3r-254/22 — contestarea actulor administrative

3r-254/22 — contestarea actulor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3r-254/22

2-22025514-01-3r-02082022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

17 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursul depus de Marcel Smochin,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Marcel Smochin împotriva Plenului Colegiului Disciplinar de pe

lângă Consiliul Superior al Magistraturii privind contestarea actelor administrative

individuale defavorabile,

împotriva încheierii din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost declarată inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Marcel

Smochin

c o n s t a t ă :

La data de 22 februarie 2022 Marcel Smochin a depus la Curtea de Apel

Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva Plenului Colegiului Disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat tragerea la

răspundere disciplinară a judecătorului Dumitru Cherdivara, admiterea contestației

împotriva Hotărârii Completului de examinare a contestațiilor nr.1 de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii nr.165/8 din 19 octombrie 2021.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul Marcel Smochin a

indicat că potrivit art. 29 alin. (3) pct. 2) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, hotărârea privind respingerea

contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este

definitivă. Însă, hotărârea menționată în norma reprodusă nu este irevocabilă, pe

1

motiv că poate fi contestată în temeiul art. 39 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Reclamantul a susținut că nu este admisibilă interpretarea dispozițiilor

coroborate ale art. 29 alin. (2) pct. 2) și art. 39 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014

cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, pentru că în caz contrar se va

ajunge la inaplicabilitatea și lipsirea de efecte juridice a normei prevăzute la art. 39

din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor.

Reclamantul a considerat ca fiind neîntemeiată concluzia Completului de

examinare a contestațiilor nr. 1 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii, precum că încălcarea de către judecătorul Dumitru

Cherdivara a termenului de 5 zile de comunicare a încheierii emise, nu ar fi

imputabilă judecătorului, ci s-ar fi datorat unor cauze străine exoneratoare, cum ar fi

expedierea tardivă de către grefier a actului judecătoresc. Or, concluzia completului

privind necesitatea desculpării judecătorului, prin învinuirea grefierului de

expedierea tardivă a actului judecătoresc este pur declarativă, nefiind întemeiată pe

rezultatele unei minime anchete sau pe administrarea unor dovezi admisibile și

concludente care, ar demonstra că anume grefierul judecătorului îi este imputabilă

încălcarea art. 272 din Codul de procedură civilă.

Reclamantul a notat că, Completul de examinare a contestațiilor nr. 1 al

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii a omis să

stabilească circumstanțele importante pentru soluționarea contestației și să se expună

nemijlocit asupra încălcărilor normelor de procedură invocate în cuprinsul

contestației.

Reclamantul a considerat că sub acest aspect i s-a încălcat dreptul de a fi

auzit ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Or,

Marcel Smochin nu a cerut implicarea unei instituții terțe din afara instanțelor

judecătorești să se expună asupra temeiniciei pretențiilor sale sau să se amestece în

alt mod în procesul de înfăptuire a justiției, ci a cerut constatarea în mod concret a

încălcării unor norme concrete de procedură cu ocazia întocmirii încheierii motivate

de către judecătorul din cadrul Judecătoriei Cimișlia, sediul central, Dumitru

Cherdivara.

Reclamantul a indicat că, a solicitat atragerea judecătorului Dumitru

Cherdivara la răspundere disciplinară pentru încălcarea dispozițiilor art. 272 din

Codul de procedură civilă, care prevăd obligația de a comunica încheierea către

participanții la proces în termen de 5 zile de la emitere.

Reclamantul a susținut că, prin restituirea fără examinare a contestației, se

încalcă dispozițiile procedurale prevăzute la art. 39 din Legea nr. 178 din 25 iulie

2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, art. 4 din Legea nr. 947-

XIII din 19 iuilie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistarturii, adică se

încalcă dreptul autorului sesizării de a contesta Hotărârile Colegiului disciplinar la

Consiliul Superior al Magistraturii, implicit dreptul părții la un recurs efectiv

2

prevăzut la art. 13 și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Prin încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarată

inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Smochin Marcel împotriva

Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

privind contestarea actelor administrative individuale defavorabile (f.d. 36-39).

Pentru a decide astfel, prima instanță a indicat că, o persoană interesată căreia

Inspecția Judiciară i-a respins o sesizare, poate utiliza o „cale de atac prevăzută de

lege”, depunând o contestație la Completul de examinare a contestațiilor al

Colegiului disciplinar. Aceste două etape procedurale, prevăzute de legea organică,

reprezintă activități quasi-judiciare, întrucât conțin atât șanse cât și garanții ale

apărării dreptului pretins încălcat, cât și rigori de formă, conținut și termene de

procedură.

