3ra-1153/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1153/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1153/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Andrei Zghibarță,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Andrei Zghibarță împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire

la anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 7 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 august 2020, Andrei Zghibarță a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Administrației Naționale a

Penitenciarelor cu privire la anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că activează în cadrul sistemului

administrației penitenciare în diverse funcții, începând cu anul 2011 și până în prezent,

executând sarcinile și obligațiile ce i-au revenit potrivit funcțiilor deținute, iar la

momentul înaintării acțiunii, deținea funcția de director adjunct al Penitenciarului nr.

4-Cricova.

A menționat că la datat de 7 iulie 2020, aproximativ la orele 01:30min., din

Penitenciarul nr. 4-Cricova, a evadat condamnatul Dan Balan, escaladând edificiile de

pază și gardurile de protecție. Pe fapta dată, Administrația Națională a Penitenciarelor

a dispus inițierea cercetării de serviciu pentru elucidarea tuturor circumstanțelor, care

la data depunerii acțiunii nu era finisată. Astfel, s-a susținut, că în cadrul cercetării de

serviciu, la solicitarea executorului anchetei, Andrei Zghibarță a depus o explicație

amplă despre toate circumstanțele pe care le cunoaște, conlucrând activ în scopul

depistării tuturor iregularităților, menționând că, în vederea atribuțiilor de serviciu pe

care le deține, la 9 iulie 2020, personal a discutat cu condamnatul Dan Balan, după

reținerea și reîntoarcerea acestuia în instituția penitenciară, primind o explicație în scris

de la acesta, în care a comunicat că nu a planificat evadarea sa și nu a comunicat

nimănui despre o eventuală evadare din penitenciar, comunicând că s-a adresat către

1

șeful de grup și ajutorul șefului de grup al Secției siguranță și regim penitenciar, cu

rugămintea de a-i asigura securitatea personală în temeiul art. 206 din Codul de

executare, însă, i s-a refuzat.

Reclamantul a afirmat, că la reîntoarcerea în penitenciar a deținutului, acesta și-a

exprimat voința benevol de a depune o explicație în care a descris cum a evadat,

explicație care a fost transmisă executorului anchetei de serviciu din cadrul Direcției

protecției internă a Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În continuare, Andrei Zghibarță a relatat că la 16 iulie 2020, i-a fost notificat

ordinul Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 845 cu privire la suspendarea

raporturilor sale de serviciu pe perioada anchetei de serviciu.

A explicat că în scopul aflării motivelor ce au contribuit la luarea unei astfel de

decizii de către angajator, s-a adresat cu cerere prealabilă către Administrația Națională

a Penitenciarelor, contestând ordinul nr. 845. Prin răspunsul angajatorului a fost

informat că acțiunile sale sunt supuse verificării, fără a fi indicate care acțiuni concret

și din ce considerent a fost dispusă suspendarea raporturilor de muncă.

Reclamantul a specificat că în ordinul contestat, s-a făcut trimitere la norma art. 75

alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la sistemul administrației penitenciare, însă,

angajatorul nu a motivat și nu a probat că exercitarea atribuțiilor sale, pot afecta în

vreun mod desfășurarea obiectivă a anchetei.

Reclamantul a susținut că nu a efectuat careva acțiuni ilicite sau care ar afecta

desfășurarea cercetării de serviciu, doar sarcini de executare în conformitate cu fișa

portului și funcția deținută. Or, la emiterea actului administrativ individual defavorabil,

angajatorul nu și-a exercitat dreptul discreționar corespunzător și nu a luat în

considerare toate faptele relevante.

Astfel, reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 845 din 16 iulie 2020,

obligarea achitării salariului pentru perioada suspendată forțat, obligarea includerii în

vechimea în muncă a perioadei suspendate forțat, precum și compensarea cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de către Andrei Zghibarță.

La 23 decembrie 2020, cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ,

Andrei Zghibarță a depus apel nemotivat, iar la 9 martie 2021 motivarea apelului

împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 7 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de către Andrei Zghibarță împotriva hotărârii din 18 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției instanțele ierarhic inferioare au reținut temeinicia și

legalitatea ordinului nr. 845ef. din 16 iulie 2020 al Administrației Naționale a

Penitenciarelor privind suspendarea raportului de serviciu cu Andrei Zghibarță, care se

încadrează exact în prevederile art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la sistemul

administrației penitenciare. Or, pe faptul evadării lui Dan Balan a fost inițiată o anchetă

de serviciu, în cadrul căreia sunt examinate inclusiv și acțiunile lui Andrei Zghibarță,

care, potrivit scrisorilor deținutului care a evadat, ar fi impus deținutul să facă declarații

în defavoarea unor angajați, declarații care nu corespund adevărului.

