3ra-1136/21 — constatarea inexistentei raportului juridic si anularea certificatului cu radierea inregistrarii din Registrul de Stat al obiectelor protejate de dreptul de autor si drepturilor conexe, anularea actului administrativ individual

3ra-1136/21 — constatarea inexistentei raportului juridic si anularea certificatului cu radierea inregistrarii din Registrul de Stat al obiectelor protejate de dreptul de autor si drepturilor conexe, anularea actului administrativ individual (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1136/21

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Sîrbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul depus de Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul

Boris Malachi,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Ruslan Cojocaru împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală, terț Andrei Tankulevici privind constatarea inexistenței raportului

juridic și anularea certificatului cu radierea înregistrării din Registrul de Stat al

obiectelor protejate de dreptul de autor și drepturilor conexe, și

la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Tankulevici împotriva

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, persoană terță Ruslan Cojocaru

privind anularea actului administrativ individual,

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul depus de Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi

și s-a menținut hotărârea din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 04 aprilie 2019, Ruslan Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare AGEPI)

privind rectificarea certificatului de înregistrare a obiectelor dreptului de autor și

drepturilor conexe.

În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că la

21 decembrie 2019, a expediat în adresa Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală cererea prealabilă nr. 1 din aceeași dată, prin care a solicitat să fie

exclus numele și prenumele din certificatul de înregistrare a obiectelor dreptului de

autor și drepturilor conexe seria AP nr. 5776 din 28 decembrie 2017, ca fiind greșit

indicate la rubricile „titularul drepturilor patrimoniale” și „Autor”.

La 05 martie 2019, a recepționat răspunsul AGEPI nr. 166 din

21 ianuarie 2019, prin care i s-a comunicat că la data de 15 noiembrie 2017 a fost

depusă în format electronic cererea de înregistrare a operei de artă plastică cu

denumirea „Tucano Design” cu nr. de intrare 522, solicitant și titular al drepturilor

patrimoniale, fiind indicat Ruslan Cojocaru, IDNP XXXXXX, iar în calitate de

1

reprezentant - Iuri Gomeniuk. La cererea de înregistrare au fost anexate 55

fotografii color în 2 exemplare, copia buletinului de identitate a solicitantului,

autorului și titularului drepturilor patrimoniale Ruslan Cojocaru, procura și nota de

plată a taxei. Iar, procedura de anulare a certificatului de înregistrare a obiectelor

dreptului de autor și drepturilor conexe seria AP nr. 5776 din 28 decembrie 2017,

ține de competența instanței de judecată.

Reclamantul Ruslan Cojocaru a susținut că mandatarul autorizat Iuri

Gomeniuk conlucrează cu el din 2011 și i-a efectuat mai multe înregistrări de

mărci, atât pe plan național cât și internațional.

Ruslan Cojocaru a indicat că este unicul asociat și deținătorul a 100% din

capitalul social al SRL „Tucano Coffee”. Iar, Iuri Gomeniuk din greșeală a depus

cererea de înregistrare a obiectului „Tucano Design” din numele său.

Așadar, Iuri Gomeniuk a acționat eronat, cu depășirea împuternicirilor de

reprezentare acordate și a depus cererea de înregistrare a operei de artă plastică cu

denumirea „Tucano Design” cu nr. de intrare 522, în lipsa unor solicitări în acest

sens din partea sa.

Astfel, prin înregistrarea eronată a certificatului de înregistrare a obiectelor

dreptului de autor și drepturilor conexe seria AP nr. 5776 din 28 decembrie 2017, i

s-a încălcat dreptul la nume prevăzut de art. 29 din Codul civil.

De altfel, în opinia reclamantului nu au fost respectate prevederile art. 249

Cod civil, care stipulează că dacă o persoană încheie un act juridic în numele unei

alte persoane fără a avea împuterniciri pentru reprezentare, sau cu depășirea

împuternicirilor, actul juridic produce efecte pentru reprezentat numai în cazul în

care acesta îl ratifică ulterior. La caz, actul juridic poate fi ratificat atât expres, cât

și prin acțiuni concludente. Până la ratificare actul juridic constituie un act juridic

ineficient în raport cu reprezentatul.

Având în vedere cele enunțate, reclamantul a solicitat radierea IDNP-ului

XXXXXX, numelui și prenumelui, „Ruslan Cojocaru” din certificatul de

înregistrare a obiectelor dreptului de autor și drepturilor conexe seria AP nr. 5776

din 28 decembrie 2017 (f.d. 2-3, Vol.I).

La 02 august 2019, Andrei Tankulevici a depus cerere, prin care a solicitat

atragerea sa în proces (f.d.27-28, Vol.I).

Prin încheierea din 04 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, Andrei Tankulevici s-a atras în proces în calitate de terț (f.d.52-53, Vol.I).

În cadrul ședinței de judecată în prima instanță din 09 iulie 2020, Andrei

Tankulevici a depus cerere cu privire la fondul cauzei, prin care a solicitat

admiterea acțiunii lui Ruslan Cojocaru și anularea Certificatului de înregistrare a

obiectelor dreptului de autor și drepturilor conexe Seria AP 5776 din

28 decembrie 2017, în conformitate cu art. 206 alin. (1) lit. a) Cod administrativ

(f.d.69, Vol.I).

Pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond Ruslan Cojocaru,

reprezentat de avocatul Ion Țîganaș a depus cerere de concretizare a acțiunii, prin

care a solicitat constatarea inexistenței raportului juridic, pe motivul înregistrării cu

încălcarea prevederilor legale a operelor, conform certificatului nr. 5776 din

28 decembrie 2017, anularea certificatului nr. 5776 din 28 decembrie 2017 și

radierea înregistrării respective din Registrul de Stat al obiectelor protejate de

dreptul de autor și drepturile conexe (f.d. 70-71, Vol.I).

În motivarea cererii înaintate, reclamantul a relevat că procedura de

înregistrare a operelor de artă plastică se realizează în conformitate cu prevederile

2

Regulamentului cu privire la înregistrarea obiectelor dreptului de autor și a

drepturilor conexe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 89 din

10 februarie 2012.

Potrivit pct. 3 al Regulamentului nominalizat, cererea de înregistrare a unei

opere se depune la AGEPI de către solicitant personal sau prin intermediul unei

persoane împuternicite prin procură, eliberată în condițiile legii.

Aici, reclamantul a subliniat că nu a depus spre înregistrare operele, conform

certificatului nr. 5776 din 28 decembrie 2017, și nici nu a împuternicit vreo

persoană să realizeze aceste acțiuni. Astfel, în rezultatul examinării materialelor

dosarului de înregistrare la AGEPI, a constatat că cererea de înregistrare a fost

semnată și depusă de către Iuri Gomeniuk, care a confirmat acest fapt în cadrul

ședinței din 27 ianuarie 2020.

Mai mult, la dosarul de înregistrare la AGEPI, a depistat două procuri atașate,

din titlul cărora rezultă că sunt pentru înregistrarea mărcilor, pe când în conținutul

acestora se face referire la o cerere de operă de artă plastică.

În context, reclamantul a menționat că deosebirea dintre procuri constă în

faptul că prima procură nu are număr și dată de intrare la sediul AGEPI, pe când pe

cea de-a doua procură este aplicat sigiliul de intrare al AGEPI. Totodată, prima

procură face referire la o cerere a operei de artă plastică, pe când în cea de-a doua

se menționează despre o cerere a operei de artă plastică cu nr. 522. În ambele

procuri, în dreptul numelui lui Ruslan Cojocaru a fost aplicată câte o semnătură,

care la prima vedere par a fi identice și că au fost preluate din alte documente.

