3rh-1/20 — anularea hotaririlor si clasarea procedurii disciplinare

3rh-1/20 — anularea hotaririlor si clasarea procedurii disciplinare (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3rh-1/20

Prima instanță: Curtea Supremă de Justiție (jud: N. Clima, A. Cobăneanu, Iu. Oprea,

O. Sternioală, V. Clevadî)

ÎNCHEIERE

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând cererea de revizuire depusă de Lilia Vasilevici

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Liliei Vasilevici împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii și Colegiului disciplinar cu privire la anularea

hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 135/7 din 3 martie 2015, hotărârii

Colegiului Disciplinar nr. 6/1 din 30 ianuarie 2015 și clasarea procedurii disciplinare în

privința judecătorului Judecătoriei Centru mun. Chișinău, Lilia Vasilevici

împotriva hotărârii din 7 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost

respinsă acțiunea

constată:

La 3 martie 2015, Lilia Vasilevici a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 135/7 din 03 martie 2015 „Cu privire la contestația judecătorului

Judecătoriei Centru mun. Chișinău, Lilia Vasilevici, asupra hotărârii Colegiului

Disciplinar nr. 6/1 din 30 ianuarie 2015”; anularea hotărârii Colegiului Disciplinar nr.

6/1 din 30 ianuarie 2015 și clasarea procedurii disciplinare în privința judecătorului

Judecătoriei Centru mun. Chișinău, Lilia Vasilevici.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a indicat că la data de 2 septembrie

2014 membrul Consiliului Superior al Magistraturii, T. Cîrnaț, a emis dispoziția privind

intentarea procedurii disciplinare în privința judecătorului Judecătoriei Centru mun.

Chișinău, Lilia Vasilevici.

Autorul dispoziției a adus acuzații în comiterea de către judecător a faptelor, în

cadrul examinării cauzei penale în privința lui V. Ciornîi, fiind calificate de către autor

drept abateri disciplinare prevăzute de prevederile art. 22, alin. (1), lit. (f1 ) al Legii nr.

544/1995 cu privire la statutul judecătorului, implicit: încălcarea normelor imperative

ale legislației.

1

A indicat că prin hotărârea Colegiului disciplinar nr. 6/1 din 30 ianuarie 2015 i-а

fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de propunere de eliberare din funcția de

judecător.

La 6 februarie 2015 a depus la Consiliul Superior al Magistraturii contestație

împotriva hotărârii Colegiului disciplinar nr.6/1 din 30 ianuarie 2015, solicitând

admiterea acesteia, cu invalidarea hotărârii Colegiului 2 disciplinar nr. 6/1 din 30

ianuarie 2015 și adoptarea unei noi hotărâri de clasare a cazului disciplinar.

Prin hotărârea din 3 martie 2015 Consiliul Superior al Magistraturii a fost respinsă

contestația depusă și a fost înaintată propunerea Președintelui Republicii Moldova de

eliberarea sa din funcție.

A menționat că în ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 3 martie 2015

a fost adoptată și pronunțată doar partea dispozitivă a hotărârii Consiliului. Cu hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost de acord și o consideră neîntemeiată,

adoptată cu abateri de la procedura de emitere/adoptare, deoarece Consiliul Superior al

Magistraturii prin hotărârea din 3 martie 2015 a legalizat toate încălcările de procedură

de examinare a cazului disciplinar comise de Colegiul disciplinar la examinarea cazului

disciplinar și adoptarea hotărârii nr.6/1 din 30.01.2015.

A precizat că prin ordinul nr. 334 din 10 octombrie 2014, i-а fost acordat concediu

pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 6 ani, începând cu data de 13

octombrie 2014, iar prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 857/28 din

28 octombrie 2014 în temeiul dat, activitatea sa de judecător a fost suspendată începând

cu 14 octombrie 2014, până la 9 august 2015.

Despre faptul aflării în concediu a informat Colegiul disciplinar prin cererea

depusă în cancelaria instituției la data de 19 decembrie 2014, solicitând amânarea

examinării cazului disciplinar după data de 9 august 2015, însă din materialele

procedurii disciplinare, din conținutul proceselor-verbale ale ședințelor Colegiului

disciplinar, faptul aflării sale în concediu și solicitarea amânării examinării cazului

disciplinar din acest motiv, nici nu au fost puse în discuție în cadrul ședințelor Colegiului

disciplinar.

A mai indicat că conform art. 11 al Legii nr. 950 din 19 iulie 1996 cu privire la

colegiul disciplinar și răspunderea disciplinară a judecătorilor, judecătorul poate fi tras

la răspundere disciplinară în termen de 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare,

fără a se lua în calcul timpul în care judecătorul a fost bolnav sau s-a aflat în concediu.

