3ra-617/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-617/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-617/22

2-20031407-01-3ra-10062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Turbilon Teh”, Firma de Producție și Comerț „Clasic SV” Societate cu

Răspundere Limitată și Societatea cu Răspundere Limitată „Neaos”, reprezentate

de avocatul Victor Munteanu

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a

Societății cu Răspundere Limitată „Turbilon Teh”, Firmei de Producție și Comerț

„Clasic SV” Societate cu Răspundere Limitată și Societății cu Răspundere

Limitată „Neaos” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea

actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Turbilon Teh”,

Firma de Producție și Comerț „Clasic SV” Societate cu Răspundere Limitată și

Societatea cu Răspundere Limitată „Neaos” și menținută hotărârea din

12 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care a fost respinsă

ca neîntemeiată acțiunea

constată:

La 4 martie 2020, SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și

SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor Munteanu au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea

actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii au indicat că în perioada lunilor iulie – noiembrie

2011, au efectuat livrări de produse informaționale software către companii

nerezidente, după cum urmează:

1

- SRL „Turbilon Teh” a reflectat în declarațiile privind TVA în perioadele

fiscale L/07/2011 și L/11/2011 livrări impozabile la cota zero în adresa unei

companii nerezidente cu valoarea de 2 015 450 de dolari SUA, ce constituia

23 115 600 de lei, inclusiv TVA în sumă de 3 852 600 de lei, iar altei companii

nerezidente cu valoarea de 3 350 000 de dolari SUA, ce constituia 39 925 300 de

lei, inclusiv TVA în sumă de 6 654 216,67 lei; în total, urma a fi restituită TVA

în mărime de 10 506 816,67 lei;

- FPC „Clasic SV” SRL a reflectat în declarațiile privind TVA în perioada

fiscală L/08/2011 și L/11/2011 livrări impozabile la cota zero în adresa unei

companii nerezidente cu valoarea de 3 680 880 de dolari SUA, ceea ce constituia

41 731 977 de lei, inclusiv TVA în sumă de 6 955 329 de lei și, respectiv, produse

cu valoarea de 3 400 000 de dolari SUA, ceea ce constituia 40 385 540 de lei,

inclusiv TVA în sumă de 6 730 923 de lei; în total, urma a fi restituită TVA în

mărime de 13 686 252 de lei;

- SRL „NEAOS” a reflectat în declarația privind TVA în perioada fiscală

L/09/2011 o livrare impozabilă la cota zero în adresa unei companii nerezidente

cu valoarea de 3 100 000 de dolari SUA, ce constituia 37 170 240 de lei, inclusiv

TVA în sumă de 6 195 040 de lei.

Au comunicat că pe durata anilor 2014-2015, companiile reclamante au

depus mai multe cereri la Serviciul Fiscal de Stat cu cereri de restituire a TVA

pentru livrările la export la cota zero, însă toate companiile au primit refuz, fiind

invocate diverse motive care, ulterior, au făcut obiectul examinării în instanța de

judecată.

Astfel, în urma adresărilor companiilor reclamante către Serviciul Fiscal

de Stat cu cerere de a li se rambursa sumele TVA la exportul de mărfuri și servicii,

Serviciul Fiscal de Stat a refuzat să restituie sumele de TVA, dar a inițiat și un

control indirect la toate cele trei companii reclamante.

Prin urmare, în rezultatul controalelor efectuate, autoritatea publică a emis

deciziile nr. 973/2/7, 974/2/7 și 975/2/7 din data de 17 octombrie 2016, prin care

nu doar că a refuzat restituirea TVA către companiile reclamante, dar a anulat

TVA din conturile companiilor, după cum urmează: reclamantei SRL „Turbilon

Teh” i-a fost micșorat (anulat) TVA destinat trecerii în cont cu 5 385 034 de lei;

reclamantei FPC „Clasic SV” SRL i-a fost micșorat (anulat) TVA destinat trecerii

în cont cu 11 483 872 de lei; reclamantei SRL „Neaos” i-a fost micșorat (anulat)

TVA destinat trecerii în cont cu 5 610 731 de lei.

