3ra-179/22 — contestarea actului administrativ

3ra-179/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-179/22

2-20032176-01-3ra-18022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: T.Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Clima)

Î N C H E I E R E

06 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Sergiu Arnăut împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil și obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată hotărârea din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu

emiterea unei noi decizii de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 05 martie 2020, Sergiu Arnăut a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, activează în funcția de judecător din

data de 25 aprilie 1995, iar începând cu data de 05 martie 2004, în funcția de judecător la

Curtea de Apel Chișinău.

A indicat că, prin hotărârea din 17 decembrie 2015 a Judecătoriei Râșcani mun.

Chișinău, Casa Națională de Asigurări Sociale a fost obligată să-i efectueze recalcularea

pensiei pentru vechime în muncă, începând cu data de 01 ianuarie 2014, reieșind din

mărimea salariului lunar în exercițiul funcției de judecător al Curții de Apel Chișinău, în

mărime de 1162,20 de lei, pentru fiecare lună.

Reclamantul a relevat că, în legătură cu modificările ulterioare intervenite în

legislația în vigoare, la data de 22 ianuarie 2020 a înaintat o cerere către Casa Națională

de Asigurări Sociale, prin care a solicitat recalcularea și achitarea pensiei, începând cu

data de 17 decembrie 2015.

În acest context, reclamantul a menționat că, prin decizia Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. A-126/20 din 05 februarie 2020, cererea înaintată a fost respinsă pe

motiv că, în conformitate cu prevederile art. III al Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru

1

modificarea și completarea unor acte legislative, judecătorii care beneficiază de plata

pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător, vor primi pensie în mărimea

stabilită până la data intrării în vigoare a legii nominalizate, nefiind astfel posibilă

recalcularea pensiei.

Reclamantul a invocat că, decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr A-126/20

din 05 februarie 2020 este ilegală, or, aceasta contravine prevederilor Legii nr. 544-XIII

din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legii nr.156-XIV din

14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

Făcând referire la prevederile art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul

judecătorului, modificată prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014, art. 4 alin. (3) lit. b) și art.

5 alin. (1) lit. f), art. 10 al Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor, reclamantul a susținut că, prevederile art. 4 din Legea

nominalizată se pun în aplicare după cum urmează: de la 1 ianuarie 2014, salariile de

funcție ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 80% din salariile de funcție

prevăzute la articolul 4; de la 01 aprilie 2015, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi

plătite în cuantum de 90% din salariile de funcție prevăzute la articolul 4; de la 01 aprilie

2016, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum deplin conform

articolului 4 din Legea nominalizată.

Reclamantul a invocat că potrivit Hotărârii Guvernului nr. 974 din 04 decembrie

2014, s-a aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul

2015, în mărime de 4500 de lei, însă, conform Hotărârii Guvernului nr. 879 din

23 decembrie 2015, s-a majorat cuantumul salariului mediu lunar pe economie,

prognozat pentru anul 2015, în mărime de 5050 de lei.

Respectiv, prin prisma prevederilor art.32 din Legea cu privire la statutul

judecătorului, pensia judecătorului se calculează ținându-se cont de mărimea salariului

lunar al judecătorului în exercițiu, fără careva limitări.

Reclamantul consideră că prevederile legale menționate în art. III din Legea pentru

modificarea și completarea unor acte legislative nr. 60 din 04 aprilie 2014 contravin

art.32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

A relatat, că art. III din Legea pentru modificarea și completarea unor acte

legislative nr.60 din 04 aprilie 2014, la care face referire Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se atribuie la Legea cu privire la statutul judecătorilor. Or, conform art.4 din

Legea cu privire la actele legislative, actul legislativ trebuie să corespundă prevederilor

tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, principiilor și normelor

unanim recunoscute ale dreptului internațional, inclusiv legislației comunitare. Actul

legislativ trebuie să corespundă dispozițiilor constituționale și să fie în concordanță cu

cadrul juridic existent, cu sistemul de codificare și unificare a legislației.

Reclamantul a invocat că, la art. 5 din Legea nominalizată, au fost specificate

condițiile generale obligatorii ale actului legislativ, după cum urmează: apărarea

drepturilor, libertăților, intereselor legitime ale cetățenilor, egalitatea și echitatea socială,

precum și compatibilitatea cu legislația comunitară, care constituie о condiție obligatorie

a oricărui act legislativ.

