3r-68/22 — contestarea actului administrativ

3r-68/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3r-68/2022

2-21179800-3r-05042022

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Bostan, G.Dașchevici, Gh.Mîra)

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Aliona Miron

Nina Vascan

examinând recursul depus de Alexandr Stoianoglo, reprezentat de avocatul Iurie

Mărgineanu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la

anularea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-147/2021 din 18.11.2021 cu

privire la examinarea adresării doamnei Inga Grigoriu cu privire la pretinse acțiuni

ilegale ale Procurorului General (suspendat de drept din funcție) Alexandr Stoianoglo,

împotriva încheierii din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 6 decembrie 2021, Alexandr Stoianoglo, prin intermediul

reprezentantului său, avocatul Mărgineanu Iurie, a sesizat Curtea de Apel Chișinău cu

acțiunea de contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor

prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-

147/2021 din 18.11.2021 cu privire la examinarea adresării doamnei Inga Grigoriu cu

privire la pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului General (suspendat de drept din

funcție) Alexandr Stoianoglo.

Suspendarea executării hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-

147/2021 din 18 noiembrie 2021 cu privire la examinarea adresării doamnei Inga

Grigoriu cu privire la pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului General (suspendat de

drept din funcție), Alexandr Stoianoglo.

Prin încheierea din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Alexandr Stoianoglo

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind anularea hotărârii Consiliului

Superior al Procurorilor nr.1-147/2021 din 18.11.2021 cu privire la examinarea

adresării doamnei Inga Grigoriu cu privire la pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului

General (suspendat de drept din funcție) Alexandr Stoianoglo, pe motiv că, reclamantul

nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul

art.17 Cod administrativ. S-a explicat reclamantului Alexandr Stoianoglo, că

declararea acțiunii ca inadmisibilă în temeiul art.207 alin.(2) lit. e) Cod administrativ

exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași

acțiune.

La 10 martie 2022 Alexandr Stoianoglo, reprezentat de avocatul Iurie

Mărgineanu, a depus recurs împotriva încheierii din 24 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate

cu transmiterea cauzei la Curtea de Apel Chișinău pentru examinare în același complet

de judecată (f.d.55-66).

Cu referire la netemeinicia încheierii contestate, recurentul a susținut că instanța

de recurs urmează să constate faptul dacă Stoianoglo Alexandr în conformitate cu

prevederile art. art. 5, 10, 17, 20, 39, 189 alin. (1) și 206 alin. (1) lit. a) din Codul

administrativ are dreptul la înaintarea acțiunii în contencios administrativ în contestare,

adică a dreptului de acces la justiție, iar în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2)

din Codul administrativ și art. 6 & (1) din CEDO „dreptul la un tribunal”.

Recurentul a precizat că, instanța de recurs urmează să stabilească dacă, prin

încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2022, i-a fost lezat un „drept cu

caracter civil”, în sensul prevăzut de art. 6 (1) CEDO, și dacă prin declararea

inadmisibilă a acțiunii în contencios împotriva hotărârii Consiliului Superior al

Procurorilor nr.1-147/2021 din 18.11.2021, Alexandr Stoianoglo a fost lipsit de dreptul

la un recurs efectiv, în sensul art. 13 din Convenție.

Recurentul a comunicat că hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-

147/2021 din 18.11.2021 este un act administrativ individual defavorabil prin care s-a

încheiat procedura administrativă conform art. 78 din Codul administrativ. A accentuat

că la solicitarea actului administrativ individual respectiv nu era inițiat proces penal și

nici urmărire penală, drept urmare, concluzia primei instanțe că părțile se află în

raporturi penale este lipsită de temeinicie, precum și faptul că părțile nu se află într-o

procedură administrativă.

Recurentul Alexandr Stoianoglo a invocat că, Curtea de Apel Chișinău nu doar

eronat a aplicat prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, dar

nejustificat, printr-un argument formal și contradictoriu a exclus hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr.1-147/2021 din 18.11.2021 din noțiunea legală de act

administrativ individual. Acest fapt se datorează interpretării izolate a prevederilor care

reglementează caracterul uniform al procedurii administrative și procedurii de

contencios administrativ, a condițiilor de derogare de la caracterul respectiv pe unele

aspecte ale procedurii de înfăptuire a activității administrative, precum și a raporturilor

juridice care exclud aplicarea procedurii administrative și procedurii de contencios

administrativ.

