CEYHAN c. TURQUIE

Publicat la 4 iulie 2022 A DOUA RĂSPUNSURA NR. 5576/19 Kadri CEYHAN împotriva Turciei, introdusă la 9 ianuarie 2019, comunicată la 14 iunie 2022 DE LA L Câteva săptămâni mai târziu, reclamantul, care pe atunci avea 17 ani, a descoperit o muniție care i-a explodat în mână. Mâna dreaptă a fost amputată. În 2014, reclamantul a introdus o acțiune individuală în fața Curții Constituționale pentru a se plânge de negativitatea investigației penale care rămânea încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. Curtea Constituțională a respins această acțiune printr-o decizie luată cu majoritatea voturilor, considerând că reclamantul a avut, independent de plângerea sa penală, posibilitatea de a introduce o acțiune în despăgubire în fața instanțelor competente, ceea ce nu a făcut.

Reclamantul susține că circumstanțele cauzei au încălcat art. 2 din Convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, în special, acțiunea în despăgubire în fața instanțelor administrative constituia o acțiune efectivă în sensul acestei dispoziții în ceea ce privește obiecțiile întemeiate pe art. 2 din Convenție (Hyri Aslan și alții c. Turcia (dec.), 18751/05, 30 noiembrie 2010, Tamuçat și alții c. Turcia (dec.), nr. 37930/09, 24 ianuarie 2017 și Sarur c. Turcia, nr. 55949/11, 2 mai 2017) Dreptul reclamantului la viață, consacrat prin art. 2 din convenție, a fost încălcat în acest caz? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, investigațiile efectuate de autoritățile naționale în speță cu privire la afirmațiile reclamantului au îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție?

Publié le 4 juillet 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 5576/19 Kadri CEYHAN contre la Turquie introduite le 9 janvier 2019 communiquée le 14 juin 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’article 2 de la Convention. En 2007, alors que les militaires effectuaient des tirs d’exercice aux alentours du village où vivait le requérant, ils omirent de ramasser toutes les munitions. Quelques semaines plus tard, le requérant, qui était alors âgé de 17 ans, découvrit une munition qui lui explosa dans les mains. Sa main droite fut amputée. Une enquête pénale fut ouverte. En 2014, le requérant introduisit un recours individuel devant la Cour constitutionnelle pour se plaindre de l’ineffectivité de l’enquête pénale qui demeurait toujours pendante devant les tribunaux internes. La Cour constitutionnelle rejeta ce recours par une décision prise à la majorité des voix, considérant que le requérant avait, indépendamment de sa plainte pénale, la possibilité d’introduire une action en indemnisation devant les juridictions compétentes, ce qu’il n’avait pas fait.

Le requérant allègue que les circonstances de la cause ont emporté violation de l’article 2 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, le recours en indemnisation devant les juridictions administratives constituait-il un recours effectif au sens de cette disposition pour les griefs fondés par le requérant sur l’article 2 de la Convention ( Hayri Aslan et autres c. Turquie (déc.), n o 18751/05, 30 novembre 2010, Tamuçu et autres c. Turquie (déc.), n o 37930/09, 24 janvier 2017 et Sarur c. Turquie , n o 55949/11, 2 mai 2017) ? 2. Le droit du requérant à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce ? L’État a-t-il pris des mesures suffisantes pour empêcher un tel accident ? Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie, les investigations effectuées par les autorités nationales en l’espèce quant aux allégations du requérant, ont-elles satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention ?