d. 176).

Astfel, recursul depus de Grigore Rusu împotriva deciziei din 23 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

La data de 12 aprilie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei Casei Naționale de Asigurări

Sociale copia recursului depus de Grigore Rusu, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței (f.d. 188).

Prin referința depusă la data de 11 mai 2022, prin intermediul poștei

electronice, Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat declararea cererii de

recurs depuse de Grigore Rusu ca inadmisibilă (f.d. 191, 192-193).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție examinând admisibilitatea recursului depus de Grigore Rusu,

prin încheierea din 11 mai 2022 l-a numit pentru examinare în complet de

5 judecători (f.d. 190).

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentei, au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind actele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia din

23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău cu menținerea hotărârii din 27 aprilie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței

de apel și emite o nouă decizie.

Din actele cauzei rezultă că, începând cu data de 19 aprilie 2001 Grigore

8

Rusu, este beneficiar de pensie pentru vechime în muncă de procuror calculată în

proporție de 80% față de salariul funcției de procuror adjunct al sectorului Drochia

(f.d. 55).

Prin decizia din 01 martie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost obligată Casa

Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze lui Grigore Rusu pensia pentru

vechime în muncă, ținând cont de majorarea generală a salariului procurorului

adjunct de nivelul procuraturii raionale în funcție potrivit art. 60 din Legea cu

privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, în vigoare din 01 august 2016,

(f.d. 12-15, 38-41), rămasă definitivă și irevocabilă prin emiterea încheierii din

05 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin care recursul Casei Naționale

de Asigurări Sociale a fost declarat inadmisibil (f.d. 16-19, 42-45).

În vederea executării actelor judecătorești nominalizate, Casa Națională de

Asigurări Sociale, prin intermediul Oficiului Teritorial Drochia, în baza deciziei

nr. 31/2018/23350 din 16 mai 2018, i-a recalculat lui Grigore Rusu pensia pentru

vechime în muncă, ca procuror, în mărime de 80% din salariu mediu lunar achitat

procurorului adjunct al Procuraturii teritoriale în exercițiul funcției și în acest sens

începând cu data de 05 aprilie 2013, pensia lui Grigore Rusu a constituit suma de

4978,40 de lei, lunar (f.d. 56-57).

Începând cu data de 01 august 2016, conform deciziei Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. 31/2018/23546 din 17 mai 2018, cuantumul pensiei s-a

majorat până la 12432,83 de lei, lunar (f.d. 58-59).

La data de 01 aprilie 2017, pensia pentru vechime în muncă a lui Grigore

Rusu a constituit suma de 13708,50 de lei, lunar, în baza deciziei Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr. 31/2018/23962 din 29 mai 2018 (f.d. 60-61).

Iar, începând cu 01 aprilie 2018, prin decizia nr. 31/2018/26820 din

27 noiembrie 2018 a fost stabilită pensia în cuantum de 15361,66 de lei, lunar

(f.d. 62-63).

La data de 12 octombrie 2020 Grigore Rusu s-a adresat Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu cerere, prin care a solicitat calcularea și achitarea pensiei

pentru vechime în muncă, reieșind din salariul de funcție al unui procuror – adjunct

al Procuraturii raionale în funcție, începând cu 01 decembrie 2018, în legătură

majorările la salariu introduse prin Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 pentru

modificarea unor acte legislative (f.d. 6 – 6 verso, 35-36).

Iar, la 28 octombrie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale, l-a informat

pe Grigore Rusu că, din documentele din dosarul de pensionare s-a constatat că,

prin decizia din 01 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, Casa Națională de Asigurări

Sociale a fost obligată să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru vechime în

muncă ca procuror, ținându-se cont de majorarea generală a salariului procurorului

în funcție începând cu 05 aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35% și începând

cu 01 august 2016, după creșterea salariului potrivit art. 60 din Legea cu privire la

procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016. Astfel, a notat că întru executarea hotărârii

judecătorești sus enunțate, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Drochia a emis

decizii de recalculare a pensiei în cuantum de 80% din salariul mediu lunar achitat

procurorului adjunct al Procuraturii teritoriale în exercițiul funcției și care

constituie de la 01 aprilie 2018 suma de 15361,66 de lei, lunar (f.d. 7, 33).

