3ra-1127/22 — cu privire la anularea actelor administratice si obligarea aprobării prin ordin a instructiunii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actelor administratice si obligarea aprobării prin ordin a instructiunii
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1127/22 — cu privire la anularea actelor administratice si obligarea aprobării prin ordin a instructiunii (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 3ra-1127/22
2-20159970-01-3ra-31102022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V. Ciumac)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)
Î N C H E I E R E
01 martie 2023 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componentă:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Aliona Miron
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului depus de Asociația Obștească ,,Asociația
Națională ,,Copyright”,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Asociația Obștească ,,Asociația Națională ,,Copyright” împotriva Agenției
de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, terț Asociația Obștească „Asociația Națională
a Producătorilor de Fonograme și Interpreți din Republica Moldova” privind anularea
actelor administrative și obligarea aprobării prin ordin a instrucțiunii,
împotriva deciziei din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul depus de Asociația Obștească ,,Asociația Națională ,,Copyright” și
a fost menținută hotărârea din 16 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani,
c o n s t a t ă :
La 18 decembrie 2020, Asociația Obștească „Asociația Națională „Copyright” a
depus în Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani cerere de chemare în judecată în
ordinea contenciosului administrativ împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea
Intelectuală, terț Asociația Obștească „Asociația Națională a Producătorilor de
Fonograme și Interpreți din Republica Moldova” privind anularea ordinului
directorului general al Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr. 169 din 22
august 2016, anularea ordinului directorului general al Agenției de Stat pentru
Proprietatea Intelectuală nr. 73 din 17 iunie 2020 și obligarea directorului general al
Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală să aprobe prin ordin Instrucțiunea de
efectuare a monitorizării activității organizațiilor de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale de autor și/sau conexe.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că conform deciziei Agenției de Stat
pentru Proprietatea Intelectuală nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013, reclamanta a fost
avizată în calitate de organizație de gestiune colectivă să gestioneze, de sine stătător
sau în comun, în bază de acord, toate drepturile care i-au fost încredințate în gestiune,
atât prin contract direct, cât și prin contracte de reprezentare.
1
A menționat reclamanta că la 28 septembrie 2020, a depus petiție la Agenția de
Stat pentru Proprietatea Intelectuală, care a fost respinsă prin răspunsul din 22
octombrie 2020, la 4 noiembrie 2020, a depus cerere prealabilă, iar la 18 noiembrie
2020, aceasta a fost respinsă, astfel, fiind constatată lipsa dorinței sincere a Agenției
de a respecta legislația în vigoare și drepturile titularilor de drepturi de autor și conexe
reprezentați de Asociația Obștească „Asociația Națională „Copyrigjht”.
A invocat reclamanta că Agenția organizează consultări publice privind
modificarea și completarea Legii nr. 139/2010, în contextul necesității implementării
Directivei 2014/26/CE privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a
drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra
operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă, conform Planului național
de acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea
Europeană.
A susținut reclamanta că Directiva 2014/26/CE prevede că informațiile contabile
incluse în raportul anual de transparență sunt auditate de una sau mai multe persoane
abilitate prin lege să auditeze conturi în conformitate cu Directiva 2006/43/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al
conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor
78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a
Consiliului. Raportul de audit, inclusiv rezervele exprimare în acesta, se reproduc
integral în raportul anual de transparență.
Suplimentar a mai indicat reclamanta că Directiva 2014/26/CE prevede că statele
membre ar trebui să stabilească proceduri adecvate prin intermediul cărora să se poată
monitoriza respectarea prezentei directivi de către organismele de gestiune colectivă.
Astfel, prin Directiva respectivă se prevede garantarea ca fiecare organism de gestiune
colectivă dispune de o funcție de supraveghere pentru monitorizarea permanentă a
activităților și îndeplinirea de către persoanele care administrează activitatea
organismului a îndatoririlor care le revin, iar în ceea ce privește raportarea situațiilor
financiare, eficiența utilizării oricăror sume reținute Directiva 2014/26/CE se axează
pe efectuarea unui audit, or, raportul de audit constituie actul care elucidează toate
întrebările ce țin de costul gestionării drepturilor și al altor servicii prestate de OGC
titularilor de drepturi.
A afirmat reclamanta că Instrucțiunea privind controlul activității organizațiilor
de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe aprobată prin
ordinul directorului Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr. 169 din 22
august 2016, nu este una care se încadrează în prevederile legale, deoarece, odată cu
modificarea legislației, această Instrucțiune nu este în concordanță cu alte norme în
vigoare, precum și nici ordinul nr. 73 din 17 iunie 2020, nu întrunește condițiile de
validitate.
