3r-265/22 — contestarea actelor administrative

3r-265/22 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3r-265/22

2-22058322-01-3r-03082022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

D E C I Z I E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Nina Vascan

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând recursul depus de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul

Valentin Fediuc,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Marcel Smochin împotriva Consiliului Superior al Magistraturii

privind contestarea actelor administrative individuale defavorabile,

împotriva încheierii din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost declarată inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Marcel

Smochin

c o n s t a t ă :

La data de 26 aprilie 2022 Marcel Smochin a depus la Curtea de Apel

Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 7/1 din 21 ianuarie 2022,

trimiterea contestației spre examinare în fond către Plenul Colegiului Disciplinar al

CSM; constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil și un recurs efectiv

garantat de art. 6, 13 CEDO în cadrul procedurii disciplinare pornite la sesizarea sa

în fața Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul Marcel Smochin a

indicat că potrivit art. 29 alin. (3) pct. 2) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, hotărârea privind respingerea

contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este

1

definitivă. Însă, hotărârea menționată în norma reprodusă nu este irevocabilă, pe

motiv că poate fi contestată în temeiul art. 39 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Reclamantul a susținut că nu este admisibilă interpretarea dispozițiilor

coroborate ale art. 29 alin. (2) pct. 2) și art. 39 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014

cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, pentru că în caz contrar se va

ajunge la inaplicabilitatea și lipsirea de efecte juridice a normei prevăzute la art.

39 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor.

Reclamantul a susținut că, prin restituirea fără examinare a contestației, se

încalcă dispozițiile procedurale prevăzute la art. 39 din Legea nr. 178 din 25 iulie

2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, art. 4 din Legea nr. 947-

XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistarturii, adică se

încalcă dreptul autorului sesizării de a contesta Hotărârile Colegiului disciplinar la

Consiliul Superior al Magistraturii, implicit dreptul părții la un recurs efectiv

prevăzut la art. 13 și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Prin încheierea din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău reclamantului

Marcel Smochin i-a fost stabilit un termen de 15 zile, din momentul recepționării

prezentei încheieri, pentru înlăturarea neajunsurilor indicate în partea motivată a

încheierii (f.d. 9-11).

La data de 10 iunie 2022 Marcel Smochin a depus cerere privind lichidarea

neajunsurilor (f.d. 14-16).

Prin încheierea din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarată

inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Smochin Marcel împotriva

Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

privind contestarea actelor administrative individuale defavorabile (f.d. 69-74).

Pentru a decide astfel, prima instanță a indicat că, o persoană interesată căreia

Inspecția Judiciară i-a respins o sesizare, poate utiliza o „cale de atac prevăzută de

lege”, depunând o contestație la Completul de examinare a contestațiilor al

Colegiului disciplinar. Aceste două etape procedurale, prevăzute de legea organică,

reprezintă activități quasi-judiciare, întrucât conțin atât șanse cât și garanții ale

apărării dreptului pretins încălcat, cât și rigori de formă, conținut și termene de

procedură.

Prima instanță a subliniat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin

jurisprudența sa, interpretând articolul 6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, a stabilit că „dreptul la un tribunal” (accesul liber la justiție) nu este unul

absolut, poate fi limitat, reglementarea sa fiind adesea variabilă în timp și în spațiu,

în funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor (cauzele Golder contra

Regatului Unit al Marii Britanii din 21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra

Regatului Unit din 28 mai 1985, §57). Condiția impusă constant de jurisprudența

Curții în aplicarea articolului 6§1 din Convenție cere ca limitările operate de către

2

statele contractante să nu restrângă nejustificat accesul individului la un „tribunal”

în măsura în care dreptul în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a notat că, la depunerea contestației

împotriva hotărârii nr. 197/10 din 22 octombrie 2021 a Completului de examinare a

contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii, reclamantul Marcel Smochin neîntemeiat s-a bazat pe prevederile art.

39 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară

a judecătorilor, deoarece, din dispozițiile acestei norme reiese că, pot fi contestate la

Consiliul Superior al Magistraturii hotărârile Colegiului disciplinar emise în modul

stabilit de art. 36 alin. (1) al legii indicate, potrivit căruia Colegiul disciplinar poate

hotărî: constatarea abaterii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile

disciplinare prevăzute la art. 6; constatarea abaterii disciplinare și sistarea procedurii

disciplinare, în cazul în care au expirat termenele de tragere la răspundere

disciplinară; încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care nu a fost comisă o

abatere disciplinară; încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării sesizării

depuse, când părțile nu insistă la examinarea sesizării pe fond, cu excepția cazurilor

prevăzute la art. 19 alin. (4).

