3ra-1006/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil

3ra-1006/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1006/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, Gr. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

22 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Biroul Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Laurențiu David împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne,

persoană terță Aliona Băbînă privind anularea actului administrativ individual

defavorabil, obligarea emiterii actului solicitat,

împotriva deciziei din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

respins cererea de apel înaintată de Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne și s-a menținut hotărârea din 08 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 12 decembrie 2019, Laurențiu David prin intermediul avocatului său, Mihail

Scrob, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Biroului Migrație și Azil

al Ministerului Afacerilor Interne, persoană terță Aliona Băbînă, cu privire la anularea

deciziei nr.xxx din 03 septembrie 2019 emisă de Biroul Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne, prin care i-a fost refuzat în acordarea dreptului de

ședere provizorie pentru reîntregirea familiei în Republica Moldova; obligarea

Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne să emită decizia prin care

să-i fie acordat dreptul de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei în Republica

Moldova (f.d.3-5).

În motivarea acțiunii a invocat că, la 19 august 2019 Laurențiu David, născut la

XXX, cetățeanul României, a depus personal la Biroul Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne cererea privind acordarea dreptului de ședere provizorie pentru

reîntregirea familiei. Împreună cu reclamantul, la Biroul Migrație și Azil a fost

prezentă și soția sa, Aliona Băbînă, născută la XXX, cetățeanca Republicii Moldova,

domiciliată în satul XXX, raionul Căușeni. Funcționarul Biroului Migrație și Azil i-a

eliberat lista documentelor, care sunt necesare pentru etapa de documentare cu permis

de ședere, subliniind cu stilou care anume documente urmează să fie prezentate:

pașaport național; actele de stare civilă (certificatul de căsătorie); actul de identitate a

soției; dovada spațiului de locuit (declarația notarială).

1

Reclamantul a menționat că a prezentat documentele solicitate în original și în

copii. Suplimentar a prezentat certificatul său de naștere și dovada asigurării medicale,

valabilă pe un termen de 3 luni. Cu toate acestea, Biroul Migrație și Azil a emis

Decizia nr.xxx din 03 septembrie 2019, prin care i-a refuzat în acordarea dreptului de

ședere provizorie pentru reîntregirea familiei în Republica Moldova. Ca temei pentru

respingerea cererii au fost indicate art.32 alin.(2), art.6 alin.(1) lit.c) din Legea nr.200

din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova.

A subliniat că pe partea de jos a Deciziei nr.xxx din 03 septembrie 2019 cu litere

mici este menționat: „Decizia poate fi contestată în conformitate cu prevederile

Codului administrativ al Republicii Moldova nr.116 din 19 iulie 2018”. În ce termen,

în ce mod și la ce organ de stat al Republicii Moldova se contestă aceasta decizie, nu

este indicat. Articolul 32 alin.(7) a Legii nr.200 din 16 iulie 2010, prevede că, decizia

privind refuzul acordării dreptului de ședere provizorie poate fi contestată în instanța

de contencios administrativ. Conform art.209 alin.(2) a Codului administrativ al RM,

dacă informația cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conține în actul

administrativ individual sau în decizia cu privire la cererea prealabilă ori este indicată

incorect, înaintarea acțiunii în contencios administrativ se admite în termen de un an

de la comunicarea sau notificarea actului administrativ sau a deciziei cu privire la

cererea prealabilă.

A invocat reclamantul că împreună cu soția sunt angajați în câmpul muncii în

Republica Italiană și nu au posibilitate de a se prezenta în orice timp la organele

competente a Republicii Moldova. În legătură cu aceasta, în luna octombrie 2019, au

împuternicit prin procură avocatul Mihail Scrob să le reprezinte interesele în toate

organele competente ale Republicii Moldova. În luna noiembrie 2019 reprezentantul

reclamantului și al soției acestuia, s-a adresat la Biroul Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne pentru a depune din numele soției Aliona Băbînă o cerere în temeiul

art.38/1 a Legii nr.200 din 16 iulie 2010.

Funcționarul Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne a refuzat

să primească cererea, declarând că o astfel de cerere se depune personal de ambii soți.

La fel, funcționarul Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne a

eliberat reprezentantului o altă listă a actelor de acordare a dreptului de ședere

provizorie.

