3ra-205/22 — constatarea actelor administrative, obligarea restabilirii drepturilor lezate si constatarea inexistentei obligatiilor fiscale

3ra-205/22 — constatarea actelor administrative, obligarea restabilirii drepturilor lezate si constatarea inexistentei obligatiilor fiscale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-205/22

2-20034190-01-3ra-23022022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (G. Ciobanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Nina Vascan

examinând recursurile depuse de Societatea cu Răspundere Limitată „La

Crema”, reprezentată de avocatul Vitalie Caldîba și Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „La Crema” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat privind contestarea actelor administrative, obligarea

restabilirii drepturilor lezate și constatarea inexistenței obligațiilor fiscale restante,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile depuse de către Societatea cu Răspundere Limitată „La

Crema” și Serviciul Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 13 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 09 martie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată „La Crema” (în

continuare SRL „La Crema”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Fiscal de Stat privind contestarea actelor administrative, obligarea

restabilirii drepturilor lezate și constatarea inexistenței obligațiilor fiscale restante.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a relatat că, la data de

02 septembrie 2019, prin decizia privind inițierea controlului fiscal nr. DICF-

59799/02, Direcția control și constatare infracțiuni a Serviciului Fiscal de Stat a

inițiat controlul fiscal la contribuabilul SRL „La Crema” prin metoda verificării

totale, control care, reieșind din conținutul deciziei enunțate, urma să fie efectuat la

fața locului în perioada 03 septembrie 2019 - 30 septembrie 2019.

1

Reclamanta a susținut că, contrar dispozițiilor art. 1291, 132, 136 din Codul

fiscal funcționarii fiscali, nu au informat-o despre inițierea controlului fiscal, precum

și despre drepturile și obligațiile sale în cadrul acestui control, fapt confirmat prin

lipsa semnăturilor corespunzătoare ale reprezentanților împuterniciți ai

contribuabilului, astfel, circumstanțe ce atestă ilegalitatea procedurii de inițiere și

desfășurare a controlului fiscal.

Subsecvent, SRL „La Crema” a notat că, deși conform deciziei nr. DICF-

59799/02 din 02 septembrie 2019, tipul controlului fiscal era la fața locului, acesta

a fost efectuat de funcționarii fiscali în incinta Serviciului Fiscal de Stat, fapt care în

lipsa unei decizii scrise a conducerii Serviciului Fiscal de Stat, reconfirmă

ilegalitatea procedurii de inițiere și desfășurare a controlului fiscal și generează după

sine nulitatea tuturor acțiunilor și actelor contestate.

În context, reclamanta a enunțat că efectuarea controlului fiscal în incinta

Serviciului Fiscal de Stat, impunea funcționarilor fiscali obligația de a respecta

procedura obligatorie de citare a contribuabilului. În afară de aceasta, controlul fiscal

la fața locului a fost inițiat în lipsa unei decizii scrise a conducătorului Serviciului

Fiscal de Stat. Or, conform deciziei Serviciului Fiscal de Stat din 02 septembrie

2019, controlul fiscal a fost inițiat în baza unui act oficial, care nu a fost semnat

olograf de către directorul Serviciului Fiscal de Stat.

Reclamanta a menționat că, efectuând controlul fiscal în incinta Serviciului

Fiscal de Stat, funcționarii fiscali, nu au ridicat de la contribuabil documentele,

mașinile de casă și de control, în scopul verificării respectării legislației fiscale, fapt

confirmat prin lipsa întocmirii și semnării proceselor-verbale respective, deși,

legiuitorul a obligat funcționarii fiscali să verifice toate actele și operațiunile de

determinare a obiectelor (bazei) impozabile și de stingere a obligațiilor fiscale în

perioada de după ultimul control fiscal. De asemenea, funcționarii fiscali au supus

controlului activitatea SRL „La Crema” pe o perioadă ce depășește termenele de

prescripție pentru determinarea obligației fiscale.

Reclamanta a adăugat că, decizia privind inițierea controlului fiscal a fost emisă

la data de 02 septembrie 2019, în perioada când era în vigoare interdicția impusă de

legiuitor cu privire la efectuarea controalelor fiscale pentru perioadele de până la

data de 01 ianuarie 2018. Respectiv, activitatea contribuabilului SRL „La Crema”

putea fi supusă controlului fiscal doar pentru perioada cuprinsă între 01 ianuarie

2018 - 31 iulie 2019, dar nu 01 ianuarie 2015 – 31 iulie 2019, după cum ilegal s-a

indicat în decizia contestată privind inițierea controlului fiscal nr. DICF-59799/02

din 02 septembrie 2019.

SRL „La Crema” a susținut că controlul fiscal a început la data de

03 septembrie 2019, adică până la data de 06 septembrie 2019, când a intrat în

vigoare Legea nr. 122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative,

care prevedea modificări în baza cărora, funcționarii fiscali și-au extins neîntemeiat

perioada supusă controlului fiscal, incluzând și perioadele 01 ianuarie 2015 –

31 decembrie 2017.

La fel, în susținerea cererii de chemare în judecată, reclamanta a făcut referire

la nota explicativă nr. 304 din 16 octombrie 2019 a Comisiei Economie, Buget și

Finanțe a Parlamentului Republicii Moldova, potrivit căreia organele de drept nu

2

sunt în drept să modifice ordinea controalelor planificate după înregistrarea și

publicarea planului controalelor și/sau să efectueze controale planificate în cazul în

care acestea nu au fost incluse în plan. Iar, controalele fiscale inițiate de către

Serviciul Fiscal de Stat de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 122 din 16 august

2019 pentru modificarea unor acte legislative, urmează a fi finalizate conform

planului și deciziei de inițiere a controlului, iar în cazul în care contribuabilul

corespunde criteriilor de risc privind efectuarea controlului fiscal și pentru alte

perioade fiscale anterioare datei de 01 ianuarie 2019, Serviciul Fiscal de Stat

urmează să respecte procedurile stabilite în Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

În opinia reclamantei, la caz, ilegal și neîntemeiat a fost aplicată estimarea

obligațiilor fiscale a contribuabilului prin metode și din surse indirecte, deoarece

după cum rezultă din conținutul actelor din 08 noiembrie 2019, în cadrul controlului

fiscal nu s-a constatat faptul încălcării de către SRL „La Crema” a prevederilor art.

8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal sau neprezentării de către reprezentanții contribuabilului

a documentelor de evidență și/sau a dărilor de seamă fiscale.

Reclamanta SRL „La Crema” și-a exprimat dezacordul cu rezultatele

controlului total, redate în actele de control fiscal nr. 5-694411, 3-573708, 3-573709,

3-573710, 3-579556, 3-579557, 3-579558 și 3-579559 din 08 noiembrie 2019,

decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 71 din 26 decembrie 2019 privind suspendarea

cazului și efectuarea unui control fiscal repetat, precum și cu decizia Serviciului

Fiscal de Stat nr. 41 din 13 februarie 2020 pe marginea contestației împotriva

deciziei nr.71 din 26 decembrie 2019.

La acest capitol, reclamanta a menționat că din momentul inițierii controlului

fiscal nu a fost de acord cu procedura și rezultatele controlului efectuat, toate

punctele de discrepanță fiind expuse verbal în cadrul acțiunilor de control, în cadrul

ședinței de examinare a rezultatelor controlului, precum și în scris în suplimentele la

contestațiile din 26 noiembrie 2019 și 02 decembrie 2019.

Reclamanta SRL „La Crema” a precizat că inițial perioada de control a fost

01 ianuarie 2018 – 31 iulie 2019, însă, ulterior perioada de control a fost extinsă

începând cu 01 ianuarie 2015 până la 31 iulie 2019. Astfel, la 20 septembrie 2019,

reprezentanții Serviciului Fiscal de Stat s-au prezentat la reclamantă cu aceeași

decizie de inițiere a controlului nr. DICF-59799/02 din 02 septembrie 2019, doar că

deja fiind indicată perioada de control extinsă.

SRL „La Crema” a menționat că nu a prezentat sau depus anumite solicitări sau

informații adăugătoare, care necesitau examinări suplimentare. Însă, prin decizia

Serviciului Fiscal de Stat nr. 71 din 26 decembrie 2019 s-a suspendat cazul și

efectuarea controlului repetat.

Cu referire la creșterea venitului ca rezultat al comercializării produselor de

patiserie în adresa SRL „Pegas”, reclamanta a precizat că acest fapt poate fi verificat

din oficiul fiscal, analizând livrările declarate și facturile emise în adresa SRL

„Pegas” înregistrate în programul fiscal, fără ieșirea la companie, mai ales cu

inițierea controlului repetat.

Iar, referitor la creșterea nivelului vânzărilor, SRL „La Crema” a remarcat că,

acestea au avut loc ca rezultat al politicii de stimulare și dezvoltare a domeniului

3

HORECA, din cadrul programului guvernamental, prin care s-a micșorat cota TVA

din 20% în 10% începând cu luna octombrie 2018, care treptat a influențat majorarea

livrărilor din luna respectivă.

