3ra-119/22 — cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea achitarii diferentei drepturilor salariale restante si a cheltuielilor de judecata

3ra-119/22 — cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea achitarii diferentei drepturilor salariale restante si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-119/22

2-20079898-01-3ra-10022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru)

ÎNCHEIERE

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Andrei Zghibarță

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Andrei Zghibarță împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea achitării

diferenței drepturilor salariale restante și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel depusă de Andrei Zghibarță și menținută hotărârea

din 8 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 14 iulie 2020, Andrei Zghibarță a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la contestarea actului

administrativ individual defavorabil, obligarea achitării diferenței drepturilor

salariale restante și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că activează în cadrul sistemului administrației

penitenciare la diverse funcții începând cu anul 2011 și până în prezent, executând

sarcinile și obligațiile cu demnitate și legalitate ce i-au revenit potrivit funcțiilor

deținute.

A precizat că actualmente deține funcția de director adjunct al Penitenciarului

nr. 4 - Cricova, anterior a mai fost sancționat, dar în temeiul hotărârii instanței de

judecată, sancțiunea a fost anulată ca fiind aplicată ilegal.

A comunicat reclamantul că potrivit încheierii anchetei de serviciu cu privire

la delapidarea unei cantități de pește din cadrul penitenciarului, aprobată la 10 iunie

2020, a fost stabilită abaterea disciplinară prin faptul încălcării prevederilor

ordinului Penitenciarului nr. 4 - Cricova din 7 februarie 2020 cu privire la aprobarea

competențelor privind managementul în cadrul Penitenciarului nr. 4 - Cricova, deși

1

ordinul menționat repartizează gestionarea de către conducătorii instituției a

serviciilor/secțiilor, Secția logistică și administrare este subordonată celui de-al

doilea director adjunct al penitenciarului.

A evidențiat că pe parcursul desfășurării anchetei de serviciu nimeni nu i-a

adus la cunoștință despre inițierea acesteia și nu i-a solicitat explicații pe caz, luând

cunoștință de ancheta de serviciu tocmai la 17 iunie 2020.

La materialele anchetei de serviciu este anexat un raport întocmit de

executorul anchetei și coordonat de directorul Penitenciarului nr. 4 - Cricova în care

se relatează despre refuzul lui de a depune explicații, acesta nicidecum nu reprezintă

un proces-verbal de refuz în sensul art. 208 Codul muncii.

Totodată, până la începutul ședinței Comisiei de disciplină, avocatul lui,

Vladimir Kovali a înaintat cerere de recuzare președintelui Comisiei, directorului

adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Serghei Demcenco, însă

Comisia nu a luat în calcul cele expuse și a refuzat eliminarea acestuia din Comisie.

În cadrul ședinței Comisiei de disciplină din 25 iunie 2020 nu a participat

niciun reprezentant al Ministerului Justiției, de asemenea, ședința s-a desfășurat doar

cu prezența a 4 membri, creând un număr par, contrar art. 136 Cod administrativ.

A relatat că la 8 iulie 2020, i-a fost notificat ordinul Administrației Naționale

a Penitenciarelor nr. 819ef din 8 iulie 2020 cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare.

A evidențiat că, deși în ordinul de sancționare s-a făcut referire la desfășurarea

unui management defectuos, precum și lipsa prevenirii și combaterii actelor de

corupție în rândul angajaților Penitenciarului nr. 4 - Cricova, nu au fost indicate

acțiunile concrete care au condus la această concluzie.

A reiterat reclamantul că a fost restabilit în funcția de director adjunct al

Penitenciarului nr. 4 - Cricova, prin hotărâre judecătorească, revenind în funcție a

solicitat accesul la secretul de stat care i-a fost acordat la 15 iunie 2020, respectiv nu

este argumentată decizia conducerii despre lipsa activităților de contracarare a

acțiunilor ilicite atât timp nu a avut acces la informația secretă.

A subliniat că, deși se invocă încălcarea prevederilor ordinului Penitenciarului

nr. 4 - Cricova nr. 64 din 7 februarie 2020, nu a fost precizat care punct din ordin a

fost încălcat și prin ce acțiuni.

De asemenea, a fost invocată încălcarea art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 300/2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare, potrivit încheierii de

serviciu și a ordinului de aplicare a sancțiunii, fișa postului nu a fost încălcată de

către dânsul, fiind invocată doar încălcarea ordinului Penitenciarului nr. 4 - Cricova

nr. 64 din 7 februarie 2020 cu privire la aprobarea competențelor privind

managementul în cadrul Penitenciarului nr. 4 - Cricova, deși ordinul menționat în

esență nu conține atribuțiile de serviciu spre realizare, dar stabilește gestionarea

secțiilor/serviciilor între conducătorii instituției.

