2ra-1741/21 — Obligarea opririi discriminării la calcularea prestatiei sociale, încasarea prejudiciului cauzat prin discriminare

2ra-1741/21 — Obligarea opririi discriminării la calcularea prestatiei sociale, încasarea prejudiciului cauzat prin discriminare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra–1741/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), (jud. O. Ionașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

08 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Dan Ivan, Nicuță

Dumitru, Danilov Anatolie, Popovschi Boris, Moroșan Vitali, Bogaci Vladimir, Sarî

Petru, Demciuc Vasile, Gherjoba Oleg, Bejan Vladimir și Bulat Eduard, reprezentați

de avocatul Țurcan-Donțu Arina și de către Dan Ivan, reprezentat de avocatul Dan

Daniela,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dan Ivan, Nicuță

Dumitru, Danilov Anatolie, Popovschi Boris, Moroșan Vitali, Bogaci Vladimir, Sarî

Petru, Demciuc Vasile, Gherjoba Oleg, Bejan Vladimir și Bulat Eduard, intervenient

accesoriu Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor, Casei Naționale de

Asigurări Sociale a Republicii Moldova și Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale al Republicii Moldova cu privire la obligarea opririi discriminării

pe criteriu de statut profesional în acces la prestații sociale și încasarea prejudiciului

sub forma pensiei necalculate și neachitate ca rezultat al discriminării de la

momentul pensionării,

împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse cererile de apel depuse de către Dan Ivan, Nicuță Dumitru, Danilov

Anatolie, Popovschi Boris, Moroșan Vitali, Bogaci Vladimir, Sarî Petru, Demciuc

Vasile, Gherjoba Oleg, Bejan Vladimir și Bulat Eduard, reprezentați de avocatul

Țurcan-Donțu Arina și de către Dan Ivan, reprezentat de avocatul Dan Daniela și

menținută hotărârea din 30 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani),

con st ată:

La 17 aprilie 2018, Dan Ivan, Nicuță Dumitru, Danilov Anatolie, Popovschi

Boris, Moroșan Vitali, Bogaci Vladimir, Sarî Petru, Demciuc Vasile, Gherjoba Oleg,

Bejan Vladimir și Bulat Eduard s-au adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor, Casei Naționale de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova și Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

1

al Republicii Moldova, intervenient accesoriu din partea reclamanților Consiliul

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cu privire la

obligarea opririi discriminării pe criteriu de statut profesional în acces la prestații

sociale și încasarea prejudiciului sub forma pensiei necalculate și neachitate ca

rezultat al discriminării de la momentul pensionării.

În motivarea acțiunii a invocat că, în perioada 1998-2016 au fost pensionați din

cadrul sistemului penitenciar și acestora urma să le fie recunoscut dreptul stabilit

prin prisma art. 44 alin. (2) al Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 „Cu privire la

asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și trupele

organelor afacerilor interne” și a Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006, cu

modificările și completările ulterioare.

La calcularea pensiei lor urma să li se recunoască dreptul stabilit de art. 44 alin.

(2) din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 privind asigurarea cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și trupele organelor afacerilor

interne și de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006, și anume,

să li se stabilească și să li se achite pensiile reieșind din indemnizația bănească în

mărime de 1,5/2 a salariului de funcție, normă care a fost introdusă prin Hotărârea

Guvernului nr. 1507 din 29 decembrie 2006 și pusă în aplicare începând cu data de

01 septembrie 2006, cu toate acestea, petiționarii nu au beneficiat de aceste drepturi.

Potrivit prevederilor art. 34 din Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036

din 17 decembrie 1996, asigurarea cu pensii a colaboratorilor sistemului penitenciar

se face în modul stabilit de Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor

din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, luându-se în

considerare înlesnirile stabilite la art. 33 alin. (2) și (3) din legea respectivă.

La fel, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Legea asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne, care au dreptul la pensie li se stabilește

pensie după eliberare din servicii, iar potrivit pct. 6 al Anexei nr. 5 din Hotărârea

Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 privind salarizarea militarilor, efectivului de

trupă și corpului de comandă angajați în serviciul organelor apărării naționale,

securității statului și ordinii publice, se acordă Departamentului Instituțiilor

Penitenciare dreptul de a stabili pentru efectivul de trupă și corpul de comandă al

instituțiilor penitenciare din municipiul Bender, precum și colaboratorilor detașați în

aceste instituții o indemnizație lunară în mărime de până la 2/1,5 salarii de funcție

corespunzătoare categoriei de salarizare stabilite, utilizând anual, în acest scop, 18

fonduri lunare de salarizare, calculate în raport cu salariile de funcție.

