2ra-1834/21 — radierea inscrisurilor din registrul bunurilor imobile

Dosarul nr. 2ra-1834/2021

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (C.Crețu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V.Sîrbu, D.Dulghieru, V.Buhnaci)

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Anton Elina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anton Elina

împotriva Agenției Servicii Publice, Departamentul Cadastru Ialoveni, intervenient

accesoriu Trestian Ludmila și notarul public Diaconu Galina cu privire la radierea

înscrisului din registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La data de 07 iunie 2016, reclamanta Anton Elina s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva OCT Ialoveni, intervenient accesoriu Trestian

Ludmila, solicitând dispunerea radierii dreptului tabular al lui Trestian Ludmila prin

rectificarea erorii introduse la subcapitolul II al registrului bunurilor imobile

XXXXX și anume prin excluderea calității de coproprietar a acesteia asupra

bunurilor imobile cu nr. cadastral XXXXX situate în XXXXX.

În motivarea acțiunii a invocat partea reclamantă că, prin Decizia Primăriei

s. XXXXX nr. 01/03 din 14 februarie 1992, lui Trestian lon i-a fost repartizat în

proprietate lotul de terem pentru construcție locativă cu suprafața de 0.1492 ha situat

în XXXXX.

A menționat reclamanta că, bunul imobil dat a fost trecut în registrul

deținătorilor de teren cu nr. 69 la 25 martie 1993, iar o probă pertinentă care

demonstrează transmiterea dreptului de proprietate către Trestian Ion servește

certificatul provizoriu care confirmă dreptul de proprietate, posesiune și beneficiere

financiară asupra lotului de teren dat.

A relatat reclamanta că, la data de 22 mai 2015, pe numele lui Trestian Ion a

fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren în care expres

este indicat că transmiterea proprietății are loc în baza deciziei Primăriei s.XXXXX

nr. 01/03 din 14 februarie 1992.

1

A reținut că, la 25 decembrie 1992, Trestian Vasile a donat lui Trestianu Ion

casa de locuit cu suprafața de 23,4 m2 inclusiv suprafața locativă de 13,5 m2, verandă

„a” cu volumul de 25 m3, sarai „1” cu volumul de 15 m3, beci „2” cu volumul de

21,2 m3 , sera „I” cu volumul de 80 m3 , poartă „II”, gard „III”, gard „IV”, situate în

XXXXX, situate pe sectorul de teren cu suprafața de 1634 m2 , contract autentificat

de notarul public Diaconu Galina sub nr. 2325.

A relevat reclamanta că, casa respectivă a fost înregistrată la BIT Hîncești la

data de 09 noiembrie 1992 cu nr. 28 după Trestian Vasile, iar dreptul de proprietate

a lui Trestian Ion asupra casei de locuit a survenit în baza contractul de donație

încheiat între Trestian Vasile și Trestian Ion și care a fost înregistrat la BIT la data

de 25 decembrie 1993, dreptul de proprietate a lui Trestian Ion a fost înregistrat cu

cota parte de 1.0 în dosarul de inventariere tehnica a casei de locuit din 29 octombrie

1992, la fel, cota parte de 1.0 asupra casei este înregistrată și în pașaportul tehnic al

bunului imobil în litigiu din 05 noiembrie 2015 și în titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren.

A conchis reclamanta că toate actele juridice primare și cele ce autentifică

dreptul de proprietate, denotă faptul că bunurile imobile date au aparținut cu drept

de proprietate personală lui Trestian Ion și nu cu drept de proprietate în devălmășie

familiei Trestian Ion și Trestian Ludmila.

A învederat reclamanta că, Trestian Ludmila a încheiat căsătorie cu Trestian Ion

la data de 09 noiembrie 1999, înregistrată de OSC Ciocana actul de căsătorie sub

nr.440, respectiv la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către Trestian

Ion asupra lotului de teren și a casei date, Trestian Ludmila nu deținea careva

drepturi de coproprietar în devălmașie, la fel, a indicat reclamanta că, se reduce masa

succesorală rămasă după decesul tatălui Trestian Ion, astfel, a concluzionat

reclamanta că, înregistrarea după Trestian Ludmila a dreptului de proprietate asupra

lolului de teren nominalizat și a casei de locuit situate în XXXXX cu nr. cadastral

XXXXX, este una eronată, care lezează dreptul de proprietate care este conform

legii, garantat.

A solicitat reclamanta Anton Elina, admiterea acțiunii depuse și dispunerea

radierii dreptului tabular a lui Trestian Ludmila prin rectificarea erorii întroduse la

subcapitolul II a registrului de bunuri imobile XXXXX, prin excluderea calității de

coproprietar a lui Trestian Ludmila asupra bunurilor imobile cu numerele cadastrale

XXXXX, XXXXX.

Prin hotărârea din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Anton Elina și s-a menținut hotărârea din 07 decembrie 2020 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că speței nu îi sunt aplicabile

prevederile art. 38 al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25

februarie 1998, care reglementează corectarea greșelilor din cadastru la efectuarea

înregistrării dreptului de proprietate, or, la caz, nu s-a comis nici o eroare, or, extrasul

din registrul de evidență a gospodăriilor nr. 346 din 20 mai 2015 și titlul de

2

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.XXXXX din 22 mai 2015 au fost

eliberate în anul 2015 în timpul căsniciei dintre Trestian Ion și Trestian Ludmila.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, la baza înregistrării dreptului asupra

bunurilor imobile menționate nu a servit temei decizia Primăriei s. XXXXX nr.

01/03 din 14 februarie 1992, dar titlul de autentificare a dreptului deținătorului de

teren nr. XXXXX din 22 mai 2015, iar la data înregistrării, Trestian Ion nu a făcut

nici o declarație prin care să solicite înregistrarea bunurilor imobile menționate ca

fiind proprietatea sa personală, dobândită până la înregistrarea căsătoriei cu Trestian

Ludmila.

Instanța de apel a conchis și asupra faptului că, legalitatea înregistrării

nominalizate nu a fost contestată în ordinea contenciosului administrativ în modul

și termenul de 30 de zile, prevăzut în art.14 alin.(l) din Legea contenciosului

administrativ / în vigoare la momentul efectuării înregistrării/, nici după momentul

efectuării înregistrării, nici până în momentul de față, prin urmare, în prezent dreptul

reclamantei/apelante Anton Elina la înaintarea obiecțiilor referitoare la legalitatea

deciziei registratorului din data de 30 octombrie 2015, privind înregistrarea dreptului

de proprietate comună în devălmășie al lui Trestian Ion și Trestian Ludmila asupra

bunurilor imobile menționate, este perimat.

Într-un final, instanța de apel a reiterat poziția instanței de fond, care just a

menționat că, reclamanta Anton Elina nu are careva suport legal de a solicita

instanței de judecată, obligarea Agenției Servicii Publice de a opera modificări în

Registrul Bunurilor Imobile, prin rectificarea întrodusă la subcapitolul II a

registrului de bunuri imobile XXXXX și anume, excluderea calității de proprietar a

lui Trestian Ludmila asupra bunurilor imobile XXXXX situate în XXXXX, atât timp

cât organul abilitat, la caz, Agenția Servicii Publice a respectat normele legale în

procedura de înregistrare a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.

La 17 septembrie 2021 Anton Elina a depus recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul adoptat

rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 26 mai 2021 și

expediat participanților la proces la 21 iunie 2021 (f.d.157), însă la materialele

dosarului lipsește dovada recepționării deciziei recurate.

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 17 septembrie 2021, se consideră

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 10 noiembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

4

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Anton Elina.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Anton Elina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5