Prima instanță a subliniat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin

jurisprudența sa, interpretând articolul 6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, a stabilit că „dreptul la un tribunal” (accesul liber la justiție) nu este unul

absolut, poate fi limitat, reglementarea sa fiind adesea variabilă în timp și în spațiu,

în funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor (cauzele Golder contra

Regatului Unit al Marii Britanii din 21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra

Regatului Unit din 28 mai 1985, §57). Condiția impusă constant de jurisprudența

Curții în aplicarea articolului 6§1 din Convenție cere ca limitările operate de către

statele contractante să nu restrângă nejustificat accesul individului la un „tribunal”

în măsura în care dreptul în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a notat că, la depunerea contestației

împotriva hotărârii 165/8 din 19 octombrie 2021 a Completului de examinare a

contestațiilor nr.1 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii, reclamantul Marcel Smochin eronat s-a bazat pe prevederile art. 39

alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, deoarece, din dispozițiile acestei norme reiese că, pot fi contestate la

Consiliul Superior al Magistraturii hotărârile Colegiului disciplinar emise în modul

stabilit de art. 36 alin. (1) al legii indicate, potrivit căruia Colegiul disciplinar poate

hotărî: constatarea abaterii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile

disciplinare prevăzute la art. 6; constatarea abaterii disciplinare și sistarea procedurii

disciplinare, în cazul în care au expirat termenele de tragere la răspundere

disciplinară; încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care nu a fost comisă o

abatere disciplinară; încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării sesizării

depuse, când părțile nu insistă la examinarea sesizării pe fond, cu excepția cazurilor

prevăzute la art. 19 alin. (4).

Prima instanță a reiterat că în speță, prin decizia Colegiului disciplinar nr.

30/12 din 24 decembrie 2021, contestația depusă de Marcel Smochin a fost restituită

fără examinare, astfel încât aceasta nu se încadrează în categoria deciziilor stabilite

de art. 36 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

3

judecătorilor, pasibile de contestare în fața Consiliului Superior al Magistraturii

conform art. 39 alin. (1) din aceiași lege.

În această ordine de idei, prima instanță a menționat că nu poate fi reținut

argumentul lui Marcel Smochin cu referire la faptul că i-a fost îngrădit accesul la

justiție, întrucât în această situație cadrul normativ pertinent instituie o dublă

jurisdicție la examinarea sesizării, iar legiuitorul a optat doar pentru posibilitatea

contestării hotărârilor Colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei

disciplinare adoptate în condițiile art. 36 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014

cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, dar nu și a deciziilor colegiului

disciplinar privind restituirea contestației.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a conchis asupra inadmisibilității acțiunii în

contencios administrativ depuse de Marcel Smochin împotriva Plenului Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la contestarea

actelor administrative.

Suplimentar, prima instanță a punctat că, admisibilitatea sau

inadmisibilitatea unei acțiuni, nu se limitează doar la temeiurile menționate în

special la art. 207 alin. (2) din Codul administrativ, dar și la exercitarea efectivă a

unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri certe și concludente.

La data de 20 iulie 2022 Marcel Smochin a depus recurs împotriva încheierii

din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii recurate, admiterea contestației cu transmiterea cauzei spre examinare în

fond de către Plenul Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii (f.d. 43-49).

În motivarea recursului recurentul Marcel Smochin a invocat că încheierea

contestată este ilegală și pasibilă de a fi casată, din motiv că aceasta nu corespunde

exigențelor legale și nu a răspuns în mod sigur și expres tuturor obiecțiilor formulate

de către reclamant în procesul examinării acțiunii, iar soluția adoptată este una

contradictorie și neîntemeiată.

De asemenea, recurentul a menționat că Regulamentul cu privire la

activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 505 din 13 noiembrie 2018, în special pct. 85 și pct. 86.1 din acest

Regulament nu pot să deroge sau restricționeze într-un mod sau altul drepturile

procesuale recunoscute de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor. Or, prin Regulamentul care

reglementează activitatea Colegiului disciplinar nu pot fi restrânse drepturile

procedurale ale persoanelor care au fost prejudiciate prin abaterea comisă de către

un judecător.

Recurentul a indicat că, normele juridice cuprinse în Regulamentul

nominalizat nu pot avea forță juridică superioară legii și nu pot deroga de la lege,

astfel încât, dacă legiuitorul a recunoscut persoanei dreptul de a contesta hotărârile

Colegiului disciplinar (fără a preciza natura soluției Colegiului disciplinar),

Consiliul Superior al Magistraturii nu poate suplini legea prin pct. 85 și pct.86.1 din

4

Regulament și susține că pot fi contestate doar anumite categorii de hotărâri ale

Colegiului disciplinar.