Prima instanță a reiterat că în speță, prin decizia Colegiului disciplinar nr.

7/1 din 21 ianuarie 2022, contestația depusă de Marcel Smochin a fost restituită fără

examinare, astfel încât aceasta nu se încadrează în categoria deciziilor stabilite de

art. 36 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, pasibile de contestare în fața Consiliului Superior al Magistraturii

conform art. 39 alin. (1) din aceiași lege.

În această ordine de idei, prima instanță a menționat că nu poate fi reținut

argumentul lui Marcel Smochin cu referire la faptul că i-a fost îngrădit accesul la

justiție, întrucât cadrul normativ pertinent instituie o dublă jurisdicție la examinarea

sesizării, iar legiuitorul a optat doar pentru posibilitatea contestării hotărârilor

colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare adoptate în

condițiile art. 36 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor, dar nu și a hotărârilor colegiului disciplinar privind

restituirea contestației.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a conchis asupra inadmisibilității acțiunii în

contencios administrativ depuse de Marcel Smochin împotriva Consiliului Superior

al Magistraturii cu privire la contestarea actelor administrative.

Suplimentar, prima instanță a punctat că, admisibilitatea sau

inadmisibilitatea unei acțiuni, nu se limitează doar la temeiurile menționate în

special la art. 207 alin. (2) din Codul administrativ, dar și la exercitarea efectivă a

unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri certe și concludente.

La data de 21 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, Marcel

Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc a depus recurs împotriva

încheierii din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

3

recursului, casarea încheierii și adoptarea unei noi decizii, prin care cauza să fie

restituită la Curtea de Apel Chișinău pentru judecare în fond (f.d. 79-80).

În motivarea recursului recurentul Marcel Smochin, reprezentat de avocatul

Valentin Fediuc a invocat că încheierea contestată este ilegală și pasibilă de a fi

casată, din motiv că aceasta nu corespunde prevederilor legale și nu a răspuns în

mod sigur și expres tuturor obiecțiilor formulate de către reclamant în procesul

examinării acțiunii, iar soluția adoptată este una contradictorie și neîntemeiată.

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea

contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună

cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Din actele cauzei rezultă că copia încheierii din 29 iunie 2022 a Curții de

Apel Chișinău a fost notificată avocatului Valentin Fediuc, care reprezintă interesele

lui Marcel Smochin la data de 21 iulie 2022 (f.d. 80-verso).

Astfel, se constată că recurentul Marcel Smochin s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 21 iulie 2022, în termenul legal.

Potrivit art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră inoportună invitarea părților la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, întrucât argumentele expuse în

cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

examinarea acesteia.

Studiind actele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Marcel Smochin

împotriva încheierii din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, urmează a fi

respins, din următoarele considerente.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ,

examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre

următoarele decizii: respinge recursul.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că în speță, obiectul recursului vizează legalitatea

încheierii din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care cererea de chemare

în judecată depusă de Marcel Smochin împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii privind contestarea actelor administrative individuale defavorabile, a

fost declarată inadmisibilă.

4

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Codul

administrativ, actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă

măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz

individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte

juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept

public.

Potrivit art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

La rândul său, art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, statuează expres că,

orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea

administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios

administrativ.

Din materialele dosarului rezultă că, la data 09 iulie 2021 în adresa

Consiliului Superior al Magistraturii a parvenit sesizarea lui Marcel Smochin, prin

care acesta și-a exprimat dezacordul cu acțiunile judecătorului Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, Victoria Sanduța.

Prin decizia nr.675s-1015p/m din 06 august 2021 a Inspecției judiciare din

subordinea Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă sesizarea înaintată

de către Marcel Smochin, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu decizia nr.675s-1015p/m din 06 august 2021 a Inspecției

Judiciare de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, Marcel Smochin a depus

contestație împotriva deciziei nominalizate.

