M.T.S. ET M.J.S. c. PORTUGAL

Publicată la 11 iulie 2022 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 39848/19 M.T.S. și M.J.S. împotriva Portugaliei introdusă la 19 iulie 2019, comunicată la 20 iunie 2022: ) în privința celei de-a doua recurente, angajată de prima reclamantă, fiica sa, în fața Tribunalului de la Lisabona și, după care, J., fiul cel mare al celei de-a doua recurente, a fost numit tutore printr-o hotărâre a Tribunalului de la Lisabona din 23 iunie 2017. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a Tribunalului de apel de la Lisabona din 30 ianuarie 2018, recursurile în Casație introduse de prima recurentă în fața Curții Supreme fiind declarate inadmisibile.

În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din convenție, în nume propriu și în numele celei de a doua recurente, prima reclamantă susține că procedura care a condus la desemnarea lui J. ca tutore nu a fost corect din moment ce, pe de o parte, a doua reclamantă nu a fost niciodată ascultată, în timp ce aceasta era încă lucidă și, pe de altă parte, instanțele interne au ignorat o declarație scrisă notariată în care a indicat că prima reclamantă dorea să fie tutorele său în caz de incapacitate totală. Invocând art. 8 din Convenție, în nume propriu și în numele celei de-a doua reclamante, prima reclamantă se plânge că desemnarea lui J. ca tutore le-a încălcat dreptul la respectarea vieții private și de familie.

Pe teren la art. 14 din Convenție, prima reclamantă susține în sfârșit că a fost victima unui tratament discriminatoriu bazat pe vârsta sa, dat fiind că instanțele interne l-au desemnat pe fratele său mai mare ca tutore, în conformitate cu art. 143 alineatul (1) litera (d) din Codul civil, în vigoare la data faptelor. Întrebări adresate părților cu privire la admisibilitate Prima reclamantă are, în circumstanțele din speță, calitatea de a acționa în numele celei de-a doua recurente (a se vedea Centrul de resurse juridice în numele Valentine Campeanu c. România [GC], n 47848/08, § 102 103 și 120, CEDH 2014 ; și Lambert și alții c. Franța [GC], n 46043/14, § 93 și 102, CEDH 2015 (extracții) Acțiunile introduse de prima reclamantă în fața Curții Supreme au fost acțiuni eficiente în acest caz?

A fost astfel introdusă cererea în termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alin. (1) din Convenție (a se vedea, Jeronovičs c. Letonia [GC], nr. 44898/10, § 75, 5 iulie 2016 ; și Rezgui c. Franța (dec.), nr. 49859/99, CEDH 2000 XI)? Pretenția primei recurente de a fi desemnată tutore a mamei sale, a doua reclamantă, se referă la viața privată sau de familie, art. 8 din convenție fiind astfel aplicabil (a se vedea, S. și Marper c. Regatul Unit [GC], n 30562/04 și 30566/04, § 66, CEDO 2008) Întrebări cu privire la fond au beneficiat de un proces echitabil în sensul articolului 6 1 din Convenție (a se vedea X și Yc. Croația, nr. 5193/09, § 79 și 84, 3 noiembrie 2011; și A.N. c. Lituania, nr. 17280/08, § 90 91, 31 mai 2016) A fost încălcată dreptul recurentelor la respectarea vieții lor private și de familie, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Convenție?

4.1. În sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție (a se vedea N. c România (n., n 38048/18, § 55 și 68, 16 noiembrie 2021) 4.2. Procesul decizional care a condus la această măsură a fost echitabil și a respectat în mod corespunzător interesele protejate de art. 8 din Convenție (a se vedea Chtoukatourov c. Rusia, nr. 44009/05, § 89, CEDO 2008 N. c. România, citată anterior, §; și, mutatis mutandis, Ivinović c. Croația, nr. 13006/13, § 36 și 39, 18 septembrie 2014)? Prima reclamantă a fost victima unei discriminări pe motive de vârstă, contrar articolului 14 din Convenție coroborat cu art. 8

Publiée le 11 juillet 2022

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 39848/19 M.T.S. et M.J.S. contre le Portugal introduite le 19 juillet 2019 communiquée le 20 juin 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure de déclaration d’incapacité juridique totale ( interdição ) à l’égard de la deuxième requérante, engagée par la première requérante, sa fille, devant le tribunal de Lisbonne et, au terme de laquelle, J., le fils aîné de la deuxième requérante, a été désigné comme son tuteur par un jugement du tribunal de Lisbonne du 23 juin 2017. Ce jugement a été confirmé par un arrêt de la cour d’appel de Lisbonne du 30 janvier 2018, les pourvois en cassation introduits par la première requérante devant la Cour suprême ayant été déclarés irrecevables.

Sous l’angle des articles 6 § 1 de la Convention, en son nom propre et en celui de la deuxième requérante, la première requérante allègue que la procédure ayant abouti à la désignation de J. comme tuteur n’a pas été équitable dès lors que, d’une part, la deuxième requérante n’a jamais été entendue, alors qu’elle était encore lucide et que, d’autre part, les juridictions internes ont ignoré une déclaration écrite notariée dans laquelle elle avait indiqué qu’elle souhaitait que la première requérante fût sa tutrice en cas d’incapacité totale. Invoquant l’article 8 de la Convention, en son nom propre et en celui de la deuxième requérante, la première requérante se plaint que la désignation de J. comme tuteur a porté atteinte à leur droit au respect de leur vie privée et familiale.

Sur le terrain de l’article 14 de la Convention, la première requérante soutient enfin avoir été victime d’un traitement discriminatoire fondé sur son âge étant donné que les juridictions internes ont désigné son frère aîné comme tuteur, en application de l’article 143 § 1 alinéa d) du code civil, en vigueur au moment des faits.

QUESTIONS AUX PARTIES

Questions quant à la recevabilité :