Ținând cont că la 19 august 2019 împreună cu reclamantul, la Biroul Migrație și

Azil a fost prezentă și soția sa, consideră că autoritatea competentă pentru străini era

obligată să informeze soția despre necesitatea depunerii cererii în temeiul art.38/1 a

Legii nr.200 din 16 iulie 2010 și era obligată să prezinte lista corectă și deplină a

tuturor documentelor care sunt necesare pentru examinarea cererii.

Consideră că decizia nr.xxx din 03 septembrie 2019, emisă de Biroul Migrație și

Azil, este una neîntemeiată și lipsită de suport juridic, deoarece la depunerea cererii

din 19 august 2019, reclamantul a prezentat în original și în copii toate documentele

solicitate de autoritatea competentă pentru străini. În cazul necesității prezentării

documentelor suplimentare, autoritatea competentă pentru străini era obligată să

informeze despre acest fapt, în scris, cu acordarea unui termen rezonabil pentru

prezentarea acestor documente. În caz contrar, refuzul de a-i acorda dreptul de ședere

provizorie pentru reîntregirea familiei în Republica Moldova este neîntemeiat și ilegal.

Prin hotărârea din 08 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost admisă acțiunea și s-a anulat actul administrativ individual defavorabil - decizia

Biroului Migrație și Azil nr.xxx din 03 septembrie 2019 cu privire la refuzul acordării

2

dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei în Republica Moldova și s-a

obligat Biroul de Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova să emită actul administrativ individul favorabil de acceptare a cererii privind

acordarea dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei în Republica

Moldova, cetățeanului României, Laurențiu David, născut la XXX (f.d.83, 89-97).

La 12 octombrie 2020, Biroul Migrație și Azil a declarat apel împotriva hotărârii

instanței de fond solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii din

08 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii (f.d.86-87).

Prin decizia din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

apel înaintată de Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 08 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

În consolidarea soluției prima instanță și instanța de apel au reținut că potrivit

certificatului de căsătorie, reclamantul Laurențiu David și persoana terță Aliona

Băbînă au înregistrat căsătoria la XXX, în loc. XXX, Italia, transcriind înregistrarea

căsătoriei în Republica Moldova la XXX (f.d.40).

Prin declarația autentificată notarial din 23 aprilie 2019, Băbînă Ghenadie a dat

acordul reclamantului la perfectarea vizei de reședință temporară, pe un termen de un

an, în imobilul ce îi aparține (f.d.43).

La 02 mai 2019, lui Laurențiu David i-a fost eliberat certificat de cazier judiciar,

fiind înscrisă informația cu privire la condamnările sale (f.d.42).

Instanțele inferioare au reținut că, la 19 august 2019, Laurențiu David a depus la

autoritatea publică pârâtă cerere pentru acordarea dreptului de ședere provizorie

pentru reîntregirea familiei (f.d.35).

Potrivit înscrisului atașat la materialele cauzei, reclamantului/intimatului i-a fost

prezentată lista actelor necesare pentru etapa de documentare cu permis de ședere, (în

original și copie): pașaport național, certificat de căsătorie, actul de identitate al soției,

dovada spațiului de locuit. La 19 august 2019, cererea reclamantului a fost

recepționată (f.d.6). Totodată, la 19 august 2019 și persoana terță (soția reclamantului)

Aliona Băbînă, a solicitat acordarea dreptului de ședere provizorie soțului său,

Laurențiu David, cetățean al României, pentru reîntregirea familiei (f.d.37).

Instanța de apel a evidențiat că cazierul judiciar despre antecedente, eliberat de

Procuratura Republicii din Roma la 01.10.2019, tradus din limba italiană, probează

faptul că în privința lui Laurențiu David nu sunt înregistrate antecedente penale

nestinse (f.d.55). Iar prin explicațiile lui Laurențiu David din 29 august 2019, cu

referire la mențiunile din cazier, s-a menționat că ultimul a comis faptele când era

minor, în anul 2005 și următoarea condamnare în anii 2009, 2010, 2014 în legătură cu

infracțiunile de furt (f.d.45). Totodată, persoana terță Aliona Băbînă, prin explicația

depusă, a relatat că deține cetățenia Republicii Moldova, cu domiciliul în loc. XXX și

muncește în Italia de 7 ani. A consemnat că se cunoaște cu soțul de 5 ani, dar sunt

căsătoriți din 2018. A indicat că soțul său lucrează la construcție în Italia. Ea s-a

schimbat ulterior cu traiul în Republica Moldova (f.d.46).

