2ra-245/22 — desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, incasarea pensiei de întretinere a copiilor minori

Dosarul nr. 2ra-245/22 2-17197851-01-2ra-17022022 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – Z. Talpalaru instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Cotruță, V. Mihaila, N. Budăi ÎNCHEIERE 06 aprilie 2022 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Victor Burduh Mariana Pitic examinând admisibilitatea recursului declarat de Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena Buguța, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Dmitri Lunga împotriva Maiei Cobzeva, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect.

Buiucani, mun. Chișinău, cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copiilor minori, precum și la cererea reconvențională depusă de Maia Cobzeva împotriva lui Dmitri Lunga, intervenienți accesorii Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect. Buiucani, mun.

Chișinău, Instituția Publică „Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică”, cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a admis apelul declarat de Dmitri Lunga, s-a casat parțial hotărârea din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o hotărâre nouă în partea casată, constată: La 07 august 2019, Dmitri Lunga și reprezentantul acestuia, avocatul Olga Ciobanu, au depus cerere de chemare în judecată, care a fost concretizată prin cererea din 19 decembrie 2019, împotriva Maiei Cobzeva, intervenient accesoriu Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect.

Buiucani, mun. Chișinău, cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copiilor minori cu tata (vol. I, f.d. 4-6, 25-26, 49-51). În motivarea acțiunii a invocat că, la 31 iulie 2004, a înregistrat căsătoria cu Maia Cobzeva, eveniment trecut în Registrul actelor de stare civilă sub nr. xxx de către Oficiul Stării Civile Buiucani, mun. Chișinău. Din căsătorie s-au născut doi copii: XXX Lunga la xxx și ZZZ Lunga la zzz. 1 Reclamantul a menționat că, în ultima perioadă de timp, relațiile dintre soți s-au răcit semnificativ, în familie fiind creată o atmosferă de neînțelegere datorită incompatibilității caracterelor și viziunilor contrare asupra modului și principiilor de conviețuire.

În astfel de împrejurări, traiul în comun a soților a eșuat, fiind imposibilă păstrarea în continuare a familiei. De asemenea, reclamantul a notat că, deoarece locuiesc separat, copilul minor XXX Lunga se află cu el din proprie inițiativă, iar copilul minor ZZZ Lunga se află cu mama Maia Cobzeva. În opinia sa, este oportun și necesar de a determina domiciliul ambilor copii minori cu dânsul, deoarece manifestă un interes sporit față de creșterea și educația copiilor, sarcina aceasta revenindu-i în exclusivitate. Prin raportul de expertiză extrajudiciară nr. 28 din 25 noiembrie 2019 s-a constatat că minorul XXX Lunga prezintă atașament doar față de tatăl său, acesta dorind să locuiască doar cu tata.

Din acest motiv, este necesară stabilirea domiciliului copilului XXX Lunga cu tatăl. Conform aceluiași raport de expertiză, metoda frazelor neterminate sau de completare a frazelor, minorul XXX Lunga a redat că va fi foarte fericit când va fi fratele cu el, din care considerente expertul a depistat atașamentul minorului față de fratele mai mic, iar în vederea protejării intereselor primare ale fraților, consideră oportună stabilirea domiciliului copilului minor ZZZ Lunga de asemenea cu tata, fapt care va permite stabilirea unei legături strânse între frați. Dmitri Lunga a remarcat că depune toate eforturile necesare în vederea creării condițiilor materiale suficiente pentru a asigura un nivel de trai decent și adecvat, pentru sănătatea și dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor minori XXX Lunga și ZZZ Lunga.

Reclamantul Dmitri Lunga a solicitat prin cererea de chemare în judecată desfacerea căsătoriei încheiate între dânsul și Maia Cobzeva la 31 iulie 2002 de către Oficiul Stării Civile Buiucani, mun. Chișinău, trecută în Registrul actelor de Stare civilă sub nr. xxx, precum și stabilirea domiciliului copiilor minori XXX Lunga și ZZZ Lunga cu tata. La 10 februarie 2020, Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena Buguța, a depus acțiune reconvențională împotriva lui Dmitri Lunga, intervenienți accesorii Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect. Buiucani, mun. Chișinău și Instituția Publică „Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică” cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori cu mama, încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori și compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d.