Nefiind de acord cu răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale, la data

de 16 noiembrie 2020 Grigore Rusu a depus o cerere prealabilă în adresa Casei

9

Naționale de Asigurări Sociale, solicitând constatarea ilegalității răspunsului Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. R-2299/20 din 28 octombrie 2020, cu dispunerea

anulării acestuia (f.d. 8-9, 48-54).

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. R-2590/20 din

02 decembrie 2020 Grigore Rusu a fost informat despre faptul că, în conformitate

cu art. 80 alin. (3) din Codul administrativ, dacă după expedierea răspunsului se

depune o nouă petiție de același petiționar, cu același obiect, aceasta nu se

examinează și se conexează la dosarul inițial. De asemenea, Casa Națională de

Asigurări Sociale a menționat că, a expediat răspuns la cererea prealabilă prin

scrisoarea nr. R-2299/20 din 28 octombrie 2020, iar cererea depusă la data de

18 noiembrie 2020, nu conține un obiect nou (f.d. 10, 47).

Considerând neîntemeiat răspunsul indicat supra, la data de 15 decembrie

2020 Grigore Rusu a depus prezenta cerere de chemare în judecată, prin care a

solicitat anularea actelor administrative – a răspunsurilor Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. R-2299/20 din 28 octombrie 2020 și nr. R-2590/20 din

02 decembrie 2020, cu obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă.

Conform art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

În corespundere cu art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul

administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială

întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în

domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin

nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

În sensul art. 17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Conform art. 21 alin. (1)-(3) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și

alte acte normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului

pentru care acestea au fost reglementate. Autoritățile publice și instanțele de

judecată competente nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor și a libertăților

persoanelor decât în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.

Potrivit art. 22 alin. (1)-(2) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor. Faptele deja cunoscute

autorităților publice sau instanțelor de judecată competente, faptele general notorii

și faptele prezumate în virtutea prevederilor legale nu necesită a fi probate, până la

proba contrarie.

Iar, conform 36 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, instanța de judecată

competentă să soluționeze acțiunile în contencios administrativ este obligată să

respecte principiul supremației dreptului, în conformitate cu care demnitatea

omului, drepturile și libertățile lui sânt considerate valori supreme și sânt garantate

de stat. Instanțele de judecată competente aplică principiul supremației dreptului cu

10

luarea în considerare a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În corespundere cu art. 189 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. O

acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea

publică nu a soluționat în termen legal o cerere.

Iar, potrivit art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată

este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție notează că, în speță, reclamantul Grigore Rusu ca și în

cauza anterioară, pretinde recalcularea pensiei, conform unui act normativ adoptat

după soluționarea cauzei anterioare și anume, Legea nr. 270 din 23 noiembrie

2018 privind sistemul unitar de salarizare din sectorul bugetar.

Astfel, analizând probatoriul cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că

prima instanță a ajuns la o concluzie corectă că, pretențiile reclamantului Grigore

Rusu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale sunt întemeiate.

Conform art. 45 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură nr. 902 din 29

ianuarie 1992, în vigoare la data pensionării reclamantului Grigore Rusu, salariul

procurorilor și anchetatorilor se stabilește în funcție de post, gradul de clasificare

și de vechimea în muncă și corespunde salariilor judecătorilor instanțelor

judecătorești de gradul de clasificare respectiv, cu o deviere în limita a 5%.

Procurorii și anchetatorii au dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și

suplimentele, prevăzute pentru judecători.

În conformitate cu art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului, judecătorul are dreptul la pensie conform Legii privind

pensiile de asigurări sociale de stat.

Prin Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte

legislative, de la data de 01 decembrie 2018, salariile procurorilor în funcție au

fost majorate. Însă, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a efectuat recalcularea

ordinară a pensiei lui Grigore Rusu.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul

unitar de salarizare din sectorul bugetar, prezenta lege are ca obiect de

reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare în sectorul bugetar și

reprezintă un cadru general ce cuprinde principiile, regulile și procedurile de

stabilire a drepturilor salariale în raport cu ierarhia funcțiilor din sectorul bugetar.

