2r-25/22 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r–25/22

2-19132658-01-2r-11012022

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia (sediul Leova), (jud.S.Gurițanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud.L.Caraianu, S.Gubenco, A.Mironov)

D E C I Z I E

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de

avocatul Eugeniu Bujoreanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Incaso” SRL

SRL împotriva lui Deliu (Coropceanu) Marionela, intervenient accesoriu OCN „Iute

Credit” SRL cu privire la încasarea datoriei și cererea reconvențională depusă de

Deliu (Coropceanu) Marionela împotriva ÎM „Incaso” SRL, intervenient accesoriu

OCN ,,Iute Credit” SRL cu privire la declararea nulității a clauzelor abuzive,

împotriva încheierii din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, prin care

a fost restituită cererea de apel declarată de IM ,,Incaso” SRL, ca fiind depusă,în

afara termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 14 august 2019, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Eugeniu

Bujoreanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Deliu (Coropceanu)

Marionela, intervenient accesoriu OCN „Iute Credit” SRL cu privire la încasarea

datoriei în sumă de 74 264,43 de lei, a cheltuielilor de asistența juridică în suma de

1200 de lei și a taxei de stat în suma de 2227,94 de lei.

La 11 decembrie 2019, Deliu (Coropceanu) Marionela, reprezentată de

avocatul Vitalie Bunduchi a depus cerere reconvențională împotriva ÎM „Incaso”

SRL prin care a solicitat declararea nulă a clauzelor abuzive din contractul de

împrumut nr. 981451 din 07 august 2018, încheiat cu OCN „Iute Credit” SRL

privind acordarea împrumutului în mărime de 35 000 de lei.

Prin hotărârea din 07 octombrie 2021 Judecătoria Cimișlia (sediul Leova)

cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Incaso” SRL împotriva lui Deliu

(Coropceanu) Marionela, intervenient accesoriu OCN „Iute Credit” SRL cu privire

la încasarea datoriei și cererea reconvențională depusă de Deliu (Coropceanu)

Marionela împotriva ÎM „Incaso” SRL, intervenient accesoriu OCN „Iute Credit”

SRL cu privire la declararea nulității a clauzelor abuzive au fost respinse ca fiind

neîntemeiate.

La 11 noiembrie 2021, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Eugeniu

Bujoreanu a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 07 octombrie

1

2021 a Judecătoriei Căușeni (sediul Leova), solicitând admiterea apelului, repunerea

cererii de apel în termen, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri.

Prin încheierea din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, a fost respinsă

cererea de repunere în termenul de declarare a apelului a ÎM „Incaso” SRL,

reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu și a fost restituită cererea de apel, ca

fiind depusă în afara termenului legal.

La 05 ianuarie 2022, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Eugeniu

Bujoreanu, a contestat cu recurs încheierea Curții de Apel Comrat din 16 decembrie

2021, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, cu restituirea cauzei

la rejudecare.

În motivarea recursului ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Eugeniu

Bujoreanu, și-a exprimat dezacordul cu încheierea contestată și a indicat că

dispozitivul hotărârii din 07 octombrie 2021 a Judecătoriei Căușeni (sediul Leova),

i-a fost expediat la 20 octombrie 2021, prin urmare a fost în imposibilitate de a

depune apelul timp de 30 de zile, fapt ce consideră că constituie temei de repunere

în termen prin prisma art.13 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

La caz, Colegiul constată că recursul împotriva încheierii din 16 decembrie

2021 a Curții de Apel Comrat a fost depus în termen, având în vedere că încheierea

a fost expediată în adresa ÎM „Incaso” SRL la 24 decembrie 2021 și recepționată

conform avizului de recepție la 27 decembrie 2021 (f.d.210).

La 17 ianuarie 2022 (prin poștă electronică), Deliu (Coropceanu) Marinela,

reprezentată de avocatul Liliana Binzari, a depus o referință la cererea de recurs

declarată de către ÎM „Incaso” SRL, solicitând respingerea recursului ca fiind

neîntemeiat.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând recursul, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este neîntemeiat și urmează a fi

respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii curgerii

2

termenului de declarare a apelului – data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3) al Codului de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

În prezenta cauză, dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost pronunțat 07

octombrie 2021 (f.d.170).

La fel, este cert și faptul că, ÎM ”Incaso” SRL a fost citată legal la ședințele de

judecată ce au avut loc în cadrul exmainării cauzei în prima instanță, fapt confirmat

prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 156). Mai mult ca atât, ÎM

”Incaso” SRL a solicitat examinarea cauzei în lipsa acesteia.

Totuși, ÎM ”Incaso” SRL a depus cererea de apel împotriva hotărârii primei

instanțe, la 11 noiembrie 2021, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art.