Conform art. 16 din Legea nominalizată, cazul disciplinar se examinează într-un

termen de o lună de la data remiterii lui în colegiul disciplinar sau, după caz, în Consiliul

Superior al Magistraturii, termen ce nu include timpul în care judecătorul a lipsit din

motivele indicate la art. 11.

Astfel, reclamanta a susținut că legea garantează că aflarea judecătorului în

concediu justifică absența ultimului la examinarea cazului disciplinar și indică ca

consecință - amânarea examinării cauzei disciplinare.

Lilia Vasilevici a considerat că Colegiul disciplinar, la examinarea cazului

disciplinar, a încălcat flagrant prevederile art. 11, 16 al Legii nr. 950 din 19 iulie 1996

cu privire la colegiul disciplinar și răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Sub acest aspect a declarat că prin hotărârea nr. 280/19 din 22 iunie 2010,

Consiliul Superior al Magistraturii a dat aprecierea faptului examinării cazului

disciplinar în absența judecătorului care se afla în concediu, întrucât a indicat că

„potrivit hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 17 mai 2010 și ordinului

2

nr.78-p din 25 mai 2010, Președintelui Curții Supreme de Justiție, Ion Muruianu, i s-a

acordat concediul anual de odihnă, începând cu 24 mai 2010 până la 9 iulie 2010.

Conform prevederilor art.11 și art. 16 al Legii cu privire la colegiul disciplinar și la

răspunderea disciplinară a judecătorilor, aflarea judecătorului în concediul de odihnă

sau în concediul medical este un temei justificat pentru amânarea examinării procedurii

disciplinare. Astfel, decizia Colegiului disciplinar de a examina cauza în lipsa

judecătorului Ion Muruianu, din motivul lipsei lui nejustificate la ședința colegiului, nu

poate fi admisă”.

Având astfel de concluzie a Consiliului Superior al Magistraturii, care a corectat

eroarea Colegiului disciplinar la examinarea cazului disciplinar în privința judecătorului

Ion Muruianu aflat în concediu, Colegiul disciplinar urma să se abțină de la admiterea

acestei erori repetat.

A mai afirmat că Colegiul disciplinar nu a înștiințat-o legal despre data și ora

examinării cazului disciplinar, iar din materialele procedurii disciplinare se atestă că

înștiințarea prin citația din 6. Ianuarie 2015 și telegramă la 21 ianuarie 2015 au fost

expediate pe adresa unde nu a locuit niciodată – XXXXX, din copilărie până în prezent

locuind pe XXXXX.

Colegiul disciplinar dispunea de informația Oficiului poștal, care a menționat că

pe adresa indicată, XXXXX, adresatul Lilia Vasilevici nu locuiește, ci locuiește familia

Tcaci. Mențiunea indicată a fost repetat indicată și la expedierea telegramei.

Drept urmare, Colegiului disciplinar urma să verifice corectitudinea adresei de

domiciliu a judecătorului, pentru a fi expediată o înștiințare repetată pe adresa veridică

pentru a evita neînștiințarea legală despre data și ora ședinței Colegiului disciplinar.

În acest context, a opinat că argumentul Colegiului disciplinar precum că

judecătorul nu a comunicat Colegiului disciplinar o altă adresă nouă, este o absurditate.

Astfel, calificarea Colegiului disciplinar a acțiunilor sale „drept încercări de tergiversare

a examinării procedurii disciplinare până la împlinirea termenului de prescripție pentru

atragere la răspundere disciplinară...” și este „..necesară examinarea cauzei în lipsa

persoanei vizate”, este o concluzie care a ignorat totalmente circumstanțele reale care

au provocat amânările ședințelor Colegiului disciplinar.

A mai relatat că din materialele dosarului disciplinar rezultă că ședințele au fost

amânate din cauza schimbării raportorului cazului disciplinar și consecințelor acestor

schimbări: la 26 septembrie 2014 - raportor Domnica Manole; la 24 octombrie 2014 -

raportorul Domnica Manole a fost înlocuită cu raportorul Victor Zaharia; la 7 noiembrie

2014 – raportorul Victor Zaharia a fost absent, ulterior a demisionat; la 20 decembrie

2014 - raportorul Olga Dorul a declarat că nu i-au fost prezentate materialele procedurii

disciplinare pentru cunoștință.

Deci, unicul motiv de amânare a ședinței Colegiului disciplinar ce l-a invocat a

fost aflarea sa în concediu. Atitudinea față de acest motiv Colegiul disciplinar l-a

demonstrat la 30 ianuarie 2015, când nici nu la pus în discuție.