Prin urmare, reclamanta a susținut că parcursul anilor 2014-2019, Agenția de
Stat pentru Proprietatea Intelectuală nu s-a conformat prevederilor Legii nr. 114/2014
și, în special, art. 37 alin. (2), (3) de a prezenta Parlamentului propuneri privind
punerea în concordanță a legislației cu Legea nr. 114/2014 și în special de a pune în
concordanță Legea nr. 139/2010, art. 51 alin. (3), (4), (5) cu Legea nr. 114/2014.
A relevat insistent reclamanta că Instrucțiunea privind controlul activității
organizațiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe
aprobată prin ordinul directorului general al Agenției de Stat pentru Proprietatea
2
Intelectuală nr. 169 din 22 august 2016, are la bază art. 51 alin. (3), (4) și (5) al legii
nr/ 139/2010, care e contrar legislației în vigoare, iar ordinul directorului general al
Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr. 73 din 17 iunie 2020 cu privire la
efectuarea controlului activității organizațiilor de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale de autor și/sau conexe are la bază ordinul directorului general al Agenției
de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr. 169 din 22 august 2016, prin care a fost
aprobată Instrucțiunea privind controlul.
A mai indicat reclamanta că Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nu
deține competența de control prin prisma Legii nr. 139/2010, Legii nr. 114/2014 și a
Legii nr/ 86/2020, ținând cont de faptul că în conformitate cu legislația în vigoare,
inclusiv Legea privind controlul de stat, Agenția nu are statutul unui organ de control
și supraveghere.
În aceste condiții, reclamanta Asociația Obștească „Asociația Națională
„Copyright” a solicitat anularea ordinului directorului general al Agenției de Stat
pentru Proprietatea Intelectuală nr. 169 din 22 august 2016, anularea ordinului
directorului general al Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr. 73 din 17
iunie 2020 și obligarea directorului general al Agenției de Stat pentru Proprietatea
Intelectuală să aprobe prin ordin Instrucțiunea de efectuare a monitorizării activității
organizațiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe.
Prin hotărârea din 16 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a
fost respinsă cererea de chemare în judecată în contencios administrativ depusă de
Asociația Obștească „Asociația Națională „Copyright” împotriva Agenției de Stat
pentru Proprietatea Intelectuală, terț Asociația Obștească „Asociația Națională a
Producătorilor de Fonograme și Interpreți din Republica Moldova” privind
contestarea actelor administrative, ca neîntemeiată.
Dispozitivul hotărârii din 16 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani a fost notificat Asociația Obștească „Asociația Națională „Copyright” cît și
avocatului Sergiu Negruța care acționează în interesele Asociația Obștească
„Asociația Națională „Copyright” la data de 29 septembrie 2021, fapt confirmat prin
avizele de recepție anexate la materialele cauzei. (f.d.167/168, Vol.I)
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 13 octombrie 2021, Asociația
Obștească „Asociația Națională „Copyright” a depus apel nemotivat, împotriva
hotărârii din 16 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând
admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi
hotărâri de admitere a acțiunii.
La 03 ianuarie 2022, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a expediat prin
intermediul oficiului poștal pentru notificare participanților la proces copia hotărârii
motivate a primei instanțe (f.d.178, Vol.I), însă la materialele cauzei lipsesc date care
ar confirma notificarea deciziei motivate a primei instanței.
La 14 ianuarie 2022, prin intermediul Direcției de evidență și documentare
procesuală a Curții de Apel Chișinău, Asociația Obștească „Asociația Națională
„Copyright” a depus motivarea apelului. (f.d. 180/184, Vol.I).
Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul nemotivat
cît și motivarea apelului depuse de Asociația Obștească „Asociația Națională
„Copyright” împotriva hotărârii din 16 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani.
3
Prin decizia din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
depus de Asociația Obștească „Asociația Națională „Copyright” și s-a menținut
hotărârea din 16 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. (f.d.23;
24/30, Vol.II)
Pentru a decide astfel, Completul specializat al instanței de apel, raportând cadrul
legal la circumstanțele faptice ale pricinii, a reținut ca atribuția de avizare a unei
organizații de gestiune colectivă este în strânsă corelare cu atribuția de monitorizare,
supraveghere și control al respectivei entități.