Aici, reclamantul a reiterat că nu a semnat vreo procură pentru înregistrarea

operelor, conform certificatului nr. 5776 din 28 decembrie 2017 și nu poate explica

prezența acelor două procuri în materialele dosarului de înregistrare la AGEPI.

Conform pct. 6 al Regulamentului enunțat, la cererea de înregistrare se

anexează opera propriu-zisă în două exemplare identice, cu semnătura autorilor pe

fiecare pagină.

La acest capitol, Ruslan Cojocaru, reprezentat de avocatul Ion Țîganaș a

indicat că fiecare pagină a operei a fost semnată de către Iuri Gomeniuk, ceea ce

constituie o altă abatere de la norma legală. Iar, cele relatate confirmă faptul că

Ruslan Cojocaru nu a avut nicio intenție de a se declara autor al operelor, conform

certificatului nr. 5776 din 28 decembrie 2017, chiar dacă a fost cel care a definit

conceptul „Tucano Coffee” și a participat plenar la elaborarea și definitivarea unor

opere.

De altfel, reclamantul a susținut că nu l-a împuternicit și nu i-a dat indicații lui

Iuri Gomeniuk, în vederea indicării sale în calitate de autor, fapt confirmat de

declarațiile acestuia date în cadrul ședinței de judecată. Mai mult, odată ce a aflat

despre conținutul certificatului nr. 5776, la data de 21 decembrie 2018, a depus o

cerere către AGEPI, prin care a informat autoritatea despre faptul că în mod eronat

a fost menționat în calitate de autor al operelor respective. Totodată, a solicitat că

în cazul în care există o procedură de corectare a prezentelor erori, să îi comunice

printr-o scrisoare oficială. Iar, în cazul în care nu există o posibilitate de a corecta

prezenta eroare, să anuleze certificatul de înregistrare nr. 5776 din

28 decembrie 2017.

În context, reclamantul a opinat că cererea de constatare și de corectare a

erorilor depistate în certificat, confirmă buna - credință a sa și faptul că nu a avut

intenția de a-și atribui calitatea de autor.

De altfel, Ruslan Cojocaru, reprezentat de avocatul Ion Țîganaș a punctat că

3

procedura de înregistrare a operelor de artă plastică la AGEPI s-a realizat cu

încălcarea mai multor prevederi ale Regulamentului cu privire la înregistrarea

obiectelor dreptului de autor și a drepturilor conexe, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 89 din 10 februarie 2012, fapt ce atestă inexistența raportului juridic

pe motivul înregistrării eronate a operelor de către Iuri Gomeniuk, ceea ce

constituie temei pentru declararea nulității actului administrativ individual, adică a

certificatului nr. 5776 din 28 decembrie 2017.

La 20 septembrie 2019, Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris

Malachi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, prin care a solicitat anularea în întregime, ca fiind ilegală

și neîntemeiată a deciziei Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr. 1799

din 21 august 2019, prin care s-a respins cererea lui Andrei Tankulevici, nr. 1172

din 28 iunie 2019, de înregistrare a operei de artă plastică cu denumirea

„Этно Мотивы” și obligarea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală să

admită cererea lui Andrei Tankulevici nr. 1172 din 28 iunie 2019 și să înregistreze

operele de artă plastică cu denumirea „Этно Мотивы”.

În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că la

01 februarie 2012 a încheiat cu S.R.L. „Universul Restaurantelor” contractul

individual de muncă, în temeiul căruia a fost angajat în funcția de designer.

La 03 octombrie 2016, a încheiat contractul individual de muncă nr. 019 cu

S.R.L. „Tucano Coffee”, asociatul căruia este Ruslan Cojocaru.

Astfel, pe parcursul derulării raporturilor de serviciu, a realizat la comanda

S.R.L. „Universul Restaurantelor”, S.R.L. „Tucano Coffee” și personal a lui

Ruslan Cojocaru mai multe opere de artă plastică și alte obiecte de proprietate

intelectuală, o parte considerabilă dintre care, au fost destinate la formarea stilului

caracteristic al viitoarei rețele de cafenele „Tucano Coffee”, la aranjarea

interiorului locațiilor, la decorarea obiectelor și mobilierului cafenelelor, etc.

Reclamantul a menționat că pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă,

sau ulterior, niciodată nu i-a fost solicitat acordul la transmiterea operelor sale către

alte persoane. La fel, în toată această perioadă, niciodată nu a fost informat despre

dorința sau intenția S.R.L. „Tucano Coffee” de înregistrare a operelor sale de

serviciu la AGEPI.

Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi a indicat că la

28 iunie 2019, a depus la AGEPI cerere de înregistrare a Operei de artă plastică

(80 de opere de artă plastică), printre care și opere ce au fost create în perioada

activității sale la S.R.L. „Universul Restaurantelor” și la S.R.L. „Tucano Coffee”.

La 26 iulie 2019, AGEPI a expediat în adresa sa o notificare, prin care l-a

informat despre imposibilitatea înregistrării operelor sale prezentate, pe motiv că

acestea au fost deja înregistrate pe numele lui Ruslan Cojocaru și constituie

obiectul unui litigiu în instanța de judecată.

Astfel, la 02 august 2019 Andrei Tankulevici a depus la AGEPI o cerere, prin

care a solicitat să i se confirme sau infirme că, absolut toate operele care au fost

depuse spre înregistrare, prin cererea de înregistrare a Operei de artă plastică

nr. 1172 din 28 iunie 2019, au fost deja înregistrate pe numele titularului Ruslan

Cojocaru; În cazul în care, nu toate operele anexate la cererea de înregistrare a

Operei de artă plastică nr. 1172 din 28 iunie 2019 au fost înregistrate pe numele

titularului Ruslan Cojocaru, acestea să fie înregistrate pe numele solicitantului, sau

să i se comunice motivul refuzului de a înregistra aceste opere; Să i se comunice

dacă refuzul de înregistrare a operelor, expus în notificarea din nr. 8709 din

4

26 iulie 2019 poate sau nu fi contestat, care este calea și termenul de contestare; În

cazul în care notificarea din nr. 8709 din 26 iulie 2019 este definitivă, să i se

comunice care este soarta operelor transmise către AGEPI, în vederea înregistrării

taxei de stat achitate de către solicitant și să i se expedieze o copie a certificatului

de înregistrare a operei de artă plastică nr. 5776 din 28 decembrie 2017, emis pe

numele titularului Ruslan Cojocaru, la care se face referire în notificarea din

nr. 8709 din 26 iulie 2019, cu anexarea operelor înregistrate, care se pretind a fi

identice cu operele depuse spre înregistrare de către solicitantul Andrei

Tankulevici.

Iar, la 21 august 2019, AGEPI a expediat în adresa sa, decizia de respingere a

înregistrării, nr. 1799, motivându-și soluția prin faptul că operele prezentate spre

înregistrare au fost deja înregistrate pe numele lui Ruslan Cojocaru și aceasta

constituie obiectul unui litigiu în instanța de judecată.

În opinia reclamantului, decizia AGEPI nr. 1799 din 21 august 2019 este

neîntemeiată, ilegală și urmează a fi anulată. Or, este imposibil ca toate operele,

care au fost depuse spre înregistrare de către Andrei Tankulevici, prin cererea din

28 iunie 2019 să se regăsească și în certificatul de înregistrare a operelor, emis pe

numele lui Ruslan Cojocaru.

