2r-555/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r–555/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. R. Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. A. Panov, I. Secrieru, I. Țurcan)

D E C I Z I E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Examinând recursul declarat de către ÎM ”Incaso” SRL, reprezentată de

avocatul Bujoreanu Eugeniu,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM

”Incaso” SRL împotriva lui Borozna Serghei cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituită

cererea de apel depusă de ÎM ”Incaso” SRL împotriva hotărârii din 14 decembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

c o n s t a t ă:

La 15 noiembrie 2019, ÎM ”Incaso” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Borozna Serghei cu privire la încasarea datoriei în sumă de 6342,00 lei

și a cheltuielilor de judecată formate din cheltuieli de asistență juridică în sumă de

500,00 lei și taxa de stat în mărime de 270,00 lei.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat de la Borozna Serghei, în beneficiul ÎM ”Incaso” SRL, datoria în

sumă de 3342 lei, taxa de stat în sumă de 270 lei și cheltuielile de înștiințare în sumă

de 100 lei, în total suma de 3712 lei, în rest pretențiile s-au respins ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 01 aprilie 2021 prin

intermediul oficiului poștal, avocatul Eugeniu Bujoreanu, în interesele apelantei ÎM

”Incaso” SRL, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând repunerea în termen a apelului, admiterea cererii de apel, modificarea

parțială a hotărârii instanței de fond.

În motivarea cererii de repunere în termen a menționat că la depunerea cererii

1

de chemare în judecată a solicitat potrivit art.206 alin. (1) al CPC, examinarea

pricinii în lipsă și remiterea copiei de pe hotărâre. Cu hotărârea din 14 decembrie

2020 a făcut cunoștință la 29 martie 2021 prin intermediul portalului instanțelor de

judecată, or hotărârea nu i-a fost expediată prin poștă.

Prin încheierea din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituită cererea de apel

depusă de ÎM ”Incaso” SRL împotriva hotărârii din 14 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

La 22 iunie 2021 (prin oficiul poștal), ÎM ”Incaso” SRL, reprezentată de

avocatul Bujoreanu Eugeniu, a declarat recurs împotriva încheierii din 27 aprilie

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea încheierii recurate și restituirea

cauzei în instanța de apel la rejudecare.

În susținerea recursului declarat a menționat că nu i-a fost expediată hotărârea

primei instanțe, fapt care a condiționat informarea târzie despre soluția instanței de

pe portalul instanțelor de judecată.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Având în vedere că, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 27

aprilie 2021, fără a se cunoaște cu certitudine data recepționării acesteia, iar recursul

a fost declarat 22 iunie 2021, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul în termen.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale aplicabile speței, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de ÎM ”Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Bujoreanu Eugeniu, urmează a fi

respins, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

2

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii curgerii

termenului de declarare a apelului – data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3) al Codului de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru), a fost pronunțat la 14 decembrie 2021.

La fel, este cert și faptul că, ÎM ”Incaso” SRL a fost citată legal la ședințele de

judecată ce au avut loc în cadrul rejudecării cauzei în prima instanță, fapt confirmat

prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei. Mai mult ca atât, ÎM ”Incaso”

SRL a solicitat examinarea cauzei în lipsa acesteia.

Totuși, ÎM ”Incaso” SRL a depus cererea de apel împotriva hotărârii primei

instanțe, la 01 aprilie 2021, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362

alin. (1) al Codului de procedură civilă. Or, din interpretarea corectă a prevederilor

normei legale citate, este de înțeles că termenul de declarare a apelului curge de la

data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Deși, recurenta ÎM ”Incaso” SRL în cerere de repunere în termenul de atac a

invocat precum că, a aflat de hotărârea la 29 martie 2021, când avocatul ales a făcut

cunoștință de soluția instanței de judecată de pe portalul instanțelor de judecată,

solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, instanța de apel însă a

respins această cerere ca neîntemeiată.