Reclamanta a enunțat că la 09 ianuarie 2020 a depus contestație împotriva

actelor de control fiscal prin metoda verificării totale și a deciziei nr. 71 din

26 decembrie 2019, însă, deja la data de 03 ianuarie 2020 contabilului-șef al

companiei i-a fost înmânată înștiințarea privind inițierea controlului fiscal

nr. 26-23/1-08-17823 din 31 decembrie 2019, pentru perioada 01 ianuarie

2015 – 31 iulie 2019, care urma să fie executat în perioada 13 ianuarie 2020 –

24 ianuarie 2020.

Referitor la rezultatele examinării contestației depuse la Serviciul Fiscal de Stat

la data de 09 ianuarie 2020 SRL „La Crema” a menționat că, conform deciziei nr.

41 din 13 februarie 2020 pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 71 din data

de 26 decembrie 2019, examinarea cazului a avut loc la 13 februarie 2020. Prin

citația seria V nr. 001525 din 04 februarie 2020, contribuabilul a fost invitat la

ședința de examinare, însă citația respectivă nu a fost recepționată de către

reclamantă la momentul examinării cazului, respectiv ședința a fost convocată în

lipsa reprezentanților săi.

SRL „La Crema” a notat că controlul repetat a fost pornit în baza deciziei de

inițiere a controlului nr. DICF- 75200/26 din 26 februarie 2020, care i-a fost adus la

cunoștință la data de 27 februarie 2020 cu specificarea perioadei supuse controlului

01 ianuarie 2015 – 31 iulie 2019, iar controlul urmează a fi executat de aceleași

persoane care au participat și la control inițial.

În final, SRL „La Crema” a solicitat admiterea acțiunii în contestare, în

realizare și în constatare; anularea în totalitate a actelor administrative individuale

ale organului fiscal, și anume: decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF- 59799/02

din 02 septembrie 2019 cu privire la inițierea controlului fiscal; actele de control

fiscal prin metoda verificării totale ale Serviciului Fiscal de Stat Direcția control și

constatare infracțiuni nr. 5-694411; nr. 3-573708; nr. 3-573709; nr. 3-573710; nr.

3-579556; nr. 3-579557; nr. 3-579558; nr. 3-579559 din 08 noiembrie 2019;

hotărârea și actele de sechestru din 12 noiembrie 2019 cu privire la asigurarea

stingerii obligației fiscale în mărime de 6585067 de lei; decizia Serviciului Fiscal de

Stat nr.71 din 26 decembrie 2019 cu privire la suspendarea cazului și efectuarea unui

control fiscal repetat; decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.41 din 13 februarie 2020

pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 71 din 26 decembrie 2019; decizia

Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF - 75200/26 din 26 februarie 2020 cu privire la

inițierea controlului fiscal și obligarea Serviciului Fiscal de Stat să-i restabilească

drepturile lezate, cu constatarea inexistenței obligațiilor fiscale restante.

Prin hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

admis parțial acțiunea înaintată de SRL „La Crema”. S-a anulat decizia Serviciului

Fiscal de Stat nr. DICF-59799/02 din 02 septembrie 2019 privind inițierea

controlului fiscal la SRL „La Crema”, în partea supunerii și extinderii perioadei

controlului fiscal de la 01 ianuarie 2015 până la 31 decembrie 2017 și obligațiile

fiscale calculate pentru această perioadă. S-a anulat hotărârea Serviciului Fiscal de

Stat nr. 25 din 12 noiembrie 2019 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale

4

în mărime de 6585067 de lei și actele de sechestru din 12 noiembrie 2019 ca măsură

de asigurare a stingerii obligației fiscale, prin care s-au sechestrat bunurile SRL „La

Crema”. S-a anulat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 408 din 05 decembrie 2019

pe marginea contestației împotriva hotărârii nr. 25 cu privire la asigurarea stingerii

obligației fiscale și a actelor de sechestru ca măsură de asigurare a stingerii obligației

fiscale din 12 noiembrie 2019. S-a anulat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 71 din

26 decembrie 2019 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către SRL „La

Crema” prin care s-a decis suspendarea cazului și efectuarea unui control fiscal

repetat și decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 41 din 13 februarie 2020 pe marginea

contestației împotriva deciziei nr. 71 din 26 decembrie 2019. S-au anulat decizia

Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF-75200/26 din 26 februarie 2020 privind inițierea

controlului fiscal repetat la SRL „La Crema” și răspunsul Serviciului Fiscal de Stat

nr. 26-24-11/118/4301 din 13 martie 2020, emis în privința contestațiilor depuse de

SRL „La Crema” la 06 martie 2020. În rest pretențiile s-au respins ca neîntemeiate

(f.d.167, vol. I).

La 19 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Serviciul Fiscal de Stat a

depus apel împotriva hotărârii din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond în partea

în care a fost admisă acțiunea înaintată de SRL „La Crema” cu pronunțarea în această

parte a unei noi decizii de respingere a acțiunii SRL „La Crema” (f.d.171-172 vol.

I).

Iar, la data de 03 august 2021, prin intermediul poștei electronice, Serviciului

Fiscal de Stat i-a fost notificată copia hotărârii motivate a primei instanțe, conform

extrasului din poșta electronică, anexat la materialele dosarului (f.d. 202, 204 vol.

I).

Ulterior, la 03 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice și a oficiului

poștal, Serviciul Fiscal de Stat a prezentat motivarea apelului (f.d. 224-257 vol. I).

Totodată, la data de 03 august 2021, prin intermediul poștei electronice,

reprezentantului SRL „La Crema”, avocatului Vitalie Caldîba i-a fost notificată

copia hotărârii motivate a primei instanțe, conform extrasului din poșta electronică,

anexat la materialele dosarului (f.d. 202 vol. I).

La 06 august 2021, SRL „La Crema”, reprezentată de avocatul Vitalie Caldîba

a depus apel împreună cu motivarea apelului împotriva hotărârii din 13 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii instanței de fond în partea în care a fost respinsă acțiunea înaintată de SRL

„La Crema” cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii SRL „La

Crema” (f.d.205-210 vol. I).

Prin urmare, instanța de apel corect a constatat că apelurile depuse de către

Serviciul Fiscal de Stat și de SRL „La Crema”, reprezentată de avocatul Vitalie

Caldîba, sunt în termen.

Prin decizia din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile depuse de SRL „La Crema” și Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut

hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.13-31, vol.

II).

5

În susținerea soluției emise, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că

hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani este legală și

întemeiată, iar argumentele apelanților invocate în cererile de apel sunt neîntemeiate.

La acest capitol, instanța de apel a constatat că decizia Serviciului Fiscal de Stat

de inițiere a controlului fiscal în privința SRL „La Crema” din 02 septembrie 2019

a fost emisă pentru perioada 01 ianuarie 2015 – 31 iulie 2019 contrar moratoriului

instituit prin Legea nr. 180 din 26 iulie 2018 privind declararea voluntară și

stimularea fiscală. Astfel, autoritatea publică neîntemeiat a extins perioada supusă

controlului fiscal, incluzând și perioada 01 ianuarie 2015 – 31 decembrie 2017.

Cu referire la argumentul Serviciului Fiscal de Stat precum că controlul fiscal

a fost inițiat prin decizia din 02 septembrie 2019, pentru perioada 01 ianuarie 2018,

iar ulterior, la 20 septembrie 2019, perioada de control a fost extinsă începând cu

01 ianuarie 2015 până la 31 iulie 2019, Curtea de Apel Chișinău a notat că, prin

Legea nr. 122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative, au fost

abrogate alineatele (1)–(6) ale articolului 16 din Legea nr. 180 din 26 iulie 2018

privind declararea voluntară și stimularea fiscală. Iar, Legea nominalizată a intrat în

vigoare la data de 06 septembrie 2019, deși controlul fiscal a fost inițiat la data de

03 septembrie 2019.

Referitor la legalitatea hotărârii nr. 25 din 12 noiembrie 2019 cu privire la

asigurarea stingerii obligației fiscale, instanța de apel a susținut concluzia instanței

de fond precum că o dată cu sechestrarea conturilor bancare, SRL „La Crema” a fost

lipsită neîntemeiat de dreptul de a efectua operațiuni economice ce țin de activitatea

nemijlocită a companiei. Astfel, instanța de apel a respins ca nefondate argumentele

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la aplicarea măsurii de asigurare de stingere a

obligației fiscale, derivând din prevederile legale care permit această măsură.

Cu referire la legalitatea deciziei nr. 71 din 26 decembrie 2019 privind

suspendarea cazului și efectuarea unui control fiscal repetat, instanța de apel a reținut

faptul că aceasta a fost emisă în legătură cu necesitatea verificării suplimentare a

circumstanțelor expuse în dezacordul SRL „La Crema”, cu privire la creșterea

venitului ca rezultat al comercializării produselor de patiserie în magazinele SRL

„Pegas”. Respectiv, Curtea de Apel Chișinău a stabilit lipsa unei motivări

corespunzătoare a deciziei de suspendare și efectuarea unui control fiscal repetat din

26 decembrie 2019, or, aceasta urma a fi motivată clar și complet, cu expunerea

argumentelor care justifică emiterea actului administrativ individual.

Cu privire la pretenția SRL „La Crema” de anulare a actelor de control nr.