Așadar, în susținerea concluziei enunțate, Andrei Tankulevici a făcut referire

la dispozițiile art. 4, 9 din Legea nr. 139 din 02 iulie 2010 privind dreptul de autor

și drepturile conexe și ale Regulamentului cu privire la înregistrarea obiectelor

dreptului de autor și a drepturilor conexe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 89

din 10 februarie 2012, menționând că este autorul personal și exclusiv al operelor

care au fost depuse spre înregistrare prin cererea din 28 iunie 2019. Iar, Ruslan

Cojocaru în mod fraudulos, fără știrea și acordul său a înregistrat aceste opere după

sine.

Prin încheierea din 04 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, Ruslan Cojocaru s-a atras în proces în calitate de persoană terță

(f.d.20-21, Vol.II).

La 04 noiembrie 2019 AGEPI a depus cerere, prin care a solicitat conexarea

pentru a fi examinată întrun singur proces, a cauzei la cererea de chemare în

judecată depusă de Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi

împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, persoană terță Ruslan

Cojocaru privind anularea actului administrativ și obligarea de a înregistra operele

de artă (nr. 3-3946/19), cu cauza la cererea de chemare în judecată depusă de

Ruslan Cojocaru împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, terț

Andrei Tankulevici privind constatarea inexistenței raportului juridic și anularea

certificatului cu radierea înregistrării din Registrul de Stat al obiectelor protejate de

dreptul de autor și drepturilor conexe (f.d.30, Vol.II).

Prin încheierea din 27 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a conexat cauza nr. 3-3946/2019 intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Andrei Tankulevici împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală privind anularea actului administrativ și obligarea de a înregistra

operele de artă, cu cauza civilă nr. 3-1115/2019 intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Ruslan Cojocaru împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală, terț Andrei Tankulevici privind constatarea inexistenței raportului

juridic și anularea certificatului cu radierea înregistrării din Registrul de Stat al

obiectelor protejate de dreptul de autor și drepturilor conexe, fiindu-le atribuit

numărul unic 3-1115/2019 (f.d.58-59, Vol.I).

5

Prin încheierea din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, a fost declarată inadmisibilă acțiunea înaintată de Andrei Tankulevici

împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil și obligarea autorității de a înregistra

operele de artă plastică (f.d.108-109, Vol.I).

Prin hotărârea din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan

Cojocaru împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, terț Andrei

Tankulevici cu privire la constatarea inexistenței raportului juridic pe motivul

înregistrării cu încălcarea prevederilor legale a operelor, conform certificatului

nr. 5776 din 28 decembrie 2017, anularea certificatului nr. 5776 din

28 decembrie 2017 și radierea înregistrării respective din Registrul de Stat al

obiectelor protejate de dreptul de autor și drepturile conexe (f.d.110, Vol.I).

La 11 noiembrie 2020, în interiorul termenului prevăzut de art. 242 și art. 232

Cod administrativ, Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi a

depus recurs împotriva încheierii din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani și apel, iar la 22 februarie 2021 a prezentat motivarea apelului

împotriva hotărârii din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

solicitând anularea încheierii primei instanțe cu emiterea unei noi încheieri pe

fondul cauzei și casarea hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi decizii

de admitere a acțiunii lui Ruslan Cojocaru (f.d.117-125, 167-172, Vol.I).

Prin încheierea din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cauza s-a

ridicat de la examinare în ordine de apel și s-a transmis în instanța competentă

jurisdicțional pentru examinare, cu întâietate, a cererii de recurs depuse de Andrei

Tankulevici împotriva încheierii din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani (f.d.149-151, Vol.I).

Prin decizia din 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins recursul

depus de Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi împotriva

încheierii din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(f.d.159-165, Vol.I).

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi și s-a

menținut hotărârea din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(f.d.197-212, Vol.I).

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a conchis că acțiunile AGEPI

în procesul de examinare a cererii și de înregistrare a operei de artă plastică depuse

de Ruslan Cojocaru au fost realizate conform Legii nr. 139 din 02 iulie 2010

privind dreptul de autor și drepturile conexe și ale Regulamentului cu privire la

înregistrarea obiectelor dreptului de autor și a drepturilor conexe, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 89 din 10 februarie 2012, cu respectarea procedurii

stabilite de legislația în vigoare. Astfel, AGEPI în calitate de oficiu național în

domeniul proprietății intelectuale a acționat cu bună-credință în cadrul aplicării

actelor normative respective.

Iar, din considerentele expuse, instanța de apel a respins argumentele invocate

de către Andrei Tankulevici în cererea de apel, catalogându-le ca fiind lipsite de

substanță obiectivă, totodată relevând legalitatea și temeinicia hotărârii primei

instanțe.

La 08 iulie 2021 Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi a

depus recurs, iar la 29 octombrie 2021 a prezentat motivarea recursului împotriva

6

deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii privind

anularea certificatului de înregistrare a dreptului de autor și drepturilor conexe,

emis de AGEPI Seria AP 5776 din 28 decembrie 2017, în conformitate cu art. 206

alin. (1) lit. a) Cod administrativ.

Recurentul a precizat că la data depunerii prezentului recurs, decizia motivată

a instanței de apel nu i-a fost notificată, însă aceasta a fost publicată pe pagina web

a Curții de Apel Chișinău la 29 septembrie 2021.

În susținerea recursului, recurentul a indicat că instanța de apel s-a limitat

doar la analiza operațiunilor și acțiunilor întreprinse de către AGEPI în momentul

înregistrării cererii depuse în numele lui Ruslan Cojocaru de înregistrare a

operelor, ignorând faptul că însăși Ruslan Cojocaru, prin acțiunea sa invocă o

gravă încălcare de procedură, și anume că persoana inserată în rubrica „autor”, de

facto, nu este autorul operelor înregistrate.

De asemenea, Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi a

invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea procesuală

corespunzătoare, iar decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe conțin

omisiuni de motivare, ceea ce denotă examinarea superficială a cauzei și încălcarea

art. 6 § 1 CEDO.

Astfel, în argumentarea concluziei enunțate, recurentul a menționat că

instanța de fond, în motivarea hotărârii a omis faptul că Andrei Tankulevici a

formulat o cerere cu privire la fondul cauzei, în baza art. 205 Cod administrativ,

solicitând anularea Certificatului nr. AP 5776 din 28 decembrie 2017, în temeiul

art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, limitându-se doar la combaterea

argumentelor invocate de către Ruslan Cojocaru privind solicitarea de constatare a

inexistenței raportului juridic, deși sub acest temei, acțiunea nu putea fi admisă.

Subsecvent, recurentul a notat că instanța ierarhic inferioară nu s-a expus

asupra cererii sale, înaintată pe fondul cauzei, precum și a temeiului real de

admitere a acțiunii, prin prisma art. 206 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, în

contextul în care era evident că actul administrativ contestat, Certificatul

nr. AP 5776 din 28 decembrie 2017 este nul, fiind emis cu grave încălcări de

procedură. Iar, lipsa motivării corespunzătoare și desconsiderarea integrală a

opiniei procesuale a terțului Andrei Tankulevici, reprezintă o încălcare gravă a

dreptului la un proces imparțial și obiectiv și la o hotărâre judecătorească echitabilă

și legală. Or, în condițiile în care legiuitorul a oferit persoanei terței dreptul de a-și

proteja drepturile și interesele legitime pe calea înaintării unei cereri pe fond, în

sensul art. 205 Cod administrativ, desconsiderarea unei asemenea cereri se

egalează cu omiterea instanței de a se pronunța pe marginea unui capăt de cerere a

persoanei reclamante.