Iar, în corespundere cu pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie

1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a

pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, colaboratorilor

Centrului Național Anticorupție, în media lunară a recompenselor, plăților,

sporurilor și suplimentelor se includ recompensele, plățile, sporurile și suplimentele

care, conform legislației în vigoare, sunt acordate permanent.

În acest sens, deși, reclamanții prin ordinul Departamentului Instituțiilor

Penitenciare au beneficiat de o indemnizație lunară în sumă de 1,5 sau 2 salarii de

2

funcție, corespunzătoare categoriei de salarizare stabilite pentru exercitarea

atribuțiilor într-o instituție penitenciară din mun. Bender, aceasta, însă, a fost

considerată în mod eronat de către pârâți ca având caracter compensatoriu și

respectiv, nu a fost luată în calcul la stabilirea cuantumului pensiei acestora.

În susținerea acestei opinii indică dispozițiile art. 44 alin.(2) din Legea

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, care prevede expres că,

pensia pentru militarii care au îndeplinit serviciu prin contract, pentru persoanele din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și pentru familiile lor

se calculează din solda acestora, iar pensia pentru persoanele menționate se

calculează din salariul funcției, salariul pentru gradul militar sau special, sporul

procentual pentru vechime în serviciu primite înainte de concediere, precum și din

media lunară a altor recompense, plăți, sporuri și suplimente primite în ultimul an

de serviciu, cu excepția plăților compensatorii și a indemnizației bănești unice în

mărimea sumei mijloacelor bănești de întreținere pe un an.

Reclamanții se consideră discriminați, deoarece Departamentul Instituțiilor

Penitenciare, contrar prevederilor art. 44 din Legea asigurării cu pensii a militarilor

și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele afacerilor interne nr. 1544 din

23 iunie 1993, nu a inclus în calculul pensiei indemnizația lunară.

Reclamanții (foști angajați ai Departamentului Instituțiilor Penitenciare, care

au activat în or. Bender) consideră că sunt tratați diferențiat în comparație cu

salariații Ministerului Afacerilor Interne în acces la prestații sociale (dreptul la

pensie) cărora le este calculată/recalculată pensia conform Legii nr. 1544-XII din 23

iunie 1993, privind asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă.

Legislația indicată îi plasează pe reclamanți și angajații Ministerului Afacerilor

Interne, care au activat în Bender (zona din Transnistria controlată de autoritățile de

la Chișinău) într-o situație similară/analogică în acces la prestații sociale, or, aceștia

sunt persoane atestate care dețin grade speciale, egalate celor militare.

Cu referire la cele relevate, criteriul de discriminare este statutul

profesional/activitatea profesională, or, atât reclamanții cât și salariații Ministerului

Afacerilor Interne sunt persoane atestate care dețin grade speciale, egalate celor

militare sunt persoane atestate care dețin grade speciale, egalate celor militare, au

activat în zona Bender, doar că în instituții diferite.

În așa mod, specifică că Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării

și Asigurarea Egalității a constatat că, atât angajații sistemului penitenciar cât și

angajații organelor afacerilor interne, care activează sau sunt detașați în municipiul

Bender, sunt în drept să beneficieze lunar de o indemnizație bănească în mărime de

1,5 salariu de funcție, însă această indemnizație se include în baza de calcul pentru

stabilirea pensiei doar pentru angajații organelor afacerilor interne, fiind constată

discriminare directă la calcularea pensiilor pentru angajații sistemului penitenciar.

Dreptul încălcat este dreptul la prestații sociale din partea statului sub forma pensiei.

În context, au indicat prevederile art. 5 din Legea 121 din 25 mai 2012 privind

asigurarea egalității, care stipulează că discriminarea poate fi eliminată prin

următoarele modalități: a) prevenirea oricăror fapte discriminatorii prin instituirea

unor măsuri speciale, inclusiv a unor măsuri pozitive de protecție a persoanelor

3

aflate în condiții dezavantajoase față de alte persoane. Măsurile pozitive se vor aplica

până la instituirea egalității și includerea socială a persoanelor sau grupurilor de

persoane aflate într-o poziție dezavantajată față de alte persoane; b) medierea prin

soluționarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârșirii faptelor

discriminatorii; c) sancționarea comportamentului discriminatoriu; d) repararea

prejudiciului material și moral cauzat ca urmare a actului de discriminare.