5-694411 prelungit pe formularul nr. 3-573708, 3-573709, 3-573710, 3-579556,

3-579557, 3-579558, 3-579559 din 08 noiembrie 2019 și a deciziei Serviciului Fiscal

de Stat nr. 41 din 13 februarie 2020, instanța de apel, a enunțat că, actele pregătitoare

sau operațiunile administrative și tehnico-materiale care au stat la baza emiterii

actului administrativ nu pot constitui de sine stătător obiect al acțiunii în

contenciosul administrativ, deoarece nu produc efecte juridice prin ele însele. Astfel,

instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe de respingere a acestui capăt de

cerere este corectă, având în vedere faptul că, actul de control fiscal contestat nu

întrunește caracteristicile unui act administrativ.

6

La fel, instanța de apel a reținut ca fiind justă constatarea instanței de fond

asupra netemeiniciei pretențiilor reclamantei privind obligarea Serviciului Fiscal de

Stat a restabili drepturile lezate și a constata inexistența obligațiilor fiscale restante,

întrucât prin prisma prevederilor art. 224 din Codul administrativ, aceste cerințe nu

țin de competența instanței.

Prin încheierea din 04 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursurile depuse

de SRL „La Crema”, reprezentată de avocatul Vitalie Caldîba și Serviciul Fiscal de

Stat au fost numite pentru examinare în complet de 5 judecători (f.d. 71 vol. II).

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind actele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a declara inadmisibil recursul depus de SRL „La Crema”,

reprezentată de avocatul Vitalie Caldîba și de a admite recursul depus de Serviciul

Fiscal de Stat, de a casa integral decizia din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârea din 12 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

cu emiterea unei noi decizii privind declararea inadmisibilității acțiunii SRL „La

Crema” împotriva Serviciului Fiscal de Stat în partea anulării deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. DICF- 59799/02 din 02 septembrie 2019 cu privire la inițierea

controlului fiscal; actelor de control fiscal prin metoda verificării totale ale

Serviciului Fiscal de Stat Direcția control și constatare infracțiuni nr. 5-694411; nr.

3-573708; nr. 3-573709; nr. 3-573710; nr. 3-579556; nr. 3-579557; nr. 3-579558;

nr. 3-579559 din 08 noiembrie 2019, deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.71 din

data de 26 decembrie 2019 cu privire la suspendarea cazului și efectuarea unui

control fiscal repetat, a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.41 din 13 februarie

2020 pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 71 din 26 decembrie 2019 și

deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF - 75200/26 din 26 februarie 2020 cu

privire la inițierea controlului fiscal, iar în rest, respingerea cererii de chemare în

judecată depuse de SRL „La Crema”.

La 09 martie 2022 SRL „La Crema”, reprezentată de avocatul Vitalie Caldîba

a depus recurs împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea parțială a hotărârii din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani în partea respingerii acțiunii depuse de SRL „La Crema”; casarea

parțială a deciziei instanței de apel în partea respingerii apelului SRL „La Crema”

împotriva hotărârii primei instanțe, cu rejudecarea cauzei și emiterea unei noi decizii

de admitere integrală a cererii de chemare în judecată depuse de SRL „La Crema”

(f.d.62-67 vol. II).

În susținerea cererii de recurs, recurenta a indicat motivele de fapt și de drept

7

invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar menționând că hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani și decizia din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în partea

contestată sunt ilegale, neîntemeiate și pasibile casării, deoarece instanțele ierarhic

inferioare eronat au aplicat normele de drept material, nu au aplicat legea care trebuia

să fie aplicată, dar au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, totodată au

interpretat în mod eronat legea, erori, care în partea contestată, au dus la soluționarea

greșită a cauzei.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Cu referire la termenul de depunere a recursului de către SRL „La Crema”,

reprezentată de avocatul Vitalie Caldîba, instanța de recurs relevă că, din actele

cauzei rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de

10 noiembrie 2021.

La data de 15 noiembrie 2021, avocatul Vitalie Caldîba, prin intermediul poștei

electronice, a depus o cerere în adresa Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

eliberarea dispozitivului deciziei din 10 noiembrie 2021 (f.d.32-33 vol. II).

La data de 18 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, dispozitivul

deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificat avocatului

Vitalie Caldîba, care reprezintă interesele SRL „La Crema” (f.d. 34 vol. II).

La data de 09 martie 2022, SRL „La Crema”, reprezentată de avocatul Vitalie

Caldîba, a depus recurs împreună cu motivarea recursului împotriva deciziei din data

de 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.62-67 vol. V).

Raportat la cele expuse supra, este cert că legiuitorul a prevăzut depunerea

recursului separat de motivarea acestuia, respectiv, termenul de declarare și cel de

prezentare a motivării recursului curg din momente diferite dies a quo, și anume: în

temeiul art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, de la notificarea dispozitivului

deciziei instanței de apel, sub sancțiunea art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul

administrativ – recursul se declară inadmisibil, în special, când recursul a fost depus

după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1).

Notificarea se dispune de instanța de judecată, prin alegerea unei modalități

stabilite de art. 96 alin. (1) și art. 97 alin. (3) din Codul administrativ, prin urmare,

termenul de depunere a recursului începe să curgă imediat din ziua următoare a

aducerii la cunoștință a dispozitivului deciziei Curții de Apel Chișinău.

Respectiv, notificarea dispozitivului deciziei instanței de apel participanților la

proces, are drept scop comunicarea adecvată, rapidă și eficientă din punctul de

vedere al costurilor textului cuprins în actul de procedură. Iar, întru confirmarea

aducerii la cunoștință a actului de procedură participanților la proces, este necesar a

fi anexată dovada recepționării acestuia la materialele cauzei.

8

În sensul art. 246 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în

special când: decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; recursul este

depus în mod repetat; recursul este depus de o persoană neîmputernicită; recursul a

fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); motivarea

recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la

art. 245 alin. (2); cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin.

(2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile

în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.

Din coroborarea prevederilor legale precitate cu circumstanțele faptice

constatate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ lărgit al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, începutul curgerii termenului de depunere a

recursului pentru recurenta SRL „La Crema”, reprezentată de avocatul Vitalie

Caldîba, este ziua imediat următoare datei calendaristice notificării deciziei din data

de 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, adică ziua de 19 noiembrie 2021,

iar termenul limită de depunere a recursului fiind 18 decembrie 2021, zi de sâmbătă,

însă având în vedere regula calculării termenelor de procedură stabilită la art. 112

alin. (2) din Codul de procedură civilă, ultima zi de depunere a recursului a fost data

de 20 decembrie 2021, zi de luni.

Însă, distinct acestor circumstanțe, recurenta SRL „La Crema”, reprezentată de

avocatul Vitalie Caldîba a prezentat recursul la Curtea Supremă de Justiție, doar la

data de 09 martie 2022 (f.d. 43 vol. II).

De asemenea, instanța de recurs relevă că, deși copia deciziei motivate din data

de 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată avocatului Vitalie

Caldîba la data de 19 ianuarie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la

materialele dosarului (f.d.42 vol. II), recurenta SRL „La Crema”, reprezentată de

avocatul Vitalie Caldîba a depus recurs la data de 09 martie 2022.

Instanța de recurs învederează că, potrivit art. 98 alin. (1) din Codul

administrativ, dacă în cadrul procedurii administrative un participant este

reprezentat, conform art. 45, de către un reprezentant legal, notificările se adresează

acestuia.

În conformitate cu art. 45 alin. (3) din Codul administrativ, persoanele juridice

acționează prin reprezentanții lor.

Conform art. 46 alin. (1) și alin. (2) din Codul administrativ, în procedura

administrativă participanții pot fi reprezentați de o persoană împuternicită.

Împuternicirile reprezentantului se consemnează în procură (semnată olograf sau

prin semnătura electronică) sau în împuternicirea de reprezentare în baza semnăturii

electronice create în Registrul împuternicirilor de reprezentare în baza semnăturii

electronice (în continuare – împuternicire în baza semnăturii electronice). În măsura

în care din conținutul procurii sau al împuternicirii în baza semnăturii electronice nu

rezultă altceva, acestea conferă împuterniciri pentru toate acțiunile procedurale ce

țin de procedura administrativă. Dacă pentru procedură a fost desemnat un

reprezentant împuternicit, autoritatea publică urmează să se adreseze acestuia.

9

Autoritatea publică se poate adresa nemijlocit și participantului reprezentat, dacă

acesta este obligat să contribuie la procedura administrativă. Despre acest fapt

reprezentantul împuternicit urmează să fie informat neîntîrziat.

Prevederile art. 47 din Codul administrativ stabilesc că, acțiunile procedurale

întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În

măsura în care participantul nu contrazice neîntîrziat acțiunile întreprinse de

reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant.

În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să

întreprindă el însuși acțiuni procedurale. Culpa reprezentantului împuternicit se

atribuie participantului reprezentat.

Instanța de recurs relevă că, din actele cauzei rezultă cu certitudine că,

începând cu 09 martie 2020, avocatul Vitalie Caldîba reprezintă SRL „La Crema”

în instanțele de judecată în prezenta cauză, fapt confirmat prin mandatul avocațial

seria MA nr. 1580959 din 09 martie 2020 (f.d.142 vol. II), iar pe partea verso a

mandatului nominalizat supra, este indicat în mod expres dreptul avocatului de a

ataca hotărârea judecătorească.

Astfel, începând cu data de 09 martie 2020 avocatul Vitalie Caldîba a dispus

de împuterniciri corespunzătoare din partea SRL „La Crema”, pentru a ataca actele

judecătorești, în termenul stabilit de legislația în vigoare, prevăzut la art. 245 alin.