Au menționat că prin acțiunile sale Serviciul Fiscal de Stat nu a restituit

sumele TVA solicitate spre restituire, dar a încasat de pe conturile companiilor

reclamante sumele TVA indicate în deciziile date, companiile nemaiputând

solicita restituirea sumelor datorate de Serviciul Fiscal de Stat în contul TVA

pentru exportul de mărfuri și servicii în lipsa acestor sume.

Ulterior, la 9 februarie 2017, companiile reclamante s-au adresat în instanța

de contencios administrativ cu solicitarea anulării deciziilor din data de 17

octombrie 2016, prin care au fost anulate sumele TVA, cerute spre restituire de

la exportul de servicii și mărfuri.

2

Prin hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost admisă cererea de chemare în judecată a companiilor reclamante și au fost

anulate deciziile nr. 973/2/7, 974/2/7 și 975/2/7, emise de SFS la 17 octombrie

2016, prin care companiilor reclamante le-au fost radiate sumele indicate supra

ale TVA la export.

Au precizat că în motivarea hotărârii sale (devenită definitivă și irevocabilă

urmare a emiterii deciziei din 6 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție), instanța

a examinat în detalii și a combătut toate motivele invocate de SFS pentru a refuza

restituirea către companiile reclamante a sumelor TVA la exportul serviciilor și

mărfurilor, precum și radierea acelor sume din conturile TVA ale companiilor.

Așadar, dat fiind faptul că deciziile nr. 973/2/7, 974/2/7 și 975/2/7, emise

de Serviciul Fiscal de Stat la 17 octombrie 2016, prin care companiilor reclamante

le-au fost radiate sumele TVA la export, au fost anulate de instanța de judecată,

la 26 noiembrie 2019, companiile reclamante s-au adresat cu cerere de a li se

restitui sumele de bani, reprezentând TVA la export, inclusiv sumele TVA, care

au fost încasate prin deciziile care au fost anulate de instanța de judecată.

Au susținut că prin actele nr. 3-585855, 3-585853 și 3-585854 din

24 decembrie 2019, Serviciul Fiscal de Stat a refuzat restituirea sumelor TVA

solicitate, invocând aceleași motive de refuz, care au făcut obiectul examinării în

instanța de judecată.

Adițional, Serviciul Fiscal de Stat s-a referit la termenul de prescripție de

6 ani, argument nejustificat prin prisma hotărârii judecătorești din 31 martie 2017,

deoarece companiile reclamante nu puteau solicita restituirea TVA în situația în

care prin deciziile din 17 octombrie 2016, SFS a anulat TVA din contul

companiilor reclamante.

Or, au conchis că dreptul de a solicita restituirea TVA în echivalent bănesc

din partea companiilor reclamante a apărut urmare a anulării actelor SFS prin care

TVA a fost anulat.

La 8 ianuarie 2020, companiile reclamante au contestat actele SFS

nr. 3-585855, 3- 585853, și 3-585854 din 24 decembrie 2019, solicitând anularea

actelor din 24 decembrie l 2019 și acceptarea cererilor de restituire a TVA depuse

la 26 noiembrie 2019, iar prin deciziile nr. 20/118/T/16, 20/118/T/17 și

20/118/T/18 din 15 ianuarie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a respins contestațiile

depuse de companiile reclamante.

La 16 ianuarie 2020, companiile reclamante au depus contestații împotriva

deciziilor Serviciul Fiscal de Stat din 15 ianuarie 2020, invocând constatările din

hotărârea judecătorească definitivă din 31 martie 2017, menținută la 6 martie

2019 prin decizia Curții Supreme de Justiție.

Prin deciziile nr. 31 din 30 ianuarie 2020, nr. 39 și nr. 40 din 6 februarie

2020 Serviciul Fiscal de Stat a respins contestațiile companiilor reclamante

împotriva deciziilor din 15 ianuarie 2020 prin care companiile reclamante au

solicitat restituirea sumelor TVA la export.

În aceste circumstanțe, au opinat că Serviciul Fiscal de Stat a refuzat în

mod neîntemeiat satisfacerea cererilor de restituire a TVA, depuse de companiile

reclamante la 26 noiembrie 2019, întrucât Serviciul Fiscal de Stat ignoră

3

constatările din hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani.