De altfel, Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi a

susținut că instanța ierarhic inferioară nu a elucidat pe deplin și obiectiv toate

circumstanțele speței și nu a aplicat legea care trebuia aplicată.

Aici, recurentul a subliniat că pretenția sa de anulare a Certificatului de

înregistrare a obiectelor dreptului de autor și drepturilor conexe Seria AP nr. 5776

din 28 decembrie 2017, este întemeiată și urma a fi admisă, în temeiul art. 206

alin. (1) lit. a) Cod administrativ, în condițiile în care actul administrativ conține

mai multe vicii deosebit de grave.

Iar, cel mai important viciu constituie faptul că beneficiarul actului

administrativ, este persoana care nu este autorul operelor protejate prin Certificatul

7

nr. 5776 din 28 decembrie 2017, fapt confirmat de însăși avocatul lui Ruslan

Cojocaru pe parcursul examinării cauzei.

În context, recurentul a relevat că, în condițiile în care s-a demonstrat că

solicitantul Certificatului nr. 5776 din 28 decembrie 2017 nu este autor al operelor

supuse înregistrării, procedura de emitere a actului administrativ a fost grav viciată.

Prin urmare, alegațiile lui Ruslan Cojocaru precum că, mandatarul său, Iuri

Gomeniuk nu ar fi avut împuterniciri valabile pentru depunerea cererii de

înregistrare a obiectelor dreptului de autor, sunt declarative și nefondate. Or,

Ruslan Cojocaru a confirmat că deja de mai mulți ani și de mai multe ori, a apelat

la acest mandatar cu diferite ocazii, pentru ca acesta să-i reprezinte interesele la

AGEPI. Ruslan Cojocaru a emis pe numele lui Iuri Gomeniuk procură/procuri de

reprezentare la AGEPI, în temeiul cărora a și fost depusă cererea de înregistrare a

obiectelor dreptului de autor. Iar, cele relevate, denotă incontestabil faptul că Iuri

Gomeniuk nu a acționat din propria inițiativă în procesul acestei înregistrări. Or,

acestuia i-au fost transmise operele și i s-a comunicat că ele urmează a fi

înregistrate, fiindu-i achitate serviciile prestate. De altfel, însăși cererea de

înregistrare se supune unei taxe de stat, prevăzute de Hotărârea de Guvern nr. 89

din 10 februarie 2012.

Mai mult, alegațiile lui Ruslan Cojocaru referitor la asemănarea semnăturilor

din procuri, nu sunt nimic altceva decât o încercare de mimare a unei expertize

grafoscopice, care de altfel, nu a fost solicitată de către acesta, deoarece ar

confirma valabilitatea semnăturilor aplicate pe aceste procuri.

Făcând referire la dispozițiile art. 242 alin. (2) și art.249 alin. (1) din Codul

Civil (în redacția în vigoare la momentul depunerii cererii de înregistrare a

operelor), recurentul a notat că la caz, principala acțiune concludentă, care

demonstrează faptul că, Ruslan Cojocaru a confirmat acțiunile reprezentantului

său, îl reprezintă acel fapt că, de la emiterea certificatului în decembrie 2017 și

până în decembrie 2018, acesta nu a întreprins nicio acțiune pentru a solicita

revocarea actului, pe care el acum îl consideră a fi ilegal.

În opinia recurentului, scopul real urmărit de Ruslan Cojocaru pe tot parcursul

examinării cauzei, a fost de a induce în eroare instanța de judecată, în vederea

obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile sie. Or, pentru acesta va fi

favorabilă o hotărâre judecătorească, prin care va fi, în esență, constatată

legalitatea Certificatului, în care el este indicat în calitate de autor al operelor

înregistrate.

La 29 octombrie 2021, în adresa lui Ruslan Cojocaru și AGEPI a fost

expediată copia recursului depus de Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul

Boris Malachi, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Deși Ruslan Cojocaru și AGEPI au recepționat copia recursului, fapt

confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei, aceștia nu și-au

valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ, reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 1 aprilie 2019.

În corespundere cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

8

Iar, conform art. 245 din același Cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris

Malachi s-a conformat dispozițiilor art. 245 Cod administrativ și a depus recursul

și motivarea recursului în termen. Or, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

15 iunie 2021 și recepționată de către recurent la 05 octombrie 2021

(f.d.218, Vol.I).

Prin încheierea din 01 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul

depus de către Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi a fost

numit pentru examinare în complet de 5 judecători.

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate.

În conformitate cu art. 194 alin. (2) coroborat cu prevederile art. 21 și art. 36

din Codul administrativ, în procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile

și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor

procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, decizia din

15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău urmează a fi casată cu restituirea cauzei

instanței de apel spre rejudecare, în alt complet de judecată din următoarele

motivele.

Din materialele cauzei rezultă că la 03 octombrie 2016, în baza Legii nr. 139

din 02 iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe, între Andrei

Tankulevici, denumit în continuare „Autor” și SC „Tucano Coffee”, numit în

continuare „Beneficiar”, în persoana administratorului Stelian Rusu, care

acționează în baza statutului a fost încheiat contractul de cesiune a drepturilor de

autor nr. MV 7/7/7, prin care „Autorul” s-a obligat să transmită „Beneficiarului”,

în baza prezentului contrat, drepturile de autor obținute în urma creării Operelor în

baza contratului individual de muncă nr. 013 din 03 octombrie 2016

(f.d.35-38, Vol.I)

9

La 15 noiembrie 2017, Ruslan Cojocaru în calitate de autor și titular al

drepturilor patrimoniale, reprezentat de Iuri Gomeniuk a depus la AGEPI cererea

nr. 522 de înregistrare a operei de artă plastică „Tucano Design” (f.d.10, dosar.

Nr.5776).

La 28 decembrie 2017 AGEPI a emis Certificatul de înregistrare a obiectelor

dreptului de autor și drepturilor conexe Seria AP nr. 5776, cu denumirea

obiectului „Tucano Design”, care a fost înregistrat la 15 noiembrie 2017 în

Registrul de Stat al obiectelor protejate de dreptul de autor și drepturile conexe,

autor și titularul drepturilor patrimoniale fiind indicat Ruslan Cojocaru

(f.d. 9, Vol.I).

Prin cererea nr. 4591 din 27 decembrie 2018, Ruslan Cojocaru, făcând

referire la Certificatul de înregistrare a obiectelor dreptului de autor și drepturilor

conexe Seria AP nr. 5776 din 28 decembrie 2017, a informat AGEPI despre faptul

că mandatarul autorizat Iuri Gomeniuk eronat a înregistrat din numele său

drepturile patrimoniale ce aparțin companiei SRL „Tucano Coffee”, la care are

calitatea de asociat 100 %, dar și greșit a fost indicat în calitate de autor. Totodată,

solicitând ca în cazul în care există o procedură de corectare a erorilor menționate

să fie informat prin scrisoare, iar în cazul în care nu există, să fie anulat certificatul

nominalizat (f.d.4, dosar nr. 5776; f.d.5, Vol.I).