Deoarece pârâții nu au executat Decizia Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, la 13 februarie 2018 de către

reprezentantul reclamanților i-a fost remisă o cerere prin care s-a solicitat oprirea

discriminării pe criteriu de statut profesional în acces la prestații sociale, care a fost

recepționată de către pârâți la 14 februarie 2018.

Iar, la 27 martie 2018, a fost informată de către Departamentul Instituțiilor

Penitenciare precum că cererea a rămas fără examinare din motivul omiterii

termenului de prescripție privind contestarea actului administrativ.

La 02 aprilie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a remis un răspuns

asemănător cu cel al Departamentului Instituțiilor Penitenciare și la 10 aprilie 2018

prin scrisoarea nr. 01-1141 din 30 martie 2018 Ministerul Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale a informat că cererea a fost remisă spre examinare Casei Naționale

de Asigurări Sociale, cu anexarea răspunsului acesteia.

Respectiv, nici una din autoritățile menționate nu a dorit să intre în esența

problemei create și anume discriminarea colaboratorilor sistemului penitenciar din

or. Bender, fapt stabilit printr-un act administrativ definitiv și executoriu.

Autoritățile menționate au ignorat Decizia Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității nr. 11/17 din 28 aprilie 2017,

făcând referire la faptul că reclamanții sau adresat tardiv cu cererea privind anularea

actului administrativ.

În această ordine de idei, evidențiază asupra faptului că obiectul cererii remise

către Casa Națională de Asigurări Sociale, Departamentul Instituțiilor Penitenciare

și Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, cât și obiectul prezentei cereri,

a fost și este oprirea discriminării.

Totodată, au subliniat că la examinarea plângerii privind discriminarea,

Consiliul s-a expus asupra tardivității și a considerat că este depusă în termen, dat

fiind faptul că încălcarea de drept este continuă și se aplică până în prezent.

Cu atât mai mult că, Decizia Consiliului nr. 11/17 din 28 aprilie 2017 nu a fost

contestată conform pct. 65 din Legea nr. 298 din 21 decembrie 2012 cu privire la

activitatea Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității, respectiv, fiind un act oficial și executoriu.

Prin hotărârea din 30 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), a

fost respinsă, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Dan Ivan,

Nicuță Dumitru, Danilov Anatolie, Popovschi Boris, Moroșan Vitali, Bogaci

Vladimir, Sarî Petru, Demciuc Vasile, Gherjoba Oleg, Bejan Vladimir și Bulat

Eduard, intervenient accesoriu din partea reclamanților Consiliul pentru Prevenirea

și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității împotriva Administrației

Naționale a Penitenciarelor, Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova și Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii

Moldova cu privire la obligarea opririi discriminării pe criteriu de statut profesional

4

în acces la prestații sociale și încasarea prejudiciului sub forma pensiei necalculate

și neachitate ca rezultat al discriminării de la momentul pensionării.

Prin decizia din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse cererile

de apel depuse de către Dan Ivan, Nicuță Dumitru, Danilov Anatolie, Popovschi

Boris, Moroșan Vitali, Bogaci Vladimir, Sarî Petru, Demciuc Vasile, Gherjoba Oleg,

Bejan Vladimir și Bulat Eduard, reprezentați de avocatul Țurcan-Donțu Arina și de

către Dan Ivan, reprezentat de avocatul Dan Daniela și menținută hotărârea din 30

iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

Pentru a decide astfel, instanțele au reținut în hotărârile sale că cerințele din

acțiune au fost depuse împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor, Casei

Naționale de Asigurări Sociale și Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale,

iar obiectul acțiunii înaintate îl constituie încasarea prejudiciului ca rezultat al

discriminării directe a reclamanților pe criterii de statut profesional. Astfel,

Administrația Națională a Penitenciarelor sau Casa Națională de Asigurări Sociale

nu au competența legală pentru revizuirea prevederilor normative relevante

asigurării unui tratament nediscriminatoriu la stabilirea și calcularea pensiilor tuturor

angajaților din structurile de forță, așa după cum a recomandat Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității prin Decizia sa din 28

aprilie 2017 cauza nr. 11/17.