Prin hotărârea Completului de examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului

disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr.197/10 din

22 octombrie 2021, a fost respinsă contestația depusă de Marcel Smochin împotriva

deciziei nr.675s-1015p/m din 06 august 2021 a Inspecției judiciare.

Nefiind de acord cu hotărârea emisă pe marginea contestației sale, Marcel

Smochin a contestat-o la Colegiul disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii.

Prin decizia Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior

al Magistraturii nr.7/1 din 21 ianuarie 2022, contestația depusă de Marcel Smochin

împotriva hotărârii nr.197/10 din 22 octombrie 2021 a Completului de examinare a

contestațiilor nr.2 al Colegiului Disciplinar, a fost restituită fără examinare, pe motiv

că această hotărâre este definitivă și nu se supune nici unei căi de atac.

La data de 26 aprilie 2022 Marcel Smochin a depus la Curtea de Apel

Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 7/1 din 21 ianuarie 2022,

5

trimiterea contestației spre examinare în fond către Plenul Colegiului Disciplinar al

CSM; constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil și un recurs efectiv

garantat de art. 6, 13 CEDO în cadrul procedurii disciplinare pornite la sesizarea sa

în fața Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin încheierea din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarată

inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Smochin Marcel împotriva

Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

privind contestarea actelor administrative individuale defavorabile (f.d. 69-74).

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ, acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special

când reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a

unui drept în sensul art.17.

Dispozițiile legale enunțate inter alia reglementează condițiile testului de

admisibilitate pe care trebuie să le parcurgă acțiunea în contencios administrativ,

inclusiv pentru acțiunea în contestare.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, unul dintre elementele definitorii ale acțiunii

în contencios administrativ, este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una

din formele activității administrative.

Or, reclamantul care înaintează acțiune trebuie să urmărească și să justifice

procesual, pentru testul de admisibilitate, revendicarea unui drept subiectiv propriu

căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă contestată.

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, prima instanță întemeiat a conchis că, Marcel

Smochin revendică încălcarea, prin adoptarea actului administrativ contestat, a unui

drept în sensul art.17.

În consolidarea concluziei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că, prima instanță întemeiat

a reținut faptul că, Marcel Smochin a contestat hotărârea Colegiului disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 197/10 din 22 octombrie 2021, în

calitate de parte a raportului administrativ existent. Or, hotărârea nominalizată a fost

adoptată ca urmare a examinării contestației depuse de ultimul împotriva deciziei

Inspecției Judiciare nr.675s-1015p/m din 06 august 2021, emise pe marginea

sesizării depuse de Marcel Smochin, prin care și-a exprimat dezacordul cu acțiunile

judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Victoria Sanduța.

În asemenea circumstanțe, în condițiile în care însuși Marcel Smochin este

subiectul care a depus contestația împotriva deciziei Inspecției Judiciare nr.675s-

1015p/m din 06 august 2021, emisă de asemenea la plângerea lui Marcel Smochin,

este indubitabil faptul că acesta poate invoca un interes legitim pe marginea

6

activității administrative realizate și a actului administrativ emis, fapt ce presupune

în mod automat că, reclamantul/recurentul poate revendica încălcarea, prin

activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține la caz prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr.178 din

25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, potrivit căruia

completele de examinare a contestațiilor ale Colegiului disciplinar verifică

contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a sesizărilor.

În accepțiunea art. 28 alin. (1) și (3) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, completele de contestație

examinează contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a

sesizării. Procedura în fața completelor de contestație este scrisă. Completele de

contestație decid: admiterea contestației și restituirea cauzei inspecției judiciare

pentru verificări suplimentare; respingerea contestației ca neîntemeiată.

În temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor, hotărârea privind respingerea contestației

împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este definitivă.

În speța dedusă judecății prezintă relavanță și prevederile 85 și 86.1 ale

Regulamentului cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.505/24 din 13 noiembrie 2018,

care reglementează că hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei

inspecției judiciare de respingere a sesizării este fără drept de atac. Contestația

împotriva hotărârii completului de contestație prin care a fost respinsă contestația

împotriva deciziei Inspecției judiciare de respingere a sesizării se va restitui fără

examinare printr-o decizie motivată a Colegiului disciplinar.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție notează că, în conformitate cu art. 71 din Legea nr. 947-

XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și art. 8 din

Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

Inspecția Judiciară și Colegiul disciplinar ca organe specializate ale Consiliului

Superior al Magistraturii, activează independent și exercită atribuții quasi-judiciare.

