3r-64/21 — contestarea actului administrativ, recunoasterea incalcarii drepturilor, emiterea unui act administrativ individual favorabil, repararea prejudiciului material si moral

3r-64/21 — contestarea actului administrativ, recunoasterea incalcarii drepturilor, emiterea unui act administrativ individual favorabil, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosar nr. 3r-64/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău ( M. Guzun, A. Bostan, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul depus de Lilia Vasilevici,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

de Lilia Vasilevici împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea

hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 177/16 din 07 iulie 2020,

recunoașterea încălcării drepturilor prevăzute de art. 21, 28, 43 din Constituția

Republicii Moldova, art. 6 par. 2; art. 8 par. l și 2 din Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului - dreptul la respectarea prezumției nevinovăției, dreptul la viață

privată și de familie, dreptul la libertatea muncii și pensia specială, recunoașterea

încălcării dreptului la independența individuală a judecătorului, prin presiunea,

amenințarea și intervenția directă din partea Consiliului Superior al Magistraturii, cu

emiterea unui act administrativ în acest sens și repararea prejudiciului material și

moral,

împotriva încheierii din 30 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a declarat ca fiind inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Lilia

Vasilevici, în partea pretențiilor privind repararea prejudiciului material și moral,

c o n s t a t ă :

La 26 mai 2020 Lilia Vasilevici a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat recunoașterea încălcării

drepturilor sale fundamentale prevăzute de art. 21, 28, 43 din Constituția Republicii

Moldova, art. 6 par. 2; art. 8 par. l și 2 din Convenția Europeană pentru Drepturile

Omului - dreptul la respectarea prezumției nevinovăției, dreptul la viață privată și de

familie, dreptul la libertatea muncii și pensia specială; recunoașterea încălcării

dreptului la independența individuală a judecătorului, prin presiunea, amenințarea și

intervenția directă din partea Consiliului Superior al Magistraturii, cu emiterea unui

act administrativ în acest sens; repararea prejudiciului material suportat în valoare de

1253362 lei, compus din sumele salariului judecătorului pentru perioada din

14 octombrie 2014 – prezent, și a prejudiciul moral în sumă de 500000 de lei.

La 08 iulie 2020 Lilia Vasilevici a depus cerere de chemare în judecată

suplimentară, prin care, suplimentar pretențiilor inițiale a solicitat anularea hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii nr.177/16 din 07 iulie 2020 (f.d.60-79).

Pagină 1 din 7

Ulterior, la 04 septembrie 2020 Lilia Vasilevici a depus cerere de chemare în

judecată suplimentară, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii din 07 iulie 2020, recunoașterea încălcării drepturilor sale fundamentale

prevăzute de art. 21, 28, 43 din Constituția Republicii Moldova, art. 6 par. 2; art. 8

par. l și 2 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului - dreptul la respectarea

prezumției nevinovăției, dreptul la viață privată și de familie, dreptul la libertatea

muncii și pensia specială, recunoașterea încălcării dreptului la independența

individuală a judecătorului prin presiunea, amenințarea și intervenția directă din

partea Consiliului Superior al Magistraturii, cu emiterea unui act administrativ în

acest sens, repararea prejudiciului material suportat în valoare de 1253362 de lei,

compus din sumele salariului judecătorului pentru perioada din 14 octombrie 2014 -

14 iulie 2020, și a prejudiciul moral în sumă de 500000 de lei; compensarea

prejudiciului material compus din sumele salariului judecătorului, pentru perioada din

14 octombrie 2014 până la data examinării cauzei în fond (f.d.91-94).

Prin încheierea din 30 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a declarat

inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Vasilevici, în partea

pretențiilor privind compensarea prejudiciului material suportat, în mărime de

1253362 lei, compus din sumele salariului judecătorului pentru perioada din

14 octombrie 2014 până la 14 iulie 2020, și despăgubirea pentru prejudiciul moral -

500000 de lei (f.d.162).

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Vasilevici (f.d.163).

La 08 decembrie 2020 Lilia Vasilevici a depus recurs împotriva încheierii din

30 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea integrală a

încheierii contestate.

Ulterior, la 02 februarie 2020 Lilia Vasilevici a depus recurs împotriva încheierii

din 30 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea

încheierii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii

(f.d.184-185, 194-201).

