3ra-1000/21 — anularea actelor administrative, obligarea restituirii sumei

3ra-1000/21 — anularea actelor administrative, obligarea restituirii sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-1000/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală Centru,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Prof-IT Systems” împotriva Direcției Generale

Administrare Fiscală Centru, Serviciul Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor

administrative, obligarea restituirii sumei achitate,

împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 13 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

c o n s t a t ă :

La 05 decembrie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Prof-IT Systems” a

înaintat cerere de chemare în judecată în contencios administrativ împotriva Direcției

Generale Administrare Fiscală Centru, Serviciul Fiscal de Stat cu privire la anularea

actelor administrative, obligarea restituirii sumei achitate.

În motivarea acțiunii a invocat că, în rezultatul controlului fiscal a fost întocmit

actul nr.1-832917 din 04 septembrie 2019, prin care s-a constatat că nu au fost prezentate

documente de proveniență la două bucăți – șoarece pentru calculator „Genius” cu prețul

unitar de 90 lei și tastieră pentru calculator „Gensius” cu preț unitar de 230 lei, contrar

prevederilor art.8 alin.(2) lit.f) Cod fiscal și art. art.18 și 21 ale Legii cu privire la

comerțul interior.

Invocă reclamantul că, deși a prezentat pârâtului acte și contraargumente, acesta le-

a desconsiderat și a emis decizia nr.238/1916 din 26 septembrie 2019 asupra cazului de

încălcare a legislației și a aplicat reclamantei o amendă în sumă de 4 000 lei pentru

împiedicarea controlului fiscal prin neprezentarea documentelor necesare, decizie ce i-

a fost adusă la cunoștința la 27 septembrie 2019.

Reclamantul apreciază actul de control și decizia emisă în baza acestuia ca fiind

ilegale, deoarece la momentul controlului administratorul se afla peste hotarele țării, iar

1

ordin de reprezentare a reclamantei de către altă persoană nu a fost emis pe motiv că

administratorul era disponibil telefonic, deși, angajatul întreprinderii a putut participa la

control până la momentul prezentării facturilor documentelor de proveniență, iar faptul

că alte încălcări nu au fost depistate, inclusiv în urma cumpărăturii prealabile și

controlului ulterior denotă că controlul nu a fost împiedicat, iar administratorul a

contactat inspectorul și l-a informat despre existența facturii, iar termenul de prezentare

a actelor – 13 septembrie 2019, a fost respectat.

Mai menționează că la 22 octombrie 2019 a prezentat pârâtului dezacordul cu actele

emise, solicitările sale fiind respinse prin decizia nr.380 din 07 noiembrie 2019, suma

amenzii fiind achitată în jumătate la 03 octombrie 2019.

Reclamantul solicită anularea deciziei pârâtului nr.328/1916 din 26 septembrie

2019 și a deciziei nr.380 din 07 noiembrie 2019, cu returnarea sumei de 2 000 lei,

achitată în calitate de amendă conform actului dat.

Prin hotărârea din 13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a admis

acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Prof-IT Systems” împotriva

Direcției Generale Administrare Fiscală Centru, Serviciul Fiscal de Stat cu privire la

anularea actului administrativ.

S-a anulat decizia nr.328/1916 din 26 septembrie 2019 asupra cazului de încălcare

a legislației comisă de Societatea cu Răspundere Limitată „Prof-IT Systems” emisă de

Direcția Generală Administrare Fiscală Centru și decizia nr.380 din 07 noiembrie 2019

pe marginea contestației împotriva deciziei nr.328/1916 din 26 septembrie 2019 emisă

de Direcția Generală Administrare Fiscală Centru.

S-a obligat Serviciul Fiscal de Stat, organul teritorial competent, să emită act

administrativ, prin care să dispună restituirea Societății cu Răspundere Limitată „Prof-

IT Systems” a sumei achitate conform actului administrativ anulat (f.d.78, 80-87).

La 28 iulie 2020, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru a depus apel nemotivat (f.d.89-90), iar la 07 octombrie 2020, acesta a depus apel

motivat împotriva hotărârii din 13 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

solicitând casarea hotărârii contestate și emiterea unei decizii noi privind respingerea

acțiunii înaintate de Societatea cu Răspundere Limitată „Prof-IT Systems” (f.d.103-

110).

Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat

de către Serviciul Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 13 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani (f.d.141, 142-151).

Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a apreciat hotărârea primei instanțe ca

fiind temeinică.

Instanța de apel a reținut ca fiind imperioasă obligația contribuabilului de a deține

acte de proveniență a mărfurilor plasate pe piață, precum și să prezinte la cerere actele

respective autorităților abilitate, inclusiv organului fiscal, la cererea acestuia.

În speță, elementul delictului imputat intimatei de către apelant constă în eventuala

împiedicare a controlului prin neprezentarea actelor de proveniență a mărfurilor

specificate supra.

În acest context, instanța de apel a reținut că normele imputate intimatei nu impun

în sarcina acesteia deținerea la locul de realizare a mărfurilor a actelor contabile, ci doar

2

a originalelor sau copiilor actelor ce atestă conformitatea mărfurilor comercializate cu

regulamentele tehnice în vigoare.

Prin urmare, argumentele apelantului cu trimitere la prevederile art.18 și art.21 ale

Legii cu privire la comerțul interior ale art.7 al Legii privind protecția consumatorului

și ale Regulamentului cu privire la recepționarea mărfurilor conform cantității și calității

în Republica Moldova, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.1068 din 20 octombrie

2000 sunt nefondate, deoarece apelantul admite o confuzie între noțiunea de acte ce

atestă conformitatea acestora cu regulamentele tehnice în vigoare cu cea de acte de

proveniență care, în cazul dat, reprezintă acte contabile și nu există obligația legală a

intimatei de a le deține la locul de comercializare a mărfurilor, iar intimata a probat

existența actelor de proveniență în contabilitatea sa și exercitarea obligațiunilor legale

privind recepția mărfurilor în baza actelor confirmative.

Astfel, deși la momentul efectuării controlului colaboratorul apelantului a solicitat

prezentarea actelor de proveniență vizate, acesta a înaintat solicitarea respectivă

managerului de vânzări al intimatei, iar apelantul nu a probat că solicitarea privind

prezentarea acestora au fost înaintate persoanelor cu funcții de răspundere în ordinea

stabilită de legea contabilității, administratorului sau contabilului intimatei.

În sensul indicat, instanța de apel a notat că colaboratorul apelantului a stabilit

termenul de prezentare a actelor solicitate prin actul de control, iar intimatul s-a

conformat acestei solicitări și a prezentat actele solicitate în termenul stabilit.

Instanța de apel a punctat că, aceste circumstanțe sunt relevante în condițiile în care

apelantul nu impută intimatului comiterea unei încălcări exprimate în comercializarea

mărfurilor fără acte de proveniență, ci doar neprezentarea acestora la cerere organului

fiscal în termen.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului referitoare la interpretarea

eronată de către prima instanță a noțiunii de primă cerere pentru prezentarea actelor de

proveniență, or, solicitarea realizată în cadrul efectuării controlului nu a fost înaintată

persoanei responsabile abilitate, iar solicitarea de prezentare în termen a actelor expusă

în actul de control a fost executată de către intimată, astfel la data emiterii deciziei din

26 septembrie 2019 delictul fiscal imputat intimatei nu exista.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind eronat argumentul apelantului referitor

la faptul că prezentarea actelor de proveniență după finalizarea operațiunii

administrative de control nu era posibilă, în contextul în care din dispozițiile art.15 Cod

administrativ, raportat la circumstanțele prezentei pricini, reiese că operațiunea

administartivă vizată nu s-a încetat cu întocmirea actului de control în condițiile în care

prin acesta s-a stabilit un termen ulterior datei întocmirii lui pentru prezentarea actelor

solicitate de apelant.

La fel, Colegiul istanței de apel a arepciat ca fiind nefondate argumentele

apelantului referitoare la exercitarea justă a dreptului său discreționar, deoarece acest

aspect este irelevant în condițiile în care în acțiunile intimatei nu se regăsesc elementele

delictului fiscal imputat, astfel încât aplicarea sancțiunii fiscale nu este justificată per

integrum.