Instanțele de judecată au notat că ordinul contestat de Andrei Zghibarță conține

temeiul de drept în baza căruia a fost emis, și anume, art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea

2

cu privire la sistemul administrației penitenciare, care indică două condiții pentru

suspendarea raporturilor de muncă, și anume: inițierea anchetei de serviciu în privința

funcționarului public cu statut special, și doar dacă continuarea exercitării atribuțiilor

de către funcționarul public cercetat ar putea afecta desfășurarea obiectivă a anchetei

și rezultatele acesteia.

În speță, instanțele inferioare au constatat că, în privința acțiunilor lui Andrei

Zghibarță a fost inițiată o anchetă de serviciu, iar deținutul care a evadat a depus mai

multe cereri prin care a solicitat să nu fie dus în audiență la directorul adjunct al

Penitenciarului nr. 4-Cricova, care l-ar fi determinat să depună declarații care nu

corespund adevărului, situație ce denotă că, condiția legală de suspendare a raporturilor

de muncă, este întrunită.

Instanțele ierarhic inferioare au precizat că aceste circumstanțe denotă că,

angajatorul în mod legal și just a suspendat raporturile de muncă cu

apelantul/reclamant, iar continuarea activității sale în instituția penitenciară, ar putea

afecta desfășurarea normală a anchetei de serviciu și rezultatele acesteia. Or, în cadrul

anchetei de serviciu, urma a fi cercetate circumstanțele în care a evadat deținutul Dan

Balan, inclusiv, urmau a fi examinate cererile depuse de deținut prin care acesta s-a

plâns pe presupusele acțiuni de intimidare întreprinse de apelantul/reclamant.

Cât despre pretențiile privind obligarea achitării salariului pentru perioada

suspendată forțat, obligarea includerii în vechimea în muncă a perioadei suspendate

forțat, precum și compensarea cheltuielilor judiciare, instanțele de judecată au conchis

asupra respingerii acestora, având în vedere că nu s-a constatat ilegalitatea ordinului,

respectiv, nu există nici temei de admitere a cerințelor subsecvente de achitarea

salariului pentru perioada suspendată forțată, obligarea includerii în vechimea în

muncă a perioadei suspendare forțat, respectiv și restituirea cheltuielilor judiciare.

La data de 12 octombrie 2021, Andrei Zghibarță a depus recurs împotriva deciziei

din 7 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a indicat că nu este de acord cu actele judecătorești contestate, le

consideră neîntemeiate, nefondate și pasibile de a fi casate, din considerentele ce

urmează.

A menționat că prin hotărârea adoptată instanța de judecată l-a privat de dreptul la

încrederea legitimă a cetățenilor în activitatea instanțelor de judecată. Or, practica

judiciară uniformă care a fost conturată pe cauze similare cu cea dedusă judecății era

aptă să confere reclamantului certitudine juridică și securitatea în raporturile juridice

sub aspectul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și siguranța

ca în situați asemănătoare atitudinea și tratamentul autorităților publice să fie identică,

conduita contrară ar constitui o discriminare inadmisibilă.

A specificat că decizia instanței de apel este una neclară, confuză și contradictorie.

În opinia recurentului concluziile instanțelor inferioare sunt neîntemeiate, fapt ce

rezultă din interpretarea eronată a prevederilor legale aplicabile raportului juridic în

litigiu, precum și din aprecierea arbitrară a probelor administrate la materialele cauzei.

A precizat că instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele importante speței,

s-a abținut de a răspunde la toate întrebările (argumentele) ridicate în fața sa, fapt prin

ce s-a încălcat normele de drept procedural și a emis o decizie nemotivată, bazată pe

concluzii contradictorii. Aceste circumstanțe atestă o ignorare evidentă a stării de fapt

3

din partea instanțelor de judecată. Iar, instanța de apel nu a verificat în limitele

obiecțiilor înaintate legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, în ceea ce

privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în prima instanță. Astfel,

soluția instanței de apel rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului,

criteriu care presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate

aspectele.

A susținut că abținerea instanței de apel de la furnizarea unui răspuns explicit în

privința argumentelor apelului constituie o încălcare art. 6.1 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, deoarece recurentului nu i-a fost acordată posibilitatea de a ști

dacă argumentele invocate în cererea de apel au fost neglijate sau respinse, motivele

respingerii acestora, fiind astfel lăsat într-o stare de incertitudine și creată impresia că

nu a fost auzit. Or, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii,

precum și argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea

acestora.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul Administrația Națională a

Penitenciarelor nu și-a valorificat dreptul de a depune referință.