Mai mult, la dosarele de pensionare ale reclamanților există Calculul vechimii

în serviciu pentru stabilirea pensiei și certificatele bănești eliberate de

Departamentul Instituțiilor Penitenciare contra semnătură beneficiarilor, deciziile

organului competent de stabilire a pensiilor acestora nefiind contestată în modul

corespunzător, prin urmare, Casa Națională de Asigurări Sociale efectuează în

continuare plata pensiilor reclamanților, în mărimile stabilite de sistemul penitenciar

până la 31 decembrie 2016, iar pretențiile formulate de reclamanți împotriva

Administrației Naționale a Penitenciarelor și Casei Naționale de Asigurări Sociale

referitoare la stoparea discriminării pe criteriu de statut profesional în acces la

prestații sociale sunt lipsite de temei juridic.

Având în vedere că potrivit legii pensia militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne se calculează din salariul

funcției, salariul pentru gradul militar sau special, sporul procentual pentru vechime

în serviciu primite înainte de concediere, precum și din media lunară a altor

recompense, plăți, sporuri și suplimente primite în ultimul an de serviciu, cu excepția

plăților compensatorii și a indemnizației bănești unice în mărimea sumei mijloacelor

bănești de întreținere pe un an și întrucât reclamanții au beneficiat de un drept bănesc

cu caracter compensatoriu, acesta nu a fost inclus în calculul pensiei acestora, deci,

Administrația Națională a Penitenciarilor (anterior DIP) a acționat în acest sens și

la momentul respectiv în conformitate cu legislația în vigoare enunțată mai sus,

respectând normele legale, neavând, de altfel, nici la moment temei legal de a

recalcula pensia reclamanților.

La 26 septembrie 2021 (prin poștă electronică), Dan Ivan, Nicuță Dumitru,

Danilov Anatolie, Popovschi Boris, Moroșan Vitali, Bogaci Vladimir, Sarî Petru,

Demciuc Vasile, Gherjoba Oleg, Bejan Vladimir și Bulat Eduard, reprezentați de

avocatul Țurcan-Donțu Arina au declarat recurs împotriva deciziei din 25 mai 2021

a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe

5

cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului au invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a

apreciat în mod eronat probele precum și a comis alte erori care au dus la

soluționarea greșită a cauzei.

La 27 septembrie 2021, Dan Ivan, reprezentat de avocatul Dan Daniela, a

declarat recurs împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

La 16 noiembrie 2021 (prin poștă electronică), Administrația Națională a

Penitenciarelor a depus o referință la recursul declarat de către Dan Ivan, Nicuță

Dumitru, Danilov Anatolie, Popovschi Boris, Moroșan Vitali, Bogaci Vladimir, Sarî

Petru, Demciuc Vasile, Gherjoba Oleg, Bejan Vladimir și Bulat Eduard, solicitând

considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 25 mai

2021, expediată părților la 08 septembrie 2021, astfel, se constată că recurenții s-au

conformat prevederilor legale și au declarat recursurile împotriva deciziei instanței

de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate

de către Dan Ivan, Nicuță Dumitru, Danilov Anatolie, Popovschi Boris, Moroșan

Vitali, Bogaci Vladimir, Sarî Petru, Demciuc Vasile, Gherjoba Oleg, Bejan Vladimir

și Bulat Eduard, reprezentați de avocatul Țurcan-Donțu Arina și de către Dan Ivan,

reprezentat de avocatul Dan Daniela, inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

6

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Dan Ivan, Nicuță Dumitru, Danilov Anatolie,

Popovschi Boris, Moroșan Vitali, Bogaci Vladimir, Sarî Petru, Demciuc Vasile,

Gherjoba Oleg, Bejan Vladimir și Bulat Eduard, reprezentați de avocatul Țurcan-

Donțu Arina și de către Dan Ivan, reprezentat de avocatul Dan Daniela, nu pot duce

la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Dan Ivan, Nicuță Dumitru, Danilov Anatolie,

Popovschi Boris, Moroșan Vitali, Bogaci Vladimir, Sarî Petru, Demciuc Vasile,

Gherjoba Oleg, Bejan Vladimir și Bulat Eduard, reprezentați de avocatul Țurcan-

Donțu Arina și de către Dan Ivan, reprezentat de avocatul Dan Daniela.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

7

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Dan Ivan, Nicuță

Dumitru, Danilov Anatolie, Popovschi Boris, Moroșan Vitali, Bogaci Vladimir, Sarî

Petru, Demciuc Vasile, Gherjoba Oleg, Bejan Vladimir și Bulat Eduard, reprezentați

de avocatul Țurcan-Donțu Arina și de către Dan Ivan, reprezentat de avocatul Dan

Daniela.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

8