La fel, recurentul a mai specificat că hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor

nr. 1-147/2021 din 18.11.2021 este emisă de o autoritate publică în regim de putere

publică, conform art. 10 alin. (1), 7-8 din Codul administrativ.

Recurentul a accentuat că, hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-

147/2021 din 18.11.2021 conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ este orice

decizie, dispoziție sau altă măsură oficială întreprinsă de Consiliul Superior al

Procurorilor. Hotărârea Consiliului Superior al Procurilor nr. 1-147/2021 din

18.11.2021 conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ este o reglementare care

se referă la domeniul dreptului public. Hotărârea Consiliului Superior al Procurilor nr.

1-147/2021 din 18.11.2021 stabilește consecințe juridice ample față de Stoianoglo

Alexandr. Prin urmare, este o reglementare conform art. 10 alin. (1) din Codul

administrativ. Hotărârea CSP nr.1-147/2021 din 18.11.2021 constituie conform art. 10

alin. (1) din Codul administrativ un caz individual, fapt care o deosebește de actul

administrativ normativ [reglementare abstractă, art. 12 Codul administrativ]. Hotărârea

2

Consiliul Superior al Procurorilor nr.1-147/2021 din 18.11.2021 se referă la statul

juridic al dlui Alexandr Stoianoglo, care este titularul funcției de Procuror General al

Republicii Moldova. Astfel, hotărârea CSP nr.1-147/2021 din 18.11.2021 conform art.

10 alin. (1) din Codul administrativ produce nemijlocit efecte juridice față de

Stoianoglo Alexandr, efecte care sunt notorii deja la nivel mondial conform art. 22 din

Codul administrativ. Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-147/2021 din

18.11.2021 este act administrativ individual atât din punct de vedere a criteriilor

formale cât și materiale, iar procedura emiterii este în exclusivitate administrativă.

Finalmente recurentul a precizat că, instanța de fond urma să se expună în motivare

și dispozitivul încheierii judecătorești, și în privința cererii de suspendare depusă

concomitent cu acțiunea în contestare, inclusiv asupra propunerii de atragere

obligatorie a terțului în procesul de contencios administrativ. Totodată, judecătorii erau

obligați conform art. art. 25, 202 și 50 din Codul administrativ să se abțină, deoarece

anterior au declarat inadmisibilă o altă acțiune în contencios administrativ care se referă

din punct de vedere a naturii litigiului și soluției la o problemă identică (acțiunea lui

Stoianoglo Alexandr v/s CSP privind anularea hotărârii CSP din 05 octombrie 2021).

Prin referința din 12 aprilie 2022, Consiliul Superior al Procurorilor,

reprezentat de Iulian Găinaru, a solicitat declararea recursului depus de Alexandr

Stoianoglo, reprezentat de avocatul Iurie Mărgineanu ca fiind inadmisibil și menținerea

încheierii din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În corespundere cu articolul 241 alin. (1) din Codul administrativ, încheierile

primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de

hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.

Conform articolului 242 din Codul administrativ, recursul împotriva

încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis

încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată, care a emis

încheierea contestată, transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii

judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze

recursul.

Din materialele cauzei rezultă că, încheierea din 24 februarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău a fost notificată avocatului Iurie Mărgineanu, care reprezintă interesele

lui Alexandr Stoianoglo, prin intermediul poștei electronice, la 09 martie 2022

(f.d.54).

Astfel, instanța de recurs consideră că Alexandr Stoianoglo, reprezentat de

avocatul Iurie Mărgineanu, depunând cererea de recurs la data de 10 martie 2022,

s-a conformat prevederilor legale și a respectat termenul instituit de legiuitor la art.

242 din Codul administrativ, pentru demararea căii de atac în ordine de recurs.

Examinând recursul depus de Alexandr Stoianoglo, reprezentat de avocatul Iurie

Mărgineanu, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea

încheierii contestate, din următoarele considerente.

Conform art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

3

Potrivit art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii:

respinge recursul.

