Publicat la 4 iulie 2022 A DOUA RĂSPUNSURI: 16757/21 Metin AKTÜRK și altele împotriva Turciei introduse la 18 martie 2021, raportate la 14 iunie 2022 DE LA LEFFAR Cererea se referă la dreptul la respectarea bunurilor. Prin urmare, se referă la art. 1 din Protocolul nr. de cujus Pe parcursul a peste 50 de ani, reclamanții au cultivat un teren agricol care aparținea Trezoreriei. El a plătit chirie statului pentru această utilizare. După moartea sa, reclamanții au solicitat administrației la mai mult de 50 de ani să înregistreze acest teren în numele lor pe registrul funciar, în conformitate cu legislația, și anume, art. 6 din Legea nr. 6292. Întrucât condițiile de vânzare erau îndeplinite, administrația a acceptat această cerere și reclamanții i-au plătit prețul de achiziție. Cu toate acestea, după aproximativ opt luni, administrația a informat reclamanții că transferul de teren a fost anulat pe motiv că bunul respectiv urma să fie utilizat pentru construirea locuințelor sociale în beneficiul victimelor dezastrelor naturale. În al doilea rând, Comisia a considerat că prețul de achiziție plătit de reclamanți era mai mic decât prețul de achiziție plătit de aceștia. Acestea au fost respinse de cererea lor pe motiv că interesul public impunea anularea vânzării pentru construirea locuințelor sociale. Curtea Constituțională a considerat, de asemenea, că cererea individuală pe care reclamanții o înaintaseră în fața ei era vădit nefondată. Reclamanții susțin că anularea vânzării a fost ilegală, că bunul nu a fost niciodată utilizat de către administrație pentru uz public și că circumstanțele cauzei au dus astfel la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, a articolelor 6 și 14 din convenție și a Protocolului 12. 6292 prevede că utilizatorii de terenuri calificate 2B (terenurile care și-au pierdut caracterul forestier) au un drept dobândit și pot cumpăra, dacă doresc, aceste terenuri de administrare și adaugă că legea prevede în mod expres că administrația trebuie să încheie tranzacția de vânzare în termen de cel mult șase luni de la solicitarea părților interesate. Potrivit reclamanților, legea nu ar conferi deci putere discreționară administrației pentru a anula vânzarea și că acest punct esențial, din punctul lor de vedere, nu ar fi fost examinat de instanțele naționale. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI S-a încălcat dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr? În special, prezenta cauză a fost ea legată de bunuri existente sau o speranță legitimă de a dobândi bunuri Reclamanții au fost privați de bunurile lor din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege, în sensul art. 1 din Protocolul nr. În acest sens, a fost această privare de aplicarea unei legi considerate necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general Această privare le-a impus reclamanților o sarcină excesivă (a se vedea Imobiliar Saffi c. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59 CEDH 1999-V) în special art. 6 din Legea nr. 6292 conferă administrațiilor care îndeplinesc condițiile de aplicare a acestuia un drept dobândit? A fost examinată de instanțele naționale Terenul în litigiu a fost afectat de administrația publică Ankara Nurten AKDA Ankara Müjdat AKTÜRK 1956 turc Ankara Ayten YEN
Publié le 4 juillet 2022
Requête n
o
16757/21
Metin AKTÜRK et autres
contre la Turquie
introduite le 18 mars 2021
communiquée le 14 juin 2022
La requête concerne le droit au respect des biens. Elle porte donc sur l’article
1 du Protocole n
o
1.
Le
de cujus
des requérants cultiva pendant plus de cinquante ans un terrain agricole appartenant au Trésor. Il paya un loyer à l’État pour cet usage. Après son décès, les requérants demandèrent à l’administration l’enregistrement de ce terrain en leurs noms sur le registre foncier conformément à la législation, à savoir, l’article 6 de la loi n
o
6292.Les conditions de la vente étant remplies, l’administration accepta cette demande et les requérants lui payèrent le prix d’achat. Cependant, environ huit mois après, l’administration fit savoir aux requérants que le transfert de terrain était annulé au motif que ledit bien allait être utilisé pour la construction des logements sociaux au profit des victimes des catastrophes naturelles. L’administration ajouta que le prix d’achat versé par les requérants allait leur être remboursé. Les intéressés saisirent les juridictions administratives d’une demande en annulation de cette décision unilatérale de l’administration qu’ils jugeaient illégales. Ils furent déboutés de leur demande au motif que l’intérêt public exigeait l’annulation de la vente pour la construction des logements sociaux. La Cour constitutionnelle considéra également que la requête individuelle que les requérants avaient introduite devant elle, était manifestement mal fondée. Les requérants allèguent que l’annulation de la vente était illégale, que le bien litigieux n’a jamais été utilisé par l’administration pour un usage public et que les circonstances de la cause ont ainsi emporté violation de l’article 1 du Protocole n
o
1, des articles 6 et 14 de la Convention, et du protocole 12. À cet égard, ils font notamment valoir que l’article 6 de la loi n
o
6292 prévoit que les utilisateurs de terrains qualifiés 2B (les terrains qui ont perdu leur caractère forestier) jouissent d’un droit acquis et peuvent acheter, s’ils le souhaitent, ces terrains de l’administration. Ils ajoutent que la loi prévoit expressément que l’administration doit conclure la transaction de vente au plus tard dans un délai de six mois suivant la demande des intéressés. Selon les requérants, la loi ne conférerait donc aucun pouvoir discrétionnaire à l’administration pour annuler la vente et que ce point essentiel, de leur point de vue, n’aurait pas été examiné par les juridictions nationales.
1.
Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
? En particulier, la présente affaire
a-t-elle trait à des biens existants ou une espérance légitime d’acquérir des biens
?
Les requérants ont-t-ils été privés de leurs biens pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
?
Dans l’affirmative, cette privation procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général
?
Cette privation a-t-elle imposé aux requérants une charge excessive (voir
Immobiliare Saffi c. Italie
, [GC], n
o
?
2.
En particulier, l’article 6 de la loi n
o
6292 confère-t-il aux administrés qui remplissent les conditions d’application de celui-ci, un droit acquis
? Cette question a-t-elle été examinée par les juridictions nationales
?
3.
Le terrain litigieux a-t-il été affecté par l’administration à un usage public
?
Requête n
o
16757/21
N
o
Prénom NOM
Année de naissance
Nationalité
Lieu de résidence
1.
Metin AKTÜRK
1968
turc
Ankara
2.
Nurten AKDAĞ
1966
turque
Ankara
3.
Müjdat AKTÜRK
1956
turc
Ankara
4.
Ayten YENİLMEZ
1958
turque
Kayseri
5.
Satıa YENİLMEZ
1956
turque
Ankara
6.
Cevriye YERTUTAN
1961
turque
Ankara