A susținut că prevederile art. 18 al Legii nr. 950 din 19.07.1996 cu privire la

colegiul disciplinar și răspunderea disciplinară a judecătorilor stabilesc condițiile

examinării cazului disciplinar, iar alin. (2) și (3) prevăd expres că audierea explicațiilor

judecătorului este obligatorie. În timpul ședinței judecătorul tras la răspundere are

dreptul să formuleze în orice moment demersuri și să dea lămuriri suplimentare. La

decizia colegiului, pot fi audiate comunicările altor persoane, invitate atât din inițiativa

judecătorului, cât și a colegiului disciplinar, explicațiile persoanelor care au depus

3

plângerea, ce a servit drept temei pentru intentarea procedurii disciplinare, se poate da

citire documentelor și se pot studia alte materiale, atât din dosar cât și prezentate

suplimentar.

Aflânduse în concediu pentru îngrijirea copilului nu a fost legal înștiințată despre

data și ora examinării procedurii disciplinare, motive ce au făcut imposibilă participarea

sa în ședința Colegiului disciplinar în cadrul căreia a fost judecată cu propunerea

eliberării din funcție.

Absența de la examinarea cazului disciplinar a lipsit-o de dreptul de a se apăra

efectiv, să dea explicații, să prezinte probe, să invite un apărător, să formuleze în orice

moment demersuri, să combată falsurile apărute în mass media care i-au creat o imagine

negativă și consideră că au influențat hotărârea membrilor Colegiului disciplinar.

Reclamanta a mai specificat că în materialele procedurii disciplinare lipsesc

explicațiile sale pe cazul învinuirii în comiterea abaterii disciplinare, odată ce au fost

prezentate explicații și anexe. Secvența video furnizată la canalul Jurnal TV, raportul

membrului Colegiului O. Dorul, și răspunsul ultimei la întrebarea membrului Colegiului

disciplinar în ședința din 30 ianuarie 2015, confirmă că raportorul nu a studiat

explicațiile sale din simplu motiv că acestea lipsesc în materialele procedurii

disciplinare.

În hotărârea Colegiului disciplinar nr. 6/1 din 30 ianuarie 2015 se face referire la

explicațiile sale din textul dispoziției de intentare a procedurii disciplinare, dar

schematic autorul dispoziției de intentare a procedurii disciplinare a citat doar fragmente

din explicații, fapt ce rezultă că membrii Colegiului disciplinar nu au făcut cunoștință

cu argumentele expuse în explicațiile depuse, au examinat cazul unilateral, au pus la

baza hotărârii numai argumentele învinuirii, ceea ce compromite principiul fundamental

al dreptului omului la judecarea cauzei în mod echitabil.

Examinarea cazului disciplinar în absența sa a lipsit-o și de dreptul de a face

cerere de recuzare, drept prevăzut de art. 18 alin. (11 ) al Legii nr. 950 din 19 iulie 1996

cu privire la colegiul disciplinar și răspunderea disciplinară a judecătorilor.

În acest sens, membrul Colegiului disciplinar, vicepreședintele acestuia, Domnica

Manole este verișoara procurorului Ivan Diacov, persoana care a depus sesizarea privind

intentarea procedurii disciplinare. Anume procurorul Ivan Diacov, prin intermediul

mass-media, sistematic, cu un interval foarte neînsemnat, discredita imaginea sa ca

judecător prin difuzarea informației false, precum că este coruptă, l-a eliberat pe un

traficant de heroină, recidivist, și a făcut asta nu o dată, îndemnând organele competente

de examinarea cazului disciplinar la eliberarea sa din funcția de judecător.

Procedura recuzării și abținerii membrilor colegiului disciplinar este detaliat

menționată și în prevederile Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor, în vigoare la data ședinței Colegiului disciplinar din

30 ianuarie 2015.

A accentuat că din procesul-verbal al ședinței Colegiului disciplinar din 30

ianuarie 2015 se observă că Domnica Manole nu s-a conformat legii și bunului simț, nu

s-a abținut de la examinarea cauzei disciplinare și nu a informat membrii Colegiului

disciplinar despre faptul ce exclude participarea ei de la examinarea cauzei disciplinare,

ci dimpotrivă, a dat întrebări raportorului, discuta chestiunea privind absența sa în

ședința Colegiului disciplinar. Anume acest motiv, relația de rudenie cu procurorul

municipiului Chișinău, Ivan Diacov, a soldat schimbarea calității ei procesuale, fiind

raportorul cazului la data de 26 septembrie 2014, prin dispoziția președintelui Colegiului

4

disciplinar, a predat procedura disciplinară altui raportor, și în ședința Colegiului

disciplinar din 24 octombrie 2014 în calitate de raportor deja a devenit Victor Zaharia.