Din actele cauzei rezultă că, prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor

nr.1-147/2021 din 18.11.2021 s-a hotărât: 1.A-l desemna pe Andrei Balan, procuror în

Procuratura Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate în adresarea doamnei

Inga Grigoriu vizând pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului General (suspendat de

drept din funcție), Alexandr Stoianoglo. 2. A expedia prezenta hotărâre și materialele

aferente procurorului în Procuratura Anticorupție, Andrei Balan. 3.Hotărârea se

publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Procurorilor.

La data de 6 decembrie 2021, Alexandr Stoianoglo, prin intermediul

reprezentantului său, avocatul Mărgineanu Iurie, a sesizat Curtea de Apel Chișinău cu

acțiunea de contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor

prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-

147/2021 din 18.11.2021 cu privire la examinarea adresării doamnei Inga Grigoriu cu

privire la pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului General (suspendat de drept din

funcție) Alexandr Stoianoglo.

Prin încheierea din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Alexandr Stoianoglo

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind anularea hotărârii Consiliului

Superior al Procurorilor nr.1-147/2021 din 18.11.2021 cu privire la examinarea

adresării doamnei Inga Grigoriu cu privire la pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului

General (suspendat de drept din funcție) Alexandr Stoianoglo, pe motiv că, reclamantul

nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul

art.17 Cod administrativ. S-a explicat reclamantului Alexandr Stoianoglo, că

declararea acțiunii ca inadmisibilă în temeiul art.207 alin.(2) lit. e) Cod administrativ

exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași

acțiune.

Articolul art. 21 alin. (1) din Codul administrativ statuează că autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu

legea și alte acte normative.

Conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Prin prisma art. 194 din Codul administrativ, (1) în procedura în prima

instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva

încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept.

(2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile

contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și

aplicării corecte a dreptului material.

Cercetând starea fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, Colegiul

constată că, prin încheierea din 24 februarie 2022, Curtea de Apel Chișinău a

declarat inadmisibilă acțiunea Procurorului General Alexandr Stoianoglo, în

temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Efectuând controlul judiciar al încheierii din 24 februarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, instanța de recurs a constatat că aceasta a fost emisă în concordanță

cu normele de drept procedural.

4

Potrivit art. 3 din Codul administrativ, legislația administrativă are drept scop

reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a controlului

judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor și a

libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținându-se cont de

interesul public și de regulile statului de drept.

În conformitate cu art. 207 alin. (1) din Codul administrativ, instanța verifică

din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în

contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de

recurs.

Articolul 207 din Codul administrativ prevede la alin. (2) lit. e) că acțiunea în

contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul nu

poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul

art. 17.

La rândul său, art. 17 din Codul administrativ definește dreptul vătămat ca

orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere

prin activitate administrativă.

Subsidiar, în sensul art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă

reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

Potrivit art. 6 din Codul administrativ, (1) procedura administrativă este

activitatea autorităților publice cu efect în exterior, îndreptată spre examinarea

condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ individual, spre

examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract administrativ sau

examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de autoritate

publică. (2) Emiterea unui act administrativ individual, încheierea unui contract

administrativ sau întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică sînt părți

ale procedurii administrative.

Conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul administrativ

individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de

autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului

public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,

modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

Ținând cont de faptul că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul

normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat, ci trebuie citită în

coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente care se completează una pe alta

ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, instanța de recurs reține la caz și

prevederile art. 20 din Codul administrativ, potrivit căreia dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

Articolul 39 din Codul administrativ garantează oricărei persoane, care

revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art. 17 sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, dreptul de a se adresa instanței de

judecată competente.

5

La rândul său, art. 189 alin. (1) din Codul administrativ statuează că orice persoană

care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Din coroborarea normelor legale precitate rezultă că unul dintre elementele

definitorii ale acțiunii în contencios administrativ este revendicarea unui drept

propriu, vătămat prin una din formele activității administrative. Or, în esență,

scopul acțiunii în contencios administrativ constă în apărarea unui drept subiectiv

concret recunoscut de lege unei anumite persoane. Prin urmare, pentru a fi

admisibilă, o acțiune în contencios administrativ trebuie să urmărească

revendicarea unui drept subiectiv vătămat.

Astfel, pentru înaintarea acțiunii în contencios administrativ, reclamantul

trebuie să invoce un drept al său căruia i se aduce atingere prin activitatea

administrativă. În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art. 17 din Codul

administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 din Codul

administrativ.

