3ra-233/20 — anularea deciziei registratorului

3ra-233/20 — anularea deciziei registratorului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-233/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

28 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Dicusari Ludmila,

succesoare în drepturi a reclamantei Stoico Nina, reprezentată de avocatul Stoianov

Ludmila,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Ludmila Dicusari împotriva Primăriei orașului Vadului Vodă și Serviciului Cadastral

Teritorial Chișinău din cadrul Instituției Publice Agenția Servicii Publice cu privire la

anularea deciziei registratorului,

împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Dicusari Ludmila și a fost menținută hotărârea din 29

martie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 21 februarie 2018 avocatul Ludmila Stoianov a depus cerere de chemare în

judecată, ulterior concretizată, în ordinea contenciosului administrativ în interesele

Ninei Stoico împotriva Primăriei or. Vadul lui Vodă și Serviciului Cadastral Teritorial

Chișinău din cadrul IP „Agenția Servicii Publice”, solicitând constatarea ilegalității și

anularea deciziei registratorului Serviciului Cadastral Teritorial Chișinău, sediul

Budești privind refuzul de a admite cererea petiționarei de radiere din Registrul

bunurilor imobile a mențiunii zona de alunecare, înregistrată ilegal la numărul

cadastral xxxxxx, ce vizează bunurile imobile deținute de Nina Stoico, amplasate în

xxxxxx obligarea Serviciului Cadastral Teritorial Chișinău de a radia mențiunea zona

de alunecare, înregistrată la numărul cadastral xxxxxxx, ce vizează bunurile imobile

deținute de Nina Stoico amplasate în xxxxxxxxx și compensarea cheltuielilor de

judecare a cauzei.

1

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 11 decembrie 2009 prin decizia

Consiliului or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău s-a decis atribuirea lotului de teren

aferent casei de locuit din xxxxxxx în proprietate privată Ninei Stoico. La 16 iunie

2010, Primăria or. Vadul lui Vodă a eliberat titlul de autentificare a dreptului de

proprietate asupra terenului pe numele Ninei Stoico și la 21 iunie 2010, dreptul de

proprietate asupra terenului aferent casei de locuit a fost înregistrat pe numele Ninei

Stoico. În baza titlului de autentificare eliberat la 16 iunie 2010 petiționarei i s-a

confirmat dreptul de proprietate asupra terenului pentru construcție fără interdicții la

construcții sau cu un statut special de teren afectat de procesele de alunecări de teren.

A specificat că bunului imobil transmis în proprietate i s-a stabilit regimul juridic

de teren aflat în zona de alunecare de teren. Astfel, la 30 mai 2016 a înaintat cerere

prealabilă către APL Vadul lui Vodă, solicitând anularea deciziilor ce-i lezau dreptul

de proprietate. Din motive necunoscute APL Vadul lui Vodă a secretizat existenta

Deciziei Consiliului or. Vadul lui Vodă nr. 9/3 din 22 octombrie 2015 și a refuzat

admiterea cererii.

A menționat că la 15 iulie 2016 a înaintat cerere de chemare în judecată privind

anularea deciziilor și obligarea radierii mențiunii din Registrul bunurilor imobile. În

procesul de judecată reprezentantul pârâtului a prezentat Decizia Consiliului or. Vadul

lui Vodă nr. 9/3 din 22 octombrie 2015 și a comunicat că întreprinde măsuri în vederea

executării acestei decizii.

La 13 octombrie 2016, Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău a pronunțat hotărârea

nr. 3-94/2016 privind anularea deciziilor ce afectează dreptul de proprietate al

petiționarei.

La 17 octombrie 2016, petiționara a înaintat cerere către APL Vadul lui Vodă,

prin care a solicitat executarea Deciziei Consiliului or. Vadul lui Vodă, nr. 9/3 din 22

octombrie 2015. Ca urmare a primit un răspuns precum că Primăria or. Vadul lui Vodă

a înaintat demers către OCT Budești în vederea radierii mențiunii zona de alunecare,

iar despre rezultatele examinării va fi informată suplimentar.

Reclamanta a invocat că la 26 ianuarie 2017, OCT Budești a solicitat Primăriei

or. Vadul lui Vodă prezentarea actelor constatatoare și a documentului de plată a

tarifului de înregistrare aprobat prin HG RM nr.770 din 02 iulie 2007. Primăria or.

Vadul lui Vodă nu a întreprins nici o acțiune în vederea repunerii reclamantei în

drepturile lezate, justificând inacțiunile sale prin faptul că solicitarea sa înaintată inițial

privind obligarea Primăriei de a radia mențiunea din Registrul bunurilor imobile, a fost

respinsă prin hotărâre judecătorească.

Astfel, la 03 ianuarie 2018 Nina Stoico a înaintat cerere către OCT Budești prin

care a solicitat radierea mențiunii zona de alunecare notată la numărul cadastral

xxxxxxx. La 09 februarie 2018, OCT Budești, a emis decizi cu privire la refuzul

radierii mențiunii zonă de alunecare, indicând că Primăria or. Vadul lui Vodă nu a

prezentat OCT Budești al Serviciului Cadastral Teritorial Chișinău, toate actele

necesare în vederea confirmării lipsei proceselor de alunecare și ajustării cadrului

funciar.