Prin răspunsul nr. 166 din 21 ianuarie 2019 AGEPI i-a comunicat lui Ruslan

Cojocaru că, în temeiul pct. 42 din Regulamentul cu privire la înregistrarea

obiectelor dreptului de autor și a drepturilor conexe, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 89 din 10 februarie 2012, titularul dreptului de autor poate fi

modificat în cazul transmiterii drepturilor patrimoniale. Astfel, la cererea de

modificare a titularului drepturilor patrimoniale, AGEPI emite decizia de

modificare a titularului de drepturi patrimoniale, în baza căreia în Registrul de Stat

al obiectelor protejate de dreptul de autor și drepturile conexe, se înregistrează

modificările respective și se eliberează o adeverință, care este parte componentă a

certificatului de înregistrare eliberat anterior. Pentru efectuarea acestor proceduri,

odată cu cererea de modificare la AGEPI, se depune și setul de documente care

atestă transmiterea drepturilor patrimoniale (contracte, copii ale certificatelor de

înregistrare a întreprinderii/copii ale actelor de identitate, temeiul transmiterii

drepturilor). Totodată, la informat că solicitarea privind anularea Certificatului de

înregistrare a obiectelor dreptului de autor și drepturilor conexe seria AP nr. 5776

din 28 decembrie 2017, ține de competența instanței de judecată (f.d.6-7, Vol.I).

La 28 iunie 2019, Andrei Tankulevici în calitate de autor și titular al

drepturilor patrimoniale, a depus la AGEPI cererea nr. 1172 de înregistrare a

operei de artă plastică „Этно Мотивы” (f.d.39-40, Vol.I).

Prin decizia AGEPI nr. 1799 din 21 august 2021 s-a respins înregistrarea

operei de artă plastică „Этно Мотивы” în Registrul de Stat al obiectelor protejate

de dreptul de autor și drepturile conexe, deoarece a fost deja înregistrată pe numele

titularului Ruslan Cojocaru, conform certificatului de înregistrare a operei de artă

plastică nr. 5776 din 28 decembrie 2017, în temeiul pct. 32 subpct.3) din

Regulamentul cu privire la înregistrarea obiectelor dreptului de autor și a

drepturilor conexe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 89 din 10 februarie

2012, precum și din considerentul că constituie obiectul unui litigiu în instanța de

judecată și nu există o hotărâre definitivă în această privință, în temeiul pct. 32

subpct. 5) din Regulamentul nominalizat (f.d.19, Vol.II).

10

Iar, prin notificarea nr. 8709 din 26 iulie 2019, AGEPI i-a comunicat lui

Andrei Tankulevici că opera nu poate fi înregistrată, deoarece a fost deja

înregistrată pe numele titularului Ruslan Cojocaru, conform certificatului de

înregistrare a operei de artă plastică nr. 5776 din 28 decembrie 2017, în temeiul

pct. 32 (3) din Regulamentul cu privire la înregistrarea obiectelor dreptului de

autor și a drepturilor conexe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 89 din

10 februarie 2012, precum și din considerentul că constituie obiectul unui litigiu în

instanța de judecată și nu există o hotărâre definitivă în această privință, în temeiul

pct. 32 (5) din Regulamentul nominalizat (f.d.41, Vol.I).

Prin încheierea din 27 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-au conexat pentru examinare într-o singură procedură, cauza nr. 3-3946/2019

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Tankulevici împotriva

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind anularea actului

administrativ și obligarea de a înregistra operele de artă, cu cauza nr. 3-1115/2019

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan Cojocaru împotriva

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, terț Andrei Tankulevici privind

constatarea inexistenței raportului juridic și anularea certificatului, cu radierea

înregistrării din Registrul de Stat al obiectelor protejate de dreptul de autor și

drepturilor conexe, fiindu-le atribuit numărul unic 3-1115/2019, care ulterior pe

parcursul examinării a fost concretizată de către reclamanți.

Prin încheierea din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, menținută prin decizia din 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

declarată inadmisibilă acțiunea înaintată de Andrei Tankulevici împotriva Agenției

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil și obligarea autorității de a înregistra operele de artă

plastică.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii lui Ruslan Cojocaru pe care a respins-o integral.

Examinând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul

depus de Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi și a menținut

hotărârea din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(f.d.197-212, Vol.I).

Judecând cauza în ordine de recurs completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că prima

instanță și instanța de apel au judecat cauza și au ajuns la o concluzie pripită, fapt

ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care

presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate

aspectele și aplicarea corectă a normelor de drept material.

Mai mult, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție analizând materialele dosarului în coraport cu normele

juridice ce guvernează raportul juridic litigios, conchide că concluziile instanței de

apel și ale primei instanțe expuse în hotărârile judecătorești sunt în contradicție cu

materialele cauzei, iar circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au

fost apreciate, conform cerințelor legislației în vigoare și eronat au fost aplicate

normele de drept material.

Aspectele menționate conduc la concluzia că procedura desfășurată în instanța

de apel și prima instanță nu corespunde exigențelor art. 6 din Convenția Europeană

11

a Drepturilor Omului, iar modalitatea în care a fost examinată cauza în fond și în

ordine de apel nu poate echivala cu soluționarea efectivă a cauzei, astfel, fiind

impusă casarea deciziei instanței de apel, cu restituirea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău.

Instanța de recurs consideră necesar de a reitera că Codul administrativ

consacră principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie

motivată și să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Această dispoziție

este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce

trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare

posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.

Întru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

În acest sens legiuitorul a învestit apelul cu efect devolutiv, care presupune că

instanța de apel rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din

hotărârea primei instanțe, precum și efectuează o nouă examinare în fond.

Astfel, instanța de apel avea obligația de a examina în tot apelul și de a

răspunde la toate întrebările ridicate în fața instanței, atât ca instanță de apel, cât și

ca instanță învestită să judece cauza în fond. Or, aceasta este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, cât și în acțiune. Este

inadmisibil ca un motiv de apel să fie refuzat pentru discuție pentru motive

formale, sau să fie omis de către instanța de apel. Instanța de apel trebuia să

cerceteze și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate, iar în caz de

nerespectare a acestor reguli, decizia instanței de apel se consideră neîntemeiată și

pasibilă casării de către instanța de recurs.

Instanța de recurs relevă că conform art. 195 din Codul administrativ,

procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile

Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171.

Prin urmare, regulile stabilite în Codul de procedură civilă se aplică numai în

completarea Codului administrativ.

Conform art. 219 alin.(3) Cod administrativ, instanța de judecată nu are

dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată

de textul cererilor formulate de participanții la proces.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, instanța de recurs constată că instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele importante speței, s-a abținut de a răspunde la toate întrebările de

drept ridicate în fața sa, fapt prin ce a emis o hotărâre nemotivată.

Așadar, pentru a elucida aspectele abordate, instanța de recurs consideră că

trebuie să opereze cu prevederile art. 390, alin. (1), lit. e) și f) din Codul de

procedură civilă, conform cărora decizia instanței de apel trebuie să conțină:

motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea guvernantă, precum și

concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

La fel, instanța de recurs relevă că instanța judecătorească apreciază probele

după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Niciun fel de probe nu au pentru

instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea

12

ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența

pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța

judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele. Proba este declarată ca fiind veridică dacă

instanța constată prin cercetare și comparare cu alte probe că datele pe care le

conține corespund realității.

În aceeași ordine de idei, potrivit jurisprudenței stabilite, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a învederat că unul din principiile legate de administrarea

corectă a justiției se referă la hotărârile instanțelor de judecată, care ar trebui să

explice în mod adecvat raționamentele pe care se bazează. Măsura în care se aplică

această obligație de motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie

determinată în funcție de circumstanțele cauzei (a se vedea Moreira Ferreira,

ibidem, parag. 84; Orlen Lietuva LTD. vs Lituania, 29 ianuarie 2019, parag. 82).