Și-au întemeiat pretențiile în baza art. 189, 196, 224 Cod administrativ,

art. 6 și art. 1 Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Au solicitat: 1) admiterea acțiunii; 2) anularea următoarelor acte emise de

către Serviciul Fiscal de Stat: nr. 3-585855 din 24 decembrie 2019, nr. 3-585853

din 24 decembrie 2019, nr. 3-585854 din 24 decembrie 2019, decizia

nr. 20/118/T/16 din 15 ianuarie 2020, decizia nr. 20/118/T/17 din 15 ianuarie

2020, decizia nr. 20/118/T/18 din 15 ianuarie 2020, decizia nr. 31 din 30 ianuarie

2020, decizia nr. 39 din 6 februarie 2020 și decizia nr. 40 din 6 februarie 2020;

3) obligarea Serviciului Fiscal de Stat să admită cererile de restituire a TVA la

export, depuse de SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și SRL „Neaos”

și să dispună restituirea TVA în contul companiilor reclamante după cum

urmează: SRL „Turbilon Teh” să i se restituie TVA în sumă de 7 670 000 de lei,

FPC „Clasic SV” SRL să i se restituie TVA în sumă de 11 824 000 de lei,

SRL „Neaos” să i se restituie TVA în sumă de 11 678 000 de lei; 4) încasarea din

contul Serviciului Fiscal de Stat a dobânzilor calculate din sumele TVA solicitate

restituirii după cum urmează: SRL „Turbilon Teh” – dobândă în mărime de

3 611 414 lei, FPC „Clasic SV” SRL – dobândă în mărime de 5 383 807 lei,

SRL „Neaos” – dobândă în mărime de 5 434 109 lei; 5) repararea din contul

Serviciului Fiscal de Stat a prejudiciului moral cauzat prin refuzul autorității de a

restitui TVA la export, după cum urmează: SRL „Turbilon Teh” – prejudiciul

moral în mărime de 1 000 000 de lei, FPC „Clasic SV” SRL – prejudiciul moral

în mărime de 2 000 000 de lei, SRL „Neaos” – prejudiciul moral în mărime de

1 000 000 de lei; 6) încasarea din contul Serviciului Fiscal de Stat în favoarea

SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și SRL „Neaos” a costurilor și

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

La 16 februarie 2021, SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și

SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor Munteanu au depus apel nemotivat

împotriva hotărârii din 12 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

iar la 29 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice și, în aceeași zi, prin

intermediul oficiului poștal, a fost prezentată motivarea apelului, prin care au

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

decizii de admitere a acțiunii, cu actualizarea dobânzilor solicitate în cererea de

chemare în judecată, după cum urmează: SRL „Turbilon Teh” – dobândă în

mărime de 4 033 264 de lei, FPC „Clasic SV” SRL – dobândă în mărime de

6 034 127 de lei și SRL „Neaos” – dobândă în mărime de 6 076 399 de lei.

Prin încheierea protocolară din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

a fost atras în proces în calitate de persoană terță Nicolae Bostan.

Prin decizia din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și SRL „Neaos” și

menținută hotărârea din 12 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

4

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au reținut că dreptul de restituire a sumelor nu a fost exercitat în

interiorul termenului de prescripție de 6 ani, respectiv, autoritatea publică

întemeiat a respins cererile înaintate de către companiile reclamante.

Totodată, instanțele de judecată au respins ca nefondat argumentul

reclamanților cu privire la imposibilitatea depunerii anterioare a cererilor de

restituire a TVA, fiind depuse după ce a devenit irevocabilă hotărârea instanței

de judecată din 31 martie 2017, or, acestea nu motivează omiterea termenului

pentru situația dedusă judecății.

La fel, au relevat instanțele de judecată inferioare că hotărârea din

31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, la care fac referire

reclamanții, nu vizează actele administrative emise în anul 2015 privind

respingerea cererilor de restituire a TVA, precum și nici nu înlătură efectele și

condițiile care au dus la emiterea acelor decizii.

Or, hotărârea din 31 martie 2017, se referă doar la deciziile Serviciului

Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare fiscală nr. 973/2/7; 974/2/7 și

nr. 975/2/7 din 17.10.2016, cu referire la alte situații.

