2r-15/21 — Încasarea datoriei

Dosar nr. 2r-15/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – I. Maxim

Instanța de recurs: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – A. Malîi, O. Cojocaru, I. Dutca

DECIZIE

03 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de avocatul Bujoreanu Eugeniu, în interesele ÎM

”Incaso” SRL,

în cauza civilă, în procedura cererilor cu valoare redusă, la cererea de chemare

în judecată depusă de ÎM ”Incaso” SRL către Cotoman Andrei, cu privire la

încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2020, prin care

s-a restituit apelul declarat de avocatul Bujoreanu Eugeniu, în interesele ÎM

”Incaso” SRL împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 10 iunie

2020,

a c o ns ta t at :

La 11 decembrie 2019, ÎM ”Incaso” SRL a depus cerere de chemare în

judecată, în procedura cererilor cu valoare redusă, împotriva lui Cotoman Andrei,

solicitând încasarea datoriei în sumă de 3600 lei, constituită din 1800 lei -

împrumutul restant și 1800 lei - penalitatea contractuală, ce reprezintă 1% din

suma datoriei restante calculată pentru o perioadă de 100 zile de întârziere, a

cheltuielilor de asistenta juridică în sumă de 500 lei și a taxei de stat în sumă de

270 lei, achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că, la 26 mai 2017, între SEBO

Credit, în calitate de împrumutător și Cotoman Andrei, în calitate de împrumutat, a

fost încheiat contractul de împrumut nr. AG4659570. Pentru nerespectarea

graficului de rambursare a împrumutului, împrumutatul s-a angajat să plătească pe

lângă valoarea împrumutului principal, o taxă aferentă Contractului de împrumut,

dobânda și o penalitate contractuală, care se raportează duratei de întârziere.

Astfel, deși SEBO Credit și-a onorat obligațiunea, transferând împrumutatului

suma creditului acordat, Cotoman Andrei până la data adresării în instanța de

judecată nu și-a onorat obligațiunile asumate în conformitate cu prevederile

contractului menționat supra.

Despre faptul nerespectării clauzelor contractuale, pârâtul a fost înștiințat prin

intermediul notificărilor recomandate, însă acesta nu a întreprins acțiuni în vederea

stingerii datoriei contractuale.

1

Suplimentar, reclamanta a susținut că, prezenta cerere este înaintată de către

ÎM ”Incaso” SRL în calitate de creditor, în baza contractului de cesiune încheiat

între SEBO Credit SRL și ÎM ”Incaso” SRL.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 iunie 2020, cererea

de chemare în judecată depusă de ÎM ”Incaso” SRL către Cotoman Andrei, cu

privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întîrziere, a penalității și compensarea

cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 30 iunie 2020, acționând în

interesele ÎM ”Incaso” SRL, avocatul Bujoreanu Eugeniu a declarat apel,

solicitând casarea hotărârii judecătorești și emiterea unei noi hotărâri, prin care

cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2020, nu s-a dat curs

cererii de apel, și i s-a acordat apelantului un termen de 10 zile din momentul

recepționării încheierii, pentru prezentarea cererii de apel întocmite în conformitate

cu exigențele Legii, cu indicarea motivelor de drept și de fapt pe care se întemeiază

apelul și pentru prezentarea dovezii achitării taxei de stat în sumă de 202,50 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2020, apelul declarat

de ÎM ”Incaso” SRL, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din

10 iunie 2020, în cauza civilă, în procedura cererilor cu valoare redusă, la cererea

de chemare în judecată depusă de ÎM ”Incaso” SRL către Cotoman Andrei, cu

privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, a fost restituit,

în temeiul art.369 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă.

La 04 noiembrie 2020, avocatul Bujoreanu Eugeniu în interesele ÎM ”Incaso”

SRL, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19

octombrie 2020, solicitând casarea acesteia și restituirea cauzei la rejudecare.

