2ra-248/22 — încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare

2ra-248/22 — încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-248/22

2-18146202-01-2ra-25022022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – G. Stratulat

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu

ÎNCHEIERE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Adrian Matiescu,

reprezentat de avocatul Roman Doroftei,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

întreprinderea mixtă compania de asigurări „Grawe Carat Asigurări” societate pe

acțiuni împotriva lui Adrian Matiescu cu privire la încasarea în ordine de regres a

despăgubirii de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Adrian Matiescu, reprezentat de avocatul

Roman Doroftei și s-a menținut fără modificări hotărârea din 07 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a admis acțiunea depusă de

întreprinderea mixtă compania de asigurări „Grawe Carat Asigurări” societate pe

acțiuni,

constată:

La 11 februarie 2020, întreprinderea mixtă compania de asigurări „Grawe

Carat Asigurări” societate pe acțiuni (în continuare ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Adrian

Matiescu cu privire la încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a invocat că, la 12

octombrie 2015, în mun. Chișinău a avut loc accidentul rutier cu implicarea

autovehiculelor de marca model VAZ 21061, cu n/î CCY 261 și VW Touareg, cu

n/î KFV 707.

Prin decizia agentului constatator privind aplicarea sancțiunii nr. 30-1-

22d/15-10580 din 20 noiembrie 2015, s-a stabilit că vinovat de producerea

accidentului rutier din 12 octombrie 2015 este conducătorul autovehiculului de

marca și model VAZ 21061, cu n/î CCY 261, Adrian Matiescu.

Reclamanta a menționat că, la data producerii accidentului rutier,

autovehiculul de marcă și model VAZ 21061, cu n/î CCY 261 era deținut de către

1

Iacob Tanasevici, care avea încheiat cu ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA

contractul de asigurare de răspundere civilă auto internă nr. RCAI-001809759 din

24 septembrie 2015.

Astfel, în temeiul contractului de asigurare de răspundere civilă auto internă

nr. RCAI-001809759 din 24 septembrie 2015, ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA a achitat despăgubirea de asigurare în mărime de 76 803 lei, fapt

confirmat prin ordinul de plată nr. 5261 din 20 iulie 2016 și ordinul de plată

nr. 7716 din 26 decembrie 2016.

Reclamanta a relevat că Adrian Matiescu nu este inclus în calitate de subiect

asigurat al contractului de asigurare de răspundere civilă auto internă nr. RCAI-

001809759 din 24 septembrie 2015.

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a indicat că, prin prisma art. 1329

alin. (1) din Codul civil și art. 29 lit. d) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414

din 22 decembrie 2006, are dreptul de regres față de Adrian Matiescu în limita

sumei despăgubirii de asigurare achitate în urma accidentului rutier produsa la 12

octombrie 2015.

Astfel, în scopul valorificării posibilității de restituire benevolă a sumei

achitate, la 12 mai 2017, a expediat în adresa lui Adrian Matiescu la cererea

suplimentară prealabilă privind recuperarea despăgubirii de asigurare nr. 890/17

și nr. 891/17, însă, nu a primit nici un răspuns la aceasta.

Reclamanta ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a solicitat prin cererea de

chemare în judecată încasarea de la Adrian Matiescu în beneficiul său a

despăgubirii de asigurare în sumă de 76 803 lei și compensarea cheltuielilor de

judecată sub forma taxei de stat în cuantum de 2 304,09 lei, achitate la depunerea

acțiunii.

Prin hotărârea din 07 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA.

S-a încasat de la Adrian Matiescu în beneficiul ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA suma de 76 803 lei cu titlu de despăgubire de asigurare și suma de

2 304 lei taxa de stat (vol. I, f.d. 106, 110-113).

La 29 iulie 2020, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din Codul de

procedură civilă, Adrian Matiescu, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, a

declarat apel împotriva hotărârii din 07 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru (f.d. 108-109, ).

Prin decizia din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA și s-a menținut fără

modificări hotărârea din 07 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(vol. I, f.d. 198, 199-208).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au reținut că, prin

prisma art. 1329 alin. (1) din Codul civil și art. 29 lit. d) din Legea cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA

are dreptul de a înainta împotriva lui Adrian Matiescu acțiune în ordine de regres

a despăgubirii de asigurare plătită, întrucât acesta se face vinovat de producerea

accidentului rutier și nu este inclus în polița de asigurare de răspundere civilă

2

auto obligatorie internă (RCA) RCAI-001809759 din 24 septembrie 2015, iar

asigurătorul a achitat păgubitului despăgubirea de asigurare.