Prin declarația din 28 noiembrie 2019, se atestă că Laurențiu David muncește

legal din 01 iulie 2016 în baza de contract cu cotă întreagă, în calitate de muncitor

general (f.d.57).

Instanțele inferioare au mai relevat că urmare a examinării cererii lui Laurențiu

David, prin raportul specialistului principal al Secției ședere străini și repatriere din 21

3

august 2019, s-a indicat că Laurențiu David a depus la ghișeul unic pentru

documentarea străinilor cererea privind acordarea dreptului de ședere provizorie

pentru reîntregirea familiei. A evidențiat că solicitantul are înscrieri în cazierul

judiciar, solicitând examinarea dosarului de către DCȘIS a BMA pentru o verificare

mai amplă asupra solicitantului dreptului de ședere (f.d.34).

La 30 august 2019 a fost întocmit raportul ofițerului DCȘIS a BMA, solicitând

acordul directorului-adjunct al Biroului Migrațiune și Azil pentru finisarea examinării

materialului și transmiterea Secției ședere străini și repatriere a Direcției imigrări

pentru primirea deciziei conform legislației (f.d.33). Iar prin încheierea privind

examinarea cererii pentru acordarea dreptului de ședere provizorie din 30 august 2019,

s-a refuzat acordarea dreptului de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei

cetățeanului Laurențiu David (f.d.32).

La 03 septembrie 2019 a fost emisă decizia Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne nr.xxx cu privire la refuzul dreptului de ședere

provizorie pentru reîntregirea familiei cu cetățean al Republicii Moldova, în privința

reclamantului Laurențiu David (f.d.31), în baza art.32 alin.(2) din Legea privind

regimul străinilor în Republica Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010.

În drept, instanțele au statuat că la examinarea cererii în anulare, legalitatea unui

act administrativ, urmează a fi examinată prin prisma verificării dacă autoritatea și-a

exercitat dreptul discreționar, a luat în considerare toate faptele relevante, a respectat

limitele legale ale dreptului discreționar și și-a exercitat dreptul discreționar conform

scopului acordat prin lege.

Cu trimitere la prevederile art. 3, art.6 alin.(1) lit. c), art. 31, art. 32, art. 38/1 din

Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova nr.200 din 16 iulie 2010,

instanța de fond și cea de apel au conchis că soluția Biroului Migrație și Azil din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne care a stat la baza emiterii actului administrativ

contestat este ilegală, or reclamantul/intimat, potrivit materialelor cauzei avea dreptul

de ședere provizorie pentru reîntregirea familiei în Republica Moldova, iar în acest

sens reclamantul/intimat a probat deținerea actelor necesare pentru acordarea dreptului

de ședere provizorie, în temeiul art.32 alin.(2) al Legii privind regimul străinilor în

Republica Moldova nr.200 din 16 iulie 2010. De asemenea decizia Biroului Migrație

și Azil nr.xxx din 03 septembrie 2019 cu privire la refuzul acordării dreptului de

ședere provizorie pentru reîntregirea familiei în Republica Moldova nu este motivat,

nefiind clare raționamentele și motivele care au stat la baza respingerii solicitării.

Reieșind din cele menționate instanța de apel a constatat că instanța de fond,

corect a aplicat normele de drept care se referă speței, pretențiile acțiunii și-au găsit

suportul de fapt și de drept, acestea în mod just fiind admise.

Prin încheierea Curții de Apel din 22 iulie 2021 a fost corectată eroarea din

decizia din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin modificarea în partea

introductivă a anului emiterii din „01 iunie 2020” în „01 iunie 2021” (f.d.152-153).

La 30 iunie 2021 prin intermediul poștei electronice și la 05 iulie 2021, prin

depunerea în original, Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne a

depus recurs nemotivat, prin care a solicitat casarea deciziei din 01 iunie 2021 a Curții

de Apel Chișinău cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie respinsă integral

acțiunea (f.d.138-139, 149).

Potrivit avizului de recepție Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne a recepționat copia deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău la 28 iulie 2021

(f.d.148).

4

La 27 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Laurențiu David și Aliona Băbînă copia recursului depus de Biroul Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței

(f.d. 158), însă intimatul și persoana terță nu și-au valorificat acest drept procedural și

nu au depus referințe.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Biroul Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă

după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin.(2).