În motivarea recursului Lilia Vasilevici a menționat că prima instanță și-a

întemeiat încheierea pe dispozițiile art. 191 alin.(3), art. 207 alin.(1) și (2) lit. e),

art.17, 5, 20, 10 alin.(2), art. 167 alin.(4), art. 60 alin.(3), art. 206, 224 Cod

administrativ, indicând că astfel de pretenții pot fi formulate în prealabil, doar din

momentul soluționării definitive, deci executorii, a unor pretenții de bază. Or,

obligația constituțională de a repara prejudiciile revine statului, adică în primul rând

autorității publice-pârâte, care încă nu a pierdut un proces judiciar. Reclamanta nu a

ținut cont de faptul că abia după anularea retroactivă a unui act administrativ de către

instanța de judecată, autoritatea publică trebuie să se conformeze hotărârii

judecătorești, inclusiv prin achitarea prejudiciilor cuvenite reclamantului.

În această ordine de idei, recurenta a relevat că Curtea de Apel Chișinău nu a

indicat expres norma legală, care prevede că abia după anularea retroactivă a unui act

administrativ de către instanța de judecată, partea poate pretinde la examinarea

pretenției de acordare a despăgubirilor.

Conform art. 207 alin.(2) lit.e) Cod administrativ, acțiunea în contencios

administrativ se declară inadmisibilă în special cînd reclamantul nu poate revendica

încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

Iar, conform art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau

libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Pagină 2 din 7

Aici, recurenta a precizat că, prin prezenta acțiune a pretins că, prin activitatea

administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii, membrii căruia declarând

public despre coruptibilitatea sa, i-au încălcat drepturile fundamentale garantate de

Constituția Republicii Moldova, legile naționale, Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, etc., cauzându-i astfel prejudicii morale și materiale.

Astfel, Lilia Vasilevici a subliniat că prejudiciul moral și material pretins, este

consecința încălcărilor admise de pârât.

Concluzionând, recurenta a susținut că dreptul său vătămat în sensul art. 17 din

Codul administrativ, este demonstrat și probat, fapt greșit constatat de instanța de

judecată în încheierea contestată.

La 11 februarie 2021, prin intermediul poștei electronice a fost expediată în

adresa Consiliului Superior al Magistraturii al Republicii Moldova copia recursului

depus de Lilia Vasilevici la 04 februarie 2021 (f.d.203).

Până la data stabilită pentru examinarea recursului depus de Lilia Vasilevici,

Consiliul Superior al Magistraturii nu a depus referință, în care să-și expună opinia

asupra acestuia.

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată

transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul

judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Încheierea recurată a fost pronunțată la 30 noiembrie 2020 și expediată părților,

prin intermediul oficiului poștal (f.d. 188).

Lilia Vasilevici a recepționat copia încheierii din 30 noiembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău la 20 ianuarie 2021 (f.d.189).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus la 08 decembrie 2020 și

02 februarie 2021, este în termen.

Conform art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins

din următoarele motive.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii:

respinge recursul.

Din materialele cauzei rezultă că la 26 mai 2020 Lilia Vasilevici a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a

solicitat recunoașterea încălcării drepturilor sale fundamentale prevăzute de art. 21,

28, 43 din Constituția Republicii Moldova, art. 6 par. 2; art. 8 par. l și 2 din

Convenția Europeană pentru Drepturile Omului - dreptul la respectarea prezumției

nevinovăției, dreptul la viață privată și de familie, dreptul la libertatea muncii și

pensia specială; recunoașterea încălcării dreptului la independența individuală a

judecătorului, prin presiunea, amenințarea și intervenția directă din partea Consiliului

Superior al Magistraturii, cu emiterea unui act administrativ în acest sens; repararea

Pagină 3 din 7

prejudiciului material suportat în valoare de 1253362 lei, compus din sumele

salariului judecătorului pentru perioada din 14 octombrie 2014 – prezent, și a

prejudiciul moral în sumă de 500000 de lei.

La 08 iulie 2020 Lilia Vasilevici a depus cerere de chemare în judecată

suplimentară, prin care, suplimentar pretențiilor inițiale a solicitat anularea hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii din 07 iulie 2020 (f.d.60-79).

Ulterior, la 04 septembrie 2020 Lilia Vasilevici a depus cerere de chemare în

judecată suplimentară, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii din 07 iulie 2020, recunoașterea încălcării drepturilor sale fundamentale

prevăzute de art. 21, 28, 43 din Constituția Republicii Moldova, art.6 par. 2; art. 8

par. l și 2 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului - dreptul la respectarea

prezumției nevinovăției, dreptul la viață privată și de familie, dreptul la libertatea

muncii și pensia specială, recunoașterea încălcării dreptului la independența

individuală a judecătorului prin presiunea, amenințarea și intervenția directă din

partea Consiliului Superior al Magistraturii, cu emiterea unui act administrativ în

acest sens, repararea prejudiciului material suportat în valoare de 1253362 de lei,

compus din sumele salariului judecătorului pentru perioada din 14 octombrie 2014 -

14 iulie 2020, și a prejudiciul moral în sumă de 500000 de lei; compensarea

prejudiciului material compus din sumele salariului judecătorului, pentru perioada din

14 octombrie 2014 până la data examinării cazei în fond (f.d.91-94).