Așadar, alegațiile din cererea de recurs referitoare la faptul că, declararea la 01

aprilie 2021 a apelului se datorează aflării cu întârziere despre hotărâre ceea ce în

opinia ÎM ”Incaso” SRL o îndreptățește să solicite repunerea în termenul de atac, se

apreciază critic de către Colegiu, or termenul stabilit de lege pentru exercitarea căii

de atac (apelul) se calculează exclusiv din momentul pronunțării dispozitivului

hotărârii.

La caz, se reține că ÎM ”Incaso” SRL deține un rol de participant activ la proces

prin faptul că aceasta este autorul sesizării instanței de judecată cu acțiune de apărare

a drepturilor sale. Este cert că ÎM ”Incaso” SRL cunoștea despre existența pe rolul

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) a acțiunii nominalizate și că aceasta are fixat

termen de examinare, urmând să urmărească soarta cauzei ce o viza, pe întreaga

perioadă a procesului.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA

3

Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Urmează a fi menționat caracterul public al informației cu privire la ședințele

de judecată fixate într-o cauză civilă, cu privire la rezultatul examinării cauzei și

actele judecătorești emise pe marginea acestor cauze. Toată informația respectivă se

plasează pe portalul național al instanțelor de judecată, obligație care a fost la caz

respectată de personalul instanței, iar ÎM ”Incaso” SRL și reprezentantul ales urmau

să monitorizeze, în continuare soarta cauzei.

Astfel, deși dispozitivul hotărârii a fost pronunțat public la 14 decembrie 2020,

dispozitivul a fost publicat la 16 decembrie 2020, Colegiul identifică, la caz,

prezumția cunoașterii de către ÎM ”Incaso” SRL a rezultatului examinării propriei

cauze și emiterii hotărârii cel puțin din această dată.

În corespundere cu prevederile art. 116 alin. (4) al Codului de procedură civilă,

repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în

care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

După cum a fost reiterat supra, cunoscând despre o hotărâre defavorabilă, ÎM

”Incaso” SRL nu a livrat nici un argument plauzibil din care cauză a așteptat până la

01 aprilie 2021 pentru a-și exercita dreptul de a contesta hotărârea.

Din acest motiv cererea depuse de ÎM ”Incaso” SRL cu privire la repunerea în

termenul de atac al hotărârii a fost corect respinsă de instanța de apel, or din

momentul din care recurentul trebuia să afle despre o hotărâre defavorabilă, și până

la depunerea cererii de apel, au trecut mai mult de 30 de zile prevăzute de art. 116

alin. (4) al Codului de procedură civilă.

Reținând cele constatate, precum și obligația părților și participanților la proces

de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale ÎM ”Incaso” SRL și

reprezentanții acesteia urmau să depună cererea de apel în conformitate cu

exigențele legii în termenul stabilit de lege.

Completul subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Erik ØVLISEN vs. Danemarca, hotărârea

din 30 august 2006, sau Kukkonen vs. Finlanda (nr. 2), hotărârea din 13 ianuarie

2009, § 24).

În același context, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil

garantate de art. 6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță, de dreptul de

a fi audiat (a se vedea, inter alia, Lebedinschi vs. Republica Moldova, hotărârea din

16 septembrie 2015, § 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că, în proceduri civile, o

persoană poate cu greu să conceapă preeminența dreptului fără existența posibilității

de acces la instanțele de judecată (a se vedea, Golder vs. the United Kingdom,

hotărâre din 21 ianuarie 1975; Z and Others vs. the United Kingdom, hotărâre din

4

10 mai 2001; și Kreuz vs. Poland, hotărârea din 19 iunie 2001).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului. Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1

acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and

Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una

întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și

probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și

lipsite de relevanță.

Concluzionând cele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că cererea de recurs

împotriva încheierii din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, urmează a fi

respinsă cu menținerea încheierii instanței de apel.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de ÎM ”Incaso” SRL, reprezentată de avocatul

Bujoreanu Eugeniu.

Se menține încheierea din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău emisă în

cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM

”Incaso” SRL împotriva lui Borozna Serghei cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5