Procedând la examinarea fondului recursului, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție învederează că

exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al

procedurii și împotriva arbitrariului instanței de judecată. În acest caz, instanța de

apel are obligația de a indica motivele raționamentelor sale și să facă referire la

legea guvernantă a speței. Pe baza acestei analize juridice, instanța de apel trebuie

să tragă concluziile de rigoare în urma examinării cererilor de apel. Etapele

menționate trebuie să fie consecutive și să se afle într-o strânsă legătură logică,

ceea ce consolidează ipoteza că soluția finală a instanței de judecată urmează să

rezulte din partea motivată a hotărârii judecătorești.

Aici, instanța de recurs notează că în jurisprudența sa consecventă, Curtea

Europeană a constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 6 parag. 1 din

Convenție, în special, în cauzele care ridicau probleme cu privire la motivarea

hotărârilor judecătorești (a se vedea Fomin vs Moldova, 11 octombrie 2011,

parag. 31 și 34; Mitrofan vs Moldova, 15 ianuarie 2013, parag. 54; Lebedinschi vs

Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016,

parag. 30). Astfel, constatările de mai sus în sine ar putea fi o bază temeinică

pentru stabilirea încălcării articolului 6 din CEDO.

La acest capitol, instanța de recurs urmează să verifice dacă instanțele de

judecată ierarhic inferioare s-au expus asupra tuturor pretențiilor invocate, asupra

tuturor argumentelor înaintate și dacă au stabilit toate circumstanțele care au

importanță pentru justa soluționare a litigiului și au aplicat corect normele de drept

material și procedural.

În conformitate cu art. 3 Cod administrativ, legislația administrativă are drept

scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării

drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,

ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

Potrivit art. 5 Cod administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

În sensul art. 10 alin. (1) Cod administrativ, actul administrativ individual este

13

orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică

pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul

de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea

raporturilor juridice de drept public.

În corespundere cu art. 11 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, actele

administrative individuale pot fi: acte defavorabile – actele care impun

destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele

legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului

solicitat.

Conform art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate

stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Articolul 20 Cod administrativ stipulează că dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

Iar, conform art.39 alin. (1) și (2) Cod administrativ, controlul judecătoresc al

activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit.

Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică

în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate

adresa instanței de judecată competente.

În corespundere cu art. 189 alin. (1) Cod administrativ, orice persoană care

revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Astfel, potrivit art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată

este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile.

Subsecvent, instanța de recurs învederează și dispozițiile Legii nr. 139 din

02 iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe, care la art. 3 stipulează

că în prezenta lege se utilizează următoarele noțiuni: autor - persoană fizică prin a

cărei activitate creatoare a fost creată opera.

Articolul 4 alin. (1) lit.g) al Legii menționate stipulează că Agenția de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare - AGEPI): recepționează și

examinează cererile de înregistrare a obiectelor dreptului de autor și ale drepturilor

conexe, înregistrează și eliberează, în numele statului, certificate de înregistrare a

acestora.

Conform pct.3 din Regulamentul cu privire la înregistrarea obiectelor

dreptului de autor și a drepturilor conexe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 89

din 10 februarie 2012, cererea de înregistrare a obiectului dreptului de autor și

drepturilor conexe (în continuare – cerere) asupra unei opere publicate sau

nepublicate, se depune la AGEPI de către solicitant personal sau prin intermediul

unei persoane împuternicite prin procură eliberată, în condițiile legii, în decursul

termenului de protecție a dreptului de autor.

Potrivit pct. 5 subpct. 1)-7) al Regulamentului indicat, cererea se completează

pe un formular-tip, aprobat de către AGEPI și include: data și numărul de intrare a

cererii la AGEPI (se completează de către AGEPI); datele de identificare ale

solicitantului: în cazul persoanelor fizice – numele, prenumele, adresa completă,

telefonul, faxul cu prefixul zonei, adresa de e-mail; în cazul persoanelor juridice –

14

denumirea oficială, sediul, inclusiv adresa și denumirea oficială a țării de origine,

telefonul, faxul cu prefixul zonei, adresa de e-mail. Persoanele fizice și juridice din

Republica Moldova vor indica, de asemenea, și numărul de identificare de stat unic

(IDNO/IDNP); numele, prenumele autorului și pseudonimul, după caz, ale

coautorilor, dacă există, adresa completă și denumirea oficială a țării al cărei

cetățean este (în cazul apatrizilor – țara în care are domiciliul, iar în lipsa acestuia –

țara în care are o întreprindere industrială sau comercială), telefonul, faxul cu

prefixul zonei, adresa de e-mail; solicitarea de înregistrare a obiectului, cu

specificarea denumirii, limbii în care obiectul este expus, domeniul obiectului,

publicat sau nepublicat; datele de identificare ale titularului drepturilor

patrimoniale: în cazul persoanelor fizice – numele, prenumele, adresa completă,

telefonul, faxul cu prefixul zonei, adresa de e-mail; în cazul persoanelor juridice –

denumirea oficială, sediul, inclusiv adresa și denumirea oficială a țării de origine,

telefonul, faxul cu prefixul zonei, adresa de e-mail. Persoanele fizice și juridice din

Republica Moldova vor indica, de asemenea, și numărul de identificare de stat unic

(IDNO/IDNP); semnătura solicitantului, cu indicarea în clar a numelui și

prenumelui, data semnării cererii (dacă solicitantul este o persoană juridică, cererea

se semnează de conducătorul unității, fiind indicată funcția, numele și prenumele

semnatarului); dacă cererea este depusă prin intermediul reprezentantului, aceasta

este semnată de către reprezentant, indicîndu-se numele și prenumele

reprezentantului, adresa completă și denumirea oficială a țării al cărei cetățean este.

În corespundere cu pct.6 subpct. 1)-6) al Regulamentului menționat, la cerere

se anexează: obiectul (opera) propriu-zis sau materialul identificator prezentat spre

înregistrare, în două exemplare identice, cu semnătura autorilor pe fiecare pagină.

Materialele identificatoare sînt originale și nu descrieri ale operelor; procura

eliberată în condițiile legii, dacă cererea se depune prin intermediul

reprezentantului sau de către o terță persoană, împuternicită de autor(i); dovada de

plată a taxei, în cuantumul stabilit, sau documentul care confirmă înlesnirea, după

caz; copia actelor de identitate ale autorilor; contractul de autor în cazul

transmiterii drepturilor patrimoniale, întocmit în conformitate cu art.30 și 31

din Legea nr.139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe; alte

documente, precum: copia certificatului de înregistrare a întreprinderii (dacă

titularul este o persoană juridică), certificatul de moștenitor, certificatul de deces al

autorului (în cazul în care obiectul este înregistrat de către succesorul(ii) de

drepturi), documentele ce confirmă înlesnirile la plata taxei pentru pensionari,

studenți și invalizi.

Potrivit pct. 32 subpct. 1)-6) al Regulamentului enunțat, AGEPI este în drept

să respingă înregistrarea operei prezentate de solicitant în următoarele cazuri: nu

sînt îndeplinite cerințele specificate în prezentul Regulament; opera nu constituie

obiect al dreptului de autor sau al drepturilor conexe; obiectul prezentat a fost deja

înregistrat în Registrul de Stat; opera derivată prejudiciază drepturile autorului

operei originale; opera prezentată constituie obiectul unui litigiu în instanța de

judecată și nu există o hotărîre definitivă în această privință; denumirea operei

contravine bunelor moravuri.

În conformitate cu pct. 33 din Regulamentul nominalizat, decizia motivată cu

privire la respingerea înregistrării obiectului se expediază solicitantului, în termen

de 30 de zile lucrătoare din data depunerii cererii.

