3ra-394/22 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- examinarea admisibilitatii cererii de recurs
3ra-394/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 3ra-394/22
2-19151252-01-3ra-13042022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Sîrbu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Bostan, V.Negru, Gr. Dașchevici)
Î N C H E I E R E
18 mai 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Nicolae Craiu
Nina Vascan
examinând admisibilitatea recursului depus de Aureliu Suhan, reprezentat de
avocatul Liliana Bînzari, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în
judecată depusă de Aureliu Suhan împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu
privire la obligarea recalculării pensiei,
împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul depus de Aureliu Suhan împotriva hotărârii din 08 iulie 2020 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
c o n s t a t ă:
La data de 18 septembrie 2019 Aureliu Suhan a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea recalculării
pensiei.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la data de 26 iulie 2019 a depus către
Casa Națională de Asigurări Sociale o petiție, prin care a solicitat recalcularea pensiei
stabilite prin încheierea de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă din 09 decembrie
2016, reieșind din salariul mediu obținut pentru perioada iulie 2018 - iunie 2019,
începând cu data de 01 august 2019; stabilirea adaosului în mărime a câte 3% din sumele
respective pentru fiecare an complet de vechime în serviciu peste vechimea stabilită,
pentru perioadele: 28 noiembrie 2016 - 28 noiembrie 2017 și 28 noiembrie 2017-
28 noienbrie 2018.
Reclamantul a relevat că, prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale din
19 august 2019 i s-a refuzat în admiterea cerințelor invocate în petiție pe motiv că,
dreptul la pensie apare o singură dată după eliberarea din serviciu, cu dreptul de a fi
recalculată în condițiile legii, însă, Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu
pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, nu prevede
stabilirea repetată a dreptului la pensie după o eventuală reangajare în serviciul militar.
Reclamantul a menționat că nu a depus cerere prealabilă, deoarece aceasta nu este o
procedură obligatorie. Or, Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a
1
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nu prevede soluționarea
litigiilor prin procedura prealabilă. În acest context, reclamantul a invocat că neîntemeiat
i s-a refuzat în admiterea cerințelor din petiția adresată Casei Naționale de Asigurări
Sociale.
De asemenea, reclamantul a menționat că, prin ordinul Ministerului Justiției nr.1063
din 24 noiembrie 2016 „Cu privire la demisie”, a demisionat din funcția de director
interimar al Departamentului Instituțiilor Penitenciare în rezervă, în legătură cu atingerea
vechimii în serviciu.
Astfel, prin încheierea de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă din
09 decembrie 2016, începând cu data de 25 noiembrie 2016, i-a fost stabilită pensia
pentru vechime în muncă în mărime de xxxxx de lei.
Iar, la data de 28 noiembrie 2016, în temeiul ordinului Ministerului Justiției nr.1073
„Cu privire la numirea în funcție”, începînd cu data de 28 noiembrie 2016, a fost numit
în funcția de director interimar al Departamentului Instituțiilor Penitenciare. Prin același
ordin i-a fost confirmat gradul special „locotenent - colonel de justiție”, grad deținut și
anterior.
Reclamantul a mai menționat că, la data de 15 mai 2018, în temeiul ordinului
Ministerului Justiției nr.335 „Cu privire la încetarea raporturilor de serviciu în cadrul
sistemului penitenciar”, începînd cu data de 15 mai 2018 a fost concediat, în legătură cu
transferul din funcția de director interimar al Departamentului Instituțiilor Penitenciare.
La data de 15 mai 2018, în temeiul ordinului Ministerului Justiției nr. 340 „Cu privire la
numirea în funcție”, începînd cu data de 16 mai 2018, a fost numit în funcția de director
interimar al Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu acordarea gradului special de
comisar-șef de justiție, echivalent cu gradul special deținut în cadrul sistemului
penitenciar. La data de 15 noiembrie 2018, în temeiul ordinului Ministerului Justiției
nr.582 „Cu privire la încetarea raporturilor de serviciu în cadrul sistemului administrației
penitenciare” a fost eliberat din funcția de director interimar al Administrației Naționale a
Penitenciarelor, în legătură cu transferul în serviciul Centrului Național Anticorupție. La
data de 19 noiembrie 2018, în temeiul ordinului nr.405ps „Cu privire la angajarea în
serviciul Centrului”, începînd cu data de 19 noiembrie 2018, a fost angajat pe bază de
contract individual de muncă în serviciul Centrului Național Anticorupție, prin transfer,
din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor al Ministerului Justiției în funcție
de șef al Direcției Generale Combaterea Corupției. La data de 04 iulie 2019, a demisionat
din serviciul Centrului Național Anticorupție în temeiul ordinului nr. 154ps „Cu privire la
eliberarea din serviciul Centrului”.
