3rh-12/22 — cu privire la contestarea actului administrativ

3rh-12/22 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3rh-12/22

Prima instanță: Curtea Supremă de Justiție (jud. S. Filincova, N. Clima, V. Doagă,

G. Stratulat, I. Bejenaru, I. Oprea, S. Moldovan, L. Catan, A. Cobăneanu)

ÎNCHEIERE

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Aliona Miron

Ala Cobăneanu

examinând cererea de revizuire depusă de către Anatolie Galben, reprezentat

de avocatul Teodor Bordei

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Anatolie Galben împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea actului administrativ

împotriva hotărârii din 30 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție, prin care

a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată

constată:

La 17 martie 2014, Anatolie Galben a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că prin Hotărârea din 4 martie 2014, Consiliul

Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de către reclamant

împotriva Hotărârii Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 3/1 din 10 ianuarie 2014.

A menționat că prin Hotărârea nr. 3/1 din 10 ianuarie 2014 a Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii lui Anatolie Galben i-a

fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de avertisment.

A invocat dezacordul cu hotărârile nominalizate, considerându-le nefondate

și ilegale în partea aplicării sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment.

A indicat că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 4 martie 2014

încă nu i-a fost adusă la cunoștința reclamantului și nici pe site-ul csm.md nu este

plasată, din care motiv se expune doar în privința motivelor ce se conțin în Hotărârea

Colegiului Disciplinar nr. 3/1 din 10 ianuarie 2014.

A considerat că în Hotărârea Colegiului Disciplinar nr. 3/1 din 10 ianuarie

2014 s-a concluzionat în mod arbitrar, că în acțiunile judecătorului de instrucție a

1

Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău, Anatolie Galben persistă încălcarea normelor

imperative ale legislației la examinarea plângerii avocatului Ana Ursachi depusă în

interesele lui Anatolie Stepuleac în ordinea art. 313 CPP, invocând o abatere

disciplinară prevăzută de art. 22 alin. (1) lit. f1) din Legea cu privire la statutul

judecătorului.

În dispoziția privind intentarea procedurii disciplinare intentate de membrul

Consiliului Superior al Magistraturii Dumitru Visternicean se menționează că din

materialele cauzei, anume după eliminarea avocatului Ana Ursachi (la ședința din

4 octombrie 2013), lui Anatolii Stepuleac nu i s-a adus la cunoștință dreptul la

apărare, fiind prelungit procesul de examinare a plângerii prin ce i s-a încălcat

dreptul la apărare celui din urmă și la o justiție echitabilă, garantate de legislația

națională și de CEDO, iar materialele cauzei nu combat cele imputate.

A invocat că deși, în dispoziția privind intentarea procedurii disciplinare

intentate de membrul Consiliului Superior al Magistraturii Dumitru Visternicean în

mod expres se menționează că pretinsa încălcare a dreptului petiționarului la apărare

ce a avut loc la 4 octombrie 2013, după înlăturarea avocatului Ana Ursachi de la

proces din cauza lipsei împuternicirilor, Colegiul disciplinar depășindu-și atribuțiile

a constatat careva pretinse încălcări la ședința din 23 septembrie 2013 manifestate

prin faptul că semnatarul plângerii a lipsit la proces, precum și faptul că nu au fost

efectuate careva acțiuni procesuale, prin care Anatolii Stepuleac ar fi preluat

calitatea de semnatar al plângerii, fapte ce n-au fost incriminate judecătorului de

instrucție Anatolie Galben prin dispoziția privind intentarea procedurii disciplinare.

A considerat neînțeleasă poziția Colegiului care în aceiași hotărâre afirmă că

în cadrul ședinței publice a Colegiului disciplinar privind examinarea dispoziției de

intentare a procedurii disciplinare judecătorului Anatolie Galben, din partea

membrilor Colegiului nu au fost prezentate careva probe ce ar stabili încălcări

procesuale în derularea procesului din data de 23 septembrie 2013, iar ulterior

constată abatere disciplinară tot la 23 septembrie 2013.