(1) din Codul administrativ, inclusiv pentru a depune în termen recurs împotriva

deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Potrivit art. 57 alin. (14) și (19) din Statutul Profesiei de Avocat, adoptat de

Congresul Uniunii Avocaților din 29 ianuarie 2011, avocatul are obligația să

informeze rezonabil clientul în legătură cu situația curentă a asistenței și

reprezentării și să răspundă cu promptitudine oricăror solicitări de informare din

partea clientului. În cazul în care avocatul este în imposibilitate să-și îndeplinească

activitatea profesională, își va asigura substituirea printr-un alt avocat, dacă, în

prealabil, obține acordul clientului în acest scop.

Astfel, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a utilizat

mijloacele corespunzătoare de comunicare, ce ar asigura notificarea dispozitivului

deciziei din 10 noiembrie 2021 SRL „La Crema”, prin intermediul avocatului Vitalie

Caldîba.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, dacă o

persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal,

atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau

împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în

termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele

care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și suplimentar, se recuperează

acțiunile omise.

La aspectul dat, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, de la momentul notificării la data

de 18 noiembrie 2021, prin poșta electronică a dispozitivului deciziei din data de

10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, avocatul Vitalie Caldîba sau nemijlocit

SRL „La Crema” au dispus de timp suficient și rezonabil pentru a face uz de

10

drepturile procedurale și a depune recurs, în interiorul termenului instituit la art. 245

alin. (1) din Codul administrativ.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție menționează că SRL „La Crema”, reprezentată de

avocatul Vitalie Caldîba a depus recursul doar la data de 09 martie 2022, după

expirarea termenului prevăzut de art. 245 alin. (1) din Codul administrativ.

În atare circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție opinează că declararea recursului depus de SRL

„La Crema”, reprezentată de avocatul Vitalie Caldîba ca fiind inadmisibil, este

compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea

nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității

raporturilor juridice. Or, certitudinea legală impusă regulilor de procedură

administrativă, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează

atât drepturile recurenților, cât și ale intimaților, astfel încât instanța de judecată

nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în conținutul

normelor din Codul administrativ în vederea exonerării recurentului de sancțiunile

procedurale, din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor legale.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ lărgit al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a declara inadmisibil recursul depus de SRL „La Crema”, reprezentată de avocatul

Vitalie Caldîba.

La 01 decembrie 2021 Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs, iar la 14 februarie

2021 a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău solicitând casarea deciziei instanței de apel și respingerea

integrală a cererii de chemare în judecată depusă de SRL „La Crema”.

În motivarea cererii de recurs a invocat că, instanțele ierarhic inferioare și-au

exercitat în mod arbitrar obligația impusă prin lege de înfăptuire a actului de justiție.

Or, acestea au interpretat eronat prevederile Codului fiscal și au aplicat Legea nr.

131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător,

lege, care nu trebuia să fie aplicată în prezenta speță.

Cu referire la interpretarea eronată a prevederilor Codului fiscal, recurentul a

menționat că instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat noțiunea de act

administrativ și neîntemeiat au reținut că decizia de inițiere a controlului fiscal nr.

DICF-59799/02 din 02 septembrie 2019 și decizia de inițiere a controlului nr. DICF

- 75200/26 din 26 februarie 2020, reprezintă în fond acte administrative. Or,

legalitatea deciziei de inițiere a controlului nr. DICF - 75200/26 din 26 februarie

2020 poate fi verificată doar odată cu cercetarea în ansamblu a dosarului

administrativ, iar anularea acesteia poate surveni doar ca consecință, prin anularea

actului administrativ individual, ca finalitate a procedurii administrative, și nu poate

constitui obiect independent al unei acțiuni în contencios administrativ.

Serviciul Fiscal de Stat a enunțat că instanțele ierarhic inferioare au motivat

11

contradictoriu soluțiile emise. Or, deși au stabilit cu certitudine că, actele de control

fiscal nr. 5-694411, prelungit pe formularele nr. 3¬573708, 3-573709, 3-573710,

3-579556, 3-579557, 3-579558, 3-579559 din 08 noiembrie 2019, reprezintă

continuitatea procedurii administrative, începute prin emiterea deciziei de inițiere a

controlului fiscal și nu constituie act administrativ, deoarece nu întrunește

caracteristicile actului administrativ, au anulat decizia de inițiere a controlului fiscal,

în temeiul căreia au fost întreprinse operațiunile administrative de control fiscal,

finalizate prin completarea actelor de control din 08 noiembrie 2019.

Recurentul Serviciul Fiscal de Stat a menționat că actul de control fiscal este

un act preparatoriu și reprezintă continuitatea deciziei de inițiere a controlului și nu

invers.

Recurentul Serviciul Fiscal de Stat a susținut că instanțele ierarhic inferioare au

interpretat vădit eronat și neîntemeiat admisibilitatea acțiunii înaintate de SRL „La

Crema”, în partea pretențiilor privind anularea deciziei nr. DICF- 59799/02 din data

de 02 septembrie 2019, actelor de control nr. 5-694411, prelungit pe formularul nr.

3-573708, 3- 573709, 3-573710, 3-579556, 3-579557, 3-579558, 3-579559 din data

de 08 noiembrie 2019, hotărârii nr. 25 din 12 noiembrie 2019, actelor de sechestru

din 12 noiembrie 2019, deciziei nr. 71 din 26 decembrie 2019, deciziei nr. 41 din

data de 13 februarie 2020 și a deciziei nr. DICF-75200/26 din 26 februarie 2020,

obligarea restabilirii drepturilor lezate și constatarea inexistenței obligațiilor fiscale

restante, deoarece prin emiterea actelor contestate nu a fost lezat niciun drept și nu

a fost ignorată nicio garanție a reclamantei.

De altfel, recurentul a relevat că la caz, obiectul litigiului este legalitatea

deciziilor de inițiere a controlului fiscal, iar faptul anulării acestora poate fi

considerat ca o intervenție în activitatea Serviciului Fiscal de Stat, care dispune de

autonomie administrativă și decizională. Or, controlul fiscal efectuat la SRL „La

Crema” a fost dispus și inițiat în baza constatărilor riscurilor determinate în rezultatul

instituirii posturilor fiscale.

Respectiv, Serviciul Fiscal de Stat a opinat că acțiunea de contencios

administrativ, depusă de către SRL „La Crema”, urma a fi declarată ca fiind

inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Cu referire la netemeinicia acțiunii în contencios administrativ, Serviciul Fiscal

de Stat a indicat că prin aprecierea exprimată în actele judecătorești recurate,

instanțele ierarhic inferioare și-au arogat competențe improprii.

Astfel, recurentul a subliniat că, perioada supusă controlului fiscal în privința

SRL „La Crema”, a fost extinsă în legătură cu modificarea prevederilor Legii nr. 180

din 26 iulie 2018 privind declararea voluntară și stimularea fiscală, efectuată prin

Legea nr. 122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative, publicată

în Monitorul Oficial nr.279-280 din 06 septembrie 2019.

Subsecvent, recurentul a punctat că, în baza deciziei de inițiere a controlului

fiscal nr.59799/02 din 02 septembrie 2019 a fost inițiat un control fiscal pentru

perioada 01 ianuarie 2018-31 iulie 2019. Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii

pentru modificarea unor acte legislative nr. 122 din 16 august 2019, la 20 septembrie

2019 a fost extinsă perioada supusă verificării începând cu 01 ianuarie 2015 până la

31 decembrie 2017, prin completarea deciziei de inițiere a controlului fiscal

12

nr.59799/02 din 02 septembrie 2019, fapt adus la cunoștință contribuabilului, și

confirmat prin semnătura aplicată pe decizia nominalizată la 20 septembrie 2019.

Or, în rezultatul depunerii dezacordurilor la actul de control inițial și analizei

argumentelor expuse, a apărut necesitatea verificării suplimentare a circumstanțelor

indicate pentru soluționarea justă a cazului, fapt care nu fost posibil de a fi verificat

din oficiu fără efectuarea controlului.

Complementar, recurentul a indicat că Serviciul Fiscal de Stat are atribuția de

efectuare a controlului fiscal. Astfel, concluzia instanței de fond privind anularea

deciziei de inițiere a controlului fiscal constituie imixtiune în activitatea autorității

fiscale.

De asemenea, recurentul a subliniat că în partea anulării actului de sechestru

nr. 25 din 12 noiembrie 2019, prima instanță și instanța de apel nu au ținut cont de

dispozițiile art. 273 din Codul fiscal, care stipulează că contestația împotriva

măsurilor ce vizează executarea silită a obligațiilor fiscale, se depune în termen de

10 zile de la data întreprinderii măsurii concrete de executare silită, respectiv

constituie o procedură distinctă și se supune regimului prevăzut de Codul fiscal, ca

lege specială în acest sens.

Totodată, recurentul a remarcat că soluțiile instanțelor ierarhic inferioare

referitor la anularea hotărârii Serviciului Fiscal de Stat nr. 25 din 12 noiembrie 2019

cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale, este în contradicție cu Hotărârea

nr. 11 din 11 mai 2016 a Curții Constituționale privind excepția de

neconstituționalitate a prevederilor articolelor 377 alin. (5) și 3715 alin. (2) din

Legea instituțiilor financiare nr.550 din 21 iulie 1995 (interzicerea transferului și

retragerii mijloacelor bănești din conturile bancare ale persoanelor afiliate unei bănci

comerciale).

