2ra-245/22 — desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, incasarea pensiei de întretinere a copiilor minori

2ra-245/22 — desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, incasarea pensiei de întretinere a copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-245/22

2-17197851-01-2ra-17022022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – Z. Talpalaru

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Cotruță, V. Mihaila, N. Budăi

ÎNCHEIERE

06 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de Maia Cobzeva, reprezentată

de avocatul Elena Buguța,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Dmitri

Lunga împotriva Maiei Cobzeva, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția

drepturilor copilului sect. Buiucani, mun. Chișinău, cu privire la desfacerea

căsătoriei și stabilirea domiciliului copiilor minori, precum și

la cererea reconvențională depusă de Maia Cobzeva împotriva lui Dmitri

Lunga, intervenienți accesorii Direcția pentru protecția drepturilor copilului

sect. Buiucani, mun. Chișinău, Instituția Publică „Centrul Republican de

Asistență Psihopedagogică”, cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori,

încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis apelul declarat de Dmitri Lunga, s-a casat parțial hotărârea din 25

august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o hotărâre

nouă în partea casată,

constată:

La 07 august 2019, Dmitri Lunga și reprezentantul acestuia, avocatul Olga

Ciobanu, au depus cerere de chemare în judecată, care a fost concretizată prin

cererea din 19 decembrie 2019, împotriva Maiei Cobzeva, intervenient accesoriu

Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect. Buiucani, mun. Chișinău, cu

privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copiilor minori cu tata

(vol. I, f.d. 4-6, 25-26, 49-51).

În motivarea acțiunii a invocat că, la 31 iulie 2004, a înregistrat căsătoria cu

Maia Cobzeva, eveniment trecut în Registrul actelor de stare civilă sub nr. xxx de

către Oficiul Stării Civile Buiucani, mun. Chișinău. Din căsătorie s-au născut doi

copii: XXX Lunga la xxx și ZZZ Lunga la zzz.

1

Reclamantul a menționat că, în ultima perioadă de timp, relațiile dintre soți

s-au răcit semnificativ, în familie fiind creată o atmosferă de neînțelegere datorită

incompatibilității caracterelor și viziunilor contrare asupra modului și principiilor

de conviețuire. În astfel de împrejurări, traiul în comun a soților a eșuat, fiind

imposibilă păstrarea în continuare a familiei.

De asemenea, reclamantul a notat că, deoarece locuiesc separat, copilul

minor XXX Lunga se află cu el din proprie inițiativă, iar copilul minor ZZZ

Lunga se află cu mama Maia Cobzeva. În opinia sa, este oportun și necesar de a

determina domiciliul ambilor copii minori cu dânsul, deoarece manifestă un

interes sporit față de creșterea și educația copiilor, sarcina aceasta revenindu-i în

exclusivitate.

Prin raportul de expertiză extrajudiciară nr. 28 din 25 noiembrie 2019 s-a

constatat că minorul XXX Lunga prezintă atașament doar față de tatăl său, acesta

dorind să locuiască doar cu tata. Din acest motiv, este necesară stabilirea

domiciliului copilului XXX Lunga cu tatăl.

Conform aceluiași raport de expertiză, metoda frazelor neterminate sau de

completare a frazelor, minorul XXX Lunga a redat că va fi foarte fericit când va

fi fratele cu el, din care considerente expertul a depistat atașamentul minorului

față de fratele mai mic, iar în vederea protejării intereselor primare ale fraților,

consideră oportună stabilirea domiciliului copilului minor ZZZ Lunga de

asemenea cu tata, fapt care va permite stabilirea unei legături strânse între frați.

Dmitri Lunga a remarcat că depune toate eforturile necesare în vederea

creării condițiilor materiale suficiente pentru a asigura un nivel de trai decent și

adecvat, pentru sănătatea și dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală, educarea,

învățătura și pregătirea profesională a copiilor minori XXX Lunga și ZZZ Lunga.

Reclamantul Dmitri Lunga a solicitat prin cererea de chemare în judecată

desfacerea căsătoriei încheiate între dânsul și Maia Cobzeva la 31 iulie 2002 de

către Oficiul Stării Civile Buiucani, mun. Chișinău, trecută în Registrul actelor de

Stare civilă sub nr. xxx, precum și stabilirea domiciliului copiilor minori XXX

Lunga și ZZZ Lunga cu tata.