A afirmat că membrii Colegiului n-au ținut cont că prin scrisoarea nr. 44356

din 11 septembrie 2013, avocatul Ana Ursachi a fost citată la Judecătoria Râșcani

mun. Chișinău pentru 23 septembrie 2013 ora 11.00 pentru examinarea plângerii

depuse în interesele lui Anatolii Stepuleac, însă ultima nu s-a prezentat, iar dispoziția

art. 313 alin. (4) CPP în mod expres arată că neprezentarea persoanei care a depus

plângerea nu împiedică examinarea plângerii.

A considerat că examinarea plângerii în lipsa avocatului Ana Ursachi, care a

fost legal citată, nu poate constitui abatere disciplinară.

A menționat că însuși formularea abstractă în dispoziția privind intentarea

procedurii disciplinare a pretinsei încălcări dreptului la apărare a petiționarului

Anatolii Stepuleac și la o justiție echitabilă, garantate de legislația națională și de

CEDO, fără a arăta concret care normă imperativă a legislației naționale și CEDO a

fost încălcată, trezește dubii în privința obiectivității controlului efectuat și ulterior

de aplicare a sancțiunii disciplinare de către Colegiul disciplinar.

Referitor la încălcarea dreptului la apărare a petiționarului Anatolii Stepuleac

și la o justiție echitabilă, garantate de legislația națională și de CEDO, invocate în

dispoziția privind intentarea procedurii disciplinare intentate de membrul

Consiliului Superior al Magistraturii Dumitru Visternicean și expusă în Hotărârea

2

Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 3/1 din

10 ianuarie 2014, susține că nu este relevantă atât timp cât faptul dat n-a fost

constatat de o instanță ierarhic superioară.

La fel, a invocat că Hotărârea Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii nr. 3/1 din 10 ianuarie 2014 a fost luată de membrii

Colegiului formată din 5 profesori și 4 judecători, relatând că o hotărâre a Curții

Europene pentru Drepturile Omului contra Ucrainei (hotărârea Oleksandr Volkov

contra Ucrainei, din 9 ianuarie 2013) prevede că un magistrat nu poate fi sancționat

disciplinar de un Consiliu Superior al Magistraturii format, în majoritate, de

reprezentanți din afara sistemului judecătoresc. În hotărârea Oleksandr Volkov

contra Ucrainei, din 9 ianuarie 2013 s-a stabilit încălcarea art. 6 alin. (1) CEDO pe

motiv de defecte structurale a sistemului de răspundere disciplinară a judecătorilor.

A considerat că Hotărârea Colegiului Disciplinar nr. 3/1 din 10 ianuarie 2014

este analogică cazului Oleksandr Volkov contra Ucrainei, din 9 ianuarie 2013.

De asemenea a afirmat că Colegiul Disciplinar nu a ținut cont că la examinarea

plângerii avocatului Ana Ursachi și a lui Anatolie Stepuleac au fost respectate

prevederile art. 26 alin. (7) CPP, care prevede că judecătorul de instrucție este

independent în relațiile cu celelalte organe de drept și instanțe judecătorești și își

exercită atribuțiile numai în temeiul legii și în cadrul acesteia.

A susținut că au fost negate și prevederile art. 19 alin. (3) din Legea cu privire

la statutul judecătorului, care prevede că judecătorul nu poate fi tras la răspundere

pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiției și pentru hotărârea pronunțată, dacă

nu va fi stabilită, prin sentință definitivă, vinovăția lui de abuz criminal.

A considerat că în Hotărârea Colegiului Disciplinar nr. 3/1 din

10 ianuarie 2014, implicit și în Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din

4 martie 2014, s-a concluzionat în mod arbitrar, că în acțiunile reclamantului există

o încălcare a normelor imperative, fără a arăta care normă imperativă a fost încălcată,

însă, a fost stabilită o abatere disciplinară prevăzută de art. 22 alin. (1) lit. f1) din

Legea cu privire la statutul judecătorului.

A invocat că totodată, Colegiul și-a depășit atribuțiile examinând o pretinsă

încălcare comisă de către reclamant la examinarea plângerii din 19 septembrie 2013,

pe când în dispoziția privind intentarea procedurii disciplinare intentate de membrul

Consiliului Superior al Magistraturii Dumitru Visternicean se menționează că

pretinsa încălcare a fost comisă la 4 octombrie 2013.