Din considerentele enumerate, instanța inferioară atestă ca fiind justificată

repunerea părților în poziția inițială, de până la emiterea actelor contestate, prin

3

obligarea Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru să

emită actul administrativ de restituire a sumelor încasate în baza deciziilor anulate.

Subsecvent, instanța de apel a constatat că acțiunea Societății cu Răspundere

Limitată „Prof-IT Systems” a fost just admisă de către prima instanță, nefiind reținute

temeiuri legale pentru casarea hotărârii contestate.

La 24 mai 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală

a Curții de Apel Chișinău, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de

Apel Chișinău (f.d.153-154), ulterior, la 03 septembrie 2021, prin intermediul oficiului

poștal, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru a depus

recurs motivat împotriva deciziei instanței de apel solicitând casarea integrală a deciziei

recurate, cu emiterea unei decizii prin care acțiunea înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Prof-IT Systems” împotriva Serviciului Fiscal de Stat să fie

respinsă, ca neîntemeiată (f.d.160-165).

În motivarea recursului a indicat că, Curtea de Apel Chișinău a ignorat prevederile

art.219 alin.(1) - (3) Cod administrativ, potrivit cărora instanța de judecată este obligată

să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind

legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de

participanți.

În continuare, în justificarea argumentelor recurentul a reiterat poziția susținută în

cadrul examinării cauzei de instanțele inferioare.

Suplimentar, a mai menționat că, prin actul de control fiscal nr.1-832917 din 04

septembrie 2019, se evidențiază faptul că operațiunea de documentare a faptei a început

pe data de 04 septembrie 2019 ora 1141 și respectiv, a fost finalizată la ora 1235, interval

de timp, care în opinia sa, se încadrează în noțiunea de „prima cerere”, intimatul

beneficiind de suficient timp pentru a-și onora obligațiunile în cadrul controlului fiscal

de a prezenta documentele solicitate.

Consideră că, aprecierea instanței privind lipsa unor limite de timp expres stabilite

de legislație pentru a prezenta documentele solicitate, contravine normelor materiale ale

Codului fiscal, astfel că, solicitarea prezentării documentelor litigioase, reprezintă unul

din elementele de exercitare a dreptului discreționar de către conducerea autorității,

investite prin norma art.241 alin.(2) din Codul fiscal, cu dreptul de a examina cazurile

de încălcare fiscală, în vederea identificării mecanismului de administrare fiscală, prin

conformarea contribuabililor supuși controlului, reieșind din încălcarea examinată.

Totodată, interpretarea eronată a legii de către instanțele inferioare, s-a exprimat

prin aprecierea arbitrară că, normele legale incriminate intimatului, nu impun sarcina de

deținere la locul de realizare a mărfurilor a actelor contabile (acte de proveniență), or,

art.1 alin.(1) al Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la comerțul interior”,

stabilesc imperativ obligația comerciantului să păstreze în unitatea comercială

documentele care atestă conformarea unității comerciale sau a mărfurilor la

reglementările tehnice în vigoare, la alte cerințe legale, actele permisive, precum și copia

(copiile) înștiințării de recepționare aferente notificării. Documentele menționate se

păstrează în copii autentificate prin semnătura administratorului și se prezintă la

solicitarea consumatorilor, a organelor de control sau a agenților constatatori.

4

Mai notează că, aprecierea temeinică a noțiunii de prima cerere este imperioasă

pentru soluționarea litigiului, iar instanțele ierarhic inferioare au interpretat arbitrar

prevederile legale la acest capitol.

Întinderea noțiunii de „prima cerere”, în opinia recurentului, urmează a fi apreciată

în funcție de tipul controlului, adică controlul fiscal operativ întreprins la sediul

intimatului, iar neprezentarea documentelor în timpul efectuării operațiunii de control,

reprezintă o componență de încălcare cu caracter formal care se consumă odată cu

constatarea încălcării și completarea actului de control.