Totodată, recurentul a subliniat că în temeiul Regulamentului nominalizat nu

pot fi exceptate de la controlul judecătoresc, hotărârile Colegiului disciplinar de

restituire fără examinare a contestației, pentru simplu motiv că legea nu permite о

asemenea interpretare și diferențiere.

Recurentul a invocat că, gradele de jurisdicție sunt stabilite de către legiuitor

în temeiul legii și nu de către Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul

Regulamentului, care este un act administrativ cu caracter normativ care vizează

activitatea internă a Consiliului Superior al Magistraturii și este subordonat în mod

obligatoriu legii, în speță Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor.

De asemenea, recurentul consideră că sunt lipsite de relevanță trimiterile

făcute de către Plenul Colegiului disciplinar la reglementările cuprinse în

Regulamentul cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 505 din 13 noiembrie 2018, pentru că

reglementările din Regulamentul nominalizat sunt menite sa pună în executare legea

ordinară adoptată de Parlament, în speță Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire

la răspunderea disciplinară a judecătorilor, nefiind admisibil ca prin prevederile

acestui Regulament să fie lipsite de efecte juridice anumite dispoziții imperative

prevăzute în Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor.

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună

cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Din actele cauzei rezultă că copia încheierii din 10 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost notificată recurentului Marcel Smochin la data de 22 iulie 2022, fapt

confirmat prin avizul de recepție nr. DS8007192787AS (f.d. 42).

Astfel, se constată că recurentul Marcel Smochin s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 20 iulie 2022, în termenul legal.

Potrivit art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră inoportună invitarea părților la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, întrucât argumentele expuse în

cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

examinarea acesteia.

5

Studiind actele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Marcel Smochin

împotriva încheierii din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, urmează a fi respins,

din următoarele considerente.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ,

examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre

următoarele decizii: respinge recursul.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că în speță, obiectul recursului vizează legalitatea

încheierii din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care cererea de chemare

în judecată depusă de Marcel Smochin împotriva Plenului Colegiului Disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii privind contestarea actelor

administrative individuale defavorabile, a fost declarată inadmisibilă.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Codul

administrativ, actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă

măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz

individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte

juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept

public.

Potrivit art.20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă

se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi

revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid

instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

La rândul său, art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, statuează expres că,

orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea

administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios

administrativ.

Din materialele dosarului rezultă că, la 26 aprilie 2021 în adresa Consiliului

Superior al Magistraturii a parvenit sesizarea lui Marcel Smochin, prin care acesta

și-a exprimat dezacordul cu acțiunile judecătorului Judecătoriei Cimișlia, sediul

central, Dumitru Cherdivara.

Prin decizia nr.307s-513p/m din 21 mai 2021 a Inspecției judiciare din

subordinea Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă sesizarea înaintată

de către Marcel Smochin, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu decizia nr.307s-513p/m din 21 mai 2021 a Inspecției

Judiciare de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, Marcel Smochin a depus

contestație împotriva deciziei nominalizate.

6

Prin hotărârea Completului de examinare a contestațiilor nr.1 al Colegiului

disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr.165/8 din 19 octombrie

2021, a fost respinsă contestația depusă de Marcel Smochin împotriva deciziei

nr.307s-513p/m din 21 mai 2021 a Inspecției judiciare (f.d. 29-32).

Nefiind de acord cu hotărârea emisă la 19 octombrie 2021 pe marginea

contestației sale, Marcel Smochin a contestat-o la Colegiul disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin decizia Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior

al Magistraturii nr.30/12 din 24 decembrie 2021, contestația depusă de Marcel

Smochin împotriva hotărârii nr.165/8 din 19 octombrie 2021 a Completului de

examinare a contestațiilor nr.1 al Colegiului Disciplinar, a fost restituită fără

examinare, pe motiv că această hotărâre este definitivă și nu se supune nici unei căi

de atac (f.d. 26-28).

Ulterior, la 22 februarie 2021, Marcel Smochin a depus la Curtea de Apel

Chișinău acțiune în procedura contenciosului administrativ împotriva Plenului

Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a

solicitat anularea deciziei Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii nr.30/12 din 24 decembrie 2021; transmiterea spre

examinare a contestației asupra hotărârii Completului de examinare a contestațiilor

nr.l al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr.165/8

din 19 octombrie 2021.

Prin încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost declarată

inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Smochin Marcel împotriva

Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

privind contestarea actelor administrative individuale defavorabile (f.d. 36-39).

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ, acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special

când reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a

unui drept în sensul art.17.