A solicitat admiterea acțiunii, casarea Hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii din 4 martie 2014 și a Hotărârii Colegiului disciplinar din

10 ianuarie 2013, precum și încetarea procedurii disciplinare.

Prin hotărârea din 30 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă

acțiunea ca fiind neîntemeiată.

La 2 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, și la 2 martie 2022,

prin intermediul Secției documentare procesuală a cauzelor civile din cadrul Curții

Supreme de Justiție, Anatolie Galben, reprezentat de avocatul Teodor Bordei a depus

cerere de revizuire împotriva hotărârii din 30 aprilie 2014 a Curții Supreme de

Justiție, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea hotărârii din 30

aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție, admiterea integrală a acțiunii, constatarea

și recunoașterea expresă a încălcării drepturilor lui garantate de art. 6§1, 8 și 13 din

3

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, încasarea de la Consiliul Superior al Magistraturii a compensației

prejudiciului moral în sumă de 100 000 de lei, încasarea din contul bugetului de stat

al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Justiției, în temeiul art. 41 din

Convenție, a prejudiciului moral în sumă de 100 000 de lei, a cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 30 000 de lei pentru reprezentare în fața Curții Europene

pentru Drepturile Omului și 8000 de lei pentru reprezentare în procedura de

revizuire.

În motivarea cererii de revizuire cu referire la prevederile art. 449 lit. g) CPC,

a indicat că s-a plâns în fața Curții Europene a Drepturilor Omului în baza art. 6 §1

din Convenție, pe faptul că din cauza unor eșecuri structurale și a unei tendențiozitate

personală din partea unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ultimul

nu a acționat în mod independent și imparțial.

Având în vedere prevederile art. 13 coroborat cu articolul 6§1 din Convenție,

a considerat că instanța de judecată a eșuat să exercite un control suficient în

respectiva cauză, fiindu-i încălcate drepturile sale de acces la o instanță și un remediu

efectiv.

Lipsindu-l de un răspuns clar și exhaustiv la toate problemele juridice ridicate,

instanța de judecată a admis încălcarea art. 6§1 din Convenție, deoarece a efectuat

un control insuficient al legalității acțiunilor autorității publice, doar sub aspectul

procedural de adoptare a actului administrativ, dar nu și în partea încălcărilor

materiale.

A susținut că nu a beneficiat real de dreptul la un remediu efectiv, garantat de

art. 13 din Convenție, care presupune existența unei instanțe de judecată cu deplină

jurisdicție, competentă să exercite un veritabil control de legalitate al actelor

contestate de reclamant atât cu privire la chestiuni de drept, cât și cele de fapt.

Instanța de judecată a aplicat prevederile art. 24 și 25 din Legea nr. 947 din

19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare la acel

moment, și a exercitat controlul de legalitate al actelor administrative contestate doar

în partea ce se referă la procedura de adoptare a acestora, dar nu și al legalității lor

în fond.

Astfel, faptul încălcării art. 13 din Convenție în privința lui este confirmat

inclusiv și prin constatările Curții Constituționale reținute în hotărârea

nr. 13/14 mai 2018, prin care s-a declarat neconstituțional textul „doar în partea ce

se referă la procedura de emitere/adoptare” din articolul 25 alineatul (1) din Legea

nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

A specificat că întinderea controlului exercitat de către instanța de judecată la

sesizarea lui s-a echivalat cu un recurs în legalitate, dar nu cu un control în deplină

jurisdicție, ceea ce a dus la situația când dânsul nu s-a bucurat de garanțiile unui

proces echitabil și de un remediu efectiv, în sensul art. 6§1 și art. 13 din Convenție.

Totodată a subliniat că prin prisma concluziilor și jurisprudenței CtEDO, prin

aplicarea sancțiunii discplinare a fost constituită o ingerință în viața lui privată și

profesională, respectiv, a avut loc încălcarea garanțiilor de la art. 8 din Convenție.

La 18 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, Consiliul Superior al

Magistraturii a depus referință la cererea de revizuire depusă de Anatolie Galben,

reprezentat de avocatul Teodor Bordei.