De altfel, la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare nu s-a ținut

cont de criteriile de individualizare prevăzute la pct. 42 din Regulamentul de

activitate al comisiilor de disciplină pentru personalul din cadrul sistemului

2

administrației penitenciare, iar la emiterea actului administrativ contestat

Administrația Națională a Penitenciarelor nu și-a exercitat dreptul discreționar

corespunzător și nu a luat în considerare toate faptele relevante.

Cu referire la prejudiciul material, a comunicat că la momentul depunerii

cererii de chemare în judecată dânsul încă nu a primit salariul diminuat în legătură

cu sancțiunea aplicată pentru a efectua calculul despăgubirilor, dar potrivit

certificatului eliberat de Serviciul financiar al Penitenciarului nr. 4 - Cricova, în

calitate de director adjunct, dânsul beneficiază de un salariu net în sumă de 14 044

de lei, în care se include sporul pentru performanță.

Astfel, a menționat că va beneficia de salariu, fără achitarea sporului pentru

performanță, în sumă de 13 007 de lei pe o perioadă de 12 luni, în cazul în care

instanța nu va anula actul administrativ individual contestat.

Totodată, în cazul anulării ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare

autoritatea publică pârâtă ca efect al hotărârii judecătorești urmează să revizuiască

evaluările performanțelor individuale pentru trimestrul III și IV a anului 2020, în

cazul în care vor prezenta calificativul „nesatisfăcător” sau „satisfăcător” în legătură

cu sancțiunea disciplinară.

Ce ține de prejudiciul moral, reieșind din faptul că prezenta sancțiune

disciplinară sub formă de mustrare este aplicată ilegal, ca și sancțiunea aplicată

anterior sub formă de retrogradare din funcție, anulată de instanța de judecată, a

subliniat reclamantul că această situație a lăsat consecințe drastice asupra demnității

și autorității lui în fața angajaților din subordine, creându-i suferințe psihice și fizice.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 163, 206, 211, 212 Cod

administrativ, art. 2006, 2036 Cod civil.

A solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, anularea pct. 1 din ordinul

nr. 819 ef din 8 iulie 2020 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare funcționarilor

publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare, obligarea

Administrației Naționale a Penitenciarelor de a achita diferența drepturilor salariale

neachitate în sumă de 1 037 de lei per lună, până la executarea hotărârii, de a achita

suma de 150 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, de a compensa cheltuielile de

judecată, de a reexamina evaluarea performanțelor individuale pentru trimestrul III

și IV a anului 2020, în cazul în care vor prezenta calificativul „nesatisfăcător” sau

„satisfăcător” în legătură cu aplicarea sancțiunii disciplinare.

La 29 iulie 2020, Andrei Zghibarță a depus cerere de concretizare a acțiunii,

prin care a solicitat anularea pct. 1 din ordinul nr. 819 ef din 8 iulie 2020 în partea

ce îl vizează, obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor de a achita

diferența drepturilor salariale neachitate și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 8 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Andrei Zghibarță.

La 8 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice și la 18 decembrie

2020, prin intermediul oficiului poștal, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232

alin. (1) Cod administrativ, Andrei Zghibarță a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, iar la 4 ianuarie 2021, prin intermediul poștei electronice,

3

cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a fost

prezentată motivarea apelului.

Prin decizia din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Andrei Zghibarță și menținută hotărârea primei instanțe.

La 19 noiembrie 2021, Andrei Zghibarță a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

La 10 februarie 2022, în adresa Administrației Naționale a Penitenciarelor a

fost expediată copia recursului depus de Andrei Zghibarță, cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 214), fiind recepționată la 17 februarie 2022,

ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 215).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,

Administrația Națională a Penitenciarelor nu și-a valorificat acest drept procedural

și nu a depus referință.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Andrei Zghibarță, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră drept inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) Cod administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Recursul

se declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a

fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

Prevederile art. 245 alin. (2) Codul administrativ, reglementează expres că

motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că dispozitivul deciziei instanței de apel

a fost notificat lui Andrei Zghibarță la 31 decembrie 2021, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție anexat la actele dosarului (f. d. 120).

Tot materialul probator atestă că la 19 noiembrie 2021, Andrei Zghibarță a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată

(f. d. 208).

La fel, actele cauzei relevă că copia deciziei motivate a instanței de apel a fost

recepționată de Andrei Zghibarță la 13 ianuarie 2022, ceea ce se confirmă prin avizul

de recepție anexat la dosar (f. d. 210).

Aici, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că actul judecătoresc contestat a fost expediat de către

Curtea de Apel Chișinău la adresa lui Andrei Zghibarță indicată în cererea de

chemare în judecată, cererea de concretizare a acțiunii, cererea de apel nemotivată

4

și cerere de apel motivată – or. XXXXX str. XXXXX ap. X (f. d. 2, 63, 141, 145),

adresă care, de altfel, coincide cu cea indicată în cererea de recurs nemotivată

anexată la dosar (f. d. 208).