La caz, Completul specializat al instanței de apel a notat că prin eliberarea
avizului în calitate de organizație de gestiune colectivă, AGEPI în numele statului își
asumă pe parcurs gestionarea eficientă a drepturilor de autor și drepturilor conexe de
către respectiva organizație și constată un fapt juridic prin întrunirea condițiilor
relevante stabilite de Legea nr.139 din 02 iulie 2010 pentru a activa și funcționa
corespunzător, care permit acestor entități realizarea unui șir de drepturi și exercitarea
unui șir de atribuții pe segmentul gestiunii colective.
În aceste condiții, Completul specializat al instanței de apel a menționat că se
impune concluzia că este justificată atribuția AGEPI de a efectua controlul în raport
cu activitatea acestora în calitate de organizații de gestiune colectivă. Or, scopul
controlului activității organizațiilor de gestiune colectivă din Republica Moldova
constă în prevenirea încălcării regulilor de gestiune colectivă, responsabilizarea
entităților supuse controlului, precum și asigurarea desfășurării unei activități
transparente și eficiente de către respectivele organisme.
Astfel, Completul specializat al instanței de apel a conchis că în esență, rolul
controlului efectuat de către AGEPI este de a asigura o cât mai deplină conformitate a
activității organizației de gestiune colectivă cu prevederile Legii nr. 139/2010, precum
și de a garanta un nivel adecvat de protecție a intereselor titularilor dreptului de autor
și drepturilor conexe.
Completul desconsideră argumentele apelantei care a susținut, că efectuarea
controlului funcționării unor atare entități contravine prevederilor Legii nr. 86 din 11
iunie 2020 cu privire la organizațiile necomerciale, precum și are drept scop lezarea
drepturilor și libertăților relevante la caz și garantate de Constituția Republicii
Moldova așa cum, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (3) - (5) din Legea nr.
139 din 02 iulie 2010, controlul nu se realizează în raport cu calitatea de asociație
obștească a respectivelor entități, dar în raport cu calitatea de organizație de gestiune
colectivă.
La caz, Completul specializat al instanței de apel a reținut că controlul realizat de
către AGEPI se referă doar la funcționarea lor pe segmentul gestiunii colective și
corespunderea activării conform prevederilor Legii nr. 139 din 02 iulie 2010, fiind un
control specific, iar reieșind din atribuțiile organizației de gestiune colectivă, chiar și
statutul acesteia are și un conținut specific, mai amplu decât cel al unei asociații
obștești.
Suplimentar, Completul specializat al instanței de apel a enunțat că atribuțiile
AGEPI în calitate de autoritate administrativă centrală care gestionează domeniul
dreptului de autor și drepturilor conexe sunt realizate strict în corespundere cu cadrul
legal relevant, respectiv, în activitatea astfel desfășurată nu își arogă careva
competențe improprii.
4
Prin urmare, Completul specializat al instanței de apel a menționat că aceste
circumstanțe denotă legalitatea ordinului directorului general al Agenției de Stat
pentru Proprietatea Intelectuală nr.73 din 17 iunie 2020, așa cum acesta are ca bază
inclusiv prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 139 din 02 iulie 2010, potrivit cărora
AGEPI efectuează o dată pe an controlul general al activității organizației de gestiune
colectivă.
Totodată, Completul specializat al instanței de apel a conchis că corect a fost
respinsă de prima instanță și pretenția reclamantei cu privire la obligarea directorului
general al Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală să aprobe prin ordin
Instrucțiunea de efectuare a monitorizării activității organizațiilor de gestiune
colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe, or, la caz, s-a constatat că
deja există o Instrucțiune de efectuare a monitorizării activității organizațiilor de
gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe, care a fost
aprobată cu respectarea strictă a dispozițiilor legale.
În continuare, Completul specializat al instanței de apel a respins ca fiind
neîntemeiată și critica apelantei precum că prima instanța nu a dat o apreciere corectă
circumstanțelor cauzei, or, rolul activ exercitat de instanță, în deslușirea corectă a
raportului dintre părți, este evident manifestat, în condițiile analizei apărărilor
reclamantei exprimate pe cale incidentală, dar, în cadrul fixat de reclamantă și în
limitele obiectului dedus judecății.
Din considerentele enunțate, Completul specializat al instanței de apel a
concluzionat că prima instanța a examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu
certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului
juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul juridic, creând participanților la
proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor
procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces echitabil,
garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor
Omului.