4

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

cererea de revizuire depusă de către Anatolie Galben, reprezentat de avocatul Teodor

Bordei, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu

excepția art. 169-171.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (11) CPC, dacă examinarea cererii

de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel,

ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care

examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la

proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea

participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme

de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea

de revizuire au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

examinarea acesteia.

Astfel, în conformitate cu art. 448 CPC, cererea de revizuire împotriva unei

hotărâri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se soluționează de instanța

care s-a pronunțat asupra fondului.

Cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac,

a fost menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează

de instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, după ce examinează cererea

de revizuire, instanța emite încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare

a hotărârii sau deciziei supuse revizuirii.

După cum denotă actele cauzei, la 17 martie 2014, Anatolie Galben a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin

care a solicitat casarea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din

4 martie 2014 și a Hotărârii Colegiului disciplinar din 10 ianuarie 2013, precum și

încetarea procedurii disciplinare.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, Curtea Supremă de Justiție prin hotărârea

din 30 aprilie 2014, a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

La 2 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice, și la 2 martie 2022,

prin intermediul Secției documentare procesuală a cauzelor civile din cadrul Curții

Supreme de Justiție, Anatolie Galben, reprezentat de avocatul Teodor Bordei a

depus cerere de revizuire împotriva hotărârii din 30 aprilie 2014 a Curții Supreme

de Justiție.

În corespundere cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în

scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le confirmă.

În temeiul art. 447 lit. c) CPC, sunt în drept să depună cerere de revizuire:

5

Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit. a) și b) din prezentul

articol, în cazurile prevăzute la art. 449 lit. g) și h).

Articolul 449 lit. g) CPC, prevede că revizuirea se declară în cazul în care

Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a inițiat

o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva

Republicii Moldova.

Cu referire la prevederile citate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că Anatolie Galben,

dispune de dreptul de a depune cererea de revizuire în cauză.

În acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că pe rolul Curții Europene a Drepturilor

Omului a fost înregistrată cererea lui Anatolie Galben vs Republica Moldova, în

care reclamantul invocând art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului, s-a plâns de lipsa independenței și a imparțialității Colegiului disciplinar și

al Consiliului Superior al Magistraturii, precum și faptul că instanța de judecată a

eșuat să exercite un control suficient în respectiva cauză.

De asemenea, după cum rezultă din scrisoarea Agentului guvernamental

nr. 06/6861 din 10 septembrie 2021, la 2 septembrie 2021 a avut loc o întrunire între

Agentul guvernamental, Anatolie Galben și reprezentantul reclamantului, în cadrul

căreia a fost discutată posibilitatea și condițiile încheierii unui acord de soluționare

amiabilă.

În rezultat, Guvernul a decis inițierea procedurii de soluționare amiabilă a

cauzei, în vederea remedierii pretinselor încălcări ale Convenției la nivel național,

astfel ambele părți au convenit că în acest sens ar fi necesară redeschiderea

procedurilor naționale, prin solicitarea revizuirii hotărârii din 30 aprilie 2014 a Curții

Supreme de Justiție (f. d. 75-76).

Verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de Anatolie Galben, în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

întemeiată or, în viziunea completului sunt prezente circumstanțe ce vizează

încălcarea drepturilor fundamentale ale lui Anatolie Galben, garantate de art. 6 § 1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În acest sens, se va reține prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care

reglementează că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod

echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptate împotriva sa.

Curtea Europeană în jurisprudența sa a notat că, principiul conform căruia

Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci

concrete și efective, că respectarea dreptului la un proces echitabil, cere ca nicio

6

parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și

executorie, doar cu scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre

judecătorească.