Deci, prevederile art. 17 din Codul administrativ se referă la orice drept

subiectiv reglementat de normele dreptului material. Anume dreptul substanțial

reglementează situațiile juridice subiective ce caracterizează statutul juridic al

persoanelor care participă la viața juridico-publică. Acest argument impune și

raționamentul că dreptul procedural reglementează doar formele ce necesită a fi

respectate pentru a obține pe cale judiciară o protecție a unui drept subiectiv în

sensul art. 17 Cod administrativ.

Raportând la caz cadrul legal enunțat și reieșind din calitatea participanților la

proces și constatările sus-menționate, Colegiul denotă că prima instanță întemeiat a

ajuns la concluzia inadmisibilității acțiunii formulate de către Alexandr Stoianoglo

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului

administrativ.

Concluziile instanței de recurs rezultă din următoarele circumstanțe de fapt și

de drept.

În speță, Consiliul Superior al Procurorilor a examinat la 18 noiembrie 2021

adresarea doamnei Inga Grigoriu cu privire la pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului

General (suspendat de drept din funcție) Alexandr Stoianoglo.

Pentru a răspunde la întrebarea dacă hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr.1-147/2021 din 18.11.2021 îmbracă forma unui act

administrativ individual în sensul art. 10 din Codul administrativ și care poate

constitui obiectul controlului judecătoresc de legalitate în contencios administrativ,

Colegiul va analiza competențele Consiliului Superior al Procurorilor.

Așa, prin prisma art. 68 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din

25 februarie 2016, Consiliul Superior al Procurorilor este un organ independent, cu

statut de persoană juridică, format în vederea participării la procesul de constituire,

funcționare și asigurare a autoadministrării sistemului Procuraturii.

Potrivit art. 70 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25

februarie 2016, Consiliul Superior al Procurorilor, ca organ administrativ, are

următoarele competențe strict administrative: a) elaborează și aprobă regulamentele

privind activitatea sa, privind funcționarea colegiilor sale și alte regulamente care îl

vizează; b) elaborează și aprobă regulamentele privind procedura de selecție și cariera

procurorilor; c) elaborează proiectul de regulament al Adunării Generale a Procurorilor

și proiectele de amendare a acestuia; d) organizează concursul pentru selectarea

6

candidatului la funcția de Procuror General, pe care îl propune Președintelui

Republicii; e) organizează concursuri, selectează și numește pe membrii colegiilor sale

din rândul societății civile; f) examinează contestațiile împotriva hotărârilor luate de

colegiile sale; g) face propuneri Procurorului General privind numirea, transferul,

promovarea, detașarea sau suspendarea procurorilor în condițiile Codului de

procedură penală și ale prezentei legi, precum și privind eliberarea din funcție a

procurorilor; h) participă la depunerea jurământului de către procurori și de către

Procurorul General; i) stabilește numărul de procurori în cadrul fiecărei procuraturi;

j) desemnează procurorii în cadrul Consiliului Institutului Național al

Justiției; k) aprobă strategia privind formarea inițială și continuă a procurorilor și

prezintă avizul asupra planului de acțiuni pentru implementarea acestei strategii;

l) examinează și prezintă opinii asupra regulamentului de organizare a

concursului de admitere în Institutul Național al Justiției, asupra programelor

didactice și a planurilor de învățământ pentru cursurile de formare inițială și

continuă din cadrul Institutului Național al Justiției, asupra regulamentului de

organizare a concursului pentru suplinirea posturilor didactice, precum și asupra

componenței comisiilor pentru examenele de admitere și de absolvire ale

Institutului Național al Justiției; m) stabilește numărul de locuri scoase la concursul de

admitere pentru instruirea inițială a procurorilor în cadrul Institutului Național al

Justiției; n) examinează adresările cetățenilor și ale procurorilor privind chestiunile

date în competența sa; o) elaborează proiectul Codului de etică al procurorilor, precum

și proiectele de modificare a acestuia, și le propune spre aprobare Adunării Generale a

Procurorilor; p) aprobă proiectul bugetului său, pe care îl prezintă Ministerului

Finanțelor; q) aprobă structura aparatului Consiliului Superior al Procurorilor;

r) participă la elaborarea proiectului de buget al Procuraturii și îl avizează;

s) participă la elaborarea planurilor de dezvoltare strategică a Procuraturii;

t) avizează proiectele priorităților anuale privind activitatea Procuraturii,

elaborate de Procurorul General.