La 10 februarie 2020, Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena Buguța,

a depus acțiune reconvențională împotriva lui Dmitri Lunga, intervenienți

accesorii Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect. Buiucani, mun.

Chișinău și Instituția Publică „Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică”

cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori cu mama, încasarea pensiei de

întreținere a copiilor minori și compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I,

f.d. 67-72).

În motivarea acțiunii reconvenționale Maia Cobzeva a indicat că între dânsa

și soț există o disensiune în privința domiciliului copiilor minori și din acest

motiv este necesară intervenția instanței de judecată, care să se expună asupra

acestui fapt.

În opinia Maiei Cobzeva, probitatea morală a sa ca mamă, precum și faptul

că dispune de condiții necesare pentru educarea și dezvoltarea copiilor, oferă

posibilitatea stabilirii domiciliului copiilor minori împreună cu dânsa. Or, ca

mamă dispune de condiții de trai corespunzătoare pentru a asigura minorilor un

nivel de trai decent și adecvat. La fel, instanța de judecată urmează să țină cont și

de vârsta copiilor, cu atât mai mult că fiul ZZZ Lunga nu are împlinită nici vârsta

2

de 3 ani, de calitățile morale ale mamei, relațiile existente/formate între copil și

mamă.

Reclamanta în acțiunea reconvențională a relevat că a depus și depune în

continuare efort sporit pentru dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală a

copilului său, XXX Lunga, care actualmente locuiește împreună cu tatăl său.

În acest sens Maia Cobzeva a notat că, la moment, fiul XXX Lunga locuiește

împreună cu tatăl său nu din motiv că mama și-ar fi abandonat sarcinile și

responsabilitățile de părinte, ci deoarece așa a decis însăși copilul, care a fost

influențat de către tatăl său.

Maia Cobzeva a relevat că, deși, la moment copilul minor XXX Lunga

locuiește împreună cu tatăl său, ea este implicată activ în toate sarcinile legate de

activitatea copilului, instruirea și dezvoltarea acestuia.

În opinia Maiei Cobzeva, la baza stabilirii domiciliului copilului minor cu

unul dintre părinți trebuie să se afle un scop legitim urmărit și coroborat cu

interesul superior al copilului, alte criterii precum sunt vârsta fragedă și

preocupările copilului la această vârstă, astfel că în interesul superior al copilului

de vârstă fragedă este stabilirea domiciliului copilului minor ZZZ Lunga

împreună cu mama sa, caz în care nu se va atenta la integritatea morală și

stabilitatea psihică emoțională a copilului, nu va fi periclitată sănătatea fizică și

morală a copilului. Or, pentru copilul minor ZZZ Lunga, la momentul actual

persoană de suport este mama acestuia, care-i oferă copilului stabilitate, siguranță

și afectivitate emoțională.

Reclamanta în acțiunea reconvențională a solicitat stabilirea domiciliului

copiilor minori XXX Lunga și ZZZ Lunga cu mama, încasarea de la Dmitri

Lunga în beneficiul său a pensiei de întreținere a copiilor minori XXX Lunga și

ZZZ Lunga în mărime de 1/ din salariu și/sau alte venituri ale pârâtului, precum

3

și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Dmitri Lunga.

S-a desfăcut căsătoria încheiată între Dmitri Lunga și Maia Cobzeva în data

de 31 iulie 2004 la Oficiul Stării Civile sect. Buiucani, mun. Chișinău și trecută

în Registrul actelor de stare civilă cu nr. xxx.

S-a încasat de la Dmitri Lunga și Maia Cobzeva câte 100 de lei fiecare cu

titlu de taxă de stat la eliberarea certificatului de desfacere a căsătoriei.

În rest, cererea de chemare în judecată depusă de Dmitri Lunga s-a respins.

S-a admis parțial cererea reconvențională înaintată de către Maia Cobzeva.

S-a stabilit domiciliul copiilor minori XXX Lunga și ZZZ Lunga cu mama

Maia Cobzeva.