67-72). În motivarea acțiunii reconvenționale Maia Cobzeva a indicat că între dânsa și soț există o disensiune în privința domiciliului copiilor minori și din acest motiv este necesară intervenția instanței de judecată, care să se expună asupra acestui fapt. În opinia Maiei Cobzeva, probitatea morală a sa ca mamă, precum și faptul că dispune de condiții necesare pentru educarea și dezvoltarea copiilor, oferă posibilitatea stabilirii domiciliului copiilor minori împreună cu dânsa. Or, ca mamă dispune de condiții de trai corespunzătoare pentru a asigura minorilor un nivel de trai decent și adecvat. La fel, instanța de judecată urmează să țină cont și de vârsta copiilor, cu atât mai mult că fiul ZZZ Lunga nu are împlinită nici vârsta 2 de 3 ani, de calitățile morale ale mamei, relațiile existente/formate între copil și mamă.

Reclamanta în acțiunea reconvențională a relevat că a depus și depune în continuare efort sporit pentru dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală a copilului său, XXX Lunga, care actualmente locuiește împreună cu tatăl său. În acest sens Maia Cobzeva a notat că, la moment, fiul XXX Lunga locuiește împreună cu tatăl său nu din motiv că mama și-ar fi abandonat sarcinile și responsabilitățile de părinte, ci deoarece așa a decis însăși copilul, care a fost influențat de către tatăl său. Maia Cobzeva a relevat că, deși, la moment copilul minor XXX Lunga locuiește împreună cu tatăl său, ea este implicată activ în toate sarcinile legate de activitatea copilului, instruirea și dezvoltarea acestuia.

În opinia Maiei Cobzeva, la baza stabilirii domiciliului copilului minor cu unul dintre părinți trebuie să se afle un scop legitim urmărit și coroborat cu interesul superior al copilului, alte criterii precum sunt vârsta fragedă și preocupările copilului la această vârstă, astfel că în interesul superior al copilului de vârstă fragedă este stabilirea domiciliului copilului minor ZZZ Lunga împreună cu mama sa, caz în care nu se va atenta la integritatea morală și stabilitatea psihică emoțională a copilului, nu va fi periclitată sănătatea fizică și morală a copilului. Or, pentru copilul minor ZZZ Lunga, la momentul actual persoană de suport este mama acestuia, care-i oferă copilului stabilitate, siguranță și afectivitate emoțională.

Reclamanta în acțiunea reconvențională a solicitat stabilirea domiciliului copiilor minori XXX Lunga și ZZZ Lunga cu mama, încasarea de la Dmitri Lunga în beneficiul său a pensiei de întreținere a copiilor minori XXX Lunga și ZZZ Lunga în mărime de 1/ din salariu și/sau alte venituri ale pârâtului, precum 3 și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Dmitri Lunga. S-a desfăcut căsătoria încheiată între Dmitri Lunga și Maia Cobzeva în data de 31 iulie 2004 la Oficiul Stării Civile sect. Buiucani, mun. Chișinău și trecută în Registrul actelor de stare civilă cu nr. xxx.

S-a încasat de la Dmitri Lunga și Maia Cobzeva câte 100 de lei fiecare cu titlu de taxă de stat la eliberarea certificatului de desfacere a căsătoriei. În rest, cererea de chemare în judecată depusă de Dmitri Lunga s-a respins. S-a admis parțial cererea reconvențională înaintată de către Maia Cobzeva. S-a stabilit domiciliul copiilor minori XXX Lunga și ZZZ Lunga cu mama Maia Cobzeva. S-a încasat de la Dmitri Lunga în beneficiul Maiei Cobzeva pensia de întreținere pentru copii minori XXX Lunga și ZZZ Lunga în mărime de 1/ din 3 salariu și/sau alte venituri ale pârâtului, începând cu data depunerii cererii în judecată și până la atingerea de către copiii minori a vârstei de majorat. S-a încasat de la Dmitri Lunga în bugetul de stat cu titlu de taxă de stat suma de 100 de lei.