Iar, conform pct. 34 al aceluiași Regulament, decizia de respingere poate fi

contestată de către solicitant în instanța de judecată.

15

De asemenea, în conformitate cu pct. 35 al Regulamentului invocat, în cazul

în care cererea îndeplinește condițiile stabilite în prezentul Regulament, AGEPI, în

termen de 30 de zile lucrătoare, înscrie datele cu privire la înregistrarea operei în

Registrul de Stat și eliberează solicitantului certificatul de înregistrare a obiectului.

Potrivit pct. 37 subpct. 1)-4) din Regulamentul cu privire la înregistrarea

obiectelor dreptului de autor și a drepturilor conexe, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 89 din 10 februarie 2012, după înregistrarea obiectului în Registrul

de Stat, cu condiția achitării taxei stabilite, titularului i se eliberează certificatul de

înregistrare care va include: seria, numărul și data înregistrării în Registrul de Stat;

denumirea obiectului; numele și prenumele autorilor, titularului(ilor) de drepturi

conexe; numele (denumirea) titularului drepturilor patrimoniale.

Iar, conform pct. 45 al aceluiași Regulament, în cazul în care după înregistrare

se constată că persoana care solicită înregistrarea obiectului în Registrul de Stat a

prejudiciat dreptul de autor sau drepturile conexe ale altor persoane, ea poartă

răspundere în conformitate cu legislația civilă, contravențională sau penală.

Așadar, având în vedere normele de drept material enunțate, ținând cont de

materialele cauzei și argumentele participanților la proces invocate pe parcursul

examinării cauzei, inclusiv în cererea de recurs depusă de Andrei Tankulevici,

reprezentat de avocatul Boris Malachi, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiate

și premature concluziile instanței de apel și ale primei instanțe privind netemeinicia

acțiunii depuse de Ruslan Cojocaru.

Astfel, referitor la pretenția reclamantului Ruslan Cojocaru privind anularea

certificatului nr. 5776 din 28 decembrie 2017 și radierea înregistrării respective din

Registrul de Stat al obiectelor protejate de dreptul de autor și drepturile conexe,

instanțele ierarhic inferioare au menționat că toate acțiunile AGEPI în procesul de

examinare a cererii și de înregistrare a operei de artă plastică depusă de către

Ruslan Cojocaru au fost realizate cu respectarea procedurii stabilite, conform Legii

nr. 139/2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe și Regulamentului cu

privire la înregistrarea obiectelor dreptului de autor și drepturilor conexe, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 89/2012, acționând cu bună-credință în cadrul

aplicării actelor normative respective.

Aici, instanța de recurs reiterează că la 15 noiembrie 2017, pe adresa de

e-mail a AGEPI a fost depusă în format electronic cererea de înregistrare a operei

de artă plastică cu denumirea „Tucano Design” cu nr. 522, solicitant, autor și

titular al drepturilor patrimoniale fiind indicat Ruslan Cojocaru, iar în calitate de

reprezentant al beneficiarului Iuri Gomeniuk, împuternicit prin procura pentru

mărci validă în Republica Moldova din 12 august 2017, valabilă pe un termen de 2

ani (f.d. 7-8, 10 dosar administrativ). Totodată, la cererea de înregistrare au fost

anexate 55 fotografii color în 2 exemplare, copia buletinului de identitate a

solicitantului, autorului și titularului drepturilor patrimoniale Ruslan Cojocaru și

nota de plată a taxei (f.d. 6, 9 dosar administrativ).

În context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă că pct. 6 subpct. 1) din Regulamentul cu privire la

înregistrarea obiectelor dreptului de autor și a drepturilor conexe, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 89 din 10 februarie 2012, stipulează expres că la cererea

de înregistrare a obiectului dreptului de autor și drepturilor conexe se anexează

16

obiectul (opera) propriu-zis sau materialul identificator prezentat spre înregistrare,

în două exemplare identice, cu semnătura autorilor pe fiecare pagină. Materialele

identificatoare sînt originale și nu descrieri ale operelor.

În susținerea cererii de chemare în judecată Ruslan Cojocaru a accentuat că

cererea de înregistrare a operei de artă plastică cu denumirea „Tucano Design” cu

nr. 522 a fost depusă de Iuri Gomeniuk fără acordul său, iar pe aceasta precum și

anexele la ea nu se regăște semnatura sa.

De altfel, fiind audiat în calitate de martor în prima instanță, Iuri Gomeniuk a

afirmat cele menționate de reclamantul Ruslan Cojocaru, indicând că cererea de

înregistrare a operei a fost semnată și depusă de el personal, în lipsa indicațiilor lui

Ruslan Cojocaru, dar ale juristului acestuia Alexandru Moraru, care i-a comunicat

să înregistreze drepturile de autor pe numele lui Andrei Tankulevici, însă din

greșeală a înregistrat totul pe numele reclamantului. La fel, a susținut că cunoștea

că autorul acestor opere este Andrei Tankulevici.

Prin urmare, având în vedere cele constatate, instanța de recurs relevă că

instanța ierarhic inferioară a omis să stabilescă cu exactitate de către cine a fost

semnată și depusă cererea de înregistrare a obiectului dreptului de autor și

drepturilor conexe, la care a fost anexat obiectul (opera) propriu-zis sau materialul

identificator prezentat spre înregistrare, adică acele 55 de fotografii color în 2

exemplare, precum și cui aparține semnătura aplicată pe fiecare pagină a acestuia,

sau altfel spus, dacă au fost respectate prevederile pct. 6 subpct. 1) din

Regulamentul cu privire la înregistrarea obiectelor dreptului de autor și a

drepturilor conexe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 89 din 10 februarie 2012

la prezentarea cereii.

Or, Curtea de Apel Chișinău s-a limitat doar la concluzia că AGEPI a emis

certificatul nr. 5776 din 28 decembrie 2017 conform prevederilor legale, însă fără a

analiza minuțios, prin prisma normelor de drept relevante speței, circumstanțele

sus-menționate și a aduce o argumentare amănunțită în acest sens.

Cu titlu subsidiar, instanța de recurs notează că în cererea de înregistrare a

operei de artă plastică cu denumirea „Tucano Design” cu nr. 522, la

compartimentul nr. VII „Persoana care a prezentat cererea, alta decât solicitantul,

reprezentantul (nume complet, act de identitate)” a fost indicat Ruslan Cojocaru.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău nu a analizat corectitudinea întocmirii și

prezentării cererii de înregistrare a operei de artă plastică cu denumirea „Tucano

Design” cu nr. 522, în condițiile în care însăși Ruslan Cojocaru a indicat că aceasta

nu a fost prezentată de el, dar de Iuri Gomeniuk (f.d.10-verso, dosar nr. 5776).

Or, declarația pe propria răspundere că obiectul prezentat spre înregistrare

este original și respectă prevederile legislației dreptului de autor și drepturilor

conexe, semnată Iuri Gomeniuk, indicată în cererea de înregistrare a operei de artă

plastică și reținută de instanța de apel, nu atestă veridicitatea actelor prezentate.

Subsecvent, instanța de recurs notează că instanța ierarhic inferioară a

constatat că Ruslan Cojocaru, prin acțiunea formulată a solicitat radierea sa doar de

la rubrica „autor” al operei respective, deoarece eronat a fost indicat de către

reprezentantul său, luri Gomeniuk, însă pretinde la calitatea sa de titular al

drepturilor patrimoniale asupra operei de artă plastică „Tucano Design”, pretenție

pe care a catalogat-o ca fiind neîntemeiată.