Prin încheierea din 30 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a declarat

inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Vasilevici, în partea

pretențiilor privind compensarea prejudiciului material suportat în mărime de

1253362 lei, compus din sumele salariului judecătorului pentru perioada din

14 octombrie 2014 până la 14 iulie 2020, și despăgubirea pentru prejudiciul moral -

500000 de lei (f.d.162)

La fel, materialele cauzei atestă că pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel

Chișinău a conchis că pretenția Liliei Vasilevici privind repararea prejudiciului

material și moral cade sub incidența prevederilor art. 207 alin.(2) lit. e) Cod

administrativ.

Conform art. 191 alin. (3) Cod administrativ, Curtea de Apel Chișinău

soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva

hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al

Procurorilor, precum și acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența

sa prin Codul electoral.

În conformitate cu art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) Cod administrativ, instanța

verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în

contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când

reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui

drept în sensul art.17.

Conform art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate

stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.

Potrivit art. 5 Cod administrativ, activitatea administrativă reprezentă totalitatea

actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a

actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice

în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică

nemijlocit legea.

Pagină 4 din 7

Articolul 20 din Codul administrativ stipulează că, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept

poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care

decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

Iar, conform art. 10 alin. (2) Cod administrativ, decizia autorității publice

privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin activitatea

administrativă ilegală este un act administrativ individual.

Conform art. 167 alin. (4) Cod administrativ, dacă prin cererea prealabilă se

solicită și repararea prejudiciului, atunci cererea privind repararea prejudiciului se

examinează de autoritatea publică emitentă în procedură administrativă separată.

În conformitate cu art. 60 alin. (3) Cod administrativ, în cazul depunerii cererii

privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea unui act

administrativ individual sau normativ ilegal, termenul general începe să curgă din

data în care hotărîrea instanței de judecată prin care s-a anulat actul administrativ

ilegal a rămas definitivă. Dacă autoritatea publică a anulat un act administrativ ilegal,

termenul general începe să curgă din data în care decizia cu privire la anularea actului

administrativ ilegal a rămas incontestabilă.

Articolul 206 alin.(1) lit. a)-e) Cod administrativ statuează că o acțiune în

contencios administrativ poate fi depusă pentru: anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ individual (acțiune în contestare); obligarea autorității publice să emită

un act administrativ individual (acțiune în obligare); impunerea la acțiune, la tolerare

a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); constatarea existenței sau inexistenței

unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui contract

administrativ (acțiune în constatare); sau anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ normativ (acțiune de control normativ).

Conform art. 224 alin.(1) lit. a)-f) Cod administrativ, examinînd acțiunea în

contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă una dintre următoarele

hotărîri:

a) în baza unei acțiuni în contestare, anulează în tot sau în parte actul

administrativ individual, precum și o eventuală decizie de soluționare a cererii

prealabile, dacă acestea sînt ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în drepturile

sale;

b) în baza unei acțiuni în obligare, anulează în tot sau în parte actul administrativ

individual de respingere a solicitării sau o eventuală decizie adoptată în procedura

prealabilă și obligă autoritatea publică să emită un act administrativ individual, dacă

revendicarea pretenției reclamantului de emitere a actului este întemeiată;

c) în baza unei acțiuni în realizare, obligă la acțiune, tolerare sau inacțiune, dacă

o astfel de pretenție a reclamantului este întemeiată;

d) în baza unei acțiuni în constatare, constată existența sau inexistența unui

raport juridic ori nulitatea unui act administrativ individual sau a unui contract

administrativ, dacă raportul juridic există sau, respectiv, nu există ori actul

administrativ individual sau contractul administrativ este nul;

e) în baza unei acțiuni de control normativ, anulează în tot sau în parte actul

administrativ normativ, dacă acesta este ilegal, sau constată nulitatea acestuia, dacă

acesta este nul;

f) respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sînt îndeplinite condițiile de

adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit.a)–e).

Pagină 5 din 7

Astfel, analizând materialele cauzei, ținând cont de dispozițiile legislației

nominalizate și argumentele invocate în cererea de recurs și încheierea contestată,

instanța de recurs conchide asupra temeiniciei și legalității încheierii din

30 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și netemeiniciei recursului depus de

Lilia Vasilevici.

Așadar, instanța de recurs consideră întemeiate concluziile Curții de Apel

Chișinău că despăgubirea materială și morală nu poate constitui la caz obiectul

examinării, întrucât prin prisma prevederilor art. 60 alin. (3) Cod administrativ, în

coroborare cu prevederile art. 167 alin.(4) Cod administrativ, astfel de pretenții pot fi

formulate în prealabil doar din momentul soluționării definitive, deci executorii, a

unor pretenții de bază.