Reclamantul a menționat că astfel de prevederi sunt stipulate și la art. 3 alin. (1) din

Legea cu privire la actele normative, și anume, la elaborarea unui act normativ se

respectă următoarele principii: constituționalitatea; respectarea drepturilor și libertăților

fundamentale; legalitatea și echilibrul între reglementările concurente; oportunitatea,

coerența, consecutivitatea, stabilitatea și predictibilitatea normelor juridice; asigurarea

2

transparenței, publicității și accesibilității; respectarea ierarhiei actelor normative, iar în

conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, actul normativ trebuie să corespundă

prevederilor Constituției Republicii Moldova, tratatelor internaționale la care Republica

Moldova este parte, principiilor și normelor unanim recunoscute ale dreptului

internațional, precum și legislației Uniunii Europene.

În opinia reclamantului, având în vedere principiul de bază, consfințit de Curtea

Constituțională în hotărârile sale adoptate la acest subiect, potrivit cărora asigurarea cu

pensii a judecătorilor este reglementată prin acte juridice speciale, unitare și obligatorii,

cum sunt Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și

Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, art. III din

Legea nominalizată nu poate fi aplicat separat, iar tratarea în alt mod a prevederilor

legale, în baza cărora judecătorii aflați în funcție au dreptul de a primi pensia în raport cu

salariul lunar al judecătorului în exercițiu, contravine Constituției Republicii Moldova și

tratatelor internaționale în acest domeniu.

Astfel, reclamantul a susținut că diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum

și restricțiile la plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut de lege,

contravine articolelor 6, 16, 43, 47, 54, 116 din Constituția Republicii Moldova,

principiilor fundamentale despre independența organelor judiciare, consfințite în

rezoluțiile nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și nr. 146 din 13 decembrie 1985 a Adunării

Generale a Organizației Națiunilor Unite, precum și în Carta Europeană cu privire la

statutul judecătorului, potrivit căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât de

aproape posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

Reclamantul a relevat că, art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, diminuează nivelul protecției sociale

dobândit anterior, respectiv, la soluționarea prezentei cauze, urmează a fi aplicate direct

prevederile Constituției Republicii Moldova, actele internaționale și legea specială și

anume, Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Reclamantul a solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Chișinău, oficiul Râșcani nr.92/2019/48594 din 04 decembrie 2019 și a deciziei Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.A-126/20 din 05 februarie 2020; obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să emită o decizie privind efectuarea, începând cu data de

17 decembrie 2015, a recalculării și de a-i achita diferența pensiei în mărime de 80% din

salariul lunar al judecătorului Curții de Apel, inclusiv adaosul prevăzut de legislație,

pentru deținerea titlului de doctor în științe, în dependență de modificarea generală a

salariului judecătorului și modificarea salariului mediu pe economie, încasarea

cheltuielilor pentru serviciile juridice în mărime de 5000 de lei.

Prin hotărârea din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea lui Sergiu Arnăut împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Chișinău, oficiul Râșcani

nr.92/2019/48594 din 4 decembrie 2019, anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr.A-126/20 din 5 februarie 2020, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale

să emită o decizie privind efectuarea, începând cu data de 17 decembrie 2015, a

recalculării și de a-i achita diferența pensiei lui Sergiu Arnăut în mărime de 80%, din

salariul lunar al judecătorului Curții de Apel, inclusiv adaosul prevăzut de legislație

pentru deținerea titlului de doctor în științe, în dependență de modificarea generală a

salariului judecătorilor și modificarea salariului mediu pe economie, încasarea

cheltuielilor pentru serviciile juridice în mărime de 5000 lei, a fost respinsă.

3

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 04 februarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, prin intermediul poștei electronice, la data de 08 februarie

2021, Sergiu Arnăut, reprezentat de avocatul Nina Garștea, a contestat-o cu apel,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care să fie admisă acțiunea înaintată de Sergiu Arnăut (f.d.62-64).

Hotărârea motivată din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

prin intermediul poștei electronice, a fost notificată avocatului Nina Garștea, care îi

reprezintă interesele apelantului Sergiu Arnăut, la data de 29 martie 2021, fapt ce se

confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele cauzei (f.d.72).

La data de 29 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, Sergiu Arnăut,

reprezentat de avocatul Nina Garștea a depus motivarea apelului (f.d.76-83).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul lui

Sergiu Arnăut împotriva hotărârii din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani.