Referitor la statuările instanțelor ierarhic inferioare, în partea lipsei motivării

corespunzătoare a deciziei de suspendare și efectuare a unui control fiscal repetat

din 26 decembrie 2019 recurentul a menționat că, prin suplimentul la contestația

depusă, SRL „La Crema” a comunicat despre comercializarea producției sale atât

prin rețeaua de magazine „Pegas”, cât și prin intermediul platformelor online, fiind

astfel calificate ca circumstanțe noi, ce urmează a fi apreciate prin efectuarea unui

control fiscal repetat.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 10 noiembrie 2021,

iar la materialele cauzei lipsesc date despre notificarea dispozitivului deciziei

contestate recurentului Serviciului Fiscal de Stat.

La data de 01 decembrie 2021 Serviciul Fiscal de Stat a depus recurs împotriva

deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.35 vol. II)

Totodată, decizia motivată din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a

fost notificată Serviciului Fiscal de Stat la 19 ianuarie 2022, fapt confirmat prin

avizul de recepție DS8006001844AS, anexat la materialele cauzei (f.d.41 vol. II).

La data de 14 februarie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a prezentat motivarea

recursului împotriva deciziei din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

(f.d.43-52 vol. II).

Astfel, recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat este în termen.

La 23 februarie 2022 și 09 martie 2022 în adresa participanților la proces au

13

fost expediate copiile cererilor de recurs depuse de SRL „La Crema”, reprezentată

de avocatul Vitalie Caldîba și Serviciul Fiscal de Stat cu informarea despre

posibilitatea depunerii referinței. Însă, deși aceștia au recepționat recursurile,

conform avizelor de recepție anexate la materialele cauzei ( f.d.60-61, 70 vol. II),

până la data stabilită pentru examinarea cererilor de recurs, participanții la proces nu

au depus referințe în care să-și expună opinia asupra temeiniciei recursurilor.

Cu referire la recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, instanța de recurs

relevă că, potrivit art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Conform art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

Articolul 6 alin. (1) din Codul administrativ prevede că, procedura

administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior, îndreptată

spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ individual,

spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract administrativ sau

examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de autoritate

publică.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul administrativ individual

este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea

publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu

scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau

stingerea raporturilor juridice de drept public.

Prevederile art. 15 din Codul administrativ stabilesc că, operațiunile

administrative sînt manifestările de voință sau activitățile autorităților publice care

nu produc ca atare efecte juridice. Operațiunile administrative pot fi contestate doar

concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția operațiunilor

administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terț.

Articolul 17 al Codului administrativ prevede că, drept vătămat este orice drept

sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Ținând cont de faptul că, o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul

normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat, ci trebuie citită în

coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente care se completează una pe alta ca

făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, instanța de recurs reține la caz și

prevederile art. 20 din Codul administrativ, potrivit cărora dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

14

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice

și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și

alte acte normative.

Conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

În conformitate cu art. 39 din Codul administrativ, orice persoană care

revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată

competente.

Reieșind din prevederile art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Conform art. 206 alin. (1) din Codul administrativ, o acțiune în contencios

administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea autorității publice să

emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c) impunerea la acțiune,

la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d) constatarea existenței

sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau

a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în

parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).

În conformitate cu art. 207 alin. (1) al Codului administrativ, instanța verifică

din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în

contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Potrivit art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, acțiunea în contencios

administrativ se declară inadmisibilă în special când: reclamantul nu poate revendica

încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

În sensul art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că la 09 martie 2020 SRL „La Crema” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat prin care a solicitat inclusiv,

anularea: deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF- 59799/02 din 02 septembrie

2019 cu privire la inițierea controlului fiscal; actelor de control fiscal prin metoda

verificării totale ale Serviciului Fiscal de Stat, Direcția control și constatare

infracțiuni nr. 5-694411; nr. 3-573708; nr. 3-573709; nr. 3-573710; nr. 3-579556;

nr. 3-579557; nr. 3-579558; nr. 3-579559 din 08 noiembrie 2019; hotărârea și actele

de sechestru din 12 noiembrie 2019 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale

în mărime de 6585067 de lei; decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.71 din 26

decembrie 2019 cu privire la suspendarea cazului și efectuarea unui control fiscal

15

repetat; decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.41 din 13 februarie 2020 pe marginea

contestației împotriva deciziei nr. 71 din 26 decembrie 2019; decizia Serviciului

Fiscal de Stat nr. DICF - 75200/26 din 26 februarie 2020 cu privire la inițierea

controlului fiscal (f.d.2-8 vol. I).

În conformitate art. 214 alin. (3) din Codul fiscal, procedura controlului fiscal

constă într-un ansamblu de metode și operațiuni de organizare și desfășurare a

controlului, precum și de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la fața locului

și/sau la oficiul organului, prevăzut la alin.(2), poate fi organizat și efectuat prin

următoarele metode și operațiuni: verificarea faptică, verificarea documentară,

verificarea totală, verificarea parțială, verificarea tematică, verificarea operativă,

verificarea prin contrapunere. Metodele și operațiunile concrete utilizate la

organizarea și exercitarea controlului fiscal sînt determinate, în baza prezentului cod,

în instrucțiunile cu caracter intern ale Serviciului Fiscal de Stat.

În conformitate cu art. 216 alin. (1) din Codul fiscal, controlul fiscal la fața

locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului

care exercită controlul.

Conform art. 216 alin. (3) din Codul fiscal, controlul fiscal la fața locului are

drept scop verificarea respectării legislației fiscale de contribuabil sau de o altă

persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către

funcționarii fiscali sau de persoane cu funcție de răspundere ale altor organe cu

atribuții de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană

supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu,

în alte cazuri cînd nu există condiții adecvate de lucru, controlul fiscal menționat se

efectuează la oficiul organului care exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor

prevederilor art.145 alin.(2)-(6), inclusiv cu întocmirea obligatorie a unui act de

ridicare de la contribuabil a documentelor necesare.

Prevederile art. 216 alin. (13) din Codul fiscal stabilesc că, decizia de inițiere a

controlului fiscal se echivalează cu delegația de control prevăzută de Legea

nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, iar actul de

control fiscal se echivalează cu procesul-verbal de control prevăzut de aceeași lege.

Conform art. 20 alin. (1) și (2) al Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător, controlul se efectuează în

temeiul delegației semnate de conducătorul organului abilitat cu funcții de control.

Delegația de control va conține: numărul și data emiterii; date de identificare a

organului de control emitent; trimitere la prevederile legale care, în mod expres,

acordă organului respectiv atribuția de control în cazul pentru care se emite

delegația; tipul controlului și temeiul inițierii lui (pentru controale inopinate se

indică inclusiv prevederea aplicabilă de la art.19, iar pentru controalele planificate

se indică numărul planului controalelor, data aprobării și locul publicării); date

despre inspectori (nume, prenume, funcția deținută); date despre persoana supusă

controlului (denumirea/numele persoanei; codul fiscal; sediul/adresa subdiviziunii

controlate și codul acesteia, după caz, alte date de contact); obiectul/obiectele care

urmează a fi supuse controlului; scopul, metoda de control și aspectele ce urmează

a fi verificate, trimitere expresă la lista de verificare aplicabilă și actul normativ prin

care aceasta este aprobată; data începerii controlului și durata preconizată a acestuia.

16

Aliniatul (5) al art. 216 din Codul fiscal stabilește că, la finalizarea controlului

fiscal la fața locului, se întocmește un act de control fiscal.

În conformitate cu art. 216 alin. (6) din Codul fiscal, actul de control fiscal este

un document întocmit de funcționarul fiscal sau altă persoană cu funcție de

răspundere a organului care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele

controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar și exact încălcarea legislației

fiscale și/sau a modului de evidență a obiectelor impunerii, cu referire la

documentele de evidență respective și la alte materiale, indicîndu-se actele

normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte,

specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea.

Ținând cont de prevederile citate supra, instanța de recurs relevă că în prezenta

speță, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF- 59799/02 din 02 septembrie 2019

cu privire la inițierea controlului fiscal; actele de control fiscal prin metoda

verificării totale ale Serviciului Fiscal de Stat Direcția control și constatare

infracțiuni nr. 5-694411; nr. 3-573708; nr. 3-573709; nr. 3-573710; nr. 3-579556;

nr. 3-579557; nr. 3-579558; nr. 3-579559 din 08 noiembrie 2019, decizia Serviciului

Fiscal de Stat nr.71 din 26 decembrie 2019 cu privire la suspendarea cazului și

efectuarea unui control fiscal repetat și decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF -

75200/26 din 26 februarie 2020 cu privire la inițierea controlului fiscal, nu sunt acte

administrative individuale, în sensul art. 10 din Codul administrativ, ci reprezintă

operațiuni administrative, în sensul art. 15 din Codul administrativ, întreprinse de

autoritatea publică în cadrul procedurii administrative, care au ca scop efectuarea

controlului fiscal la fața locului, care la moment este în derulare și nu există un act

administrativ final emis pe marginea acestei proceduri.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție relevă că operațiunile administrative sunt acțiuni realizate de autoritățile

administrației publice și de funcționarii acestora, prin care se ajunge la adoptarea,

emiterea sau la aplicarea actelor administrative, fie pentru realizarea puterilor

respective, fie pentru emiterea unor acte administrative.