Dispozițiile legale enunțate inter alia reglementează condițiile testului de

admisibilitate pe care trebuie să le parcurgă acțiunea în contencios administrativ,

inclusiv pentru acțiunea în contestare.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, unul dintre elementele definitorii ale acțiunii

în contencios administrativ, este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una

din formele activității administrative.

Or, reclamantul care înaintează acțiune trebuie să urmărească și să justifice

procesual, pentru testul de admisibilitate, revendicarea unui drept subiectiv propriu

căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă contestată.

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, prima instanță întemeiat a conchis că, Marcel

7

Smochin revendică încălcarea, prin adoptarea actului administrativ contestat, a unui

drept în sensul art.17.

În consolidarea concluziei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că, prima instanță întemeiat

a reținut faptul că, Marcel Smochin a contestat hotărârea Colegiului disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr.165/8 din 19 octombrie 2021, în

calitate de parte a raportului administrativ existent. Or, hotărârea nominalizată a fost

adoptată ca urmare a examinării contestației depuse de ultimul împotriva deciziei

Inspecției Judiciare nr.307s-513p/m din 21 mai 2021, emise pe marginea sesizării

depuse de Marcel Smochin, prin care și-a exprimat dezacordul cu acțiunile

judecătorului Judecătoriei Cimișlia, sediul central, Dumitru Cherdivara.

În asemenea circumstanțe, în condițiile în care însuși Marcel Smochin este

subiectul care a depus contestația împotriva deciziei Inspecției Judiciare nr.307s-

513p/m din 21 mai 2021, emisă de asemenea la plângerea lui Marcel Smochin, este

indubitabil faptul că acesta poate invoca un interes legitim pe marginea activității

administrative realizate și a actului administrativ emis, fapt ce presupune în mod

automat că, reclamantul/recurentul poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține la caz prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr.178 din

25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, potrivit căruia

completele de examinare a contestațiilor ale Colegiului disciplinar verifică

contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a sesizărilor.

În accepțiunea art. 28 alin. (1) și (3) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, completele de contestație

examinează contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a

sesizării. Procedura în fața completelor de contestație este scrisă. Completele de

contestație decid: admiterea contestației și restituirea cauzei inspecției judiciare

pentru verificări suplimentare; respingerea contestației ca neîntemeiată.

În temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor, hotărârea privind respingerea contestației

împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

În speța dedusă judecății prezintă relavanță și prevederile 85 și 86.1 ale

Regulamentului cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.505/24 din 13 noiembrie 2018,

care reglementează că hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei

inspecției judiciare de respingere a sesizării este fără drept de atac. Contestația

împotriva hotărârii completului de contestație prin care a fost respinsă contestația

împotriva deciziei Inspecției judiciare de respingere a sesizării se va restitui fără

examinare printr-o decizie motivată a Colegiului disciplinar.

8

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție notează că, în conformitate cu art. 71 din Legea nr. 947-

XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și art. 8 din

Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

Inspecția Judiciară și Colegiul disciplinar ca organe specializate ale Consiliului

Superior al Magistraturii, activează independent și exercită atribuții quasi-judiciare.

Întrucât examinarea sesizărilor se poate finaliza cu aplicarea unei sancțiuni

disciplinare în privința unui magistrat independent și inamovibil, în activitatea de

înfăptuire a justiției a căruia sunt interzise orice fel de imixtiuni, atât Inspecția

Judiciară cât și Colegiul disciplinar activează ca un „tribunal”.

Astfel, conform art. 27 alin. (2) și 29 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie

2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, completele de contestație

sunt formate din trei membri ai colegiului disciplinar numiți prin hotărârea

Colegiului disciplinar. În completul de contestație sunt incluși, în mod obligatoriu,

doi judecători și un reprezentant al societății civile. Iar hotărârea privind respingerea

sesizării se adoptă cu votul unanim al membrilor completului de contestație.

În consecință, prin lege organică și anume articolele 27-29 din Legea nr.178

din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor este

reglementată detaliat procedura de examinare a contestațiilor împotriva deciziilor

Inspecției Judiciare.

Astfel, o persoană interesată, căreia Inspecția Judiciară i-a respins o sesizare,

poate utiliza o „cale de atac prevăzută de lege”, depunând o contestație la Completul

de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar.