În motivarea cererii de recurs, reprezentantul recurentei a indicat că, cu

încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2020, prin care nu s-a dat

curs cererii de apel și respectiv s-a solicitat înlăturarea neajunsurilor stabilite în

actul judecătoresc, a făcut cunoștință la 14 octombrie 2020, astfel termenul limită

pentru depunerea cererii de apel motivate și achitarea taxei de stat era de 24

octombrie 2020.

Respectiv, faptul că cererea de apel motivată și dovada de achitare a taxei de

stat a fost expediată în adresa Curții de Apel Chișinău, prin intermediul serviciului

poștal la 21 octombrie 2020, demonstrează respectarea condițiilor impuse de

instanță pentru primirea în procedură și punerea pe rol a cererii de apel.

Cu referire la art. 425 din Codul de procedură civilă, este de menționat că,

termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la

comunicarea încheierii.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel, a fost

pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 19 octombrie 2020, fiind expediată

reprezentantului recurentului pentru cunoștință la 30 octombrie 2020, prin

intermediul poștei electronice. (f.d.68)

Astfel, Colegiul constată că recursul depus prin intermediul serviciului poștal,

la 04 noiembrie 2020 (f.d.87), a fost declarat în termen.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale aplicabile la caz, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de avocatul Bujoreanu Eugeniu în interesele ÎM ”Incaso” SRL, este

2

neîntemeiat și necesită a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data

emiterii. Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță se constată că, la 30 iunie 2020, avocatul Bujoreanu Eugeniu, în

interesele ÎM ”Incaso” SRL, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 10 iunie 2020, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de ÎM ”Incaso” SRL către Cotoman Andrei, cu privire la încasarea

datoriei, a dobânzii de întîrziere, a penalității și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2020, nu s-a dat curs

cererii de apel, fiind acordat apelantului un termen de 10 zile din momentul

recepționării încheierii în cauză, pentru prezentarea cererii de apel cu indicarea

motivelor de drept și de fapt pe care se întemeiază și pentru prezentarea dovezii

achitării taxei de stat în sumă de 202,50 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2020, apelul declarat

a fost restituit, în temeiul art.369 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă.

Colegiul civil consideră întemeiată încheierea atacată cu recurs, or, în

conformitate cu prevederile art.368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, dacă

cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea

este depusă fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la

repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la

proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea

neajunsurilor.

Conform art.369 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, instanța de apel

restituie printr-o încheiere cererea, dacă apelantul nu a îndeplinit în termen

indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1).

La caz, instanța de recurs reține că, încheierea din 28 septembrie 2020, prin

care cererii de apel nu i s-a dat curs, a fost expediată apelantei ÎM ”Incaso” SRL, la

adresa de e-mail – legal@incaso.md indicată în cererea de apel, la 06 octombrie

Din prevederile art.102 alin.(7) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs desprinde că, citațiile și înștiințările judiciare trimise la sediul persoanelor

juridice și nerecepționate la expirarea termenelor de reclamare se consideră

înmânate la data expirării termenului de reclamare chiar dacă destinatarul nu a

reclamat corespondența de la oficiul poștal. Citațiile și înștiințările expediate la

adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se

consideră recepționate.

Astfel, neajunsurile specificate în actul judecătoresc, urmau a fi înlăturate în

decurs de 10 zile de la recepționarea acestuia, adică pînă la 16 octombrie 2020,

însă după cum reiese din materialele cauzei, fiind obligată, în baza art.365 din

Codul de procedură civilă, să respecte cerințele impuse de lege pentru conținutul

cererii de apel, pînă la soluționarea chestiunii privind primirea pe rol a cererii de

apel, și anume de a prezenta dovada achitării taxa de stat în termenul și cererea de

3

apel motivată, apelanta sau reprezentantul acesteia, nu au realizat această sarcină

procedurală.