Din circumstanțele relatate, reclamanta a considerat că aceste aspecte

demonstrează un interes personal în rezultatul desfășurării procesului disciplinar în

privința sa nu numai a membrului Colegiului disciplinar, Domnica Manole, dar și a

președintelui Colegiului disciplinar, Valeriu Doagă, care cunoscând că ultima este o

rudă a persoanei care a sesizat intentarea procedurii disciplinare, nu a informat despre

aceasta membrii Colegiului disciplinar, nu a pus în discuție posibilitatea participării ei

la examinarea cauzei disciplinare, dar a ascuns circumstanțele vizate. Ori, când doi

membri ai Colegiului disciplinar, care fac parte din conducerea acestuia, nu au informat

colegii, membrii Colegiului disciplinar, despre posibila incompatibilitate, dă dovadă, că

cazul disciplinar nu a fost examinat de o instituție imparțială, dar care a executat cerința

procurorului municipiului Chișinău, Ivan Diacov de a fi eliberată din funcție.

Referitor la pedeapsa stabilită, Colegiul disciplinar a calificat „faptele reproșabile

admise de judecătorul Lilia Vasilevici ca abateri disciplinare care dăunează intereselor

serviciului și prestigiului justiției, impunând aplicarea celei mai severe sancțiuni

disciplinare prevăzute de lege pentru un judecător - propunerea de eliberare din funcție”.

La aplicarea sancțiunii, Colegiul disciplinar a ținut cont „de faptul că aplicând

ilegal prevederile legislației penale, judecătorul Lilia Vasilevici a permis eschivarea cet.

Ciornîi V., condamnat pentru comiterea infracțiunii deosebit de grave de la ispășirea

pedepsei, în așa mod prejudiciind încrederea societății în sistemul judecătoresc”.

Suplimentar a indicat că la stabilirea sancțiunii s-a luat în considerare și

sancțiunea disciplinară din 16 mai 2014.

Fapta pretinsă, obiectul cazului disciplinar examinat la 30 ianuarie 2015 a fost

săvârșită în august 2013, adică nu în perioada de acțiune a sancțiunilor disciplinare

anterioare, iar conform legislației privind răspunderea fie disciplinară, fie

administrativă, penală, sancțiunea aplicată la 16 mai 2014 nu poate agrava răspunderea

pe cazul din august 2013.

A mai indicat reclamanta că la aplicarea neuniformă a sancțiunilor la examinarea

cazurilor disciplinare în privința judecătorilor învinuiți pentru aceiași încălcare, cu

aceleiași consecințe: aplicarea art. 90 Cod penal pentru comiterea infracțiunii deosebit

de gravă, în toate cazurile în privința condamnaților fiind dispuse măsuri de căutare.

Reclamanta a mai invocat că la 26 septembrie 2014, prin hotărârea Colegiului

disciplinar nr.29/7, judecătorului E. Popa pentru aceiași încălcare, aplicarea art. 90 Cod

penal pentru comiterea infracțiunii deosebit de grave, violența în familie cu cauzarea

vătămării grave a integrității corporale, la aplicarea sancțiunii, Colegiul disciplinar ,,..a

luat în considerare caracterul abaterilor disciplinare, de urmările și gravitatea lor, de

personalitatea judecătorului, de gradul vinovăției și de alte circumstanțe care necesită

atenție” și s-a aplicat sancțiunea disciplinară sub formă de avertisment.

De asemenea, prin hotărârea Colegiului disciplinar din 20 decembrie 2014 pentru

aplicarea art. 90 Cod penal, la comiterea crimei deosebit de grave, trafic de ființe umane,

cauza disciplinară în privința judecătorului V. Mihailă a fost clasată.

În acest sens, a menționat că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cauza

Oleksandr Volkov с. Ucrainei, din 9 ianuarie 2013, a făcut trimitere la principiul

proporționalității sancțiunilor disciplinare aplicabile judecătorilor, principiu menționat

în paragraful 5.1 al Cartei europene privind statutul judecătorilor.

5

Cu toate că legislația națională în vigoare privind răspunderea disciplinară nu a

stabilit reguli pentru asigurarea aplicării sancțiunii disciplinare în conformitate cu

principiul proporționalității adecvate faptei, consideră că o astfel de lipsă nu trebuie să

se reflecte asupra situației sale.

În consecință, reclamanta a relatat că Colegiul disciplinar a comis o eroare care

nu poate fi reparată în cadrul examinării cauzei disciplinare de către Consiliul Superior

al Magistraturii. Astfel, în partea motivată a hotărârii Colegiul disciplinar a indicat că

autorul dispoziției T.Cîrnaț a dispus intentarea procedurii disciplinare în privința sa

pentru comiterea abaterii disciplinare în baza art. 22 alin. (1) lit. (f) din Legea cu privire

la statutul judecătorului, deși în partea dispozitivă a hotărârii Colegiul disciplinar s-a

referit la art.22 alin.(l) lit.(f 1 ) al Legii supra, depășind astfel limitele dispoziției

disciplinare, adică partea motivată a hotărârii Colegiului disciplinar contravine

dispozitivului.