Instanța de recurs menționează că, trăsăturile principale ale faptelor juridice

materiale și ale operațiunilor administrative sunt că ele nu concretizează o

manifestare de voință, deci sunt forme concrete, materiale, prin care se acționează

asupra realității existente; faptele materiale și operațiunile administrative au ca

trăsătură dominantă scopul pentru care se realizează, și care poate consta în

mijlocirea emiterii (adoptării) actelor administrative, determinând și condiționând

validitatea, emiterea, sau acest scop poate consta în realizarea celuilalt obiectiv al

administrației - executarea legii.

Operațiunile administrative pot interveni în diferite faze ale procesului de

elaborare și de executare a actelor administrative – în faza pregătirii, emiterii,

executării actului administrativ și în cea a controlului executării.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție conchide că faptele și operațiunile administrative nu pot face obiectul

acțiunii în contencios administrativ, în scopul verificării legalității lor. Or, legea

17

recunoaște ca obiect al acțiunii doar actul administrativ și nesoluționarea unei cereri

în termenul prescris.

De asemenea, ar fi eronată concluzia precum că legalitatea faptelor și

operațiunilor administrative este totalmente neglijată, or, instanța de contencios

administrativ este în drept să se pronunțe, în limitele competenței sale, din oficiu sau

la cerere și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative, care au stat la

baza emiterii actului administrativ contestat. În cazurile în care controlul legalității

acestor acte sau operațiuni ține de competența instanței de contencios administrativ

ierarhic superioare, urmează a fi ridicată excepția de ilegalitate în fața acestei

instanțe, în condițiile legii.

Conform art. 69 alin. (1) și (3) al Codului administrativ, procedura

administrativă se inițiază la cerere sau din oficiu. Procedura administrativă inițiată

din oficiu începe odată cu efectuarea primei acțiuni procedurale, iar cea inițiată la

cerere se consideră inițiată din momentul depunerii cererii.

Inițierea unei proceduri administrative din oficiu rămâne la discreția autorității

publice. În cazurile prevăzute de lege sau în baza unei decizii a autorității publice

ierarhic superioare, inițierea procedurii administrative din oficiu este obligatorie.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al lărgit

Curții Supreme de Justiție conchide că, din prevederile legale citate, reiese că

inițierea procedurii administrative în scopul verificării modului în care

contribuabilul SRL „La Crema” respectă legislația fiscală într-o anumită perioadă

sau în câteva perioade fiscale, poate avea loc la fața locului numai în temeiul unei

decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul.

Respectiv, inițierea verificării modului în care contribuabilul respectă legislația

fiscală într-o anumită perioadă sau în câteva perioade fiscale, la fața locului este

exercitată de Serviciul Fiscal de Stat sau de un alt organ cu atribuții de administrare

fiscală, în temeiul și limitele competenței acestora stabilite expres de legiuitor.

Complementar, instanța de recurs relevă că, în corespundere cu art. 133 alin.

(2) pct. 14 din Codul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat are atribuția de efectuare a

controlului fiscal.

În conformitate cu art. 1321 alin. (3) din Codul fiscal, în vederea realizării

sarcinilor, Serviciul Fiscal de Stat dispune de autonomie administrativă și

decizională, cu respectarea prevederilor legislației în vigoare. Nicio autoritate

națională sau internațională nu admite ingerințe în activitatea Serviciului Fiscal de

Stat.

Astfel, reieșind din prevederile legale nominalizate, instanța de recurs relevă

că, necesitatea efectuării controalelor se determină de către autoritatea fiscală prin

prisma riscurilor de neconformare, context în care este inadmisibilă abordarea

instanțelor inferioare în sensul anulării actelor de inițiere a controlului, precum și

aprecierea de către instanțele de judecată a necesității dispunerii efectuării

controlului fiscal, deoarece aceasta excede competența instanței de judecată. Or,

competența instanței este de a examina legalitatea actului administrativ, adică a

deciziei emise în rezultatul efectuării controlului și limitele exercitării dreptului

discreționar la adoptarea soluției finale în cadrul procedurii administrarive, după caz,

18

de a-l anula în cazul în care a fost emis cu încălcarea procedurii sau contrar legii.

În conformitate cu art. 78 alin. (1) din Codul administrativ, procedura

administrativă se finalizează prin efectuarea unei operațiuni administrative sau prin

emiterea unui act administrativ individual, respectiv încheierea unui contract

administrativ.

Conform art. 248 din Codul fiscal, după examinarea cazului de încălcare

fiscală, Serviciul Fiscal de Stat emite o decizie, care trebuie să conțină: denumirea

organului în al cărui nume se pronunță decizia; funcția, numele și prenumele

persoanei care a emis decizia; data și locul examinării cazului; remarca despre

participarea persoanelor care au săvîrșit încălcarea fiscală (reprezentanților lor);

denumirea (numele, prenumele), sediul (domiciliul), codul fiscal al persoanei care a

săvîrșit încălcarea fiscală; descrierea încălcării fiscale cu indicarea articolelor,

alineatelor, punctelor din actele normative care au fost încălcate; indicarea

articolului, alineatului, punctului din actul normativ care prevede sancțiunea fiscală;

decizia asupra cazului; termenul și modul de contestare a deciziei; alte date

referitoare la caz; semnătura persoanei care a emis decizia.

Respectiv, actul administrativ individual final, în procedura administrativă

inițiată prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF- 59799/02 din 02 septembrie

2019 cu privire la inițierea controlului fiscal și decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.

DICF - 75200/26 din 26 februarie 2020 cu privire la inițierea controlului fiscal,

urmează a fi emis de Serviciul Fiscal de Stat prin adoptarea unei decizii de constatare

a încălcării legislației fiscale sau de clasare a cazului, prin prisma art. 249 din Codul

fiscal.

În circumstanțele expuse, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.

DICF- 59799/02 din 02 septembrie 2019 cu privire la inițierea controlului fiscal;

actele de control fiscal prin metoda verificării totale ale Serviciului Fiscal de Stat

Direcția control și constatare infracțiuni nr. 5-694411; nr. 3-573708; nr. 3-573709;

nr. 3-573710; nr. 3-579556; nr. 3-579557; nr. 3-579558; nr. 3-579559 din 08

noiembrie 2019, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.71 din 26 decembrie 2019 cu

privire la suspendarea cazului și efectuarea unui control fiscal repetat și decizia

Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF - 75200/26 din 26 februarie 2020 cu privire la

inițierea controlului fiscal sunt operațiuni administrative, efectuate de Serviciul

Fiscal de Stat în cadrul procedurii administrative, care contribuie în mijlocirea

emiterii actului administrativ individual.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție relevă că, inițierea controlului reprezintă prerogativa Serviciului Fiscal de

Stat, care are competența de a efectua controlul fiscal. Or, instanța de judecată nu

este organul competent de a oferi apreciere existenței riscurilor de neconformare și

planificare a controlului fiscal și nu poate substitui Serviciul Fiscal de Stat la

deciderea oportunității inițierii unui control fiscal.

Prin urmare, instanța de recurs ține să menționeze că, este contrară normelor

legale, emiterea în cadrul unei și aceleiași proceduri administrative a două hotărâri

19

judecătorești, or, principiul legalității indică expres că autoritățile publice și

instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și

alte acte normative. Astfel, legalitatea procedurii administrative se examinează în

cadrul acțiunii în contencios administrativ privind anularea actului administrativ

emis la finele procedurii administrative.

Instanța de recurs reiterează că, în cazul în care, o anumită persoană își

manifestă dezacordul cu rezultatele activității administrative, sau a procedurii

administrative, aceasta este în drept să-și apere drepturile sale prin intentarea unei

acțiuni în contencios administrativ privind anularea actului administrativ emis.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție menționează că printre condițiile generale de legalitate ale actului

administrativ se regăsește și cerința ca actul să fie emis în forma și procedura

prevăzută de lege. Respectiv, la examinarea dezacordului manifestat de persoana

interesată, cu rezultatele activității administrative, reflectate într-un act administrativ

emis, instanța de contencios administrativ va examina întreaga procedură

administrativă desfășurată până la emiterea actului administrativ, verificând

legalitatea tuturor operațiunilor administrative efectuate în cadrul acestei activități

administrative.

În caz de contestare a hotărârii emise la finele procedurii administrative,

concomitent cu contestarea actului administrativ individual, persoana lezată într-un

drept al său, poate să conteste și operațiunile administrative, fapt prevăzut expres în

art. 15 din Codul administrativ.

Astfel, la caz, instanța de recurs relevă că SRL „La Crema” a contestat decizia

Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF- 59799/02 din 02 septembrie 2019 cu privire la

inițierea controlului fiscal; actele de control fiscal prin metoda verificării totale ale

Serviciului Fiscal de Stat Direcția control și constatare infracțiuni nr. 5-694411; nr.