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Articolul 112 Cod de procedură civilă reglementează că (1) Termenul stabilit în

săptămîni, luni sau o perioadă care cuprinde mai multe luni (ani, semestre, trimestre)

expiră, în cazul prevăzut la art.111 alin.(3), în acea zi a ultimei săptămîni sau ultimei

luni care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a survenit

evenimentul sau momentul în timp respectiv, iar în cazul prevăzut la art.111 alin.(4),

acesta expiră în acea zi a ultimei săptămâni sau ultimei luni care precedă ziua în care,

5

prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a început să curgă termenul.

(2) Dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi

lucrătoare.

Potrivit art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele

procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de

ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor

juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se

subsumează și instituirea unor termen, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin

care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice

formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Din dispozițiile art. 97 alin. (1) și (3) din Codul administrativ, rezultă că,

notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma

stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de

notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă

cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Iar, reieșind din prevederile art. 109 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, un

înscris poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție.

Pentru probarea notificării este suficient avizul de recepție.

Din actele cauzei cert rezultă că, la 01 iunie 2021 Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei atacate (f.d. 83).

Actele cauzei nu atestă date când a fost expediat dispozitivul deciziei instanței de

apel în adresa participanților la proces, inclusiv Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne.

La 30 iunie 2021 Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei instanței de apel.

Totodată, din avizul poștal de recepție se confirmă faptul că Biroul Migrație și

Azil al Ministerului Afacerilor Interne a recepționat decizia motivată din 01 iunie

2021 a Curții de Apel Chișinău, la 28 iulie 2021 (f.d. 148).

Distinct se reține că decizia motivată din 01 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău

a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor: www.instante.justice.md.

Cele menționate supra denotă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art. 245

alin. (2) din Codul administrativ, pentru prezentarea motivării recursului, a început să

curgă începând cu 29 iulie 2021, ziua imediat următoare de la data notificării Biroului

Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne a deciziei integrale a instanței de

6

apel și urma să expire la 27 august 2021, care fiind nelucrătoare, în temeiul art. 112

alin.(2) Cod de procedură civilă, a expirat la 01 septembrie 2021 inclusiv.

Cu toate aceste, până la momentul examinării admisibilității recursului, Biroul

Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne nu a depus recursul motivat

împotriva deciziei instanței de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

opinează că, reieșind din caracterul devolutiv al recursului, noțiunea de „motivare a

recursului” în lato sensu presupune în sine arătarea unor critici, care sunt de natură să

facă vizibile netemeinicia hotărârilor contestate. Evidențierea în cererea de recurs a

celor mai mici critici de manifestare a dezacordului cu soluțiile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare, cu indicarea temeiurilor de netemeinicie a actelor

judecătorești contestate, pe care se întemeiază calea de atac, precum și dezvoltarea lor

pot fi privite în esență ca o motivare în lato sensu a recursului.

La caz, recurentul nu a indicat nici o critică asupra soluțiilor pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare, fapt ce nu poate duce la identificarea cererii de recurs

depuse la 30 iunie 2021, ca un recurs motivat.

Astfel Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, începând cu 29

iulie 2021 – până la 01 septembrie 2021 inclusiv, a dispus de suficient timp de a-și

valorifica dreptul de a prezenta recursul motivat în interiorul termenului legal prevăzut

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

Or, fiind cel interesat de soluționarea cauzei în ordine de recurs, Biroul Migrație

și Azil al Ministerului Afacerilor Interne trebuia să întreprindă toate măsurile necesare

de a-și proteja dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența

CEDO, prin efectuarea actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de

lege, la caz prin depunerea recursului și prezentării motivării acestuia în conformitate

cu art. 245 din Codul administrativ. Ca și consecință, intervine aplicarea sancțiunii

procedurale prevăzută la art. 246 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ de declarare a

recursului inadmisibil.

Conform art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de

lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din Codul administrativ, este

considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea

acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai

exercita această cale de atac.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului se datorează în

exclusivitate comportamentului pasiv al Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă,

folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale. Or,

admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului

securității raporturilor juridice garantat de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov

vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare

7

de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei

căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În

acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare

privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de Biroul Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne ca fiind inadmisibil este compatibilă cu respectarea

prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne ca inadmisibil.

Conform art. 230, 245 și art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

8