S-a încasat de la Dmitri Lunga în beneficiul Maiei Cobzeva cheltuielile de asistență juridică în mărime 3 500 de lei și 200 de lei cheltuielile taxei de stat, iar în total 3 700 de lei. 3 În rest, cererea reconvențională depusă de Maia Cobzeva s-a respins (vol. I, f.d. 150-151, 159-164 recto-verso). La 26 august 2020, Dmitri Lunga, reprezentat de avocatul Olga Ciobanu, a declarat apel împotriva hotărârii din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea hotărârii atacate în partea respingerii pretențiilor din acțiunea inițială și admiterea acțiunii reconvenționale, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care să fie admisă integral acțiunea inițială și respinsă acțiunea reconvențională (vol. I, f.d.

156-157). Prin decizia din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de Dmitri Lunga și s-a menținut hotărârea din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 233, 234-247). Prin decizia din 06 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul declarat de Dmitri Lunga. S-a casat integral decizia din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (vol. II, f.d. 34-42).

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 16 decembrie 2021, a admis apelul declarat de Dmitri Lunga, a casat parțial hotărârea din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea pretenției privind stabilirea domiciliului copilului minor XXX Lunga, încasarea pensiei de întreținere și a cheltuielilor pentru asistența juridică, și în această parte a adoptat o nouă hotărâre, prin care: S-a stabilit domiciliul copilului Lunga XXX, care a atins vârsta de 14 ani, conform alegerii lui, cu tata Dmitri Lunga. S-a încasat de la Dmitri Lunga în beneficiul Maiei Cobzeva pensie pentru întreținerea copilului minor ZZZ Lunga în sumă de 2 000 de lei lunar, începând cu data depunerii acțiunii 10 februarie 2020 și până la atingerea majoratului copilului.

S-a încasat de la Dmitri Lunga în beneficiul statului taxa de stat pentru pretenția privind încasarea pensiei de întreținere a copilului minor în cuantum de 720 de lei. S-a încasat de la Dmitri Lunga în beneficiul Maiei Cobzeva suma de 1 750 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor pentru asistența juridică, corespunzător pretențiilor admise. În rest, hotărârea din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a menținut (vol. II, f.d. 84, 85-105). În consolidarea soluției, instanța de a apel a notat că, în corespundere cu prevederile art. 63 din Codul familiei, în cazul când părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vârsta de 14 ani se determină prin acordul părinților.

În cazul în care părinții locuiesc separat, copilul care a atins vârsta de 14 ani alege cu care dintre părinți vrea să locuiască. Curtea de Apel Chișinău a constatat din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei, precum și din explicațiile părților, că din anul 2018, de la separarea părinților, copilul minor Lunga XXX locuiește cu tatăl Dmitri Lunga, iar minorul ZZZ Lunga locuiește cu mama Maia Cobzeva. Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară nr. 28 din 25 noiembrie 2019, minorul XXX Lunga prezintă atașament doar față de tatăl său, acesta fiind figura 4 părintească cu autoritate pentru el (pe el îl respectă și îl ascultă). Minorul XXX Lunga își exprimă dorința de a locui doar alături de tatăl său (vol. I f.d.

28-41). La fel, conform raportului de evaluare psihologică, XXX Lunga o caracterizează pe mama sa ca fiind o „persoană gălăgioasă”, care îi produce frică și neliniște prin utilizarea în raport cu el și cu tata a cuvintelor urâte și a atacurilor verbale. În acest context, refuză să comunice cu mama, nu-și dorește întrevederi cu ea (vol. I f.d. 110-111). Astfel, reieșind inclusiv și din declarațiile copilului minor XXX Lunga, date în cadrul ședințelor de judecată, instanța de apel a considerat pripită concluzia primei instanțe cu privire la stabilirea domiciliului copilului XXX Lunga cu mama Maia Cobzeva, fapt ce impune casarea hotărârii instanței de fond în această parte.