Ca urmare, reclamanta a susținut că examinând dispoziția de intentare a

procedurii disciplinare în absența sa, fără a fi înștiințată legal despre data și ora ședinței,

ignorând faptul aflării în concediu, în lipsa explicațiilor pe cazul dat, având în

componență membrii care au demonstrat interesul în rezultatul cazului disciplinar,

Colegiul disciplinar a încălcat vădit prevederile art. art. 11, 16, 17, 18 al Legii nr. 950

din 19 iulie 1996 cu privire la colegiul disciplinar și la răspunderea disciplinară a

judecătorilor.

Totodată, a considerat că a fost încălcat art. 6 al Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentele, care recunoaște dreptul oricărei

persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a

cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va

hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

De altfel, în condițiile când este flagrant încălcat dreptul său la examinarea

cazului în mod echitabil de o instituție independentă și echitabilă cu propunerea de

eliberarea din funcție de judecător, când este afectată reputația sa profesională, este

admisă o atingere a dreptului său la viața privată și profesională, incompatibilă cu art. 8

CEDO.

La 3 aprilie 2015 Lilia Vasilevici, reprezentată de avocatul Constantin Lazari a

depus cerere de chemare în judecată suplimentară, indicând ca pârâți Consiliul Superior

al Magistraturii și Colegiul disciplinar, a precizat că a recepționat hotărârea motivată a

Consiliului Superior al Magistraturii din 3 martie 2015 nr. 135/7 la 18 martie 2015.

A menționat că la 6 februarie 2015 a depus la Consiliul Superior al Magistraturii,

contestație împotriva hotărârii Colegiului disciplinar nr. 6/1 din 30 ianuarie 2015.

La 19 februarie 2015 a recepționat hotărârea motivată a Colegiului disciplinar nr.

6/1 din 30 ianuarie 2015, iar la 27 februarie 2015 de către secretarul Consiliului a fost

înștiințată prin telefon despre data ședinței Consiliul Superior al Magistraturii din

3 martie 2015.

La 2 martie 2015 a depus cererea motivată cu anexe, în total 44 file și la 3 martie

2015 a avut loc ședința Consiliului Superior al Magistraturii cu adoptarea hotărârii.

Anume faptul înștiințării despre data ședinței Consiliului Superior al Magistraturii

– 3 martie 2015, a provocat situația când judecătorul a fost în imposibilitate de a se

folosi efectiv de termenul de contestare stabilit de 15 zile, prezentând cererea de

6

contestare la a 11 zi – 2 martie 2015, pe când termenul de 15 zile urma să expire la 6

martie 2015.

A indicat că, Consiliul Superior al Magistraturii la adoptarea hotărârii menționate

s-a condus de prevederile Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor, în vigoare de la 1 ianuarie2015, iar Colegiul disciplinar la

adoptarea hotărârii, s-a condus de prevederile Legii nr. 950- 7 XIII din 19 iulie 1996 cu

privire la colegiul disciplinar și răspunderea disciplinară a judecătorilor.

A mai specificat că Consiliul Superior al Magistraturii aplică sancțiunile

disciplinare selectiv și subiectiv, fără nicio argumentare juridică. Aplicarea selectivă și

subiectivă a sancțiunilor disciplinare se datorează și faptului că Consiliul Superior al

Magistraturii nu dispune de un Regulament prin care s-ar prevedea expres care sancțiune

necesită a fi aplicată la fiecare abatere comisă de judecători.

Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a expus asupra argumentelor de bază

privind încălcările de procedură, comise de Colegiul disciplinar la examinarea

procedurii disciplinare și nu a dat răspuns asupra tuturor argumentelor invocate în

contestație.

La adoptarea hotărârii din 3 martie 2015, Consiliul Superior al Magistraturii era

obligat să-și motiveze detaliat în ce constă comiterea de către judecător a unei abateri

disciplinare care dăunează intereselor serviciului și prestigiului justiției, iar în lipsa

acestei motivări, Consiliul Superior al Magistraturii a încălcat prevederile prevăzute de

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

A remarcat că eroarea comisă la adoptarea sentinței de învinuire a lui V.Ciornîi

este neintenționată, este provocată de un concurs de împrejurări nefaste, iar în urma

adoptării sentinței în privința lui V.Ciornîi nu au survenit consecințe grave și nu au fost

cauzate pagube materiale sau morale.