S-a încasat de la Dmitri Lunga în beneficiul Maiei Cobzeva pensia de

întreținere pentru copii minori XXX Lunga și ZZZ Lunga în mărime de 1/ din

3

salariu și/sau alte venituri ale pârâtului, începând cu data depunerii cererii în

judecată și până la atingerea de către copiii minori a vârstei de majorat.

S-a încasat de la Dmitri Lunga în bugetul de stat cu titlu de taxă de stat suma

de 100 de lei.

S-a încasat de la Dmitri Lunga în beneficiul Maiei Cobzeva cheltuielile de

asistență juridică în mărime 3 500 de lei și 200 de lei cheltuielile taxei de stat, iar

în total 3 700 de lei.

3

În rest, cererea reconvențională depusă de Maia Cobzeva s-a respins (vol. I,

f.d. 150-151, 159-164 recto-verso).

La 26 august 2020, Dmitri Lunga, reprezentat de avocatul Olga Ciobanu, a

declarat apel împotriva hotărârii din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, solicitând casarea hotărârii atacate în partea respingerii pretențiilor

din acțiunea inițială și admiterea acțiunii reconvenționale, cu pronunțarea în

această parte a unei hotărâri noi, prin care să fie admisă integral acțiunea inițială

și respinsă acțiunea reconvențională (vol. I, f.d. 156-157).

Prin decizia din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Dmitri Lunga și s-a menținut hotărârea din 25 august 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 233, 234-247).

Prin decizia din 06 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Dmitri Lunga.

S-a casat integral decizia din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău și s-a

trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată (vol. II, f.d. 34-42).

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 16 decembrie

2021, a admis apelul declarat de Dmitri Lunga, a casat parțial hotărârea din 25

august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea pretenției privind

stabilirea domiciliului copilului minor XXX Lunga, încasarea pensiei de

întreținere și a cheltuielilor pentru asistența juridică, și în această parte a adoptat

o nouă hotărâre, prin care:

S-a stabilit domiciliul copilului Lunga XXX, care a atins vârsta de 14 ani,

conform alegerii lui, cu tata Dmitri Lunga.

S-a încasat de la Dmitri Lunga în beneficiul Maiei Cobzeva pensie pentru

întreținerea copilului minor ZZZ Lunga în sumă de 2 000 de lei lunar, începând

cu data depunerii acțiunii 10 februarie 2020 și până la atingerea majoratului

copilului.

S-a încasat de la Dmitri Lunga în beneficiul statului taxa de stat pentru

pretenția privind încasarea pensiei de întreținere a copilului minor în cuantum de

720 de lei.

S-a încasat de la Dmitri Lunga în beneficiul Maiei Cobzeva suma de 1 750

de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor pentru asistența juridică,

corespunzător pretențiilor admise.

În rest, hotărârea din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a menținut (vol. II, f.d. 84, 85-105).

În consolidarea soluției, instanța de a apel a notat că, în corespundere cu

prevederile art. 63 din Codul familiei, în cazul când părinții locuiesc separat,

domiciliul copilului care nu a atins vârsta de 14 ani se determină prin acordul

părinților. În cazul în care părinții locuiesc separat, copilul care a atins vârsta de

14 ani alege cu care dintre părinți vrea să locuiască.

Curtea de Apel Chișinău a constatat din suportul probatoriu prezent la

materialele cauzei, precum și din explicațiile părților, că din anul 2018, de la

separarea părinților, copilul minor Lunga XXX locuiește cu tatăl Dmitri Lunga,

iar minorul ZZZ Lunga locuiește cu mama Maia Cobzeva.

Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară nr. 28 din 25 noiembrie 2019,

minorul XXX Lunga prezintă atașament doar față de tatăl său, acesta fiind figura

4

părintească cu autoritate pentru el (pe el îl respectă și îl ascultă). Minorul XXX

Lunga își exprimă dorința de a locui doar alături de tatăl său (vol. I f.d. 28-41).