În opinia Curții de Apel Chișinău, în condițiile speței, stabilirea domiciliului copilului cu mama nu este nicidecum în interesul suprem al copilului, întrucât acesta și-a exprimat ferm dorința de a locui în continuare cu tatăl, iar aflându-se în mare parte a timpului cu tata, este într-o afecțiune și interacțiune puternică cu el, acesta afirmând că „este în relații foarte bune cu tatăl său, se înțeleg, se ajută unul pe altul în diferite situații, nu se ceartă, dar cu mama nu poate să spună că relațiile sunt prea rele, dar se ceartă, sunt niște conflicte, păreri ce tot timpul diferă de a mamei.” Curtea de Apel Chișinău a menționat că, în speță, este în interesul superior al copilului minor XXX Lunga ca să se dezvolte într-un mediu sigur și liniștit, iar ruperea lui din mediul social și familial anterior, unde locuiește din 2018, fiind în totalmente integrat, este contrar intereselor supreme ale acestuia și îi va dăuna în mod incontestabil aspectului moral și psihologic.

Succesiv, instanța de apel a remarcat că stabilirea domiciliului copilului minor ZZZ Lunga cu tatăl este în contradicție cu interesul superior al copilului, întrucât acesta de la naștere s-a aflat tot timpul cu mama. Prin urmare, minorul ZZZ Lunga se află într-o afecțiune emoțională și interacțiune puternică cu ea, iar despărțirea de mamă i-ar provoca suferințe, frustrări și tensiuni psihoemoționale, având în vedere vârsta fragedă a copilului, care indispensabil are nevoie de grija mamei în permanență.

Ținând cont că interesul superior al copilului are importanță primordială în raport cu drepturile și interesele soților, instanța de apel a decelat că interesul minorului ZZZ Lunga la moment este ca să fie crescut, îngrijit, educat și protejat de către mamă, or, interesele copilului minor impune creșterea lui împreună atunci când între ei s-au statornicit legături strânse de afecțiune, încât despărțirea lor ar fi de natură să le creeze traumatisme psihice, având în vedere vârsta fragedă. Mai mult ca atât, instanța de apel a notat că tatăl Dmitri Lunga, având în grija sa copilul XXX Lunga și surioara sa, nu a dat destule garanții instanței că va dispune de timpul necesar pentru asigurarea necesităților vitale ale copilului ZZZ Lunga, acesta invocând doar păstrarea legăturii dintre frați, argument care la moment nu este suficient pentru stabilirea domiciliului minorului ZZZ Lunga cu tatăl.

În partea pretenției cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor, instanța de apel a reținut că dezvoltarea, creșterea și educarea copiilor sunt obligațiuni stricte ale ambilor părinți, indiferent de faptul dacă locuiesc împreună sau nu cu copilul. Așa, având în vedere că, la caz, nu există un acord referitor la 5 întreținerea copiilor minori, că Dmitri Lunga mai are un copil minor la întreținere și conducându-se de principiul egalității obligațiilor părinților la întreținerea copiilor minori, instanța de apel a conchis că pensia de întreținere pentru copilul minor ZZZ Lunga urmează a fi încasată în sumă fixă în mărime de 2 000 de lei lunar, începând cu data depunerii acțiunii 10 februarie 2020, pînă la atingerea majoratului copilului.

În acest sens Curtea de Apel Chișinău a menționat că nu poate reține solicitarea Maiei Cobzeva cu privire la încasarea pensiei de întreținere în mărime de 1/ din salariul și/sau din alte venituri ale lui Dmitri Lunga, deoarece acesta are 3 venituri neregulate sau fluctuabile, fapt ce impune stabilirea pensiei de întreținere a copilului în corespundere cu prevederile art. 76 din Codul familiei. Suma pensiei de întreținere a copilului minor trebuie să fie reală și necesară, dar să nu fie în detrimentul celuilalt părinte. La 09 februarie 2022, Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena Buguța, a declarat recurs împotriva deciziei din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii din 25 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și compensarea din contul lui Dmitri Lunga în beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică în legătură cu judecarea cauzei în instanța de apel și recurs (vol. II, f.d.