Respectiv, exercitarea atribuțiilor stabilite la art. 70 alin. (1) din Legea cu

privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016 pot constitui obiectul controlului

judecătoresc de legalitate în contencios administrativ.

Totodată, legea specială Codul de procedură penală a atribuit Consiliului

Superior al Procurorilor și atribuții din domeniul dreptului procesual penal.

Potrivit art. 262 alin. (5) din Codul de procedură penală, examinarea sesizărilor

despre acțiunile Președintelui Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Prim-

ministrului și examinarea infracțiunilor comise de către aceștia se fac de către

Procurorul General sau un procuror desemnat de el. Examinarea sesizărilor despre

infracțiunile comise de către Procurorul General se face de către un procuror

desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Organul de urmărire penală care a

primit o sesizare despre infracțiunile săvârșite de persoanele menționate este

obligat să o trimită imediat pentru examinare Procurorului General sau, după caz,

Consiliului Superior al Procurorilor.

Astfel, în sensul art. 262 alin. (5) din Codul de procedură penală, Procurorul

General este autorizat să desemneze un procuror pentru a examina sesizările

despre acțiunile Președintelui Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova,

Prim-ministrului și examinarea infracțiunilor comise de către aceștia. Analogic,

Consiliul Superior al Procurorilor are atribuția de a desemna un procuror pentru

examinarea sesizărilor despre presupusele infracțiuni săvârșite de Procurorul

7

General.

Prin urmare, atribuțiile Procurorului General și ale Consiliului Superior al

Procurorilor de a desemna un procuror sunt atribuții strict procesual penale și nu

pot forma obiectul controlului judecătoresc de legalitate în contencios

administrativ, deoarece nu acționează în regim de putere publică, conform art. 5

din Codul administrativ.

În acest context, Colegiul reține prevederile art. 2 alin. (2) din Codul

administrativ, care stipulează că anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă

privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative

speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare

este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.

La fel, art. 2 din Codul administrativ prevede expres la alin. (3) lit. b) că

prevederile sale nu se aplică raporturilor juridice ale autorităților publice care

acționează în baza Codului contravențional sau Codului penal.

Din interpretarea sistemică a normelor relevante din Codul administrativ

coroborate cu Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016 și Codul

de procedură penală, Colegiul consideră că prima instanță corect a concluzionat

despre inadmisibilitatea acțiunii, or, în condițiile speței, Consiliul Superior al

Procurilor a acționat în baza competențelor exclusive atribuite de legea procedural

penală, de a desemna un procuror pentru examinarea unei sesizări cu privire la

comiterea unei pretinse fapte penale de către un subiect special, și anume

Procurorul General.

Așadar, hotărârea Consiliului Superior al Procurilor emisă în temeiul art. 262 alin.

(5) din Codul de procedură penală nu constituie în sine un act

administrativ individual în sensul art. 10 din Codul administrativ, deoarece la

emiterea acesteia Consiliul Superior al Procurorilor a acționat ca o autoritate

publică în baza Codului de procedură penală, iar prin prisma art. 2 alin. (3) lit. b)

din Codul administrativ aceste raporturi juridico-publice sunt exceptate de

controlul legalității în procedura contenciosului administrativ.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție relevă că Consiliul Superior al Procurorilor prin hotărârea nr.1-147/2021 din

18.11.2021 a examinat numai chestiunea privind desemnarea procurorului competent

pentru examinarea unei sesizări penale, dar nu alte chestiuni cum ar fi admisibilitatea

sezizării sau începerea/neînceperea urmăriri penale, iar aspectele ce țin de competența

procurorului desemnat, modul de luare a deciziei date, iar legalitatea acțiunilor

procesual-penale poate fi verificată de instanța competentă conform legii procedural

penale.

Completul judiciar subliniază că, desemnarea de către Consiliul Superior al

Procurorilor a unui procuror pentru examinarea unei sesizări cu privire la comiterea

unei pretinse fapte prejudiciabile de către Procurorul General constituie o garanție a

independenței Procurorului General. Nu orișicare organ de urmărire penală are

competență să investigheze o presupusă faptă ilegală a Procurorului General, ci doar

procurorul desemnat de către Consiliul Superior al Procurorilor.