Prin decizia din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată hotărârea

din 4 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, și a fost emisă o nouă

decizie, prin care acțiunea lui Sergiu Arnăut a fost admisă parțial. Au fost anulate decizia

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Chișinău, oficiul Râșcani nr.92/2019/48594 din

04 decembrie 2019 și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.A-126/20 din

05 februarie 2020. Casa Națională de Asigurări Sociale a fost obligată să-i recalculeze și

să-i achite lui Sergiu Arnăut pensia în mărime de 80 % din salariul lunar al judecătorului

Curții de Apel Chișinău, având în vedere și modificarea generală a salariului

judecătorului. Pretenția lui Sergiu Arnăut privind obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a-i recalcula și achita pensia, ținând cont de adaosul pentru deținerea titlului

de doctor în științe, s-a declarat inadmisibilă. S-a încasat din contul Casei Naționale de

Asigurări Sociale în beneficiul lui Sergiu Arnăut cheltuielile de judecată în mărime de

2500 de lei. În rest, pretențiile privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică, în

partea ce exced suma adjudecată, au fost respinse.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a menționat că, la 04 aprilie 2014

a fost adoptată Legea nr. 60 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, în

vigoare de la 16 mai 2014, prin care a fost modificată și completată Legea nr. 544-XIII

din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Făcînd referire la art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului, articolul III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, hotărârea nr. 9 din 30 martie 2004

pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. I pct. 22 și art. II-V din Legea

nr. 358-XV din 31 iulie 2003 pentru modificarea și completarea unor acte legislative,

Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000, art. 28 alin. (l) din Legea nr.

317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională, art. 54 alin. (1) din

Constituția Republicii Moldova, instanța de apel a menționat că, dreptul social cu privire

la beneficierea de pensie pentru vechime în muncă, inclusiv și recalcularea acesteia, a

fost dobândit de către Sergiu Arnăut anterior modificărilor din 04 aprilie 2014, în vigoare

din data de 16 mai 2014, operate la art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului.

În acest context, instanța de apel a relevat că, dreptul constituit în baza unor legi

anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă

4

nu poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea,

prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

De asemenea, instanța de apel a invocat că, Curtea Constituțională, prin Hotărârea

nr. 4 din 27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile

care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

procuraturii, funcționarilor publici, a menționat că, la adoptarea unor legi noi și altor acte

juridice este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului,

consfințit în lege. Stipulările legii privind stabilirea unor garanții materiale ale

independenței procurorilor, judecătorilor trebuie să corespundă înaltului statut de

persoane cu demnitate publică. Mai mult, dreptul cetățeanului la asigurarea cu pensie se

află în dependență directă de caracterul activității social-utile prestate. Pensiile pentru

vechime în muncă ale judecătorilor, procurorilor au fost obținute prin munca prestată de

aceștia, prin exercitarea unor funcții speciale, de importanță majoră pentru societate.

Astfel, statutul juridic al unor categorii de persoane este determinat de nivelul

juridico-organizatoric al organelor în care aceștia activează, de caracterul și

complexitatea activității prestate, de responsabilitățile și exigențele de calificare pe care

această activitate le implică. Garanțiile sociale și retribuția acestor funcționari determină

faptul că statutul lor juridic să se distingă de statutul altor categorii de funcționari. De aici

și necesitatea instituirii unui nivel sporit de asigurare materială și socială. Instituirea

pensiei speciale (de funcție) pentru judecători, nu reprezintă un privilegiu, aceasta fiind

justificată în mod obiectiv ca o compensație parțială a inconveniențelor ce rezultă din

rigorile statutului special.

În afară de aceasta, făcînd referire la Hotărârile Curții Constituționale nr. 25 din

27 iulie 2017 și nr. 27 din 20 decembrie 2011, instanța de apel a menționat că, pentru

perioada 17 decembrie 2015 și până în prezent, Casa Națională de Asigurări Sociale

neîntemeiat și incorect i-a stabilit și i-a achitat pensia lui Sergiu Arnăut.

Instanța de apel a relevat că, principiul de bază consfințit de Curtea Constituțională

în hotărârile sale adoptate la acest subiect este că, diminuarea cuantumului pensiei

calculate, precum și restricțiile la plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut

de lege, contravin Constituției Republicii Moldova, principiilor fundamentale despre

independența organelor judiciare, consfințite în rezoluțiile Adunării Generale a

Organizației Națiunilor Unite nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și nr. 146 din 13 decembrie

1985, precum și Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, potrivit căreia

cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie, cât de apropiat posibil de nivelul ultimei

sale remunerări.

Invocînd prevederile art. 4 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, instanța de

apel a menționat că, toate modificările operate ulterior în actele legislative, care

reglementează modul de calculare a pensiilor au efect doar pentru persoanele, care vor

beneficia de pensii după punerea în aplicare a modificărilor respective, aceste modificări

neavând efect retroactiv, potrivit regulilor generale de acțiune a legii în timp.