Mai mult, la baza deciziilor de respingere a cererilor de restituire a TVA

din 05 noiembrie 2015 nu a fost doar motivul precum că companiile reclamante

nu au livrat efectiv aceste produse software, fiind expres indicate și alte motive

pentru respingerea cererilor SRL „Turbilon-Teh”, FPC „Clasic CV” SRL și

SRL „Neaos”.

Astfel, concluziile din hotărârea instanței de judecată din 31 martie 2017

nu se referă la motivele respingerii cererilor de restituire a TVA expuse în

deciziile din 05 noiembrie 2015, ca urmare, faptul că companiile reclamante au

depus în mod repetat cereri de restituire a TVA abia la 26 noiembrie 2019.

Suplimentar, instanțele inferioare au relevat că Serviciul Fiscal de Stat

întemeiat a conchis că cererile repetate de restituire a TVA pentru perioada

aferentă anului 2011 sunt depuse de companiile reclamante după expirarea

termenului de 6 ani și acestea sunt nevalide, iar solicitanții SRL „Turbilon-Teh”,

FPC „Clasic CV” SRL și SRL „Neaos” nu au solicitat repunerea în termen.

Într-o altă ordine de idei, a fost stabilit și că cerințele înaintate de partea

reclamantă, pe lângă faptul că au fost depuse tardiv, sunt afectate și de

netemeinicie, or, SRL „Turbilon-Teh”, FPC „Clasic CV” și SRL „Neaos” nu au

achitat efectiv pentru produsele software achiziționate de la companiile rezidente.

Și asta deoarece, urmare a încheierii contractelor de cesiune a creanțelor,

companiile nerezidente, din zona off-shore, ca beneficiari ai produselor software,

urmau să achite pentru aceste produse direct producătorilor.

În plus, a mai fost învederat de către instanțele de judecată că, companiile

rezidente, de la care au fost procurate produsele software și care efectiv urmau să

primească plata pentru aceste servicii de la beneficiarii din zona off-shore, au fost

anulate ca subiect ai impunerii cu TVA.

La 3 mai 2022, SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și

SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor Munteanu au depus recurs

împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

5

admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii, având în vedere actualizarea

dobânzilor solicitate în cererea de chemare în judecată, după cum urmează:

SRL „Turbilon Teh” – dobândă în mărime de 4 735 069 de lei, FPC „Clasic

SV” SRL – dobândă în mărime de 7 181 298 de lei și SRL „Neaos” – dobândă în

mărime de 7 209 405 lei.

În motivarea recursului au invocat că decizia instanței de apel este una

ilegală și neargumentată, pasibilă de casare.

Au menționat că instanța de apel a reiterat, de fapt, motivele invocate de

prima instanță, ignorând să se expună asupra argumentelor aduse de companiile

reclamante, în particular despre constatările din hotărârea din 31 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, care constituie autoritatea lucrului judecat,

precum și argumentele privind suspendarea curgerii termenului de prescripție de

6 ani pe durata procedurilor de anulare a actelor administrative, prin care anterior

fusese radiat TVA-ul din contul companiilor reclamante.

Au obiectat că instanța de apel a copiat, în esență, constatările primei

instanțe și nici nu s-a expus asupra argumentelor apelului, emițând o decizie

nemotivată în partea omiterii argumentării respingerii motivelor din apel.

Au mai accentuat că în constatările instanței de apel, pct. 30-110 ale

deciziei, nu este deloc menționată hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani.

Astfel, au reiterat constatările din hotărârea nominalizată și a relevat că în

cadrul examinării cauzei respective, instanța de judecată în detalii a examinat

existența dubiilor, în partea ce ține de autenticitatea raporturilor economice, adică

nu putea fi confirmată proveniența mărfurilor și, respectiv, a livrărilor la cota zero

și modul de achitare a livrării, adică exportului și care au fost combătute

irevocabil prin hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, circumstanțe ce nu mai necesită a fi demonstrate.

Au reperat hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, în care a fost indicat că speței îi erau aplicabile prevederile art. 104 lit. a)

Cod fiscal, și anume impozitarea cu TVA la cota zero, or, a avut loc o livrare de

mărfuri/servicii pentru export, care nu a avut loc pe teritoriul RM.