Din interpretarea tezei a treia a alin. (5) al art. 262 din Codul de procedură

penală se deduce că organul de urmărire penală care a primit o sesizare despre

presupusele infracțiuni săvârșite de Procurorul General este obligat să o trimită

imediat pentru examinare Consiliului Superior al Procurorilor.

8

Sintagma „imediat” din norma precitată exonerează organul de urmărire

penală, care a primit o sesizare despre presupusele infracțiuni comise de

Procurorul General, de obligația de a întreprinde careva acțiuni procedurale,

deoarece aceste acțiuni vor fi întreprinse doar de către procurorul desemnat de

Consiliul Superior al Procurorilor.

Cu atât mai mult că, articolul 270 din Codul de procedură penală stabilește

expres că urmărirea penală împotriva Procurorului General se pornește de către

procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că stabilirea regulilor de

desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești constituie o prerogativă

exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite,

reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție

presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a-1 utiliza în formele și în

modalitățile prevăzute de lege.

La fel, Completul de judecată ține să menționeze că, prin noțiunea de desemnare

se înțelege numirea unei persoane considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea

unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. Iar, urmărirea penală

are ca obiect colectarea probelor necesare cu privire la existența infracțiunii, la

identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se transmită

cauza penală în judecată în condițiile legii și pentru a se stabili răspunderea acestuia.

Astfel, Consiliul Superior al Procurorilor potrivit normelor Codului de procedură

penală nu are competențe de a porni urmărirea penală, or potrivit art. 1 alin.(1) Cod de

procedură penală, procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și

a instanțelor judecătorești cu participarea părților în proces și a altor persoane,

desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod.

Iar, potrivit art. 270 alin.(7) Cod de procedură penală, urmărirea penală împotriva

Procurorului General se pornește de către procurorul desemnat de Consiliul Superior

al Procurorilor.

În speță, Consiliul Superior al Procurorilor a acționat în regim de putere publică,

iar hotărârea nu îmbracă forma unui act administrativ individual, conform art. 10 din

Codul administrativ.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău corect a declarat inadmisibilă acțiunea

înaintată de Alexandr Stoianoglo, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din

Codul administrativ, din moment ce legiuitorul a exceptat raporturile juridice ale

autorităților publice, care acționează în baza legii penale, din categoria de raporturi

de contencios administrativ, excepție prevăzută expres la art. 2 alin. (3) lit. b) din

Codul administrativ.

Cu titlu subsidiar, instanța de recurs apreciază ca fiind irelevante argumentele

recurentului, precum că instanța de fond a omis să se expună asupra cererii de

suspendare a actului administrativ și să examineze chestiunea cu privire la

atragerea obligatorie a terțului în procesul de contencios administrativ. Or,

constatând că revendicările formulate de reclamant în cererea de chemare în

judecată nu pot constitui obiect material al unei acțiuni în contencios administrativ,

conform art. 2 alin. (3) lit. b) din Codul administrativ, Curtea de Apel Chișinău a

constatat inter alia, în mod indirect, că nu este competentă să examineze

chestiunea cu privire la suspendarea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor

nr.1-147/2021 din 18 decembrie 2021 și atragerea terților în proces, deoarece

9

actul contestat nu îmbracă forma unui act administrativ individual, conform art. 10

din Codul administrativ.

Astfel, odată cu aceste constatări ale Curții de Apel Chișinău a decăzut necesitatea

examinării acestor chestiuni de procedură. Conjunctura concluziilor trase de instanța

de recurs și expuse supra profilează netemeinicia recursului și necesitatea respingerii

acestuia, cu menținerea încheierii primei instanțe.

Conform articolelor 193, 194, 241 și 243 alin. (1) lit. b), (2) și (3) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de către Alexandr Stoianoglo, reprezentat de

avocatul Iurie Mărgineanu.

Se menține încheierea din 24 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău emisă

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la

anularea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-147/2021 din 18.11.2021 cu

privire la examinarea adresării doamnei Inga Grigoriu cu privire la pretinse acțiuni

ilegale ale Procurorului General (suspendat de drept din funcție) Alexandr Stoianoglo.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Aliona Miron

Nina Vascan

10