În conformitate cu art. 97 Cod administrativ, notificarea este comunicarea,

dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod.

Notificarea se face în cazurile prevăzute de lege sau prin dispoziția autorității

publice. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a)

notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de

notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Totodată, potrivit art. 109 Cod administrativ, un înscris poate fi notificat prin

poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea notificării este

suficient avizul de recepție.

Iar în sensul art. 63 Cod administrativ, calcularea termenelor în procedura

administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259-266 Cod civil.

Dacă o autoritate publică trebuie să efectueze prestații doar pentru o anumită

perioadă de timp, atunci această perioadă expiră în ultima zi a ei, chiar și atunci când

aceasta este o zi de sâmbătă, duminică sau o zi liberă stabilită prin lege.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că prin Legea privind modernizarea Codului civil și

modificarea unor acte legislative nr. 133 din 15 noiembrie 2018, a fost schimbată

numerotarea unor articole din Codul civil, adică în redacția Codului civil modificat

prin Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018, instituția calculării termenului este

reglementată de Titlul IV Capitolul I, art. 383-390.

Respectiv, deși Codul administrativ prevede că calcularea termenelor în

procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259-266

Cod civil, de facto urmează a fi aplicate prevederile art. 383-390 Cod civil în redacția

Legii nr. 133 din 15 noiembrie 2018.

Având în vedere cele expuse și ținând cont de faptul că o dispoziție legală nu

poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod

izolat, ci trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente care se

completează una pe alta ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține la

caz și prevederile art. 385 Cod civil, potrivit cărora dacă începutul curgerii

termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe

parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului.

Prin urmare, în speță, termenul de depunere a motivării recursului și-a început

curgerea la data de 14 ianuarie 2022, ziua imediat următoare datei recepționării

copiei deciziei motivate de către recurent (f. d. 210) și a expirat la data de

12 februarie 2022.

Dat fiind faptul că data de 12 februarie 2022 a fost zi de sâmbătă, iar data de

13 februarie 2022 – zi de duminică, prin urmare zile nelucrătoare, ultima zi de

5

prezentare a motivării recursului se constată a fi data de 14 februarie 2022, ca

următoarea zi lucrătoare.

Cu toate acestea, în pofida obligațiilor sale procesuale, recurentul Andrei

Zghibarță nu a depus motivarea recursului, motiv pentru care survin consecințele

art. 246 alin. (2) lit. e) Cod administrativ – recursul se declară inadmisibil, în special,

când motivarea recursului nu a fost depusă.

Sub aspectul dat, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție notează că recursul depus împotriva deciziei instanței

de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de

dispoziție contestat.

Respectiv, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură să facă vizibile ilegalitatea

deciziei contestate.

Așadar, recurentul Andrei Zghibarță nu s-a conformat prevederilor legale și a

formulat o simplă cerere de recurs nemotivată, fără a evidenția motivele ilegalității

și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar la manifestarea dezacordului

față de soluția pronunțată în apel.

Această circumstanță face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către

instanța învestită cu soluționarea căii de atac.

Mai cu seamă că în cererea de recurs nemotivată, însăși Andrei Zghibarță a

evidențiat că motivarea recursului va fi prezentată după recepționarea deciziei

motivate a Curții de Apel Chișinău.

Or, în recurs nu este suficientă simpla expunere a dezacordului cu soluția

instanței judecătorești, ci este necesară motivarea cu indicarea temeiurilor de

ilegalitate pe care se întemeiază calea de atac, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de

actul de dispoziție pronunțat, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul

de vedere al părții, instanța a pronunțat o decizie neîntemeiată.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea

greșelilor anume imputate instanței ierarhice inferioare, cu expunerea argumentată a

criticilor în fapt și în drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că circumstanțele descrise supra evidențiază

caracterul echivoc al recursului depus de Andrei Zghibarță, or ultimul fiind interesat

în soarta soluționării prezentului litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a

proteja dreptul său de acces la instanță prin depunerea motivării recursului în

termenul stabilit de lege, care să corespundă exigențelor impuse de legiuitor,

condiție însă ce nu se atestă la caz.

Din aceste considerente și având în vedere că în cazul examinării

admisibilității recursului depus de Andrei Zghibarță se va încălca principiul

securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției

6

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a-l declara inadmisibil, or ține de obligația părților de

a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție (Van

Harn împotriva Germaniei).

În conformitate cu art. 230, 246 alin. (1) și (2) lit. e) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul depus de Andrei Zghibarță se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7