Întrucât examinarea sesizărilor se poate finaliza cu aplicarea unei sancțiuni

disciplinare în privința unui magistrat independent și inamovibil, în activitatea de

înfăptuire a justiției a căruia sunt interzise orice fel de imixtiuni, atât Inspecția

Judiciară cât și Colegiul disciplinar activează ca un „tribunal”.

Astfel, conform art. 27 alin. (2) și 29 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie

2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, completele de contestație

sunt formate din trei membri ai colegiului disciplinar numiți prin hotărârea

Colegiului disciplinar. În completul de contestație sunt incluși, în mod obligatoriu,

7

doi judecători și un reprezentant al societății civile. Iar hotărârea privind respingerea

sesizării se adoptă cu votul unanim al membrilor completului de contestație.

În consecință, prin lege organică și anume articolele 27-29 din Legea nr.178

din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor este

reglementată detaliat procedura de examinare a contestațiilor împotriva deciziilor

Inspecției Judiciare.

Astfel, o persoană interesată, căreia Inspecția Judiciară i-a respins o sesizare,

poate utiliza o „cale de atac prevăzută de lege”, depunând o contestație la Completul

de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar.

Aceste două etape procedurale, prevăzute de legea organică, reprezintă

activități quasi-judiciare, întrucât conțin atât șanse cât și garanții ale apărării

dreptului pretins încălcat, cât și rigori de formă, conținut și termene de procedură.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, interpretând articolul

6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că „dreptul la un

tribunal” (accesul liber la justiție) nu este unul absolut, poate fi limitat,

reglementarea sa fiind adesea variabilă în timp și în spațiu, în funcție de nevoile și

resursele comunității și ale indivizilor (cauzele Golder contra Regatului Unit al Marii

Britanii din 21 februarie 1975, §38, Ashingdane contra Regatului Unit din 28 mai

1985, §57).

Condiția impusă constant de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului în aplicarea articolului 6§1 din Convenție cere ca limitările operate de către

statele contractante să nu restrângă nejustificat accesul individului la un „tribunal”

în măsura în care dreptul în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.

Astfel, prima instanță întemeiat a constatat că reclamantul Marcel Smochin

a avut acces la un „tribunal”, iar legea organică i-a oferit 2 niveluri de jurisdicție,

atâta cât a considerat legiuitorul Republicii Moldova suficient, astfel încât dreptul

acestuia nu este afectat în substanța sa.

Această concluzie este fortificată și prin jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara

victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale

probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente

niște simple bănuieli sau conjuncturi (cauza Senator Lines GmbH împotriva a

cincisprezece state membre ale Uniunii Europene, cererea nr. 45572/00).

Prin urmare, analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept

citate supra, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră întemeiată soluția Curții de Apel Chișinău de

declarare a cererii de chemare în judecată depusă de Marcel Smochin ca

inadmisibilă, având în vedere că acțiunea acestuia a fost formulată cu referire la

activitatea jurisdicțională reglementată printr-o Lege organică specială – Legea

nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

8

Prin hotărârea nr. 197/10 din 22 octombrie 2021 a Completului de examinare

a contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii i s-a explicat lui Marcel Smochin că, în cadrul examinării sesizării s-a

stabilit că, motivele invocate de autor nu reprezintă fapte ce ar putea constitui abateri

disciplinare în acțiunile judecătorului vizat, prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea

nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, iar

decizia nr.675s-1015p/m din 06 august 2021 a Inspecției judiciare este întemeiată.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că, la depunerea contestației împotriva

hotărârii 197/10 din 22 octombrie 2021 a Completului de examinare a contestațiilor

nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii,

recurentul Marcel Smochin eronat s-a bazat pe prevederile art. 39 alin. (1) din Legea

nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

deoarece, din dispozițiile acestei norme reiese că, pot fi contestate la Consiliul

Superior al Magistraturii, hotărârile Colegiului disciplinar emise în modul stabilit de

art. 36 alin. (1) al Legii nominalizate, potrivit căruia Colegiul disciplinar poate

hotărî: constatarea abaterii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile

disciplinare prevăzute la art. 6; constatarea abaterii disciplinare și sistarea procedurii

disciplinare, în cazul în care au expirat termenele de tragere la răspundere

disciplinară; încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care nu a fost comisă o

abatere disciplinară; încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării sesizării

depuse, când părțile nu insistă la examinarea sesizării pe fond, cu excepția cazurilor

prevăzute la art.19 alin.(4).