Scopul prezentei legi constă în asigurarea unui sistem de salarizare a personalului

din sectorul bugetar transparent, echitabil, atractiv, simplu de gestionat, capabil să

reflecte și să remunereze performanța, în cadrul căruia salariul de bază să

reprezinte principalul element al remunerației personalului. Modul și condițiile de

salarizare a personalului din sectorul bugetar țin în exclusivitate de prezenta lege și

nu pot fi obiectul de reglementare a altor acte normative, cu excepția celor ce

rezultă din legea respectivă.

11

Articolul 2 din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul

unitar de salarizare din sectorul bugetar, stabilește domeniul de reglementare, cu

mențiunea că reglementările prezentei legi se aplică persoanelor cu funcții de

demnitate publică, funcționarilor publici, inclusiv cu statut special, persoanelor

care ocupă funcții cu statut special specifice apărării naționale, securității statului

și ordinii publice, altui personal angajat în baza contractului individual de muncă

în autoritățile/instituțiile bugetare finanțate integral din bugetul de stat sau din

bugetele locale, precum și personalului Casei Naționale de Asigurări Sociale (în

continuare – unități bugetare).

Totodată, instanța de recurs menționează că articolul 9 din Legea nr. 270

din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare din sectorul bugetar,

statuează grilele de salarizare, iar articolul 10 din aceeași Lege componentele

salariului.

În conformitate cu art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din

25 februarie 2016, în vigoare până la 01 decembrie 2018, salariul procurorului se

stabilește în funcție de salariul judecătorului. Salariul de funcție al procurorului se

stabilește în funcție de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de

vechimea sa în funcția de procuror. Salariul procurorului reprezintă 90% din:

salariul judecătorului Curții Supreme de Justiție, în cazul procurorului din

Procuratura Generală sau din procuraturile specializate, cu vechimea în muncă

corespunzătoare; salariul judecătorului din judecătorie, în cazul procurorului din

procuraturile teritoriale, inclusiv din Procuratura UTA Găgăuzia, cu vechimea în

muncă corespunzătoare.

Reieșind din prevederile art. 73 alin. (8) din Legea cu privire la

Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, procurorii pensionați beneficiază de

recalcularea pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul

majorării generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime

în muncă se efectuează ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Recalcularea se efectuează din data de întâi a lunii în care a fost efectuată

majorarea salariului procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul

lucrează sau nu în organele Procuraturii.

În anexa nr. 4 la Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul

unitar de salarizare din sectorul bugetar, se indică coeficienții de salarizare

inclusiv pentru procurori, în dependență de funcție. Aceste abordări din Legea

nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare din sectorul

bugetar, implică majorarea salariului procurorului în funcție.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție menționează că, normele citate supra, care erau în

vigoare la data când reclamantul Grigore Rusu deja beneficia de pensie, determină

dreptul acestuia de a beneficia și de recalcularea pensiei în dependență de salariul

procurorului în funcție.

Astfel, prima instanță întemeiat a concluzionat că, substanța dreptului

obținut de către procuror referitor la pensionare nu se referă doar la cuantumul

procentual al acesteia, raportat la o anumită sumă de referință, ci și la

periodicitatea recalculării, itinerarul de calcul și conținutul pensiei ca atare. Astfel,

exceptarea persoanelor care au dobândit anterior un anumit drept, fiind stabilită

12

modalitatea de calcul a acestuia în condiții viitoare, nu poate fi aplicată dacă

aceasta afectează dreptul în substanță și îl privează pe cel vizat de o plată socială la

care era îndreptățit.

În acest context, instanța de recurs relevă că, normele de drept de

pensionare stabilite ulterior, nu au putere retroactivă, precum greșit a stabilit

instanța de apel, fapt relevat și în pct. 4 (3) din Hotărârea Curții Constituționale nr.

9 din 30 martie 2004 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. I

pct. 22 și art. II-V din Legea nr. 358-XV din 31 iulie 2003 „Pentru modificarea și

completarea unor acte legislative”, din care rezultă că la determinarea temeiurilor

juridice, condițiilor de stabilire și plată a pensiilor, modalităților de calculare a

cuantumului pensiei, legiuitorul are obligația de a ține cont de faptul că, asigurările

sociale stabilite anterior, nu pot fi anulate fără a fi substituite prin măsuri

echivalente. Noile prevederi legale se vor aplica numai pentru viitor și numai față

de persoanele, care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în vigoare,

fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior.