La fel, instanța de apel a apreciat ca nefondate și lipsite de suport juridic

argumentele lui Adrian Matiescu și ale reprezentatului acestuia, avocatului

Roman Doroftei, precum că litigiul a fost judecat în absenta lor, care nu au fost

citați în modul prevăzut de legislație. Or, din materialele cauzei rezultă cert că

Adrian Matiescu a fost citat legal, iar ulterior în procesul de judecată a intervenit

avocatul Roman Doroftei. Prin urmare, în condițiile speței, nu poate fi invocată

vicierea procedurii de citare a părților.

La 07 februarie 2022, Adrian Matiescu, reprezentat de avocatul Roman

Doroftei, a declarat recurs împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel (vol. I, f.d. 4-9).

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel a fost adoptată

cu încălcări de procedură, fapt ce atrage necesitatea casării acesteia.

Recurentul a menționat că judecarea fondului cauzei a avut loc în lipsa sa,

iar această circumstanță constituie o încălcare a principiului egalității armelor,

deoarece instanța de judecată și-a format concluziile doar în baza opiniilor părții

adverse. Atât prima instanță, cât și cea de apel au neglijat normele de drept

procedural, deoarece nu i-au garantat dreptul la apărare, pentru a-și prezenta

poziția procesuală, de a participa la dezbaterile judiciare, de a înainta obiecții și a

da explicații.

La fel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate și

expuse în apel, care au importanță majoră pentru examinarea litigiului, și anume

faptul nu a fost atras în proces brokerul de asigurare care a perfectat contractul de

asigurare.

În opinia recurentului, antrenarea în proces a brokerului de asigurare era

necesară, deoarece instanța de apel și-a motivat soluția anume din această

perspectivă, că contractul a fost încheiat prin intermediul brokerului.

Mai mult decât atât, neatragerea brokerului de asigurare în proces îi

afectează drepturile, întrucât nu poate înaintată o acțiune de regres împotriva

acestuia pe motiv că a permis unor persoane neîmputernicite să semneze

contracte.

Dealtfel, nu a fost atras în proces nici Iacob Tanasevici, care deținea

autovehiculul de marcă și model VAZ 21061, cu n/î CCY 261 și avea încheiat cu

ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA contractul de asigurare de răspundere civilă

auto internă nr. RCAI-001809759 din 24 septembrie 2015.

Instanțele inferioare trebuiau să atragă în proces brokerul de asigurare și pe

Iacob Tanasevici și din perspectiva că la materialele cauzei lipsește originalul

contractului de asigurare, iar cercetarea acestuia este necesară deoarece există

divergențe esențiale între contract și polița de asigurare.

Recurentul a indicat că instanța de apel nu a dat răspuns la argumentul că

suma solicitată de ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA este exagerată și nu se

confirmă prin materialele cauzei, iar soluționarea efectivă a acțiunii impunea

efectuarea unei expertize merceologice pentru determinarea sumei concrete a

compensării.

Cu atât mai mult că, în speță, asigurătorul nu respectat procedura legală de

invitare a părții vinovate la constatarea pagubelor materiale, or, procesul-verbal

3

de constatare a pagubei, contrar art. 22 alin. (4) din Legea nr. 414/2006, a fost

întocmit în lipsa lui Andrian Matiescu, fără o notificare legală pentru participare.

Finalmente, recurentul a notat că atât prima instanță, cât și instanța de apel

au omis să se expună în privința vinovăției sale în comiterea accidentului,

deoarece la moment nu este o decizie finală asupra procesului-verbal cu privire la

contravenție, care a fost contestat în instanța de judecată în ordinea stabilită de

art. 448 din Codul contravențional.

Prin referința depusă la 31 martie 2022, intimata ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA a solicitat declararea recursului depus de Adrian Matiescu ca fiind

inadmisibil și menținerea deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 09 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

4

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 09

noiembrie 2021. Potrivit extrasului din poșta electronică cu adresa

„valeria.puntea@justice.md”, decizia integrală din 09 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău a fost notificată electronic reprezentantului recurentului la 12

ianuarie 2022 (vol. I, f.d. 210).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost depusă la 07 februarie 2022.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

5

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Adrian Matiescu, reprezentat de avocatul Roman

Doroftei, rezultă că acesta nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei

deciziei recurate, limitându-se la reiterarea circumstanțelor faptice ale cauzei.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

6

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Adrian Matiescu, reprezentat de avocatul Roman

Doroftei, nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității

deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța inferioară, precum și lipsa

temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Adrian Matiescu, reprezentat de

avocatul Roman Doroftei nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Adrian Matiescu a avut posibilitatea de a

fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

7

recursul declarat de Adrian Matiescu, reprezentat de avocatul Roman Doroftei,

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în baza

articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Adrian Matiescu, reprezentat

de avocatul Roman Doroftei, împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții

de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

8