115-122). În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a încălcat și aplicat eronat normele de drept material. În opinia recurentei, prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, a stabilit și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a dat o apreciere corectă, obiectivă și sub toate aspectele suportului probator administrat. Astfel, la materialele dosarului există suport probatoriu suficient pentru a determina domiciliul ambilor copii minori împreună cu mama. Recurenta a considerat că instanța de apel nu a dat apreciere Raportului nr. 82 de evaluare psihologică a copilului XXX Lunga, întocmit la din 27 februarie 2020 de către Centrul Național de prevenire a abuzului față de copii (vol. I, f.d.

110-111), precum și concluziilor psihologului care a participat la audierea copilului în prima instanță și în instanța de apel, conform cărora minorul avea răspunsurile la întrebări deja pregătite și că este influențat. La fel, instanța de apel nu a ținut cont de avizul autorității tutelare, conform căruia ambii părinți dispun de condiții necesare pentru creșterea și dezvoltarea multilaterală a copilului XXX Lunga. Astfel, recurenta a conchis că la examinarea chestiunii cu privire la stabilirea domiciliului minorului XXX Lunga, instanța de apel nu s-a ghidat de interesul superior al copilului, care la moment locuiește într-un mediu ce contravine interesului superior al acestuia. Prin referința depusă la 11 martie 2022 prin intermediul poștei electronice, Direcția pentru protecția drepturilor copilului sect.

Buiucani, mun. Chișinău, a solicitat ca la pronunțarea hotărârii să se țină cont în exclusivitate de interesul superior al copiilor minori. Prin referința depusă la 18 martie 2022 prin intermediul poștei electronice, Instituția Publică „Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică” a menționat că nu a fost atrasă în realizarea evaluării psihologice a copiilor minori XXX Lunga și ZZZ Lunga și depunerea concluziilor privind atașamentul acestora față de fiecare dintre părinți. Totodată, Instituția Publică „Centrul Republican de 6 Asistență Psihopedagogică” a notat că își exprimă deschidere pentru implicarea și acordarea de suport pentru fiecare caz în parte, acționând în interesul superior al copilului, implicând profesionalism și corectitudine.

Prin referința depusă la 21 martie 2022, intimatul Dmitri Lunga a solicitat respingerea recursului declarat de Maia Cobzeva și menținerea deciziei din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil, din motivele ce succed. În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32; cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24). În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie 2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20 iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82). Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele 7 Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc Brauer, 01 septembrie 2016, § 34). Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța, 10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v. Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41; Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47). Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 16 decembrie 2021 (vol. II, f.d.

84). Conform extrasului din poșta electronică cu adresa „elena.fortuna@justice.md”, copia dispozitivului deciziei instanței de apel a fost notificată electronic reprezentantului recurentei, avocatului Elena Buguța, la 20 decembrie 2021 (vol. II, f.d. 106), iar copia deciziei motivate la 27 decembrie 2021 (vol. II, f.d. 108). Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 09 februarie 2022 (vol. II, f.d. 115). Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 8 a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate. Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

Însă, din analiza cererii de recurs depuse de Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena Buguța, rezultă că aceasta nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate. În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. 9 La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului declarat, deoarece Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena Buguța, nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei și reprezentantului acesteia cu soluția dată de instanța inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena Buguța, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță, cererea de recurs a fost depusă după ce Maia Cobzeva a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50). Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67) Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena Buguța, împotriva deciziei din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

10 În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Maia Cobzeva, reprezentată de avocatul Elena Buguța, împotriva deciziei din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Victor Burduh Mariana Pitic 11