În aceiași ordine de idei, instanța consideră irelevante argumentele

reprezentantului apelatei/recurentă ÎM ”Incaso” SRL, cu referire la faptul că ar fi

făcut cunoștință cu încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2020,

prin care nu s-a dat curs cererii de apel, doar la data de 14 octombrie 2020, or,

referitor la acest aspect, reprezentantul recurentei nu a prezentat probe concludente

și pertinente.

Respectiv, prin prisma art. 75 alin.(4) din Codul de procedură civilă, omiterea

de către reprezentantul apelantei a termenului acordat pentru înlăturarea

neajunsurilor cererii de apel, este interpretată de către Colegiu drept un

comportament de rea-voință din partea apelantei și reprezentantului acesteia, dat

fiind faptul că procedura de comunicare a actelor judecătorești a fost respectată,

însă neajunsurile specificate, nu au fost înlăturate.

Or, constatând neînlăturarea neajunsurilor indicate în încheierea de a nu da

curs cererii de apel, și anume că nu a fost depusă cererea de apel motivată și nu a

fost prezentat bonul de plată a taxei de stat în termenul stabilit, instanța de recurs

consideră întemeiată concluzia instanței de apel, privind restituirea cererii de apel.

Totodată, Colegiul remarcă, că este afectat principiul disponibilității

apelantului de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale stabilite la art.

61 CPC, în condițiile în care pe parcursul perioadei ce s-a scurs din data depunerii

cererii de apel nemotivate de la 30 iunie 2020 și până la 16 octombrie 2020,

apelanta nu a ținut cont de actele procedurale emise în cadrul procesului de

judecată, or, partea procesului cunoștea și fără intervenția instanței de apel despre

obligația de a întreprinde toate măsurile necesare procedurale, de a proteja

drepturile sale de acces la instanță și de a îndeplini cerințele legale, fapt însă

ignorant de aceasta.

Este de menționat faptul că, potrivit jurisprudenței CEDO, părților pe dosar le

revine obligația de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de

acces la justiție, însă, totodată, în conformitate cu principiile generale unanim

recunoscute și normele dreptului internațional, la fixarea termenului limită de

înlăturare a neajunsurilor, precum și a celui de prezentare a părților în ședința de

judecată, instanța de judecată urmează să țină cont de proporționalitatea

raporturilor juridice legate de disponibilitatea părților și rolul judecătorului în

procesul civil. Importanța acestui fapt este determinată de echilibrul care trebuie

menținut între puterea pe care o deține partea și cea cu care este investită instanța

prin lege, în scopul de a exclude orice aparență, iar aplicarea dispozițiilor legale să

fie în așa fel, încât să evite aplicarea sancțiunilor procedurale, acolo unde este

posibil.

La fel, Colegiul reține că actul judecătoresc de procedură implică cert

obligația pozitivă a apelantei de a prezenta apelul motivat și a achita taxa de stat la

depunerea cererii de apel, iar nerealizarea acestei sarcini procedurale denotă

întrunirea în speță a temeiurilor legale pentru restituirea cererii de apel.

Colegiul relevă că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de

procedură civilă, sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de

normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport

procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de

procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

4

Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz

de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes

să o invoce. Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de

activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului

procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a

actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu

nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii

judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În

acest sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu

se conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc

un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul

declarat de avocatul Bujoreanu Eugeniu, în interesele ÎM ”Incaso” SRL împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2020, prin care s-a restituit

cererea de apel declarată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

din 10 iunie 2020, este neîntemeiat, iar actul de discreție al instanței de apel este

întemeiat și urmează a fi menținut de către instanța de recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de avocatul Bujoreanu Eugeniu, în interesele ÎM

”Incaso” SRL.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2020, în cauza

civilă, în procedura cererilor cu valoare redusă, la cererea de chemare în judecată

depusă de ÎM ”Incaso” SRL către Cotoman Andrei, cu privire la încasarea datoriei

și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5