La fel, Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 21 ianuarie 2000 privind

controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și

funcționarilor publici statuează că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte

juridice, este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului,

consfințit în Legea cu privire la statutul judecătorului. Curtea Constituțională s-a

pronunțat univoc asupra faptului că cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege

anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată

printr-un act normativ adoptat ulterior.

Conform art. 140 din Constituția Republicii Moldova, legile și alte acte

normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii

corespunzătoare a Curții Constituționale. Hotărârile Curții Constituționale sunt

definitive și nu pot fi atacate.

În temeiul art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie

1994 cu privire la Curtea Constituțională, actele Curții Constituționale sunt acte

oficiale și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și

pentru toate persoanele juridice și fizice. Actele normative sau unele părți ale

acestora declarate neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul

adoptării hotărârii respective a Curții Constituționale.

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că prin Hotărârea

Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul

constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și

alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, au fost declarate

neconstituționale articolul II și punctele 7 și 9 ale articolului III din Legea

nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative în

partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat.

În punctele 77-80 din Hotărârea citată supra, Curtea Constituțională a notat

că, la aprecierea corespunderii prevederilor legale contestate cu garanțiile dreptului

de proprietate statuate de articolul 46 din Constituție, Curtea Constituțională va ține

13

cont de prevederile articolului 4 din Constituție și, conform practicii sale, de

prevederile Convenției Europene și jurisprudența Curții Europene.

Totodată, Curtea a reiterat că, prin Hotărârea nr. 19 din 18 octombrie 2011,

drepturile care decurg din sistemele de protecție socială, deși nu sunt menționate

expres în Convenția Europeană, intră totuși în domeniul său de aplicare, protecția

socială fiind percepută în accepțiunea sa largă, cuprinzând asistența socială și cea

medicală, că la început Curtea Europeană a asimilat dreptul la prestații sociale unui

drept de proprietate, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. l la Convenția

Europeană, iar în cazul persoanelor, care au plătit contribuții la un sistem de

protecție socială (Muller vs Austria, decizia din 16 decembrie 1974), ulterior

jurisprudența acesteia a evaluat, nu fără de ambiguități în ceea ce privește

prestațiile noncontributive, spre protecție mai largă.

În cauza Stec și alții vs Marea Britanie (decizia de admisibilitate din

06 iulie 2005), Marea Cameră a Curții Europene a statuat, cu valoare de principiu,

că atunci când un Stat-parte pune în aplicare o legislație, care prevede plata

automată a unei prestații sociale – indiferent dacă acordarea acestei prestații

depinde sau nu de plata prealabilă a contribuțiilor – această legislație trebuie să fie

considerată ca generând un interes patrimonial ce ține de domeniul de aplicare al

articolului 1 din Protocolul nr.1 pentru persoanele care îndeplinesc cerințele sale.

În lumina jurisprudenței Curții Europene, articolul 1 din Protocolul nr.1 la

Convenția Europeană se aplică fără a fi nevoie să se bazeze exclusiv pe relația între

alocarea prestațiilor sociale și obligația de a plăti impozite sau alte contribuții.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă că, din Hotărârea Curții Constituționale

nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de

modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte plați sociale pentru unele

categorii de salariați, rezultă că un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 și, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția Europeană numai în cazul, când dreptul social respectiv este dobândit și

are o valoare economică. Aplicativ la prezenta cauză, un drept patrimonial dobândit

ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică și

astfel constituie un drept de proprietate al persoanei. În acest sens, Curtea susține

aprecierea autorităților, dată drepturilor diminuate, prin normele contestate, ca

drepturi potențiale sau aleatorii.