Or, la acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că pe parcursul examinării

17

cauzei în instanța de fond, reclamantul Ruslan Cojocaru, reprezentat de avocatul

Ion Țîganaș a depus cerere de concretizare a acțiunii, prin care a solicitat

constatarea inexistenței raportului juridic, pe motivul înregistrării cu încălcarea

prevederilor legale a operelor, conform certificatului nr. 5776 din 28 decembrie

2017, anularea certificatului nr. 5776 din 28 decembrie 2017 și radierea

înregistrării respective din Registrul de Stat al obiectelor protejate de dreptul de

autor și drepturile conexe (f.d. 70-71, Vol.I).

Prin urmare, din cererea de concretizare a acțiunii rezultă că reclamantul

Ruslan Cojocaru a solicitat anularea integrală a certificatului nr. 5776 din

28 decembrie 2017 și radierea înregistrării respective din Registrul de Stat al

obiectelor protejate de dreptul de autor și drepturile conexe, fapt ce denotă că

acesta nu pretinde la calitatea de autor sau de titular al drepturilor patrimoniale

asupra operei de artă plastică „Tucano Design”.

De altfel, aceste circumstanțe, nu au fost elucidate și stabilite cu certitudine de

către instanța de apel. Iar, asupra pretenției privind constatarea inexistenței

raportului juridic pe motivul înregistrării cu încălcarea prevederilor legale a

operelor, conform certificatului nr. 5776 din 28 decembrie 2017, instanțele ierarhic

inferioare s-au expus într-un mod evaziv, din care nu pot fi stabilite temeiurile

respingerii acesteia.

Mai mult, instanța de apel a respins argumentele apelantului Andrei

Tankulevici ca fiind lipsite de substanță obiectivă într-un mod general, fără a le

examina la justa lor valoare și a argumenta netemeinicia acestora.

La acest capitol, instanța de recurs relevă că conform art. 205 alin. (1), (2)

lit. a)-d) și alin. (5) Cod administrativ, la examinarea acțiunii în contencios

administrativ, instanța de judecată poate atrage în proces, din oficiu sau la cerere,

persoane ale căror drepturi sînt afectate de litigiul în cauză.

Dacă un terț participă la raportul juridic litigios în așa fel încât hotărârea

instanței de judecată ar interveni direct în drepturile lui, atunci această persoană

terță trebuie atrasă în proces. Această prevedere se aplică, în special, când: o

persoană contestă actul administrativ individual favorabil eliberat unui terț sau cere

constatarea nulității acestuia; o persoană contestă un act administrativ individual

defavorabil emis la cererea unui terț sau cere constatarea nulității acestuia; o

persoană înaintează acțiune în contencios administrativ pentru obligarea unei

autorități publice să emită un act administrativ individual defavorabil pentru un

terț; o persoană înaintează acțiune în contencios administrativ pentru obligarea

unei autorități publice să emită un act administrativ individual favorabil pentru ea

și favorizarea poate fi acordată numai o singură dată sau doar pentru un număr

limitat de persoane.

Orice terț atras în proces poate înainta atât cereri procesuale, cât și cereri de

alăturare la cererea reclamantului sau pârâtului cu privire la fondul cauzei. Terțul

atras în proces poate depune o cerere proprie cu privire la fondul cauzei doar în

cazurile prevăzute la alin.(2).

Din materialele cauzei rezultă că prin încheierea din 04 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, Andrei Tankulevici s-a atras în proces în

calitate de terț (f.d.52-53, Vol.I).

În cadrul ședinței de judecată în prima instanță din 09 iulie 2020, Andrei

Tankulevici, reprezentat de avocatul Boris Malachi a depus o cerere cu privire la

fondul cauzei, în temeiul art. 205 Cod administrativ, prin care a solicitat admiterea

acțiunii lui Ruslan Cojocaru și anularea Certificatului de înregistrare a obiectelor

18

dreptului de autor și drepturilor conexe Seria AP 5776 din 28 decembrie 2017, în

conformitate cu art. 206 alin. (1) lit. a) Cod administrativ (f.d.69, Vol.I).

Analizând hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că instanțele ierarhic inferioare au omis să examineze și să se expună

asupra cererii cu privire la fondul cauzei din 09 iulie 2020, fapt ce atestă încălcarea

normelor de drept procesual la soluționarea litigiului și îngrădirea dreptului terțului

la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie pripită și nu a elucidat

toate circumstanțele cauzei și a aplicat în mod eronat normele de drept material,

dar și ținând cont că lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în

recurs nu este posibilă, instanța de recurs ajunge la concluzia de a admite recursul,

de a casa integral decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău și de a

restitui cauza la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Or, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Iar, o altă soluție decât aceea de trimitere a cauzei spre rejudecare ar echivala

cu o validare și protejare a unor încălcări grave ale legii procedurale și materiale

săvârșite de instanța de apel și cu o periclitare a sistemului judiciar în ansamblu,

întrucât, dacă modul de abordare al Curții de Apel Chișinău ar fi însușit și de alte

instanțe, s-ar ajunge la o inexistență, de fapt, a instanțelor de al II-lea grad de

jurisdicție, la inutilitatea unei judecăți și, implicit, la o atingere severă adusă

drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor.

Cu titlu subsidiar, prin prisma normelor procedurale enunțate, precum și în

sensul art. 6§1 al Convenției, instanța de recurs ține să menționeze că instanțele de

judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază

hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să

precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De

asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și

motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile uneia dintre părți.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani

vs. Spania, 1994).

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise cert indică la

examinarea superficială a cauzei, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea cerințelor reclamantului Ruslan Cojocaru și a drepturilor terțului

Andrei Tankulevici, prin prisma prevederilor normelor de drept material și

procedural menționate supra.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor participanților la proces, ca în consecință soluția adoptată

să fie legală și întemeiată. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele

19

administrate și cercetate și normele de drept material și procedural aplicabile

raportului litigios.

Altfel spus, anterior pronunțării unei decizii la caz, instanța de apel urmează

să stabilească cu certitudine pretențiile reclamantului Ruslan Cojocaru,

corectitudinea întocmirii și prezentării cererii de înregistrare a operei de artă

plastică cu denumirea „Tucano Design” cu nr. 522, precum și dacă au fost

respectate de către AGEPI prevederile legislației pertinente la emiterea

Certificatului de înregistrare a obiectelor dreptului de autor și drepturilor conexe

Seria AP nr. 5776 cu denumirea obiectului „Tucano Design”, care a fost înregistrat

la 15 noiembrie 2017 în Registrul de Stat al obiectelor protejate de dreptul de autor

și drepturile conexe, inclusiv prin prisma argumentelor invocate de Andrei

Tankulevici, iar ulterior să emită o soluție legală și întemeiată, în care să se

pronunțe și asupra cerințelor lui Andrei Tankulevici asupra operei de artă vizată în

litigiu, invocate în cererea cu privire la fondul cauzei din 09 iulie 2020.

Conform art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Andrei Tankulevici, reprezentat de avocatul

Boris Malachi.

Se casează integral decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, emisă

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Ruslan Cojocaru împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală,

terț Andrei Tankulevici privind constatarea inexistenței raportului juridic și

anularea certificatului cu radierea înregistrării din Registrul de Stat al obiectelor

protejate de dreptul de autor și drepturilor conexe, și la cererea de chemare în

judecată depusă de Andrei Tankulevici împotriva Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, persoană terță Ruslan Cojocaru privind anularea actului

administrativ individual, cu restituirea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

20