3-573708; nr. 3-573709; nr. 3-573710; nr. 3-579556; nr. 3-579557; nr. 3-579558;

nr. 3-579559 din 08 noiembrie 2019, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.71 din data

de 26 decembrie 2019 cu privire la suspendarea cazului și efectuarea unui control

fiscal repetat și decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF - 75200/26 din data de

26 februarie 2020 cu privire la inițierea controlului fiscal, în lipsa rezultatului final

al procedurii administrative, pe parcursul căreia s-au efectuat operațiunile

administrative contestate de reclamantă în prezentul litigiu. Deși, acestea urmau a fi

contestate de către SRL „La Crema” doar odată cu actul administrativ individual

final, la caz decizia Serviciului Fiscal de Stat privind constatarea încălcării legislației

fiscale sau de clasare a cazului, care încă urmează a fi adoptată .

Respectiv, controlul legalității acestor operațiuni administrative, materializate

prin emiterea actelor nominalizate mai sus, ține de competența instanței de

contencios administrativ, care va examina temeinicia deciziei Serviciului Fiscal de

Stat adoptată în urma desfășurării controlului fiscal la fața locului, sediul SRL „La

Crema” în contextul în care instanța de judecată va fi sesizată cu o asemenea cerere.

La fel, instanța de recurs relevă că, deși Serviciul Fiscal de Stat a materializat

operațiunile administrative în forma unor acte, această circumstanță nu le oferă

acestora calitatea de acte administrative, întrucât acestea nu produc prin ele însele

20

efecte juridice pentru persoanele din exteriorul procedurii administrative, iar în

consecință nu pot fi controlate pe calea acțiunii directe în contencios administrativ,

ci numai subsidiar, împreună cu actul final, care va produce efecte juridice pentru

persoanele din exteriorul procedurii administrative.

Totodată, instanța de recurs relevă că, prevederile art. 15 alin. (2) din Codul

administrativ, nu sunt incidente la caz, or operațiunile administrative contestate în

prezentul litigiu de către SRL „La Crema”, nu se încadrează în semantica actelor

executorii (a face, a da, a obliga) și nu se îndreaptă împotriva terților, având în vedere

că SRL „La Crema” este participantă la procedura administrativă, dar nu are calitatea

de terț.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că

stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești

constituie o prerogativă exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea

unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul

liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a-l

utiliza în formele și în modalitățile prevăzute de lege.

Mai mult, deși instanțele ierarhic inferioare au stabilit că, actele de control

fiscal nr. 5-694411, nr. 3-573708, 3-573709, 3-573710, 3-579556, 3-579557,

3-579558, 3-579559 din 08 noiembrie 2019 nu constituie acte administrative și nu

produc efecte juridice, eronat au respins această cerință ca fiind neîntemeiată. Or, în

condițiile în care actele de control fiscal contestate nu întrunesc caracteristicile unui

act administrativ, acțiunea SRL „La Crema”, în această parte urma a fi declarată

inadmisibilă.

Instanța de recurs reiterează că, din noțiunea actului de control fiscal, apreciat

de instanțele ierarhic inferioare ca act preparatoriu, rezultă că, acesta reprezintă

continuitatea deciziei de inițiere a controlului, și nu invers. Astfel, actul de control

fiscal nu poate fi tratat ca un act administrativ, care produce efecte individuale, or,

o operațiune administrativă complexă, reprezintă un lanț de acte juridice și

operațiuni material-tehnice, provenind de la autoritatea administrativă. Aceste acte

sunt anterioare emiterii actului administrativ final, chiar dacă sunt intitulate decizii

de inițiere a controlului și reprezintă elemente de procedură anterioare exercitării

dreptului discreționar și emiterii actului administrativ final.

Cu referire la pretenția reclamantei SRL „La Crema” privind anularea deciziei

Serviciului Fiscal de Stat nr.71 din 26 decembrie 2019 cu privire la suspendarea

cazului și efectuarea unui control fiscal repetat, instanța de recurs relevă că, alin. (3)

al art. 241 din Codul fiscal prevede că, se pronunță decizie privind suspendarea

cazului și efectuarea unui control repetat dacă există mărturii contradictorii care, la

momentul examinării cazului, nu pot fi argumentate prin probe. După încheierea

controlului repetat, reîncepe examinarea cazului.

Instanța de recurs menționează că, în baza deciziei de inițiere a controlului

fiscal nr.59799/02 din 02 septembrie 2019 a fost inițiat un control fiscal privind

activitatea SRL „La Crema”.

Ulterior, în rezultatul depunerii dezacordurilor la actele de control inițial și

analizei argumentelor expuse de SRL „La Crema” despre comercializarea producției

sale atât prin rețeaua de magazine „Pegas”, cât și prin intermediul platformelor

21

online, a apărut necesitatea verificării suplimentare a circumstanțelor indicate pentru

soluționarea justă a cazului.

Prin urmare, instanța de recurs indică că, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.71

din 26 decembrie 2019 cu privire la suspendarea cazului și efectuarea unui control

fiscal repetat, reprezintă o operațiune administrativă, or aceasta nu reprezintă

finalitatea procedurii administrative inițiate de Serviciul Fiscal de Stat.

Totodată, pretenția SRL „La Crema” privind anularea deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr.41 din 13 februarie 2020 pe marginea contestației împotriva deciziei

nr. 71 din 26 decembrie 2019, fiind pretenție subsecventă, urmează soarta cerinței

principale și astfel necesită a fi declarată inadmisibilă și pretenția privind anularea

deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.41 din 13 februarie 2020.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că pretențiile din cererea de chemare

în judecată depusă de SRL „La Crema” împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind

anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF- 59799/02 din 02 septembrie

2019 cu privire la inițierea controlului fiscal; actelor de control fiscal prin metoda

verificării totale ale Serviciului Fiscal de Stat Direcția control și constatare

infracțiuni nr. 5-694411; nr. 3-573708; nr. 3-573709; nr. 3-573710; nr. 3-579556;

nr. 3-579557; nr. 3-579558; nr. 3-579559 din 08 noiembrie 2019, deciziei

Serviciului Fiscal de Stat nr.71 din 26 decembrie 2019 cu privire la suspendarea

cazului și efectuarea unui control fiscal repetat, a deciziei Serviciului Fiscal de Stat

nr.41 din 13 februarie 2020 pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 71 din

data de 26 decembrie 2019 și a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF -

75200/26 din 26 februarie 2020 cu privire la inițierea controlului fiscal sunt

inadmisibile, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, conform

căruia reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a

unui drept în sensul art.17.

Cu referire la pretenția reclamantei SRL „La Crema” privind anularea hotărârii

și a actelor de sechestru din 12 noiembrie 2019 cu privire la asigurarea stingerii

obligației fiscale în mărime de 6585067 de lei și obligarea Serviciului Fiscal de Stat

să-i restabilească drepturile lezate, cu constatarea inexistenței obligațiilor fiscale

restante, instanța de recurs conchide că acestea urmează a fi respinse ca

neîntemeiate, din următoarele considerente.

Conform art. 227 alin. (1) din Codul fiscal, stingerea obligațiilor fiscale se

asigură prin aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ abilitat majorării

de întîrziere (penalității) la impozite și taxe, prin suspendarea operațiunilor la

conturile bancare și/sau conturile de plăți, cu excepția celor de la conturile de credit

și provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea

capitalului social), prin sechestrarea bunurilor și prin alte măsuri prevăzute de

prezentul titlu și de actele normative adoptate în conformitate cu acesta.

Articolul 230 din Codul fiscal stabilește că, sechestrarea bunurilor ca măsură

de asigurare a plății impozitelor, taxelor și/sau amenzilor se exercită în modul și în

condițiile prevăzute la capitolul 9.

La caz, instanța de recurs reține că, prin hotărârea nr. 25 din 12 noiembrie 2019

cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale, s-a dispus sechestrarea bunurilor

22

SRL „La Crema” în mărime de 6585067 de lei, valoarea cărora este suficientă pentru

asigurarea stingerii obligației fiscale, inclusiv a restanțelor (f.d.41 vol. I)

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție relevă că, Serviciul Fiscal de Stat la adoptarea hotărârii nr. 25 din data de

12 noiembrie 2019 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale a respectat

prevederile legale, care reglementează aplicarea sechestrului.

Astfel, în actele de control fiscal prin metoda verificării totale ale Serviciului

Fiscal de Stat Direcția control și constatare infracțiuni nr. 5-694411; nr. 3-573708;

nr. 3-573709; nr. 3-573710; nr. 3-579556; nr. 3-579557; nr. 3-579558; nr. 3-579559

din 08 noiembrie 2019 au fost invocate mai multe obligații fiscale a SRL „La

Crema”, care nu au fost stinse.

În circumstanțele expuse, instanța de recurs conchide că, Serviciul Fiscal de

Stat prin aplicarea sechestrului, a acționat în interesul stingerii obligațiilor fiscale,

or, legiuitorul oferă această competență autorității publice întru asigurarea unei

eventuale executării a unei decizii de constatare a încălcării legislației fiscale de către

contribuabil.