Coroborând prevederile citate la raționamentele expuse în cererea de

revizuire, este de notat că în speță, Curtea Supremă de Justiție ca instanță de fond a

respins acțiunea reclamantului Anatolie Galben examinând-o doar în partea ce se

referă la procedura de emitere/adoptare a hotărârii contestate a Consiliului Superior

al Magistraturii, respectiv nu a luat în considerare toate argumentele invocate de

către reclamantul Anatolie Galben aduse în susținerea poziției sale, iar în lipsa unui

răspuns clar și exhaustiv la argumentele reclamantului, instanța a admis încălcarea

art. 6 § 1 din Convenție.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție remarcă că, nemotivarea hotărârii constituie o încălcare a

dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil, garantat de art. 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care

obligă judecătorii naționali să-și motiveze deciziile, pentru a nu lăsa părțile într-o

stare de incertitudine și a nu le crea impresia că nu au fost auzite.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene, art. 6 § 1 din Convenție

obligă instanțele naționale să explice în mod corespunzător motivele pe care își

bazează deciziile lor. Întinderea obligației de a motiva o hotărâre variază în funcție

de caracterul deciziei și trebuie determinată, ținând cont de circumstanțele cauzei

(Ruiz Torija v. Spania, § 29, 9 decembrie 1994).

Totodată, deși art. 6 § 1 din Convenție nu obligă instanțele naționale să

prezinte un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către un justițiabil,

obligația respectivă presupune, totuși, prezentarea unor replici specifice și exprese

la argumentele decisive pentru examinarea cauzei respective (Ramos Nunes de

Carvalho e Sa v. Portugalia nr. 55391-13, § 185, 6 noiembrie 2018).

În aceste condiții, urmare a constatării încălcării drepturilor lui Anatolie

Galben, garantate de art. 6 § 1 din Convenție, acesta este îndreptățit, prin prisma

art. 41 al Convenției, la acordarea unei satisfacții echitabile, pentru cauzarea

anumitor stresuri și stări de frustrare.

Astfel, în circumstanțele redate supra, ținând cont de solicitarea lui Anatolie

Galben cu privire la încasarea prejudiciului moral în temeiul art. 41 din Convenție,

bazată pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauze cu încălcări

similare și efectul acestor încălcări asupra reclamantului, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că o compensație echitabilă suficientă pentru sentimentele aduse lui

Anatolie Galben, care ar corespunde caracterului și gravității suferințelor psihice

suportate de el, nu pot fi echilibrate doar prin simpla constatare a faptelor descrise,

acestea urmând a fi estimate la suma de 30 000 de lei.

Cu referire la compensarea costurilor și cheltuielilor suportate, se va reține că

Anatolie Galben în cererea de revizuire, a formulat cerința privind încasarea în

beneficiul lui a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 30 000 de lei pentru

reprezentare în fața Curții Europene pentru Drepturile Omului și 8000 de lei pentru

7

reprezentare în procedura de revizuire.

În această ordine de idei, este necesar de menționat că în jurisprudența sa

CtEDO a statuat că ținând cont de principiul conform căruia Convenția urmărește

protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective,

cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciat în contextul circumstanțelor unei spețe

date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum și faza procedurală în

care această restricție este impusă, sunt factori care trebuie luați în considerare atunci

când se determină dacă o persoană a beneficiat de dreptul de acces la un tribunal sau

dacă, datorită cuantumului cheltuielilor de judecată, dreptul de acces la un tribunal

a fost restrâns în așa măsură încât este afectat în însăși substanța sa (Weissman și

alții vs România § 37).

Analizând cerința privind costurile și cheltuielile, prin prisma jurisprudenței

constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauzele contra Moldovei

a rambursat reclamanților cheltuielile pentru asistența juridică, în prezenta speță,

notând caracterul real, necesar, rezonabil al sumelor solicitate prin raportare la

complexitatea cauzei, cât și reieșind din volumul de lucru efectuat și aportul

avocatului, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că suma rezonabilă încasării cu titlu de costuri

și cheltuieli este în mărime 30 000 de lei, pentru reprezentarea lui Anatolie Galben

de către avocatul Teodor Bordei în fața Curții Europene a Drepturilor Omului,

confirmate prin bonul de plată seria XL nr. 870003 din 24 decembrie 2020 (f. d. 91).

La fel, urmează a fi încasată în beneficiul lui Anatolie Galben și suma de 8000

de lei, cu titlu de cheltuieli pentru reprezentarea lui Anatolie Galben de către

avocatul Teodor Bordei în procedura de revizuire în fața Curții Supreme de Justiție,

ceea ce se atestă prin bonul de plată seria XL nr. 870863 din 1 februarie 2022

(f. d. 90).