La fel, reclamanta a indicat că încălcarea normei imperative după cum s-a

menționat în dispoziția privind intentarea procedurii disciplinare în privința

judecătorului Judecătoriei Centru mun. Chișinău, Lilia Vasilevici din 2 septembrie

2014, a avut loc la 1 august 2013 și astfel termenul de prescripție în ce privește aplicarea

sancțiunii a expirat la 1 august 2014.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 11, 16, 17, 18 din Legea cu

privire la colegiul disciplinar și la răspunderea disciplinară a judecătorului, prevederilor

Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, Legii cu privire la statutul

judecătorului.

A solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 135/7 din 3

martie 2015 cu privire la contestația judecătorului disciplinar nr. 6/1 din 30 ianuarie

2015, anularea hotărârii Colegiului disciplinar nr. 6/1 din 30 ianuarie 2015 și clasarea

procedurii disciplinare în privința sa.

Prin hotărârea din 7 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Vasilevici împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii, Colegiului disciplinar cu privire la anularea

hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 135/7 din 03 martie 2015, a hotărârii

Colegiului Disciplinar nr. 6/1 din 30 ianuarie 2015 și clasarea procedurii disciplinare în

privința judecătorului Judecătoriei Centru mun. Chișinău, Lilia Vasilevici.

La 13 august 2018 Lilia Vasilevici a depus cerere de revizuire împotriva hotărârii

din 7 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție solicitând admiterea cererii de revizuire, cu

casarea hotărârii contestate.

7

Prin încheierea din 1 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Lilia Vasilevici împotriva hotărârii

din 7 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție.

La 20 septembrie 2019, prin intermediul Oficiului poștal, Lilia Vasilevici a mai

depus o cerere de revizuire împotriva hotărârii din 7 mai 2015 a Curții Supreme de

Justiție solicitând admiterea cererii de revizuire, cu casarea hotărârii contestate.

În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC,

susținând că i-a devenit cunoscute unele circumstanțe esențiale ale cauzei, și anume s-a

referit la Declarația cu privire la recunoașterea caracterului captiv al statului Republica

Moldova, publicată la 21 iunie 2019.

În acest sens, revizuentul a făcut referire la circumstanțele expuse în hotărârea

Parlamentului nr. 39 din 8 iunie 2019 pentru adoptarea Declarației cu privire la

recunoașterea caracterului captiv al statului Republicii Moldova, publicată în Monitorul

Oficial la 21 iunie 2019, care în opinia sa se răsfrânge asupra ilegalității hotărârii din

7 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție.

Totodată, în susținerea cererii de revizuire a mai indicat că în anul 2006, activând

în calitate de judecător al Judecătoriei Centru mun. Chișinău, a condamnat la 10 ani de

privațiune de libertate pe ex-ministrul al Apărării RM, ex-directorul SIS al RM, Valeriu

Pasat, după acest caz, au avut loc mai multe încercări de a o înlătura din corpul

judecătoresc.

Astfel, încercările de a fi eliberată din funcția de judecător, s-a soldat cu aceea că

la 9 iunie 2014 Procuratura Generală a refuzat în pornirea dosarului penal din motiv că

nu există faptul infracțiunii, iar la 2 septembrie 2014, membrul Consiliului Superior al

Magistraturii Tudor Cîrnaț a intentat dosarul disciplinar.

A susținut că zeci de judecători din diferite instanțe, inclusiv din Curtea de Apel,

în cazurile analogice, la judecarea dosarelor penale cu infracțiuni deosebit de grave, au

aplicat eronat prevederile art. 90 Cod penal, însă niciun judecător nu a fost atras la

răspundere disciplinară și doar ea este unica din judecători, care pentru o eroare judiciară

a fost concediată din funcția de judecător.

Referitor la procedura examinării cazului disciplinar a susținut că a avut loc în

lipsa sa, iar explicațiile sale scrise, prezentate Inspecției judiciare, au dispărut din

materialele dosarului, mai mult, fiind admise încălcări de procedură.

A considerat că odată adoptată Declarația cu privire la recunoașterea caracterului

captiv al statului Republica Moldova la 8 iunie 2019, sunt toate condițiile ca autoritățile

sistemului judecătoresc să funcționeze autonom, independent de factorul politic, în mod

democratic și dependent numai de lege.

A solicitat să fie admisă cererea de revizuire și dispunerea reexaminării

contestației privitor la cazul său disciplinar sub toate aspectele: să fie cercetate și

apreciate circumstanțele de fapt și de drept fără oricare limitare, să fie luată în

considerație practica și legislația națională și internațională, să fie luată în considerație

practica existentă, când aplicarea eronată a prevederilor art. 90 Cod penal în

condamnarea persoanelor pentru infracțiuni deosebit de grave, nu constituie o abatere

disciplinară, să fie luat în considerație și faptul că adoptarea hotărârii Colegiului

disciplinar nr. 6/1 din 30 ianuarie 2015 și a hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 135/7 din 3 martie 2015 a devenit posibilă datorită caracterului captiv

al statului când justiția a devenit selectivă și s-a transformat într-un instrument de

răzbunare.