Instanța de apel a conchis că, decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Chișinău, oficiul Râșcani nr.92/2019/48594 din 04 decembrie 2019 și decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.A-126/20 din 05 februarie 2020, sunt ilegale și vin în

contradicție cu constatările expuse supra, urmând a fi anulate, cu obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să emită o decizie privind efectuarea, începând cu data de

17 decembrie 2015, a recalculării și achitării diferenței pensiei lui Sergiu Arnăut, în

mărime de 80%, din salariul lunar al judecătorului Curții de Apel, în dependență de

5

modificarea generală a salariului judecătorilor și modificarea salariului mediu pe

economie.

Cu referire la cheltuielile suportate de apelantul Sergiu Arnăut pentru achitarea

serviciilor avocatului, instanța de apel a considerat că suma de 2500 de lei, este una reală,

necesară și rezonabilă, iar pretențiile ce exced suma adjudecată urmează a fi respinse.

La data de 08 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău (f.d.132-133).

Ulterior, la data de 08 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa

Națională de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului (f.d.135-139).

În susținerea recursului recurenta a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că, au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Făcînd referire la art.32 din Legea 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, recurenta a invocat că instanța de apel a ignorat prevederile legale

menționate, argumentând în acest sens că reglementările art. III al Legii nr. 60 din

04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, se referă doar la

judecătorii pensionați după intrarea în vigoare a actului legislativ în cauză și nicidecum

nu se aplică judecătorilor pensionați și care continuă să activeze până la intrarea în

vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative.

Recurenta a reiterat că instanța de apel eronat a interpretat norma de drept

menționată. Or, la art. III al Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014, pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, legislatorul a indicat cu precizie și fară echivoc la care

judecători s-a referit și anume, la judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar

continuă să activeze în funcția de judecător și nicidecum la judecătorii, care se vor

pensiona pe viitor.

Recurenta a constatat că intimatul Sergiu Artnăut, devenind pensionar la data de

xxxx, a beneficiat de recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului

judecătorului în exercițiu în anul 2014, deoarece legea prevedea această recalculare. Iar,

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, legea nu mai prevede recalcularea pensiei judecătorului

în exercițiul funcției.

Recurenta a invocat că astfel, relațiile beneficiarului de pensie în raport cu Casa

Națională de Asigurări Sociale, cad sub guvernarea legii noi, deoarece sunt relații în curs

de realizare și urmează să fie guvernate de legile în vigoare la momentul realizării.

De asemenea, recurenta a specificat, că dreptul la recalcularea pensiei nu poate fi

asimilat dreptului la pensie și declarat ca fiind imprescriptibil, asemănător dreptului de

proprietate în sensul art. 1 Protocol 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Or,

dreptul de a stabili cuantumul pensiei și formula de calcul a acesteia este prerogativa

statului, în dependență de evoluția statului, societății, situația economică, necesitățile

populației, statul neavând dreptul de a lipsi de pensie cetățenii săi, statul neavând dreptul

de a micșora cuantumul pensiei pentru a nu înrăutăți starea materială a cetățeanului

pensionar, dar totodată, statul are dreptul de a stabili regulile (legile) în dependență de

modificările în societate și necesitățile populației pentru situațiile în curs de realizare, iar

6

achitarea pensiei face parte din aceste situații. Iar, pensionarii urmează să se supună

legilor în vigoare la momentul achitării pensiei.

Recurenta a relevat că deoarece intimatul Sergiu Arnăut continuă să activeze în

funcția de judecător, pensia acestua nu se supune recalculării.

La data de 21 februarie 2022 în adresa intimatului Sergiu Arnăut și avocatului

acestuia Nina Garștea, a fost expediată copia recursului depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d.142).

Deși intimatul Sergiu Arnăut și avocatul său Nina Garștea au recepționat recursul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale la data de 24 februarie 2022, fapt ce se

confirmă prin avizele de recepție nr. DS8006374414AS și nr. DS8006374415AS, aceștia

nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe, în care să-și

expună opinia asupra recursului menționat(f.d.143-144).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 10 noiembrie 2021

(f.d. 114- 115-126).

La data de 08 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău (f.d.132-133).

Decizia motivată din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

recurentei la data de 10 ianuarie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție

nr. DS8005914601AS, anexat la materialele cauzei (f.d.131).

La data de 08 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus motivarea recursului (f.d.135-139).

Astfel, recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din

analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

7

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a

trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale.

8

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii

Nicolae Craiu

Nina Vascan

9