362 alin. (1) al Codului de procedură civilă. Or, din interpretarea corectă a

prevederilor normei legale citate, este de înțeles că termenul de declarare a apelului

curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Deși, recurenta ÎM ”Incaso” SRL în cerere de repunere în termenul de atac a

invocat precum că, a aflat de hotărârea la 20 octombrie 2021, când a recepționat prin

poștă copia dispozitivului hotărârii, solicitând repunerea în termenul de declarare a

apelului, instanța de apel însă a respins această cerere ca neîntemeiată.

Așadar, alegațiile din cererea de recurs referitoare la faptul că, declararea la 11

noiembrie 2021 a apelului se datorează aflării cu întârziere despre hotărâre ceea ce

în opinia ÎM ”Incaso” SRL o îndreptățește să solicite repunerea în termenul de atac,

se apreciază critic de către Colegiu, or termenul stabilit de lege pentru exercitarea

căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din momentul pronunțării dispozitivului

hotărârii.

La caz, se reține că ÎM ”Incaso” SRL deține un rol de participant activ la proces

prin faptul că aceasta este autorul sesizării instanței de judecată cu acțiune de apărare

a drepturilor sale. Este cert că ÎM ”Incaso” SRL cunoștea despre existența pe rolul

Judecătoriei Cimișlia (sediul Leova) a acțiunii nominalizate și că aceasta are fixat

termen de examinare, urmând să urmărească soarta cauzei ce o viza, pe întreaga

perioadă a procesului.

Nu în ultimul rând este de menționat caracterul public al informației cu privire

la ședințele de judecată fixate într-o cauză civilă, cu privire la rezultatul examinării

cauzei și actele judecătorești emise pe marginea acestor cauze. Toată informația

respectivă se plasează pe portalul național al instanțelor de judecată, obligație care a

fost la caz respectată de personalul instanței, iar ÎM ”Incaso” SRL și reprezentantul

ales urmau să monitorizeze, în continuare soarta cauzei.

Astfel, dispozitivul hotărârii a fost pronunțat public la 07 octombrie 2021 și a

fost publicat la aceeași dată, Colegiul identifică, la caz, prezumția cunoașterii de

către ÎM ”Incaso” SRL a rezultatului examinării propriei cauze și emiterii hotărârii

cel puțin din această dată.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

3

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA

Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

După cum a fost reiterat supra, cunoscând despre o hotărâre defavorabilă, ÎM

”Incaso” SRL nu a livrat nici un argument plauzibil nici în cerere de repunere în

termen, nici în ședința în care a fost soluționată punerea pe rol a cauzei,

neprezentându-se, din care cauză a așteptat până la 11 noiembrie 2021 pentru a-și

exercita dreptul de a contesta hotărârea. Din acest motiv cererea depuse de ÎM

”Incaso” SRL cu privire la repunerea în termenul de atac al hotărârii a fost corect

respinsă de instanța de apel.

Reținând cele constatate, precum și obligația părților și participanților la proces

de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale ÎM ”Incaso” SRL și

reprezentanții acesteia urmau să depună cererea de apel în conformitate cu

exigențele legii în termenul stabilit de lege.

Completul subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Erik ØVLISEN vs. Danemarca, hotărârea

din 30 august 2006, sau Kukkonen vs. Finlanda (nr. 2), hotărârea din 13 ianuarie

2009, § 24).

În același context, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil

garantate de art. 6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță, de dreptul de

a fi audiat (a se vedea, inter alia, Lebedinschi vs. Republica Moldova, hotărârea din

16 septembrie 2015, § 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că, în proceduri civile, o

persoană poate cu greu să conceapă preeminența dreptului fără existența posibilității

de acces la instanțele de judecată (a se vedea, Golder vs. the United Kingdom,

hotărâre din 21 ianuarie 1975; Z and Others vs. the United Kingdom, hotărâre din

10 mai 2001; și Kreuz vs. Poland, hotărârea din 19 iunie 2001).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului. Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1

acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and

Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una

întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și

probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și

lipsite de relevanță.

Concluzionând cele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că recursul declarat

de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu, este neîntemeiat

și care urmează a fi respins, cu menținerea încheierii din 16 decembrie 2021 a Curții

4

de Apel Comrat.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul

Eugeniu Bujoreanu.

Se menține încheierea din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Comrat, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Incaso” SRL SRL

împotriva lui Deliu (Coropceanu) Marionela, intervenient accesoriu OCN „Iute

Credit” SRL cu privire la încasarea datoriei și la cererea reconvențională depusă de

Deliu (Coropceanu) Marionela împotriva ÎM „Incaso” SRL, intervenient accesoriu

OCN ,,Iute Credit” SRL cu privire la declararea nulității a clauzelor abuzive.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

5