La 30 septembrie 2022, prin intermediul Direcției de evidență și documentare
procesuală a Curții de Apel Chișinău, Asociația Obștească ,,Asociația Națională
,,Copyright” a depus recurs nemotivat (f.d.31, Vol.II), iar la 18 noiembrie 2022, prin
intermediul poștei electronice (f.d.34, Vol.II) cât și prin intermediul oficiului poștal
(f.d.51, Vol.II) a depus motivarea recursului împotriva deciziei din 14 septembrie
2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
integrală a deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi
decizii de admitere a acțiunii.
În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de fapt și de drept
anterior expuse, recurenta a invocat că nu este de acord cu decizia contestată,
deoarece instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au constatat și elucidat pe deplin
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au aplicat eronat
normele de drept material și procedural.
Suplimentar a menționat recurenta că AGEPI a abuzat de art.51 alin.(3) – (5) al
Legii nr.139 din 02 iulie 2010 (redacția în vigoare pînă la depunerea cererii de
chemare în judecată), deși art.37 alin.2 al Legii nr.114 din 03 iulie 2014 indică clar că
prevederile actelor normative se vor aplica în măsura în care nu contravin Legii
nr.114 din 03 iulie 2014, iar art.51 alin.(3) – (5) al Legii nr.139 din 02 iulie 2010
cotravine Legii nr.114 din 03 iulie 2014, iar mai nou art.51 alin.(3) – (5) al Legii
5
nr.139 din 02 iulie 2010 contravine și Legii nr. 86 din 11 iunie 2020 cu privire la
organizațiile necomerciale, deoarece art.51 alin.(3) – (5) al Legii nr.139 din 02 iulie
2010n-a fost adus în concordanță la timp cu Legea nr.114 din 03 iulie 2014.
Astfel, a menționat recurenta că Instrucțiunea privind Controlul Activității
Organizațiilor de Gestiune Colectivă a Drepturilor Patrimoniale de Autor și/sau
Conexe aprobată prin ordinul Directorului General AGEPI nr.169 din 22 august 2016
are la bază art. 51 alin. (3) – (5) al Legii nr.139 din 02 iulie 2010 care e contrar
legislației în vigoare, iar ordinul Directorului General AGEPI nr. 73 din 17 iunie 2020
cu privire la efectuarea controlului Activității Organizațiilor de Gestiune Colectivă a
Drepturilor Patrimoniale de Autor și/sau Conexe are la bază ordinul Directorului
General AGEPI nr.169 din 22 iunie 2016 prin care a fost aprobată Instrucțiunea
privind Controlul.
La 21 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, iar la 24 noiembrie 2022
și 21 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Curtea Supremă de Justiție
în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs, într-un termen rezonabil,
a expediat în adresa Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și Asociației
Obșteștii „Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și Interpreți din
Republica Moldova” copia recursului depus de Asociația Obștească Asociația
Națională „Copyright”, creând astfel participanților la proces condiții egale de a
cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea
de depunere a referinței.
Prin referința depusă la data de 21 decembrie 2022, Agenția de Stat pentru
Proprietatea Intelectuală a solicitat respingerea recursului depus de Asociația
Obștească Asociația Națională „Copyright” împotriva deciziei din 14 septembrie 2022
a Curții de Apel Chișinău, ca fiind nemtemeiat, cu menținerea deciziei instanței de
apel și a hotărârii primei instanțe ca fiind întemeiate și legale (f.d.53/54, Vol.II), iar
Asociația Obșteștească „Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și
Interpreți din Republica Moldova” nu și-au valorificat dreptul procedural de depunere
a referinței.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de
apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.
Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel
în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu
stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de
Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se
depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de
apel.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 septembrie
2022, în ședință publică (f.d.23, Vol.II), însă la materialele cauzei lipsesc date care ar
confirma notificarea dispozitivului deciziei instanței de apel.
Totodată, din actele dosarului se atestă că, decizia motivată din 14 septembrie
2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată recurentei prin intermediul poștei
6
electronice în data de 20 octombrie 2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta
electronică anexat la materialele cauzei (f.d.32, Vol.II).
Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ menționează că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a depus
recursul nemotivat, cât și motivarea recursului în termenul prevăzut de art. 245 din
Codul administrativ.
Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Asociația Obștească
„Asociația Națională „Copyright”, în raport cu materialele cauzei, Completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl
consideră inadmisibil, din următoarele motive.
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,
recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din
Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la
literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă
caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual
succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel
ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor
de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul
administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din
Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele
expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
7
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece
filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și
procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara
inadmisibil recursul depus de Asociația Obștească „Asociația Națională „Copyright”.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul depus de Asociația Obștească „Asociația Națională „Copyright” se
declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Aliona Miron
Iurie Bejenaru
8