Aceste două etape procedurale, prevăzute de legea organică, reprezintă

activități quasi-judiciare, întrucât conțin atât șanse cât și garanții ale apărării

dreptului pretins încălcat, cât și rigori de formă, conținut și termene de procedură.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, interpretând articolul

6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că „dreptul la un

tribunal” (accesul liber la justiție) nu este unul absolut, poate fi limitat,

reglementarea sa fiind adesea variabilă în timp și în spațiu, în funcție de nevoile și

resursele comunității și ale indivizilor (cauzele Golder contra Regatului Unit al Marii

Britanii din 21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra Regatului Unit din 28 mai

1985, §57).

Condiția impusă constant de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului în aplicarea articolului 6§1 din Convenție cere ca limitările operate de către

statele contractante să nu restrângă nejustificat accesul individului la un „tribunal”

în măsura în care dreptul în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.

Astfel, prima instanță întemeiat a constatat că reclamantul Marcel Smochin

a avut acces la un „tribunal”, iar legea organică i-a oferit 2 niveluri de jurisdicție,

atâta cât a considerat legiuitorul Republicii Moldova suficient, astfel încât dreptul

acestuia nu este afectat în substanța sa.

9

Această concluzie este fortificată și prin jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara

victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale

probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente

niște simple bănuieli sau conjuncturi (cauza Senator Lines GmbH împotriva a

cincisprezece state membre ale Uniunii Europene, cererea nr. 45572/00).

Prin urmare, analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept

citate supra, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră întemeiată soluția Curții de Apel Chișinău de

declarare a cererii de chemare în judecată depusă de Marcel Smochin ca

inadmisibilă, având în vedere că acțiunea acestuia a fost formulată cu referire la

activitatea jurisdicțională reglementată printr-o Lege organică specială – Legea

nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Prin hotărârea nr.165/8 din 19 octombrie 2021 a Completului de examinare

a contestațiilor nr.1 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii i s-a explicat lui Marcel Smochin că, în cadrul examinării sesizării s-a

stabilit că, motivele invocate de autor nu reprezintă fapte ce ar putea constitui abateri

disciplinare în acțiunile judecătorului vizat, prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea

nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, iar

decizia nr.307s-513p/m din 21 mai 2021 a Inspecției judiciare este întemeiată.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că, la depunerea contestației împotriva

hotărârii nr.165/8 din 19 octombrie 2021 a Completului de examinare a contestațiilor

nr.1 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii,

recurentul Marcel Smochin eronat s-a bazat pe prevederile art. 39 alin. (1) din Legea

nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

deoarece, din dispozițiile acestei norme reiese că, pot fi contestate la Consiliul

Superior al Magistraturii, hotărârile Colegiului disciplinar emise în modul stabilit de

art. 36 alin. (1) al Legii nominalizate, potrivit căruia Colegiul disciplinar poate

hotărî: constatarea abaterii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile

disciplinare prevăzute la art. 6; constatarea abaterii disciplinare și sistarea procedurii

disciplinare, în cazul în care au expirat termenele de tragere la răspundere

disciplinară; încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care nu a fost comisă o

abatere disciplinară; încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării sesizării

depuse, când părțile nu insistă la examinarea sesizării pe fond, cu excepția cazurilor

prevăzute la art.19 alin.(4).

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că prin decizia nr.30/12 din 24 decembrie 2021 a

Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii,

contestația depusă de Marcel Smochin a fost restituită, astfel încât aceasta nu se

încadrează în categoria deciziilor stabilite de art. 36 din Legea nr.178 din 25 iulie

10

2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, pasibile de contestare în

fața Consiliului Superior al Magistraturii conform art. 39 alin. (1) din Legea nr.178

din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

În această ordine de idei, nu poate fi reținut argumentul recurentului Marcel

Smochin cu referire la faptul că i-a fost îngrădit accesul la justiție, întrucât în această

situație, cadrul normativ pertinent instituie o dublă jurisdicție la examinarea

sesizării, iar legiuitorul a optat doar pentru posibilitatea contestării hotărârilor

Colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare adoptate în

condițiile art. 36 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor, dar nu și a hotărârilor Colegiului disciplinar privind

restituirea contestației.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție punctează că, prima instanță întemeiat a concluzionat

că admisibilitatea/inadmisibilitatea unei acțiuni, nu se limitează doar la temeiurile

menționate în special la art. 207 alin. (2) din Codul administrativ, dar presupune

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri certe și

concludente.

Ținând cont de cele indicate mai sus și de prevederile legale pertinente

cauzei, instanța de recurs conchide că Curtea de Apel Chișinău a aplicat corect

normele de drept procedural și material și a emis o încheiere legală și întemeiată.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea

contestată este întemeiată și legală, iar recursul depus de Marcel Smochin este

nefondat, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

încheierea din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Marcel Smochin și se menține încheierea din

10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Iurie Bejenaru

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

11