În afară de aceasta, reclamantul a menționat că pensia pentru vechime în muncă i-a
fost stabilită după data de xxxxx.
Reclamantul a invocat că, începând cu data de 28 noiembrie 2016, până la data de
04 iulie 2019, a activat în sistemul instituțiilor penitenciare și în serviciul Centrului
Național Anticorupție, deținând funcții de conducere. Astfel, veniturile pe care le-a
obținut pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu în perioada 28 noiembrie 2016 –
04 iulie 2019, constituie un temei, pentru a solicita recalcularea pensiei, stabilite prin
încheierea de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă din 09 decembrie 2016, precum
și stabilirea la pensie a adaosului în mărime a câte 3% din sumele soldei, pentru fiecare
an complet de vechime în serviciu peste vechimea stabilită, pentru perioadele:
28 noiembrie 2016 - 28 noiembrie 2017 și 28 noiembrie 2017 - 28 noiembrie 2018.
2
La fel, reclamantul a menționat că, funcțiile pe care le-a deținut în cadrul sistemului
administrației penitenciare, dar și în cadrul Centrului Național Anticorupție se regăsesc în
categoria beneficiarilor, care au dreptul la recalcularea pensiei stabilite prin prisma
prevederilor art. 61 alin. (1) al Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii
a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri.
Reclamantul a solicitat obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a emite o
decizie prin care, începând cu data de 01 august 2019, să-i fie recalculată pensia, care i-a
fost stabilită prin încheierea de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă din
09 decembrie 2016, reeșind din salariul mediu obținut pentru perioada iulie 2018 - iunie
2019 și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a emite o decizie, prin care să-
i fie stabilit la pensie adaosul în mărime a cîte 3% din sumele soldei pentru fiecare an
complet de vechime în serviciu peste vechimea stabilită, pentru perioadele: 28 noiembrie
2016-28 noiembrie 2017 și 28 noiembrie 2017- 28 noiembrie 2018.
Prin hotărârea din 08 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani cererea de
chemare în judecată depusă de Aureliu Suhan împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită o decizie
prin care, începând cu data de 01 august 2019, să-i fie recalculată pensia, care i-a fost
stabilită prin încheierea de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă din 09 decembrie
2016, reieșind din salariul mediu obținut pentru perioada iulie 2018 - iunie 2019 și
obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită o decizie, prin care să-i fie
stabilit la pensie adaosul în mărime a câte 3% din sumele soldei pentru fiecare an
complet de vechime în serviciu peste vechimea stabilită, pentru perioadele: 28 noiembrie
2016 – 28 noiembrie 2017 și 28 noiembrie 2017 – 28 noiembrie 2018, a fost respinsă
ca neîntemeiată (f.d. 59; 62-72).
Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 08 iulie 2020 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani, la data de 22 iulie 2020, Aureliu Suhan, reprezentat de
avocatul Liliana Bînzari, a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea
hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii
(f.d.61).
Hotărârea motivată din 08 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost
notificată reprezentantului apelantului Aureliu Suhan, avocatului Liliana Bînzari la data
de 09 septembrie 2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție
nr. DS 8000014166AS, anexat la materialele cauzei (f.d.74).
La data de 06 octombrie 2020 Aureliu Suhan, reprezentat de avocatul Liliana
Bînzari, a depus motivarea apelului (f.d.79-81).
Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul lui
Aureliu Suhan împotriva hotărârii din 08 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani.
Prin decizia din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul
depus de Aureliu Suhan, fiind menținută hotărârea din 08 iulie 2020 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 198; 199-209).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a invocat că, în conformitate cu
art. 48 potrivit al Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor
și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din
cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, începând cu data de 01 ianuarie 2017,
pensiile militarilor în termen, ale militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, ale
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și
3
sistemului penitenciar, ale ofițerilor de protecție și colaboratorilor organelor securității
statului, Centrului Național Anticorupție și ale membrilor familiilor acestora se stabilesc
de Casa Națională de Asigurări Sociale, în modul stabilit de Guvern, în redacția Legii
nr. 282 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea Legii asigurării cu pensii a militarilor
și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne
nr.1544-XII din 23 iunie 1993, în vigoare de la data de 01 ianuarie 2017. Iar, conform
art. 2 alin. (1) și (2) al Legii nominalizate, militarilor, persoanelor din corpul de comandă
și din trupele organelor afacerilor interne, precum și funcționarilor publici cu statut
special din sistemul administrației penitenciare, care au dreptul la pensie, li se stabilește
pensie după eliberare din serviciu. Persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de
comandă, cu excepția celui inferior, al organelor afacerilor interne, cărora li s-a prelungit
peste limita de vârstă, stabilită de legislație, termenul de aflare în serviciu militar prin
contract, sau în serviciu în organele afacerilor interne, și care au dreptul la pensie în
conformitate cu art.13 lit.a) din prezenta Lege, li se acordă, de la data emiterii ordinului
privind prelungirea termenului de aflare în serviciu, pensie în mărime de 50 procente din
suma pensiei cuvenite.