Or, obligația constituțională de a repara prejudiciile revine statului, adică în

primul rând autorității publice-pârâte, care încă nu a pierdut un proces judiciar.

Prin urmare, Lilia Vasilevici nu a ținut cont de faptul că abia după anularea

retroactivă a unui act administrativ de către instanța de judecată, autoritatea publică

trebuie să se conformeze hotărârii judecătorești, inclusiv, prin achitarea prejudiciilor

cuvenite reclamantei. Dacă acest lucru nu se întâmplă implicit, justițiabilul este în

drept să ceară prejudicii, în ordine prealabilă, apoi prin adresarea în instanță.

În acest caz, se operează cu o acțiune în obligare conform art. 206 (1) lit. b)

Codul administrativ, care va avea propria soarta juridico-procesuală. Este adevărat că

acest proces separat va depinde vital de primul dosar, care tot în contencios

administrativ se examinează, ori s-a examinat deja.

În aceste circumstanțe, hotărârea judecătorească irevocabilă, prin care

reclamanta a avut câștig de cauză, va constitui un reper sigur pentru a facilita

examinarea acțiunii de reparare de prejudicii materiale și/sau morale.

Prin urmare, în speță se întrunesc temeiurile instituite de art. 207 alin. (2) lit.e)

Cod administrativ pentru declararea inadmisibilității pretențiilor reclamantei Lilia

Vasilevici privind repararea prejudiciului material și moral.

Or, pretențiile nominalizate fiind formulate după 01 aprilie 2019, se

reglementează de prevederile Codului administrativ, respectiv, prin prisma

prevederilor art. 60 alin. (3) Cod administrativ, în coroborare cu prevederile art. 167

alin. (4) Cod administrativ, pot fi formulate în prealabil doar din momentul

soluționării definitive, deci executorii, a pretențiilor de bază, adică contestarea

actului administrativ, hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din 07 iulie 2020

și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil de admitere a

pretențiilor formulate, în cererea adresată Consiliului Supreiror al Magistraturii la

13 aprilie 2020.

Prin urmare, prima instanță just a concluzionat că în privința pretențiilor

reclamantei privind repararea prejudiciului material suportat în mărime de 1253362

lei, compus din sumele salariului judecătorului pentru perioada din

14 octombrie 2014 – 14 iulie 2020, și a prejudiciului moral în sumă de 500000 de lei,

sunt aplicabile prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, conform cărora,

acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când

reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui

drept în sensul art.17.

Aici, instanța de recurs subliniază că din materialele cauzei nu rezultă

constatarea ilegalității și anularea de către instanța de judecată a hotărârii Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 177 din 07 iulie 2020, prin care s-a respins ca

inadmisibilă cererea ex-judecătorului Lilia Vasilevici, referitor la recunoașterea

Pagină 6 din 7

încălcării drepturilor și repararea integrală a prejudiciului material, care constituie

pretenția de bază a reclamantei din cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, Lilia Vasilevici nu poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art.17 Cod administrativ.

Având în vedere circumstanțele enunțate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră neîntemeiat argumentul recurentei precum că dreptul vătămat în sensul

dispozițiilor art. 17 Cod administratuiv a fost demonstrat și probat.

Așadar, soluția adoptată de Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea recurată,

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul

prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

În asemenea circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță just

a declarat inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Vasilevici în

partea pretențiilor privind compensarea prejudiciului material suportat în mărime de

1253362 lei, compus din sumele salariului judecătorului pentru perioada din

14 octombrie 2014 până la 14 iulie 2020, și a prejudiciul moral în sumă de 500000 de

lei.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea din

30 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău este legală și întemeiată, iar

argumentele invocate de Lilia Vasilevici sunt neîntemeiate, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge recursul depus de Lilia Vasilevici.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Lilia Vasilevici.

Se menține încheierea din 30 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia

Vasilevici împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 177/16 din 07 iulie 2020, recunoașterea

încălcării drepturilor prevăzute de art. 21, 28, 43 din Constituția Republicii Moldova,

art. 6 par. 2; art. 8 par. l și 2 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului -

dreptul la respectarea prezumției nevinovăției, dreptul la viața privată și de familie,

dreptul la libertatea muncii și pensia specială, recunoașterea încălcării dreptului la

independența individuală a judecătorului, prin presiunea, amenințarea și intervenția

directă din partea Consiliului Superior al Magistraturii, cu emiterea unui act

administrativ în acest sens și repararea prejudiciului material și moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

Pagină 7 din 7