În același timp, cu referire la cerința lui Anatolie Galben cu privire la

recunoașterea expresă a încălcării drepturilor garantate de art. 8 și art. 13 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și încasării prejudiciului moral, în temeiul art. 41 din Convenție,

pentru aceste încălcări, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție, reieșind din scrisoarea Agentului guvernamental

nr. 06/6861 din 10 septembrie 2021, precum și din comunicatul CtEDO în cauza

Anatolie Galben vs Republica Moldova, plasat pe site-ul oficial al Curții Europene

a Drepturilor Omului - hudoc.echr.coe.int, constată că Anatolie Galben a invocat în

fața Curții Europene a Drepturilor Omului doar încălcarea art. 6 § 1 din Convenție.

Ca urmare, în lipsa invocării de către Anatolie Galben în fața Curții Europene

a Drepturilor Omului a încălcării drepturilor garantate de art. 8 și art. 13 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră inadmisibilă constatarea acestor încălcări de

către instanța națională, în procedura examinării prezentei cereri de revizuire depuse

prin prisma art. 449 lit. g) CPC.

8

Pe cale de conseință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că, deși în jurisprudența sa constantă,

CtEDO a statuat că litigiile de muncă nu sunt, prin natura lor, excluse din sfera

noțiunii de „viață privată” în sensul articolului 8 din Convenție, prevederile art. 8

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale pot fi luate în considerație de către instanța de judecată, doar odată cu

examinarea cauzei în fond.

De altfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră inoportun de a se expune cu privire la cerința

invocată de către Anatolie Galben în cererea de revizuire cu privire la încasarea din

contul Consiliului Superior al Magistraturii a prejudiciului moral în sumă de

100 000 de lei, dat fiind faptul că această cerință ține de fondul cauzei.

Sintetizând cele reliefate supra, atunci când Curtea constată că un reclamant

nu a avut parte de un proces echitabil în instanțele naționale, redeschiderea

procedurii de recurs cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 6 § 1 din Convenția

este obligatorie pentru înlăturarea consecințelor încălcărilor constatate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel fiind, urmare a constatării încălcării dreptului lui Anatolie Galben,

garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa

hotărârea din 30 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție și de a transmite prezenta

cauză la Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea după competență a cererii de

chemare în judecată depusă de Anatolie Galben împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ.

Or, în conformitate cu art. 191 alin. (3) Cod administrativ, Curtea de apel

Chișinău soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ

împotriva hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior

al Procurorilor, actelor emise de Banca Națională a Moldovei, precum și acțiunile

în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.

Față de toate aceste considerente, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

cererea de revizuire, de a constata încălcarea drepturilor lui Anatolie Galben

garantate de art. 6 § 1 din Convenție, de a casa hotărârea din 30 aprilie 2014 a Curții

Supreme de Justiție și de a transmite prezenta cauză la Curtea de Apel Chișinău

pentru examinarea după competență a cererii de chemare în judecată depusă de

Anatolie Galben împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea actului administrativ.

Se încasează din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

în beneficiul lui Anatolie Galben suma de 30 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral

și suma de 38 000 de lei, cu titlu de costuri și cheltuieli.

9

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, art. 453 alin. (1) lit. b) CPC,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

dispune:

Se admite cererea de revizuire depusă de către Anatolie Galben, reprezentat

de avocatul Teodor Bordei.

Se constată încălcarea drepturilor lui Anatolie Galben garantate de art. 6 § 1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Se casează hotărârea din 30 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție, în cauza

de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Galben

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului

administrativ.

Se transmite prezenta cauză de contencios administrativ la Curtea de Apel

Chișinău pentru examinare după competență a cererii de chemare în judecată depusă

de Anatolie Galben împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea actului administrativ.

Se încasează din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

în beneficiul lui Anatolie Galben suma de 30 000 (treizeci mii) de lei, cu titlu de

prejudiciu moral.

Se încasează din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

în beneficiul lui Anatolie Galben suma de 38 000 (treizeci și opt mii) de lei, cu titlu

de costuri și cheltuieli.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Tamara Chișca-Doneva

judecătorul

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Aliona Miron

Ala Cobăneanu

10