Astfel, instanța de apel a relevat că, normele de drept menționate supra, stabilesc
expres momentul apariției dreptului la pensie a militarilor și a persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne.
Făcând referire la art. 61 alin. (1) și (2) al Legii nominalizate, instanța de apel a
relevat că, recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură cu
punerea în aplicare a prezentei legi, se efectuează în temeiul documentelor aflate la
momentul recalculării în organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior
acte suplimentare, ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua
pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor
suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi. Pensiile
stabilite persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă, cu excepția celui
inferior, al organelor afacerilor interne, cărora li s-a prelungit peste limita de vârstă,
stabilită de legislație, termenul de aflare în serviciu militar prin contract sau în serviciu în
organele afacerilor interne, urmează a fi recalculate după trecerea lor în rezervă sau în
retragere.
Astfel, instanța de apel a menționat că, din sensul juridic al normei art. 61 din Legea
nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din
corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului
General de Carabinieri rezultă cert și expres trei situații în care pensia pentru vechimea în
serviciu stabilită anterior urmează a fi recalculată, și anume: existența documentelor
aflate la organele de pensionare la momentul recalculării pensiei; prezentarea ulterioară a
actelor suplimentare, ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei până la
stabilirea pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă, dar
cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de
data punerii în aplicare a prezentei legi; recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care
persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă, cu excepția celui inferior al
organelor afacerilor interne, precum și funcționarii publici cu statut special din sistemul
administrației penitenciare, li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în
serviciul prin contract.
4
În acest context, instanța de apel a conchis că, apelantul Aureliu Suhan nu întrunește
niciunul din aceste temeiuri/condiții. Or, art.61 din Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993
asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, nu
prevede în niciun fel faptul că, militarii, persoanele din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne au dreptul la recalcularea pensiei în cazul, în care au fost
reîncadrați în funcție și au mai obținut o oarecare vechime în muncă. Iar, eliberarea
apelantului Aureliu Suhan din serviciu, cu ulterioara reangajare în funcție și achitarea
salariului, nu se încadrează în prevederile art.61 alin.(2) din Legea nr.1544-XII din 23
iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din
trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri.
Or, dreptul la pensie apare o singură dată.
În asemenea circumstanțe, instanța de apel a considerat întemeiate argumentele
intimatei Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că, situația apelantului Aureliu
Suhan nu este incidentală art. 61 din Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu
pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, deoarece această
Lege nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru vechime în muncă după
reangajare. Reieșind din prevederile legale menționate, dreptul la pensie apare o singură
dată după eliberarea din serviciu, cu dreptul de a fi recalculată în condițiile legii. Iar,
Legea nominalizată nu prevede dreptul la recalcularea pensiei după o eventuală
reangajare în serviciu și după eliberarea din serviciu. Or, la caz, de fapt, apelantul Aureliu
Suhan a solicitat stabilirea unei noi pensii din salariul (solda) obținut în ultimele 12 luni
de la eliberarea din serviciu: iulie 2018 - iunie 2019, în temeiul certificatului despre
întreținerea bănească nr.9 din 05 iulie 2019, eliberat de către Administrația Națională a
Penitenciarelor și certificatul fără număr și fără dată, eliberat de Centrul Național
Anticorupție.
Instanța de apel a menționat că din materialele cauzei rezultă cert că, apelantul
Aureliu Suhan este deja beneficiar de pensie, începând cu data de xxxxx. Or, Legea
nr.1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul
de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului
General de Carabinieri nu admite o stabilire repetată a pensiei, sau recalcularea acesteia,
solicitată de apelantul Aureliu Suhan.
Mai mult, instanța de apel a relevat că, la prezentarea certificatelor de salariu pentru
perioada iulie 2018 - iunie 2019, apelantul Aureliu Suhan de fapt a solicitat să i se
includă în calculul pensiei suma salariului obținut după stabilirea inițială a acesteia, ceea
ce contravine legislației în vigoare.