8

La 28 octombrie 2019 Lilia Vasilevici a depus cerere de revizuire suplimentară,

prin care a indicat că pentru a confirma imixiunea academicianului, ex-condamnatului

Valeriu Pasat, ex-președintelui RM, Mircea Snegur, ex-premierului Dumitru Braghiș,

ex-premierului Ion Ciubuc, ex-președintelui Parlamentului RM Dumitru Moțpan și alții,

în procesul examinării cazului disciplinar, în urma căruia a fost ilegal eliberată din

funcția de judecător, a prezentat sesizarea depusă la 14 decembrie 2014, prin care repetat

și insistent s-a cerut eliberarea sa.

A susținut că sesizarea dată, semnată de Valeriu Pasat cu anexarea sesizării

semnate de ceilalți, a fost transmisă pentru examinare membrului CSM, Tudor Cîrnaț,

care a intentat procedura disciplinară și a raportat cazul său disciplinar la ședința CSM,

în urma căruia a fost concediată.

La data de 13 ianuarie 2015 sesizările lui Valeriu Pasat și a martorilor-notorii pe

dosarul lui penal au fost obiectul examinării la ședința CSM, dar pe data de 30 ianuarie

2015 prin hotărârea Colegiului disciplinar a fost propusă concedierea sa.

A mai menționat că, în urma analizei hotărârilor Colegiului disciplinar, la

capitolul comiterea de către judecători a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 4 alin.

(1) lit. b) și c) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, s-a reținut

că în procedurile disciplinare intentate în privința unor judecători pe aceleași temeiuri,

din motiv că nu s-a constatat careva abateri disciplinare prin hotărârile nr. 42/10 din 20

decembrie 2014, nr. 46/14 din 23 septembrie 2015, nr. 3/1 din 18 ianuarie 2019,

procedurile au fost încetate.

Pe alte proceduri disciplinare prin hotărârile nr. 28/15 din 16 noiembrie 2015 și

nr. 16/10 din 7 decembrie 2019 s-a aplicat sancțiunea „avertisment”.

A concretizat că la un caz similar disciplinar, deja CSM a aplicat efectiv cerința

Recomandării nr. (94) 12 (Principiul VI.1), CCJE privind necesitatea identificării

sancțiunilor permisibile în propriul sistem disciplinar și a soluționat cazul judecătorului

Gh. Balan cu respectarea principiului proporționalității.

A considerat că nu sunt temei de a judeca cazul său în mod discriminatoriu în

raport cu alți judecători, care au aplicat art. 90 Cod penal în același mod eronat, dar care

nu au fost atrași la răspundere disciplinară.

Totodată, hotărârea CSM nr. 370/21 din 24 septembrie 2019 pe cazul în privința

judecătorului Gh. Balan a demonstrat că practica soluționării cazurilor în privința

judecătorilor eliberați din funcție în urma comiterii unei abateri disciplinare, susține că,

faptul existenței a Decretului Președintelui Republicii Moldova privind eliberarea

judecătorului din funcție nu împiedică repunerea judecătorului în toate drepturile avute

anterior în cazul anulării hotărârii care a servit drept temei pentru eliberarea sa din

funcție.

La 8 noiembrie 2019 Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință la

cererea de revizuire depusă de Lilia Vasilevici împotriva hotărârii din 7 mai 2015 a

Curții Supreme de Justiție, prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de

revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

9

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de

persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

La caz se constată că revizuienta cu referire la prevederile art. 449 lit. b) CPC, a

invocat drept temei de revizuire, Declarația cu privire la recunoașterea caracterului

captiv al statului Republicii Moldova, publicată la 21 iunie 2019.

Astfel, revizuienta Lilia Vasilevici a menționat că prin hotărârea Parlamentului

RM nr. 39 din 8 iunie 2019 a fost adoptată Declarația cu privire la recunoașterea

caracterului captiv al statului Republicii Moldova, indicând că instituțiile de stat și de

drept ale țării au fost capturate.

La fel, a invocat faptul că după examinarea dosarului penal de învinuire a ex-

ministrului Apărării Valeriu Pasat, ultimul, cu titlu de răzbunare a cerut Consiliului

Superior al Magistraturii aplicarea sancțiunii în privința sa, prin înlăturarea din corpul

judecătoresc, cu propunerea de eliberare din funcția de judecător, fapt ce a fost realizat.