La fel, au citat hotărârea menționată mai sus, precum că instanța a

considerat neîntemeiate constatările organului fiscal, or Codul civil, la art. 556-

571 prevede dreptul participanților la raporturile juridice civile de a-și stinge

obligațiile reciproce prin mecanismul de cesiune a creanței și preluare a datoriei.

Au comunicat că în aceste circumstanțe, sunt combătute și dubiile cu

privire la plata livrării și lipsa confirmării livrării impozabile la cota zero pentru

perioadele relevante în speță, adică odată cu constatarea efectuării exportului, au

fost eliminate suspiciunile privitoare la însăși proveniența mărfurilor.

Totodată, au relevat că prin aceeași hotărâre din 31 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, instanța de judecată a reținut că argumentele

invocate de IFS, care au stat la baza deciziilor IFS din 2015 de refuz în restituirea

TVA de la exportul de software a reclamanților sunt irelevante, ilegale și contrare

practicii judiciare.

6

În plus, au susținut că a fost lăsat fără examinare și argumentul societăților,

precum că în niciun paragraf din deciziile SFS de refuz de restituire a TVA nu se

face referire la deciziile de refuz din noiembrie 2015, or, doar în decizia din

procedura prealabilă privind refuzul contestațiilor împotriva deciziilor de refuz,

SFS a menționat și faptul că prin hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani, au fost anulate deciziile IFS nr. 973/2/7, 974/2/7 și

975/2/7 din 17 octombrie 2016 și că acestea se refereau la încălcări ale legislației

fiscale, iar actele administrative anterioare privind refuzul restituirii TVA nu au

fost anulate prin hotărârea nominalizată.

Au subliniat că este ilegală concluzia instanțelor ierarhic inferioare, precum

că prin deciziile nr. 15/01/T/703, nr. 15/01/T/702 din 5 noiembrie 2015 și

nr. 15/01/T/730 din 20 noiembrie 2015, SFS a refuzat companiilor restituirea

TVA la export, iar prin faptul necontestării acelor decizii, acestea rămân în

vigoare.

Or, procedurile prealabile inițiate de companiile reclamante în vederea

restituirii TVA la export și contestațiile împotriva actelor administrative emise de

SFS s-au bazat pe constatările din hotărârea devenită definitivă și irevocabilă din

31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

La 11 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, SRL „Turbilon Teh”,

FPC „Clasic SV” SRL și SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor

Munteanu au depus o cerere de prezentare a unor argumente suplimentare în

recursul depus.

În suținerea acesteia, au invocat că la 9 noiembrie 2021, în fața instanței de

apel, SRL „Turbilon Teh” și SRL „Neaos” au formulat expres cereri de atragere,

în calitate de intervenienți accesorii a persoanelor terțe Oleg Gonța, unic asociat

și fondator al SRL „Turbilon Teh” și a aceluiași Oleg Gonța, în calitate de

reprezentat al Liliei Ivanov, unic asociat al SRL „Neaos”, urmare a intentării

procedurii insolvabilității în privința companiilor respective în perioada în care

prezenta cauză se afla la examinare în instanța de apel.

Astfel, au remarcat că, deși cererile de intervenție au fost înaintate instanței

de apel, în decizia recurată, instanța de apel nu s-a expus asupra acestora și nu a

atras în calitate de intervenienți accesorii persoanele ale căror drepturi sunt direct

vizate prin deciziile instanțelor de judecată, interesul acelor persoane fiind afectat

ulterior pronunțării hotărârii de către prima instanță.

La 13 iulie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la recursul depus

de SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și SRL „Neaos”, reprezentate de

avocatul Victor Munteanu, solicitând declararea inadmisibilității acestuia.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

7

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 9 februarie 2022, însă la materialele dosarului

lipsesc date care ar confirma că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost

notificat recurentelor sau reprezentantului acestora.

Decizia motivată din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată reprezentantului recurentelor, avocatului Victor Munteanu, la data de

19 aprilie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la actele cauzei

(f. d. 57 vol. III).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și

SRL „Neaos” s-au conformat prevederilor legale și au depus recursul motivat la

3 mai 2022, în termenul legal.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de SRL „Turbilon Teh”,

FPC „Clasic SV” SRL și SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor

Munteanu, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

8

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Într-o altă ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție apreciază critic susținerile

recurentelor din cererea de recurs suplimentară, precum că instanța de apel nu

s-a expus asupra cererii SRL „Turbilon Teh” și SRL „Neaos” de atragere în

proces în calitate de persoană terță a lui Oleg Gonța.