Astfel, instanța de apel a conchis că, deoarece apelantul Aureliu Suhan este deja
beneficiar de pensie pentru vechime în muncă, stabilită în temeiul Legii nr. 1544-XII
din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General
de Carabinieri, temei de drept pentru stabilirea din nou a pensiei, reieșind din media
lunară din ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din 04 iulie 2019, nu
există. Or, din sensul Legii menționate, nu se deduce în niciun fel că militarii, persoanele
din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, au dreptul la stabilirea
din nou a pensiei, când au fost reîncadrați în funcție și au mai obținut o oarecare vechime
în muncă.
5
La data de 11 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Aureliu Suhan,
reprezentat de avocatul Liliana Bînzari, a depus recurs împotriva deciziei din
09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.213-214).
Ulterior, la data de 31 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, Aureliu
Suhan, reprezentat de avocatul Liliana Bînzari, a depus motivarea recursului (f.d.223-
227).
În susținerea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că, au fost încălcate și aplicate eronat
normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate
circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.
Recurentul a menționat motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare
în judecată și în cererea de apel.
Suplimentar, recurentul a făcut referire la art.61 alin.(1) din Legea nr. 1544-XII din
23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de
Carabinieri, dar și la art. 33 alin.(1) lit.c) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998
privind sistemul public de pensii, și a menționat că acestea stabilesc dreptul tuturor
beneficiarilor de pensii de a li se recalcula pensia, dacă continuă să muncească după ce
li s-a stabilit pensia pentru limită de vârstă.
În afară de aceasta, recurentul a invocat că, în speța dedusă judecății este irelevantă
decizia din 28 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție, cauza nr.3ra-10/20, la care a
făcut trimitere instanța de fond. Or, beneficiarul de pensiei pe acel caz nu a solicitat
recalcularea pensiei, ci stabilirea unei noi pensii. Iar, argumentul precum că are loc
revirimentul practicii judiciare în acest sens, este contradictoriu cu prevederile
art.4 alin.(4) din Codul civil, potrivit căruia la interpretarea și aplicarea legislației civile
se ține cont de nevoia de a promova aplicarea uniformă a dispozițiilor legale, buna
credință, precum și certitudinea juridică.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și a
deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie obligată Casa
Națională de Asigurări Sociale de a emite o decizie prin care, începînd cu data de
01 august 2019, să-i fie recalculată pensia ce i-a fost stabilită prin încheierea de stabilire a
pensiei pentru vechime în muncă din 09 decembrie 2016, reeșind din salariul mediu
obținut pentru perioada iulie 2018 - iunie 2019 și obligarea Casei Naționale de Asigurări
Sociale să emită o decizie, prin care să-i fie stabilit la pensie adaosul în mărime a câte 3%
din sumele soldei pentru fiecare an complet de vechime în serviciu peste vechimea
stabilită, adică pentru perioadele: 28 noiembrie 2016-28 noiembrie 2017 și 28 noiembrie
2017- 28 noiembrie 2018.
La data de 15 aprilie 2022 în adresa intimatei Casei Naționale de Asigurări Sociale
a fost expediată copia recursului depus de Aureliu Suhan, cu înștiințarea despre
posibilitatea depunerii referinței (f.d.231).
Prin referința depusă la data de 21 aprilie 2022 Casa Națională de Asigurări Sociale
a solicitat respingerea recursului depus de Aureliu Suhan, cu menținerea deciziei din
09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 236).
În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca
instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în
termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește
un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen
6
de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu
cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 09 noiembrie 2021
(f.d. 198; 199-209).
La data de 11 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Aureliu Suhan,
reprezentat de avocatul Liliana Bînzari, a depus recurs împotriva deciziei din
09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.213-214).
Decizia motivată din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată
recurentului Aureliu Suhan, dar și reprezentantului acestuia, avocatului Lilianei Bînzari
la data de 09 martie 2022, fapt confirmat prin avizele de recepție, anexate la materialele
cauzei (f.d. 215, 219).
La data de 31 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, Aureliu Suhan,
reprezentat de avocatul Liliana Bînzari, a depus motivarea recursului (f.d.223-227).
Astfel, recursul depus de către Aureliu Suhan, reprezentat de avocatul Liliana
Bînzari împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, este în
termen.
Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Aureliu Suhan, reprezentat de
avocatul Liliana Bînzari, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din
următoarele motive.
În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se
declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,
recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din
analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în
special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din
examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument
rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ
și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul
administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
7
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special
în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a
trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la
instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,
pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de
apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,
pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și
de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de
Aureliu Suhan, reprezentat de avocatul Liliana Bînzari.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul depus de Aureliu Suhan, reprezentat de avocatul Liliana Bînzari, se declară
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii
Nicolae Craiu
Nina Vascan
8