Remarcă că, prin Decizia privind inițierea controlului (DICF-59921/03 din 03

septembrie 2019), s-a autorizat efectuarea operațiunii administrative de control fiscal

neplanificat prealabil „la fața locului”, prin metoda de „verificare operativă”.

În această ordine de idei reiterează că, întinderea noțiunii de „prima cerere” nu

poate depăși limitele efectuării operațiunii de control fiscal, și se consumă, prin

completarea și semnarea actului de control. Pentru aprecierea întinderii noțiunii de

„prima cerere”, prezintă relevanță inclusiv, norma art.216 alin.(5) din Codul fiscal,

potrivit căreia, la finalizarea controlului fiscal la fața locului (operațiunea

administrativă), se întocmește un act de control fiscal.

În circumstanțele descrise supra, propunerea înserată în actul de control completat

la fața locului, după finalizarea acțiunilor de control, privind prezentarea documentelor

de proveniență la marfa litigioasă se regăsește în scopul definiției de exercitare a

dreptului discreționar, pentru individualizarea faptei cu aplicarea sancțiunii conform

normei art.253 alin.(1) din Codul fiscal.

În temeiul celor expuse supra, conchide că, instanțele ierarhic inferioare s-au limitat

la identificarea noțiunii de prima cerere în legislație, fiind reținut că asemenea noțiune

nu ar fi definită expres, fără a da apreciere faptului că, autoritatea administrativă este

investită cu competențe și atribuții de efectuare a diferitor tipuri de control, prin diferite

metode reglementate de legislație, iar limitele noțiunii de „prima cerere”, se aplică

corespunzător tipului de control desfășurat de autoritatea fiscală, și nu poate fi

identificată ca noțiune unică, aplicabilă oricărei metode de control fiscal.

Conform art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 mai 2021 (f.d.141,

142-151), iar la 20 mai 2021, prin intermediul poștei electronice, instanța de apel a

notificat recurentului copia dispozitivului deciziei recurate (f.d.152).

La 24 mai 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală

a Curții de Apel Chișinău, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de

5

Apel Chișinău solicitând casarea deciziei instanței de apel (f.d.153-154).

La 10 august 2021, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru a recepționat decizia motivată din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, fapt

ce se confirmă prin avizul de recepție nr.DS8001948891AS, anexat la materialele cauzei

(f.d.159).

La 03 septembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția Generală Administrare Fiscală Centru a depus recurs motivat împotriva deciziei

din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei

recurate, cu pronunțarea unei decizii noi prin care acțiunea înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Prof-IT Systems” împotriva Serviciului Fiscal de Stat să fie

respinsă, ca neîntemeiată (f.d.160-165).

Astfel, instanța de recurs consideră că cererea de recurs a fost depusă cu respectarea

termenului prevăzut de art.245 din Codul administrativ.

La 27 septembrie 2021, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de

recurs, într-un termen rezonabil, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului

poștal, a expediat în adresa Societății cu Răspundere Limitată „Prof-IT Systems”, copia

recursului nemotivat și a celui motivat depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală Centru, creând astfel participanților la proces condiții

egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru

asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței (f.d.168), fiind recepționate de acesta la 30

septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei

(f.d.173).

La 12 octombrie 2021, Societatea cu Răspundere Limitată „Prof-IT Systems”, prin

intermediul poștei electronice, a expediat referința la cererea de recurs depusă de

recurentul Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru

(f.d.171-172).

În susținerea referinței a indicat că, apreciază Decizia instanței de apel ca

întemeiată și corespunzătoare criteriilor de calitate actului judecătoresc. Prin urmare, a

solicitat respingerea recursului înaintat de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală Centru împotriva Deciziei din 19 mai 2021 a Curții de

Apel Chișinău.

La 10 decembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Serviciului

Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru copia referinței depuse de

Societatea cu Răspundere Limitată „Prof-IT Systems”, la recursul depus de Serviciul

Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru împotriva Deciziei din 19

mai 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru inadmisibilă, din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

6

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin.(2) din art.246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din

7

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Serviciul Fiscal de

Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art.230, 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală

Centru, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca – Doneva

judecători Nicolae Craiu

Aliona Miron

8