Or, deși în ședința de judecată din 9 noiembrie 2021, a fost înaintat

demersul de atragere a lui Oleg Gonța în calitate de persoană terță, având în

vedere înregistrarea audio a ședinței de judecată respective, chestiunea dată a

rămas a fi examinată pentru ședința ulterioară.

Ulterior, atât din înregistrarea audio a ședinței de judecată din 8 decembrie

2021, cât și din conținutul procesului-verbal a acesteia, se constată că

SRL „Turbilon Teh” și SRL „Neaos” nu au mai susținut demersul dat.

Mai mult, actele cauzei atestă și faptul că însuși Oleg Gonța, pe tot

parcursul examinării cauzei, a figurat în calitate de reprezentant al SRL „Turbilon

Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și SRL „Neaos”, dat fiind statutul său de

administrator al societăților respective.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

9

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV”

SRL și SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor Munteanu.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Turbilon Teh”,

Firma de Producție și Comerț „Clasic SV” Societate cu Răspundere Limitată și

Societatea cu Răspundere Limitată „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor

Munteanu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

10

Dosarul nr. 3ra-617/22

2-20031407-01-3ra-10062022

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Turbilon

Teh”, Firma de Producție și Comerț „Clasic SV” Societate cu Răspundere

Limitată și Societatea cu Răspundere Limitată „Neaos”, reprezentate de avocatul

Victor Munteanu privind ridicarea excepției de neconstituționalitate

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a

Societății cu Răspundere Limitată „Turbilon Teh”, Firmei de Producție și Comerț

„Clasic SV” Societate cu Răspundere Limitată și Societății cu Răspundere

Limitată „Neaos” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea

actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

constată:

La 4 martie 2020, SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și

SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor Munteanu au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea

actelor administrative, obligarea emiterii actelor administrative, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

Prin încheierea protocolară din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

a fost atras în proces în calitate de persoană terță Nicolae Bostan.

Prin decizia din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și SRL „Neaos” și

menținută hotărârea din 12 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

La 3 mai 2022, SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și

SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor Munteanu au depus recurs motivat

împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu

11

emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii, având în vedere actualizarea

dobânzilor solicitate în cererea de chemare în judecată, după cum urmează:

SRL „Turbilon Teh” – dobândă în mărime de 4 735 069 de lei, FPC „Clasic

SV” SRL – dobândă în mărime de 7 181 298 de lei și SRL „Neaos” – dobândă în

mărime de 7 209 405 lei.

La 11 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, SRL „Turbilon Teh”,

FPC „Clasic SV” SRL și SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor

Munteanu au depus recurs împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău (argumente suplimentare).

La 13 iulie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la recursul depus

de SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și SRL „Neaos”, reprezentate de

avocatul Victor Munteanu, solicitând declararea inadmisibilității acestuia.

La 20 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, SRL „Turbilon Teh”,

FPC „Clasic SV” SRL și SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor

Munteanu au depus cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate,

prin care au solicitat sesizarea Curții Constituționale a Republicii Moldova cu

privire la aplicarea pct. 5) din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoare

adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 1 februarie 2013.

Examinând cererea depusă de SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL

și SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor Munteanu cu privire la ridicarea

excepției de neconstituționalitate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că aceasta

urmează a fi respinsă, din considerentele ce urmează.

Conform art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția

art. 169-171.

În conformitate cu prevederile art. 121 CPC, în cazul existenței

incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor Parlamentului, a

decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor

Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța de

judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea

Constituțională.

La ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții

Constituționale, instanța nu este în drept să se pronunțe asupra temeiniciei

sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor contestate, limitându-

se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții:

a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art. 135 alin. (1)

lit. a) din Constituție;

b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia

ori este ridicată de către instanța de judecată din oficiu;

c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

d) nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect

prevederile contestate.