La fel, conform raportului de evaluare psihologică, XXX Lunga o

caracterizează pe mama sa ca fiind o „persoană gălăgioasă”, care îi produce frică

și neliniște prin utilizarea în raport cu el și cu tata a cuvintelor urâte și a atacurilor

verbale. În acest context, refuză să comunice cu mama, nu-și dorește întrevederi

cu ea (vol. I f.d. 110-111).

Astfel, reieșind inclusiv și din declarațiile copilului minor XXX Lunga, date

în cadrul ședințelor de judecată, instanța de apel a considerat pripită concluzia

primei instanțe cu privire la stabilirea domiciliului copilului XXX Lunga cu

mama Maia Cobzeva, fapt ce impune casarea hotărârii instanței de fond în

această parte. În opinia Curții de Apel Chișinău, în condițiile speței, stabilirea

domiciliului copilului cu mama nu este nicidecum în interesul suprem al

copilului, întrucât acesta și-a exprimat ferm dorința de a locui în continuare cu

tatăl, iar aflându-se în mare parte a timpului cu tata, este într-o afecțiune și

interacțiune puternică cu el, acesta afirmând că „este în relații foarte bune cu tatăl

său, se înțeleg, se ajută unul pe altul în diferite situații, nu se ceartă, dar cu mama

nu poate să spună că relațiile sunt prea rele, dar se ceartă, sunt niște conflicte,

păreri ce tot timpul diferă de a mamei.”

Curtea de Apel Chișinău a menționat că, în speță, este în interesul superior al

copilului minor XXX Lunga ca să se dezvolte într-un mediu sigur și liniștit, iar

ruperea lui din mediul social și familial anterior, unde locuiește din 2018, fiind în

totalmente integrat, este contrar intereselor supreme ale acestuia și îi va dăuna în

mod incontestabil aspectului moral și psihologic.

Succesiv, instanța de apel a remarcat că stabilirea domiciliului copilului

minor ZZZ Lunga cu tatăl este în contradicție cu interesul superior al copilului,

întrucât acesta de la naștere s-a aflat tot timpul cu mama. Prin urmare, minorul

ZZZ Lunga se află într-o afecțiune emoțională și interacțiune puternică cu ea, iar

despărțirea de mamă i-ar provoca suferințe, frustrări și tensiuni psihoemoționale,

având în vedere vârsta fragedă a copilului, care indispensabil are nevoie de grija

mamei în permanență.

Ținând cont că interesul superior al copilului are importanță primordială în

raport cu drepturile și interesele soților, instanța de apel a decelat că interesul

minorului ZZZ Lunga la moment este ca să fie crescut, îngrijit, educat și protejat

de către mamă, or, interesele copilului minor impune creșterea lui împreună

atunci când între ei s-au statornicit legături strânse de afecțiune, încât despărțirea

lor ar fi de natură să le creeze traumatisme psihice, având în vedere vârsta

fragedă.

Mai mult ca atât, instanța de apel a notat că tatăl Dmitri Lunga, având în

grija sa copilul XXX Lunga și surioara sa, nu a dat destule garanții instanței că va

dispune de timpul necesar pentru asigurarea necesităților vitale ale copilului ZZZ

Lunga, acesta invocând doar păstrarea legăturii dintre frați, argument care la

moment nu este suficient pentru stabilirea domiciliului minorului ZZZ Lunga cu

tatăl.

În partea pretenției cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor,

instanța de apel a reținut că dezvoltarea, creșterea și educarea copiilor sunt

obligațiuni stricte ale ambilor părinți, indiferent de faptul dacă locuiesc împreună

sau nu cu copilul. Așa, având în vedere că, la caz, nu există un acord referitor la

5

întreținerea copiilor minori, că Dmitri Lunga mai are un copil minor la întreținere

și conducându-se de principiul egalității obligațiilor părinților la întreținerea

copiilor minori, instanța de apel a conchis că pensia de întreținere pentru copilul

minor ZZZ Lunga urmează a fi încasată în sumă fixă în mărime de 2 000 de lei

lunar, începând cu data depunerii acțiunii 10 februarie 2020, pînă la atingerea

majoratului copilului.