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că prin decizia nr. 7/1 din 21 ianuarie 2022 a Plenului

Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, contestația

depusă de Marcel Smochin a fost restituită, astfel încât aceasta nu se încadrează în

categoria deciziilor stabilite de art. 36 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire

la răspunderea disciplinară a judecătorilor, pasibile de contestare în fața Consiliului

Superior al Magistraturii conform art. 39 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014

cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

În această ordine de idei, nu poate fi reținut argumentul recurentului Marcel

Smochin cu referire la faptul că i-a fost îngrădit accesul la justiție, întrucât în această

situație, cadrul normativ pertinent instituie o dublă jurisdicție la examinarea

sesizării, iar legiuitorul a optat doar pentru posibilitatea contestării hotărârilor

Colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare adoptate în

condițiile art. 36 alin. (1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor, dar nu și a hotărârilor Colegiului disciplinar privind

restituirea contestației.

La acest segment, important este de remarcat că prin decizia Curții

Constituționale nr.137 din 29 septembrie 2022, a fost declarată inadmisibilă

9

sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a tezei a doua din art.29 alin.(3)

din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, normă juridică ce are incidență directă în speța dedusă judecății.

Curtea Constituțională în decizia nominalizată a punctat că articolul 20 din

Constituție își găsește corespondența în dispozițiile articolului 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr.37 din 30 martie 2021, §32; DCC nr.85

din 8 iunie 2021, §28). Pentru ca articolul 6§1 din Convenție să fie aplicabil, trebuie

să existe o „dispută” cu privire la un „drept” despre care se poate afirma că este

recunoscut în dreptul național, indiferent dacă este protejat sau nu de Convenție

(Regner v. Republica Cehă (MC), 19 septembrie 2017, §99; Denisov v. Ucraina

(MC), 25 septembrie 2018, §44).

Curtea Constituțională a constatat că potrivit art.19 alin.(1) lit.a) din Legea cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, sesizarea privind faptele care pot

constitui abateri disciplinare comise de judecători poate fi depusă de o persoană ale

cărei drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise de judecător sau de o altă

persoană care poate invoca un interes legitim. Conform art.23 alin.(11 ) și 26 alin.(1)

din aceeași lege, în cazul în care nu se constată existența elementelor constitutive ale

abaterii disciplinare sau faptele invocate în sesizare nu se confirmă prin probele

administrate în procesul verificării prealabile, inspectorul-judecător elaborează o

decizie motivată de respingere a sesizării, care poate fi contestată în fața completelor

de examinare a contestațiilor ale Colegiului disciplinar.

Curtea Constituțională a menționat că pretinsa existență a unui drept de acces

la un tribunal împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării nu este

demonstrată prin existența unui drept „civil” care poate fi apărat în justiție.

Răspunderea disciplinară a judecătorilor reprezintă o procedură de drept public care

urmărește să asigure responsablitatea judecătorilor și, prin urmare, încrederea

publicului în justiție. Fără a nega importanța acestei instituții, Curtea Constituțională

a relevat că în eventualitatea sancționării disciplinare a unui judecător, persoana care

a depus sesizarea nu va obține vreun avantaj patrimonial sau nepatrimonial care ar

putea fi catalogat ca un drept „civil”.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție punctează că, prima instanță întemeiat a concluzionat

că admisibilitatea/inadmisibilitatea unei acțiuni, nu se limitează doar la temeiurile

menționate în special la art. 207 alin. (2) din Codul administrativ, dar presupune

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri certe și

concludente.

Ținând cont de cele indicate mai sus și de prevederile legale pertinente

cauzei, instanța de recurs conchide că Curtea de Apel Chișinău a aplicat corect

normele de drept procedural și material și a emis o încheiere legală și întemeiată.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea

contestată este întemeiată și legală, iar recursul depus de Marcel Smochin,

reprezentat de avocatul Valentin Fediuc este nefondat, completul specializat pentru

10

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul și de a menține încheierea din 29 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul

Valentin Fediuc și se menține încheierea din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Nina Vascan

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

11