Respectiv, conform pct. 2 al Ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

nr. 379 din 15 martie 2017 privind aprobarea formularelor cu privire la aplicarea

măsurilor de asigurare a stingerii obligației fiscale, Serviciul Fiscal de Stat este în

drept să aplice măsuri de asigurare a stingerii obligației fiscale, prin întocmirea

formularelor aprobate la pct. 1 din prezentul ordin, în cazurile: emiterii deciziei

asupra cazului de încălcare și neexpirării termenului de 30 de zile din data

pronunțării acesteia, conform art. 252 din Codul fiscal; contestării deciziilor și

acțiunilor privind executarea silită a obligației fiscale conform art. 273 din Codul

fiscal; ridicării sechestrului de pe bunurile necomercializate în urma licitațiilor

petrecute, conform prevederilor art. 203 alin. (14) din Codul fiscal, contribuabilul

nedeținînd alte bunuri pasibile sechestrării; efectuării controlului fiscal la

contribuabil și existenței suspiciunii că bunurile contribuabilului sau

debitorului(ilor) acestuia pot fi înstrăinate pînă la emiterea deciziei asupra cazului;

monitorizării contribuabilului în perioada de funcționare a postului fiscal și

existenței suspiciunii că acesta va înregistra obligații fiscale față de buget, pe care

nu va fi în stare să le achite.

În conformitate cu pct. 7 al Ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

nr. 379 din 15 martie 2017 privind aprobarea formularelor cu privire la aplicarea

măsurilor de asigurare a stingerii obligației fiscale, în cazul aplicării sechestrului ca

măsură de asigurare potrivit pct. 2 subpct. 4) din prezentul ordin, odată cu emiterea

deciziei (ziua emiterii deciziei) asupra cazului de încălcare a legislației, potrivit

căreia au fost calculate obligații fiscale la buget, sechestrul ca măsură de asigurare

va fi ridicat și concomitent va fi aplicat conform pct. 2 subpct.1) din prezentul ordin,

iar în cazul existenței circumstanțelor care exclud procedura de examinare a cazului

de încălcare fiscală conform art. 240 din Codul fiscal, sechestrul ca măsură de

asigurare aplicat potrivit pct. 2 subpct. 4) din prezentul ordin va fi ridicat imediat de

către Serviciul Fiscal de Stat.

23

Astfel, din prevederile precitate, instanța de recurs decelează că, Serviciul

Fiscal de Stat la adoptarea hotărârii nr. 25 din 12 noiembrie 2019 cu privire la

asigurarea stingerii obligației fiscale a respectat prevederile legale, care

reglementează aplicarea sechestrului, or aceasta a fost adoptată în cadrul procedurii

de examinare a cazului de încălcare a legislației fiscale de către SRL „La Crema”,

care nu s-a finalizat încă prin emiterea unei decizii finale pe caz.

Complementar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție indică că, instanțele ierarhic inferioare eronat au

stabilit că, la adoptarea hotărârii nr. 25 din 12 noiembrie 2019 cu privire la asigurarea

stingerii obligației fiscale, Serviciul Fiscal de Stat nu și-a executat obligația de a

motiva actul administrativ adoptat.

Or, Serviciul Fiscal de Stat a emis hotărârea nr. 25 din 12 noiembrie 2019 cu

privire la asigurarea stingerii obligației fiscale conform formularul tip aprobat prin

anexa nr. 1 al Ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 379 din 15 martie

2017 privind aprobarea formularelor cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a

stingerii obligației fiscale, care nu prevede compartimentul de motivare a necesității

aplicării acestei măsuri de asigurare, or existența actelor de control fiscal prin

metoda verificării totale ale Serviciului Fiscal de Stat Direcția control și constatare

infracțiuni nr. 5-694411; nr. 3-573708; nr. 3-573709; nr. 3-573710; nr. 3-579556;

nr. 3-579557; nr. 3-579558; nr. 3-579559 din 08 noiembrie 2019 constituie temei de

emitere a hotărârii respective.

Subsecvent, instanța de recurs relevă că deși, prin hotărârea primei instanțe,

menținută de instanța de apel s-a anulat decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 408 din

05 decembrie 2019 pe marginea contestației împotriva hotărârii nr. 25 cu privire la

asigurarea stingerii obligației fiscale și a actelor de sechestru ca măsură de asigurare

a stingerii obligației fiscale din 12 noiembrie 2019, reclamanta SRL „La Crema” nu

a înaintat o asemenea pretenție.

Mai mult, deoarece prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 408 din data de

05 decembrie 2019 a fost soluționată contestația împotriva hotărârii nr. 25 cu privire

la asigurarea stingerii obligației fiscale și a actelor de sechestru ca măsură de

asigurare a stingerii obligației fiscale din 12 noiembrie 2019, instanța de recurs

decelează că nu urmează să examineze legalitatea acestei decizii. Or, în

circumstanțele expuse supra, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 408 din data de

05 decembrie 2019 nu urmează a fi supusă controlului legalității de către instanța de

recurs, atât timp cât această pretenție nu a fost înaintată de reclamanta SRL „La

Crema” și reprezintă o decizie de soluționare a cererii prealabile. Iar, instanța de

judecată poate examina legalitatea unei asemenea decizii, în baza unei acțiuni în

contestare, dacă anulează în tot sau în parte actul administrativ individual, în temeiul

art. 224 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ.

Cu referire la pretențiile reclamantei SRL „La Crema” privind obligarea

Serviciului Fiscal de Stat să restabilească reclamanta în drepturile lezate și

constatarea inexistenței obligațiilor fiscale restante, instanța de recurs relevă că,

acestea reprezintă cerințe subsecvente pretențiilor principale și urmează soarta celor

principale și necesită a fi respinse.

24

Dezideratele menționate supra reliefează incertitudinea concluziei date de

instanțele inferioare, motiv din care se deduce că acestea au judecat formal cauza,

fapt ce constituie o violare a articolului 6 § 1 CEDO și a dreptului litiganților la un

proces echitabil, care prin prisma articolului 238 din Codul administrativ, aveau o

speranță că instanța de judecată se va pronunța asupra tuturor motivelor invocate.

Finalmente, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție învederează că soluția asupra fondului cauzei, la care a

ajuns instanța de recurs, este compatibilă cu prevederile articolului 6 § 1 CEDO,

fiind prevăzută de art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, potrivit căruia

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă o decizie, prin care casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Din considerentele menționate și având în vedere că atât instanța de apel, cât și

prima instanță nu au dat o apreciere corectă în ansamblu raportului juridic în litigiu,

prin prisma cadrului legal aplicabil în speță și circumstanțelor constatate, instanța de

recurs ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul SRL „La Crema”,

reprezentată de avocatul Vitalie Caldîba, de a admite recursul depus de Serviciul

Fiscal de Stat, de a casa decizia din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei

noi decizii privind declararea inadmisibilității acțiunii SRL „La Crema” împotriva

Serviciului Fiscal de Stat în partea anulării deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.

DICF- 59799/02 din 02 septembrie 2019 cu privire la inițierea controlului fiscal;

actelor de control fiscal prin metoda verificării totale ale Serviciului Fiscal de Stat

Direcția control și constatare infracțiuni nr. 5-694411; nr. 3-573708; nr. 3-573709;

nr. 3-573710; nr. 3-579556; nr. 3-579557; nr. 3-579558; nr. 3-579559 din data de

08 noiembrie 2019, deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.71 din 26 decembrie 2019

cu privire la suspendarea cazului și efectuarea unui control fiscal repetat, a deciziei

Serviciului Fiscal de Stat nr.41 din 13 februarie 2020 pe marginea contestației

împotriva deciziei nr. 71 din 26 decembrie 2019 și deciziei Serviciului Fiscal de

Stat nr. DICF - 75200/26 din 26 februarie 2020 cu privire la inițierea controlului

fiscal, iar în rest, respingerea cererii de chemare în judecată depuse de SRL „La

Crema”.

În conformitate cu art. 246 alin. (2) lit. d) și art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se declară inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată

„La Crema”, reprezentată de avocatul Vitalie Caldîba.

Se admite recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat.

Se casează integral decizia din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 13 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în cauza de

contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

25

Societatea cu Răspundere Limitată „La Crema” împotriva Serviciului Fiscal de Stat

privind contestarea actelor administrative, obligarea restabilirii drepturilor lezate

și constatarea inexistenței obligațiilor fiscale restante și se emite o nouă decizie,

prin care:

Se declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de

Societatea cu Răspundere Limitată „La Crema” împotriva Serviciului Fiscal de Stat

în partea anulării deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF- 59799/02 din data de

02 septembrie 2019 cu privire la inițierea controlului fiscal; actelor de control fiscal

prin metoda verificării totale ale Serviciului Fiscal de Stat Direcția control și

constatare infracțiuni nr. 5-694411; nr. 3-573708; nr. 3-573709; nr. 3-573710; nr.

3-579556; nr. 3-579557; nr. 3-579558; nr. 3-579559 din 08 noiembrie 2019, a

deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.71 din 26 decembrie 2019 cu privire la

suspendarea cazului și efectuarea unui control fiscal repetat, a deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr.41 din 13 februarie 2020 pe marginea contestației împotriva

deciziei nr. 71 din 26 decembrie 2019 și a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.

DICF - 75200/26 din 26 februarie 2020 cu privire la inițierea controlului fiscal.

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „La Crema” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

anularea hotărârii și actelor de sechestru din 12 noiembrie 2019 cu privire la

asigurarea stingerii obligației fiscale și obligarea Serviciului Fiscal de Stat să

restabilească drepturile lezate cu constatarea inexistenței obligațiilor fiscale

restante.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Nina Vascan

26