În acest sens Curtea de Apel Chișinău a menționat că nu poate reține

solicitarea Maiei Cobzeva cu privire la încasarea pensiei de întreținere în mărime

de 1/ din salariul și/sau din alte venituri ale lui Dmitri Lunga, deoarece acesta are

3

venituri neregulate sau fluctuabile, fapt ce impune stabilirea pensiei de întreținere

a copilului în corespundere cu prevederile art. 76 din Codul familiei. Suma

pensiei de întreținere a copilului minor trebuie să fie reală și necesară, dar să nu

fie în detrimentul celuilalt părinte.

La 09 februarie 2022, Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena Buguța,

a declarat recurs împotriva deciziei din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii din 25

august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și compensarea din contul lui

Dmitri Lunga în beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică în legătură cu

judecarea cauzei în instanța de apel și recurs (vol. II, f.d. 115-122).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a încălcat și aplicat

eronat normele de drept material. În opinia recurentei, prima instanță a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, a stabilit și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a dat o apreciere corectă,

obiectivă și sub toate aspectele suportului probator administrat. Astfel, la

materialele dosarului există suport probatoriu suficient pentru a determina

domiciliul ambilor copii minori împreună cu mama.

Recurenta a considerat că instanța de apel nu a dat apreciere Raportului

nr. 82 de evaluare psihologică a copilului XXX Lunga, întocmit la din 27

februarie 2020 de către Centrul Național de prevenire a abuzului față de copii

(vol. I, f.d. 110-111), precum și concluziilor psihologului care a participat la

audierea copilului în prima instanță și în instanța de apel, conform cărora minorul

avea răspunsurile la întrebări deja pregătite și că este influențat.

La fel, instanța de apel nu a ținut cont de avizul autorității tutelare, conform

căruia ambii părinți dispun de condiții necesare pentru creșterea și dezvoltarea

multilaterală a copilului XXX Lunga.

Astfel, recurenta a conchis că la examinarea chestiunii cu privire la stabilirea

domiciliului minorului XXX Lunga, instanța de apel nu s-a ghidat de interesul

superior al copilului, care la moment locuiește într-un mediu ce contravine

interesului superior al acestuia.

Prin referința depusă la 11 martie 2022 prin intermediul poștei electronice,

Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect. Buiucani, mun. Chișinău, a

solicitat ca la pronunțarea hotărârii să se țină cont în exclusivitate de interesul

superior al copiilor minori.

Prin referința depusă la 18 martie 2022 prin intermediul poștei electronice,

Instituția Publică „Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică” a

menționat că nu a fost atrasă în realizarea evaluării psihologice a copiilor minori

XXX Lunga și ZZZ Lunga și depunerea concluziilor privind atașamentul acestora

față de fiecare dintre părinți. Totodată, Instituția Publică „Centrul Republican de

6

Asistență Psihopedagogică” a notat că își exprimă deschidere pentru implicarea și

acordarea de suport pentru fiecare caz în parte, acționând în interesul superior al

copilului, implicând profesionalism și corectitudine.

Prin referința depusă la 21 martie 2022, intimatul Dmitri Lunga a solicitat

respingerea recursului declarat de Maia Cobzeva și menținerea deciziei din 16

decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în conformitate cu art. 445 alin. (1)

lit. a) din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 16 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

7

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 16

decembrie 2021 (vol. II, f.d. 84). Conform extrasului din poșta electronică cu

adresa „elena.fortuna@justice.md”, copia dispozitivului deciziei instanței de apel

a fost notificată electronic reprezentantului recurentei, avocatului Elena Buguța,

la 20 decembrie 2021 (vol. II, f.d. 106), iar copia deciziei motivate la 27

decembrie 2021 (vol. II, f.d. 108).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost depusă la 09 februarie 2022 (vol. II, f.d. 115).

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

8

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena

Buguța, rezultă că aceasta nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei

deciziei recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

9

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena

Buguța, nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității

deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al

recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului recurentei și reprezentantului acesteia cu soluția dată de instanța

inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Maia Cobzeva, reprezentată de

avocatul Elena Buguța, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Maia Cobzeva a avut posibilitatea de a fi

auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena Buguța,

împotriva deciziei din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în baza

articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

10

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Maia Cobzeva, reprezentată de

avocatul Elena Buguța, împotriva deciziei din 16 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

11