Prin prisma articolului 191 alin. (5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și încheierilor

curților de apel.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

În sensul cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Conform art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).

Examinând admisibilitatea cererii de recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

constată inadmisibilitatea acesteia, din următoarele motive.

Din materialele dosarului rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 07 iulie 2021, iar dispozitivul deciziei din 07 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată la 09 iulie 2021, ora 11:45 lui Andrei Zgibarță, prin

intermediul poștei electronice, la adresa de e-mail z.a.04.03.86@mail.ru, indicată în

actele prezentate de către recurent (f.d. 38), cît și în adresa avocatului Vladimir Kovali,

reprezentantul lui Andrei Zgirbați la adresa de e-mail kovali.vladimir @gmail.com (f.d.

102).

4

Iar decizia motivată din 07 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

recurentului la 05 octombrie 2021, iar reprezentantului acestuia, avocatului Vladimir

Kovali, la 06 octombrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizele poștale (f.d. 104-105).

În privința modalităților de comunicare și notificare, Codul administrativ statuează,

la art. 96 alin. (1), că notificările și comunicările către participanții la procedura

administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă

din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate

dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.

În corespundere cu art. 33 din Codul administrativ, comunicarea interinstituțională

și comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul procedurii administrative se

face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă electronică etc.), acordându-se

prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență, rapiditate și economie de

costuri.

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut depunerea recursului separat de

motivarea acestuia, respectiv termenul de declarare și cel de prezentare a motivării

recursului curg din momente diferite:

- în temeiul art. 245 alin. (1) din Codul administrativ de la notificarea

dispozitivului deciziei sub sancțiunea art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ,

- iar în temeiul art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, de la notificarea deciziei

motivate a instanței de apel, sub sancțiunea art. 246 alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ

Din coroborarea prevederilor legale precitate cu circumstanțele faptice constatate,

Colegiul constată că la caz începutul curgerii termenului de depunere a recursului

acestuia este ziua imediat următoare datei calendaristice notificării deciziei

(dispozitivului), adică ziua de 10 iulie 2021, iar termenul limită fiind data de 08 august

2021, zi de duminică, însă, fiind zi nelucrătoare, ultima zi de depunere a recursului a

devenit 09 august 2021, zi de luni.

Însă, distinct acestor circumstanțe, Andrei Zghibarță a depus împreună cu cererea

de recurs motivarea recursului la Curtea de Apel Chișinăula 12 octombrie 2021 (f.d.

107), nu a comunicat instanței motivele pentru care a omis să dispună de dreptul său

procedural prevăzut de art. 245 alin. (1) Cod administrativ și nici nu a solicitat

repunerea în termen.

Respectiv, completul consideră că, de la momentul notificării deciziei

(dispozitivului) din 07 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, recurentul a dispus de timp

suficient și rezonabil pentru a face uz de dreptul său procedural și a depune recurs în

interiorul termenului instituit la 245 alin. (1) Cod administrativ.

Or, fiind interesat în soarta soluționării prezentului litigiu, recurentul

(reprezentantul) trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul

de acces la instanță prin depunerea în termen a recursului și a motivării acestuia, în caz

contrar intervenind „uno ictu” aplicarea, cu titlu de sancțiune procedurală, declararea

recursului inadmisibil în temeiul articolului 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului se datorează în

exclusivitate comportamentului pasiv și indiferent al recurentului, care trebuia să dea

dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de

drepturile și obligațiile sale procedurale.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs

Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

5

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac

în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un

interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile

necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție (cauza Ponomaryov v.

Ucraina, 3236, hotărârea din 03 aprilie 2008).

În atare circumstanțe, completul opinează că declararea recursului depus de către

Andrei Zghibarță ca fiind inadmisibil este compatibilă cu respectarea prevederilor

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere că

prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul

securității raporturilor juridice.

Or, certitudinea legală impusă regulilor de procedură, în calitate de condiție sine

qua non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile recurenților, cât și ale

intimaților, astfel încât instanța de judecată nefiind în drept de a substitui voința

legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură în vederea exonerării

recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a

efectelor legale.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Andrei Zghibarță.

Conform art. 230, 245, 246 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Andrei Zghibarță, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

6