2ra-254/25 — rectificarea inregistrarii in registru prin radierea dreptului de coproprietate

La 27 iulie 2021, Elina Anton a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Trestian, intervenient accesoriu I.P. „Agenția Servicii Publice”, Departamentul Cadastru, Serviciul cadastral teritorial Ialoveni prin care a solicitat radierea dreptului de proprietate al Ludmilei Trestian din registrul bunurilor imobile prin excluderea calității de coproprietar a acesteia asupra bunurilor imobile cu nr. cadastral *****, *****, *****, *****, *****, situate în s. *****, r. *****.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că este fiica lui Ion Trestian, iar pârâta, Trestian Ludmila este soția acestuia.

Prin Decizia Primăriei s. Nimoreni nr. *****, din 14.02.1992, lui Ion Trestian i-a fost atribuit un teren de 0,1492 ha pentru construcție locativă, înregistrat pe numele său la *****,, înaintea căsătoriei cu Ludmila Trestian (încheiată abia la *****,).

Totodată, casa de locuit și construcțiile auxiliare din s. *****, au fost donate lui Ion Trestian de către Vasile Trestian prin contract autentificat la 25.12.1992, dreptul de proprietate fiind înregistrat integral (cota 1.0) pe numele lui Ion Trestian. Prin urmare, Ludmila Trestian nu avea calitatea de coproprietar asupra bunurilor dobândite anterior căsătoriei. Înregistrarea dreptului de proprietate pe numele ei este considerată eronată și prejudiciază drepturile moștenitorilor legali.

Reclamanta a specificat că, anterior a depus cerere de corectare a erorii prin rectificarea introdusă la subcapitolul II a registrului de bunuri imobile *****, și anume prin excluderea calității de proprietar a Ludmilei Trestian asupra bunurilor imobile *****, *****, *****, *****, *****situate în s. *****r. *****, care prin hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 7 decembrie 2020 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În acest context, consideră că prin înregistrarea dreptului de proprietate după Ludmila Trestian asupra bunurilor imobile sus menționate, în absența actelor justificative, sunt aduse atingeri directe dreptului de proprietate al tatălui său și a moștenitorilor legali.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 11 iulie 2023, acțiunea a fost respinsă.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiate constatările instanței de fond precum că, în măsura în care cerințele privind radierea dreptului de proprietate a Ludmilei Trestian asupra bunurilor imobile cu nr. cadastral *****, *****, *****, *****, *****situate în s. *****r. *****din Registrul bunurilor imobile a fost supusă examinării de către Judecătoria Hîncești sediul Ialoveni la 7 decembrie 2020, hotărâre ulterior menținută prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2021, cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Curtea de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apelantului cu privire la faptul că reținerea lucrului judecat urma să se soldeze cu pronunțarea unei încheieri de încetare a procesului conform art. 265 lit. b) Cod de procedură civilă, or, deși, într- adevăr, și temeiul de încetare a procesului prevăzut de art. 265 lit. b) Cod de procedură civilă are drept scop realizarea puterii lucrului judecat care face imposibilă judecarea repetată a unei cauze civile, condiția esențială a încetării procesului este ca acțiunea civilă înaintată să fie identică cu cea examinată și soluționată anterior în instanța de judecată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar acțiunea civilă înaintată este una identică cu cea soluționată dacă există o coincidență între cele trei elemente de structură: părți, obiect și temei.

În motivarea recursului său, recurenta a reiterat circumstanțele faptice indicate în cererea de chemare în judecată. 2

Suplimentar, a fost indicat că, în speță, se atestă elemente relevante care susțin caracterul arbitrar al hotărârilor adoptate, și anume: neglijarea unor probe esențiale, cum ar fi data încheierii căsătoriei și data dobândirii bunurilor; existența unui contract de donație autentic din 1992, înregistrat în registrul BIT Hîncești în noiembrie 1992; precum și existența titlului de autentificare eliberat în 2015, care reflectă o situație anterioară căsătoriei.

Recurenta mai consideră că instanțele au admis o confuzie și au tratat în mod incorect obiectul prezentei acțiuni față de obiectul acțiunii judecate anterior la cererea reclamantei.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; 3 e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art.100 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară”.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil: „(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.

Art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor 4 care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Totodată, la 31 ianuarie 2025, în adresa avocatei Angela Istrate, care acționează în interesele Elinei Anton, la adresa electronică angela.istrate.borsec@gmail.com, a fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2024 (Vol. II, f.d. 31).

Cu toate acestea, cererea de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2024, depusă la 5 mai 2025 de către avocata Angela Istrate, care acționează în interesele Elinei Anton, a fost depusă cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că adresa electronică angela.istrate.borsec@gmail.com a fost utilizată de către avocata Angela Istrate la înaintarea mai multor cereri de amânare (Vol. I, f.d. 29; 67-68). Totodată, instanța de recurs mai constată că însăși avocata Angela Istrate a utilizat adresa electronică angela.istrate.borsec@gmail.com pentru a depune prezenta cerere de recurs (Vol. II, f.d. 31). Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că adresa electronică angela.istrate.borsec@gmail.com este 5 adresa profesională a avocatei, utilizată constant în corespondența cu instanțele de judecată în prezenta cauză.

Chiar dacă s-ar admite că avocata Angela Istrate nu a verificat corespondența electronică la adresa angela.istrate.borsec@gmail.com, această împrejurare nu poate fi opusă instanței, ci incumbă exclusiv avocatei Angela Istrate și recurentei. Or, în sensul art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de către avocata Angela Istrate, în interesele Elinei Anton este inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. b), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocata Angela Istrate, în interesele Elinei Anton. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6