2ra-1732/21 — Anularea ordinului de concediere

Dosarul nr. 2ra-1732/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – E. Galușceac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere

Î N C H E I E R E

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasilachi Gheorghe,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasilachi Gheorghe

către Agenția ”Moldsilva” cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru

și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2021, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 septembrie 2020,

c o n s t a t ă :

La 29 noiembrie 2019, Vasilachi Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată către Agenția ”Moldsilva”, concretizată pe parcurs, cu privire la anularea

ordinului de concediere nr.43 emis de către Agenția ”Moldsilva” la 28 octombrie

2019, restabilirea în funcția de director al Rezervației Naturale ”Prutul de Jos”,

încasarea despăgubirii pentru perioada de absență forțată de la muncă (din 28

octombrie 2019 până la data repunerii efective în funcție), repararea prejudiciului

moral în mărime de 20000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, până la 28 octombrie 2019, când

a fost concediat, a lucrat în serviciul public aproximativ 40 de ani, respectând

prevederile legale și demonstrând buna-credință, fiind de asemenea cavaler al

Ordinului Gloria Muncii și Cetățean de Onoare în trei localități - Cahul, Colibași și

Văleni, iar din anul 2017 până în prezent a fost director al Rezervației Naturale

Prutul de Jos.

De asemenea, a mai menționat că ordinul de concediere din 28 octombrie 2019

este ilegal, deoarece, procedura de adoptare nu a fost respectată și că ordinul de

1

concediere nu conține motivele concrete de întrerupere a relațiilor de muncă și nici

articolul pe care se bazează.

În context, reclamantul a menționat că potrivit Legii cu privire la funcția publică

și statutul funcționarului public, decizia de concediere poate fi luată numai de

parcurgerea a trei etape: - cercetarea prealabilă a faptei imputate de către comisia

de disciplină; - audierea echitabilă a funcționarului public de către comisia de

disciplină; - propunerea de către comisia de disciplină a sancțiunii aplicabile.

Cu toate acestea, o cercetare prealabilă în comisia de disciplină a faptelor sale nu

a avut loc. Această comisie nici măcar nu a fost creată.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a menționat că prevederile Codului

muncii, permit concedierea pentru o singură încălcare doar dacă încălcarea este

gravă, or în ordinul de concediere contestat, nu este specificat articolul

corespunzător și pentru care încălcare gravă a fost concediat.

Suplimentar a menționat că, concedierea sa este ilegală, pentru că se bazează pe

motive neclare.

Astfel, în ordinul de concediere, a fost indicat motivul că a permis mărirea

suprafeței parchetelor exploatate în scopul obținerii unui volum mai mare de masă

lemnoasă utilizată în alte scopuri fără a fi reflectată în evidența contabilă a

Rezervației Naturale ”Prutul de Jos”.

În acest sens, consideră că formularea folosită ridică mai multe semne de

întrebare: - ce acte demonstrează mărirea suprafeței parchetelor exploatate?; - care

este suprafața mărită a parchetelor exploatate?; - care este volumul mai mare de

masă lemnoasă?; - care sunt acele alte scopuri în care a fost utilizată masa

lemnoasă?; etc., care nu-și găsesc răspuns în ordinul de concediere.

Mai mult ca atât, a menționat că de suprafețele împădurite ale Rezervației

Naturale ”Prutul de Jos” răspund alte persoane: - pădurarul răspunde nemijlocit de

porțiunea de pădure dată lui în supraveghere; - inginerul de protecție și pază

răspunde de activitatea pădurarilor, etc, pe când directorul, conduce întreaga

activitate a Rezervației Naturale.

La caz, Rezervația Naturală ”Prutul de Jos” este întinsă pe o suprafață de 1755,4

hectare, iar în afară de păduri, rezervația are lacuri, plante, specii rare de păsări și

animale, etc., care de asemenea erau în grija lui, iar persoanele care au tăiat ilegal

copaci, trebuie căutați în altă parte.

În altă ordine de idei, reclamantul Vasilachi Gheorghe a menționat faptul că,

potrivit certificatului medical nr.3712458 din 28 octombrie 2019, se afla în

concediu medical din 28 octombrie 2019 până la 30 octombrie 2019.

Respectiv, în perioada concediului medical el nu putea fi concediat.

Prin hotărârea din 18 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Vasilachi Gheorghe către Agenția

”Moldsilva” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de

muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea

prejudiciului moral, a fost respinsă.

La 18 septembrie 2020, avocatul Canțer Oleg, în interesele lui Vasilachi

Gheorghe, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

din 18 septembrie 2020, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri

privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2021, a fost respins apelul

2

declarat de avocatul Canțer Oleg, în interesele lui Vasilachi Gheorghe și menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 septembrie 2020.

Pentru a decide astfel, Curtea de apel a menționat că, din materialele cauzei

rezultă că, potrivit ordinului Agenției ”Moldsilva” nr. 221 din 07 octombrie 2019

”Cu privire la controlul calității lucrărilor de exploatare și regenerare a parchetelor

de reconstrucție ecologică din anii 2018 – 2019 din ÎS Rezervația Naturală ”Prutul

de Jos””, s-a constituit comisia de control, care a efectuat controlul activității

economico-financiare și au întocmit Nota informativă din 09 octombrie 2019,

constatând faptele abaterilor disciplinare admise de către Vasilachi Gheorghe.

Astfel, prin Ordinul nr.43 din 28 octombrie 2019, a fost aplicată sancțiunea

disciplinară - concedierea lui Vasilachi Gheorghe din funcția de director al ÎS

Rezervația Naturală ”Prutul de Jos”, conform art. 86 alin. (1) lit.p) și 206 alin. (1)

lit.d) din Codul muncii, pentru încălcarea gravă, chiar și o singură dată, a

obligațiilor de muncă.

În context, instanța de apel a menționat că lămurirea lui Vasilachi Gheorghe din

15 octombrie 2019 pe marginea Notei informative din 09 octombrie 2019, semnate

de membrii comisiei de control, confirmă respectarea de către administrația

întreprinderii a procedurii și a modului de aplicare a sancțiunii disciplinare

prevăzute în art. 208 alin.(1) din Codul muncii.

În concluzie, coroborând prevederile legale aplicabile la caz cu circumstanțele

de fapt elucidate din materialele dosarului, Curtea de Apel Chișinău a menționat că

prima instanță corect a stabilit necesitatea respingerii cererii de chemare în

judecată.

La 01 septembrie 2021, a fost înregistrat recursul declarat de Vasilachi

Gheorghe, prin care a fost solicitată casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 18

mai 2021 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 septembrie

2020, cu emiterea unei noi hotărâri, de admitere integrală a cererii de chemare în

judecată.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept

indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, recurentul a

menționat că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei.

La 29 octombrie 2021, a fost înregistrată referința Agenției ”Moldsilva” asupra

cererii de recurs depuse de Vasilachi Gheorghe, prin care s-a solicitat respingerea

recursului și menținerea actului judecătoresc atacat cu recurs.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai

2021, a fost expediată participanților la proces la 20 iulie 2021 prin intermediul

poștei electronice. (f.d.158)

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că recursul lui Vasilachi Gheorghe, înregistrat la 01 septembrie

2021, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

3

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Vasilachi Gheorghe, urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

Însă, criticile invocate de recurent, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or,

acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul dezacord al recurentului cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul

că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanțele de judecată inferioare, iar argumentele

recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune

declararea acestuia ca fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă

care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de Vasilachi Gheorghe.

Astfel, Completul constată lipsa temeiurilor în urma cărora ar fi necesară

declararea recursului ca fiind admisibil.

4

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasilachi Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5