12

Ridicarea excepției de neconstituționalitate se dispune printr-o încheiere

care nu se supune niciunei căi de atac și care nu afectează examinarea în

continuare a cauzei, însă până la pronunțarea Curții Constituționale asupra

excepției de neconstituționalitate se amână pledoariile.

Dacă nu sunt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin. (2), instanța

refuză ridicarea excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi

atacată odată cu fondul cauzei.

Instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă

cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul

prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții

de apel a fost declarată admisibilă conform legii.

Conform art. 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, Curtea Constituțională

exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor și hotărârilor

Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și

ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care Republica

Moldova este parte; rezolvă cazurile excepționale de neconstituționalitate a

actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiție.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție mai reține că la 9 februarie 2016, Curtea

Constituțională a Republicii Moldova a adoptat hotărârea nr. 2 pentru

interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituția Republicii

Moldova (excepția de neconstituționalitate) (sesizarea nr. 55b/2015), prin care

s-a decis că în cazul existenței incertitudinii privind constituționalitate legilor,

hotărârilor Parlamentului, decretelor Președintelui Republicii Moldova,

hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, ce urmează a fi aplicate la soluționarea

unei cauze aflate pe rolul său, instanța de judecată, din oficiu sau la cererea unui

participant la proces, este obligată să sesizeze Curtea Constituțională.

Astfel, conform § 79-80 din hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din

9 februarie 2016 pentru interpretarea art. 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din

Constituție, controlul concret de constituționalitate pe cale de excepție constituie

singurul instrument prin intermediul căruia cetățeanul are posibilitatea de a

acționa pentru a se apăra împotriva legislatorului însuși, în cazul în care, prin lege,

drepturile sale constituționale sunt încălcate.

Curtea a mai menționat că dreptul de acces al cetățenilor prin intermediul

excepției de neconstituționalitate la instanța constituțională reprezintă un aspect

al dreptului la un proces echitabil.

Potrivit § 82-83 din aceeași hotărâre, Curtea a reținut că judecătorul ordinar

nu se va pronunța asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu

Constituția a normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii

următoarelor condiții:

a) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135

alin. (1) lit. a) din Constituție;

b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia,

sau indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu;

13

c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

d) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile

contestate.

Concomitent, Curtea a precizat că verificarea constituționalității normelor

contestate constituie competența exclusivă a Curții Constituționale, or judecătorii

ordinari nu sunt în drept să refuze părților sesizarea Curții Constituționale, decât

doar în condițiile menționate la par. 82. Excepția de neconstituționalitate care

întrunește aceste condiții poate fi ridicată în fața oricărei instanțe.

Astfel, întru ridicarea excepției de neconstituționalitate, cu sesizarea Curții

Constituționale, sunt necesare întrunirea, cumulativ, a condițiilor strict-

obligatorii prevăzute la art. 121 CPC și § 82 din hotărârea Curții Constituționale

nr. 2 din 9 februarie 2016.

În circumstanțele expuse, verificând întrunirea de către autorii cererii

privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a exigenților evidențiate supra,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție atestă că, la caz, lipsesc temeiuri de admitere a cererii respective.

Or, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată doar în cazurile când

cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul

prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții

de apel a fost declarată admisibilă conform legii.

Pe când, la caz, recursul depus de SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV”

SRL și SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor Munteanu a fost declarat

inadmisibil.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea depusă de SRL „Turbilon Teh”, FPC „Clasic SV” SRL și

SRL „Neaos”, reprezentate de avocatul Victor Munteanu privind ridicarea

excepției de neconstituționalitate.

Conform art. 195 și art. 230 Cod administrativ și în conformitate cu art. 121

CPC, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Turbilon Teh”, Firma de Producție și Comerț „Clasic SV” Societate cu

Răspundere Limitată și Societatea cu Răspundere Limitată „Neaos”, reprezentate

de avocatul Victor Munteanu privind ridicarea excepției de neconstituționalitate,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a Societății

cu Răspundere Limitată „Turbilon Teh”, Firmei de Producție și Comerț „Clasic

SV” Societate cu Răspundere Limitată și Societății cu Răspundere Limitată

„Neaos” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor

14

administrative, obligarea emiterii actelor administrative, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

15