Pledând pentru admiterea cererii de revizuire, revizuienta a menționat că i-au

devenit cunoscute circumstanțe și fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut

fi cunoscute la data examinării cauzei, și anume, în urma analizei hotărârilor Colegiului

disciplinar, la capitolul comiterea de către judecători a abaterilor disciplinare prevăzute

de art. 4 alin. (1) lit. b) și c) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, s-a reținut că în procedurile disciplinare intentate în privința unor

judecători pe aceleași temeiuri, din motiv că nu s-a constatat careva abateri disciplinare,

procedurile au fost încetate, iar pe alte proceduri disciplinare s-a aplicat sancțiunea

„avertisment”.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au

devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu

au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.

În interpretarea corectă a normei enunțate este de înțeles că circumstanțele sau

faptele menționate, trebuiau să fie existente obiectiv până la data pronunțării hotărârii,

să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente. Esențial este ca revizuentul

să nu fi știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste

circumstanțe (sau fapte) și nici să nu fi avut posibilitatea de a le cunoaște.

Totodată, o condiție esențială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca

circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data pronunțării hotărârii, ele

urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după pronunțarea hotărârii.

De asemenea, este absolut necesar ca circumstanțele și faptele respective să fie

fundamentale și obligatorii pentru a justifica retractarea unei hotărâri judecătorești

rămase irevocabile.

Cu referire la prevederile enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție remarcă că argumentele invocate de

către Lilia Vasilevici în susținerea cererii de revizuire se referă la dezacordul acesteia

cu soluția pronunțată de către instanța de judecată la adoptarea hotărârii din 7 mai 2015

și nu relevă prin prisma art. 449 CPC careva temeiuri legale ce ar justifica retractarea

unei hotărâri judecătorești rămase irevocabile.

Astfel, pretinsele încălcări ce ar fi fost admise de către instanța de judecată,

invocate de către revizuientă, nu constituie temei de revizuire în sensul art. 449 CPC,

10

neputând deci, fi considerate ca temeiuri acceptabile și concludente în vederea admiterii

cererii de revizuire.

În acest sens se va reține că argumentele revizuirii vizează pretinsele concluzii

neîntemeiate și eronate formulate de către Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în textul hotărârii din 7 mai 2015 și în

mod direct sunt raportate la fondul cauzei, examinarea căreia pe a fost deja finalizată cu

emiterea unei hotărâri irevocabile.

Drept consecință, aceste motive nu pot fi reținute ca temeiuri acceptabile și

concludente în vederea admiterii prezentei cereri de revizuire.

De altfel, nici referirea Liliei Vasilevici la hotărârea Parlamentului RM nr. 39 din

8 iunie 2019, prin care a fost adoptată Declarația cu privire la recunoașterea caracterului

captiv al statului Republica Moldova, nu se încadrează în categoria circumstanțelor și

faptelor esențiale și obligatorii ce ar justifica retractarea unei hotărâri judecătorești

rămase irevocabile, deoarece nu are tangență cu cauza respectivă, declarația menționată

făcând referire la situația social-politică al țării.

Totodată, se va reține și că referirea revizuientei la practica neunitară a instanțelor,

nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 449 CPC, această cale de atac

neavând menirea de a remedia astfel de situații.

Mai mult ca atât, soluțiile date în cauze similare, produc efecte numai între părțile

din acele cauze și nu au autoritate de lucru judecat asupra altei pricini similare, motiv

pentru care nu sunt aplicabile în raportul juridic dedus judecății de către revizuientă.

Prin urmare, revizuirea este o cale de atac de retractare și nu de reformare prin

intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și

reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată

a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor

juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt

prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție invocă și jurisprudența CtEDO potrivit

căreia, dreptul la o instanță, garantat de articolul 6 §1 din Convenție, presupune

respectarea principiului preeminenței dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere ca,

atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor

să nu mai poată fi pusă în discuție (Brumărescu v. România, [GC], nr.28342/95, §61,

ECHR 1999-VII).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului resjudicata,

adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest principiu cere

ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și

obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii

diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de

la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor

circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova, § 25, Popov nr. 2 vs.

Moldova).

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire

ca fiind inadmisibilă.

11

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Lilia Vasilevici

împotriva hotărârii din 7 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată a Liliei Vasilevici împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii și Colegiului disciplinar cu privire la anularea hotărârii Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 135/7 din 3 martie 2015, hotărârii Colegiului Disciplinar

nr. 6/1 din 30 ianuarie 2015 și clasarea procedurii disciplinare în privința judecătorului

Judecătoriei Centru mun. Chișinău, Lilia Vasilevici.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Nina Vascan

12