A relatat că datorită inacțiunilor Primăriei or. Vadul lui Vodă si a OCT Budești, a

fost purtată timp îndelungat prin instanțe, fiindu-i cauzate diverse frustrări și suferințe

2

psihice și că toate ilegalitățile comise de instituțiile publice se răsfrâng direct asupra

stării ei de sănătate și duc inevitabil la acutizarea bolilor cronice de care suferă.

Prin încheierea din 19 martie 2019 a fost înlocuită Nina Stoico în drepturile și

obligațiile sale procesuale de reclamant cu succesorul său în drepturi, Ludmila

Dicusari.

Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, a fost respinsă cererea

de chemare în judecată înaintată de Nina Stoico, succesor în drepturi și obligații,

Ludmila Dicusari, ca fiind neîntemeiată și s-a încasat de la Ludmila Dicusari taxa de

stat în sumă de 98,50 de lei.

Prin decizia din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Ludmila Dicusari și a fost menținută hotărârea din 29 martie

2019 a Judecătoriei Chișinău.

Pentru a concluziona astfel Curtea de Apel a notat că nici în instanța de fond și

nici în instanța de apel nu a fost prezentată o deciziei a Consiliului local, în ordinea art.

47 alin. (1). alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea privind principiile urbanismului și

amenajării teritoriului nr.835-XIII din 17 mai 1996, prin care s-ar constata că nu mai

este necesar de a considera terenurile menționate ca fiind afectate de alunecări sau

documente care să adeverească dispariția cauzei ce a determinat notarea aflării

terenului în zona de alunecări. Or, necesitatea prezentării unor astfel de documente a

fost solicitată expres în răspunsul OCT Chișinău, filiala ÎS Cadastru nr.01-02/113 din

16 ianuarie 2017.

A mai invocat instanța de apel că instanța de fond a ajuns la o concluzie

întemeiată privind respingerea acțiunii reclamantei, deoarece, nu au fost constatate

temeiuri de constatare a ilegalității și anulare a deciziei registratorului Serviciului

Cadastral Teritorial Chișinău, sediul Budești din 09 februarie 2018 privind refuzul de a

admite cererea petiționarei de radiere din Registrul bunurilor imobile a mențiunii zona

de alunecare.

Astfel, contrar argumentelor părții apelante, în lipsa unor probe certe privind

dispariția cauzei care a determinat notarea aflării terenului litigios în zonă de

alunecare, autoritatea publică, la caz, Serviciului Cadastral Teritorial Chișinău, a

acționat în mod legal prin emiterea refuzului, fapt ce vine în concordanță cu

prevederile art. 47 alin. (3) din Legea privind principiile urbanismului și amenajării

teritoriului nr. 835-XIII din 17 mai 1996.

La data de 19 decembrie 2019, Dicusari Ludmila, succesoare în drepturi a

reclamantei Stoico Nina, reprezentată de avocatul Stoianov Ludmila, a declarat recurs

împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a actelor judecătorești contestate ce constituie

obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele inferioare nu au constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și anume că la

momentul executării Deciziei Consiliului local Vadul lui Vodă nr. 5/15 din

17.04.2009, ulterior abrogată prin Decizia Consiliului or. Vadul lui Vodă nr. 9/3 din

22.10.2015 Primăria or. Vadul lui Vodă nu a prezentat OCT Budești nici o probă care

ar confirma existența proceselor de alunecare de teren. Totodată, Primăria or. Vadul lui

Vodă nu dispunea de un raport de constatare a proceselor de alunecare.

3

Consideră recurenta că i se încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale

omului consacrate de Constituția RM și Convenția CEDO și că s-a comis o ingerință

nejustificată, care urmează a fi eliminată cu repunerea recurentei în drepturile sale

lezate.

A mai invocat recurenta că instanțele de judecată au aplicat legea care nu trebuia

să fie aplicată și că au fost interpretate eronat dispozițiile art. 118 din Cod de

procedură civilă.

Până la examinarea admisibilității cererii de recurs, intimatul, Agenția Servicii

Publice, a depus referință prin care a solicitat respingerea cererii de recurs depuse de

Dicusari Ludmila, succesoare în drepturi a reclamantei Stoico Nina, reprezentată de

avocatul Stoianov Ludmila, ca fiind neîntemeiată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000

a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În contextul prevederilor art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 16 octombrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, a fost expediată pentru cunoștință părților la proces și recepționată

de către recurentă la data de 13 noiembrie 2019 (f.d. 203).

Prin urmare, recursul declarat de Dicusari Ludmila, succesoare în drepturi a

reclamantei Stoico Nina, reprezentată de avocatul Stoianov Ludmila, la 19 decembrie

2019, a fost depus în termenul prevăzut de lege.

Având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată

până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ va aprecia condițiile de

admisibilitate a recursului conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a

Codului administrativ.

4

Examinând temeiurile recursului depus de Dicusari Ludmila, succesoare în

drepturi a reclamantei Stoico Nina, reprezentată de avocatul Stoianov Ludmila, în

raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

consideră că recursul depus de Dicusari Ludmila, succesoare în drepturi a reclamantei

Stoico Nina, reprezentată de avocatul Stoianov Ludmila, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Dicusari Ludmila, succesoare în drepturi a reclamantei Stoico Nina,

reprezentată de avocatul Stoianov Ludmila.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ și

art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Dicusari Ludmila, succesoare în drepturi a reclamantei Stoico

Nina, reprezentată de avocatul Stoianov Ludmila, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6