Având în vedere cele constatate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că, prima instanță

întemeiat a dispus admiterea pretențiilor reclamantului Grigore Rusu, cu obligarea

recalculării și achitării pensiei, fiind anulată decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. R-2299/20 din 28 octombrie 2020 și decizia Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. R-2590/20 din 02 decembrie 2020. Totodată, Casa Națională

de Asigurări Sociale fiind obligată să-i recalculeze și să-i achite lui Grigore Rusu

pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului-șef teritorial în funcție, începând cu data de 01 decembrie 2018, cu

recalcularea ulterioară a pensiei în dependență de majorarea treptată a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la

14

pensie.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel,

precum că, prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, a fost modificat art. 73 din Legea cu privire la Procuratură

nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 și abrogate aliniatele (3)-(10) din art. 73 și

astfel, începând cu 01 iulie 2011, procurorii pensionați nu mai beneficiază de

dreptul la recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu. Or, prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, procurorilor, începând cu 01 iulie 2011, li s-a

stabilit dreptul la pensie în conformitate cu Legea privind pensiile de asigurări

sociale de stat, circumstanțe, care au dus la schimbări esențiale, în raport cu dreptul

la pensie, acordat procurorilor, care au atins vârsta de pensionare până la

modificările de rigoare.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă că, noile reglementări au avut ca scop de a stabili

noi reguli în privința colaboratorilor, care au activat în organele procuraturii și au

obținut dreptul la pensie după intrarea în vigoare a noilor reglementări, adică după

01 iulie 2011 și nicidecum prin noile prevederi nu se prezumă schimbarea situației

pensionarilor, foști colaboratori ai organelor procuraturii, care au dobândit dreptul

la pensie până la intrarea în vigoare a acestor reglementări.

Conform art. 451 alin. (3) din Legea cu privire la Procuratură nr. 902 din 29

ianuarie 1992, pensiile procurorilor și anchetatorilor procuraturii se majorează cu

2% din venitul mediu lunar asigurat pentru fiecare an complet de cotizare peste

stagiul de cotizare necesar la data stabilirii pensiei conform art.42 alin.(1) din

Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat și pentru fiecare an de muncă

peste vechimea de 20 de ani în funcția de procuror sau de anchetator în procuratură

– de asemenea cu 2% din venitul mediu lunar asigurat. Cuantumul pensiei, calculat

în conformitate cu alin. (2) și (3), nu poate depăși 75% din venitul mediu lunar

asigurat. Indexarea pensiei se efectuează în conformitate cu art. 13 din Legea

privind pensiile de asigurări sociale de stat.

În același timp, art. 73 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294-

XVI din 25 decembrie 2008, în redacția Legii nr. 56 din 09 iunie 2011, prevede că

procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii

privind pensiile de asigurări sociale de stat. Astfel, legiuitorul a stabilit că,

începând cu 01 iulie 2011, procurorilor în exercițiu, care vor atinge vârsta de

pensionare, li se va stabili dreptul la pensie, conform Legii privind pensiile de

asigurări sociale de stat, dar nicidecum din conținutul acestei norme nu rezultă că

procurorilor pensionați li se modifică și condițiile de calculare și achitare a pensiei,

or, această modificare nu se răsfrânge asupra procurorilor pensionați până la

01 iulie 2011, mai cu seamă în situația, în care această condiție nu a fost stipulată

expres în modificările efectuate.

Or, pentru ca noile reguli să fie aplicabile situațiilor apărute în modul și în

condițiile stabilite de legea în vigoare la momentul dobândirii, la caz, a dreptului la

pensie în temeiul Legii cu privire la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, în

15

legea nouă urma să fie stipulat expres acest fapt, pe când prevederile Legii nr. 56

din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, nu conțin

asemenea reglementări.

În susținerea acestei concluzii instanța de recurs reține faptul că Curtea

Constituțională prin Hotărârea nr. 9 din 30 martie 2004 pentru controlul

constituționalității unor prevederi ale art. I pct .22 și art. II-V din Legea nr. 358-XV

din 31 iulie 2003 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative”, a

constatat că dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare nu poate fi

atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare, legea nouă nu este

susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare intrând în contradicție

cu art. 22 din Constituție. Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica

regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt

drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a

instituit dreptul respectiv și efectele lui.

Curtea Constituțională a mai menționat referitor la prevederile art. 22 din

Constituție, că principiul neretroactivității legii urmărește protejarea libertăților,

contribuie la adâncirea securității juridice, a certitudinii în raporturile interumane.

Principala valoare a ordinii de drept constă în posibilitatea oferită fiecăruia de a-și

conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite.

Ca urmare, dreptul lui Grigore Rusu, cu aplicarea principiului recalculării

pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu, este menținut de

instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei

legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare,

legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut, conform prevederilor art. 7 din

Codul civil, care stabilește expres că, legea civilă nu are caracter retroactiv.

Astfel, conform prevederilor Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare din sectorul bugetar, reclamantul Grigore Rusu, în

calitate de procuror în demisie, a obținut dreptul la toate înlesnirile, garanțiile,

recompensele și suplimentele prevăzute pentru judecători, de care a beneficiat

anterior.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră relevantă speței cauza Gaygusuz vs Austria,

Hotărârea din 23 mai 1996, potrivit căreia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului

a statuat că, pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din

Protocolul 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și se constată o discriminare în sensul articolului 14, dacă lipsește o

justificare obiectivă, rezonabilă, pentru diminuarea patrimoniului reclamantului.

Or, Legea cu privire la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, Legea cu

privire la Procuratură nr. 118-XV din 14 martie 2003 și Legea nr. 294 din

25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, asigura reglementarea garanțiilor

sociale, una din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca funcție de demnitate

publică, la o anumită vârstă – 50 de ani, cu respectarea obligatorie a principiului de

recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al procurorului în

funcție.

Astfel, modul de recalculare a pensiei, la fiecare creștere ordinară a

salariului lunar al procurorului în funcție, se efectuează în conformitate cu

16

art. 51 alin. (3), lit. b) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind

sistemul unitar de salarizare din sectorul bugetar.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție menționează ca relevantă speței este și Hotărârea Curții

Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor

prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor,

procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și funcționarilor publici, prin care Curtea a

decis că, stipulările legii privind stabilirea unor garanții materiale ale independenței

procurorilor, judecătorilor trebuie să corespundă înaltului statut de persoane cu

demnitate publică. Totodată, indicând și pentru viitor organelor cu drept de

inițiativă legislativă că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este

inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, procurorului.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție învederează că, dreptul social

reclamantul Grigore Rusu l-a dobândit legal, odată cu acordarea pensiei pentru

vechime în muncă în funcția de procuror în anul 2001 în baza Legii cu privire la

Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, iar drepturile diminuate prin normele

Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative ca drepturi potențiale sau aleatorii, se referă la viitorii procurori cu drept

de pensionare.

Or, dreptul recurentului Grigore Rusu, cu aplicarea principiului recalculării

pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu, este menținut de

instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei

legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare,

legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut.

Prin urmare, dreptul recurentului în calitatea sa de procuror pensionat, la

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă odată cu majorarea generală a

salariului procurorului în exercițiu, a fost dobândit în modul prevăzut de lege și nu

este susceptibil de a fi anulat.

Așadar, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia de a admite cererea de

chemare în judecată a lui Grigore Rusu.

De altfel, refuzul calculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă

procurorilor pensionați, până la operarea modificărilor prin Legea nr. 56 din

09 iunie 2011, în vigoare din 01 iulie 2011, fără o justificare obiectivă și

rezonabilă, provoacă discriminarea acestora în raport cu alți pensionari, foști

colaboratori ai organelor procuraturii, care au obținut câștig de cauză pe aceleași

temeiuri, având la bază aceleași circumstanțe.

În contextul celor expuse, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță în mod

corect a apreciat circumstanțele cauzei și conform prevederilor legale a emis o

hotărâre legală și întemeiată.

Totodată, circumstanțele descrise determină completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

17

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție să conchidă că

soluția instanței de apel este neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu aplicarea și

interpretarea eronată a normelor de drept material, din care considerente aceasta nu

poate fi menținută, iar argumentul recurentului Grigore Rusu că, instanța de apel a

emis decizia contestată cu interpretarea eronată a normelor de drept material și a

ignorat practica statuată de Curtea Supremă de Justiție este întemeiat.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea primei

instanțe este legală și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă cu

interpretarea eronată a normelor de drept material, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul, de a casa decizia din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și a menține hotărârea din 27 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani.

Conform art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Grigore Rusu.

Se casează integral decizia din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

și se menține hotărârea din 27 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Grigore Rusu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actelor administrative, obligarea recalculării și achitării pensiei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Nina Vascan

18