2ra-1757/21 — cu privire la constatarea prelungirii pe durata nedeterminata a contractului individual de munca, constatarea nulitatii partiale a contractului individual de munca, anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1757/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oxana

Moraru

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Oxanei Moraru împotriva

Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” cu privire la constatarea

prelungirii pe durată nedeterminată a contractului individual de muncă, constatarea

nulității parțiale a contractului individual de muncă, anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

muncă și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins recursul declarat de Oxana Moraru, reprezentată de avocatul Dumitru Buliga

și menținută încheierea din 15 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin

care a fost restituită cererea de concretizare și majorare a pretențiilor depusă de

Oxana Moraru, respins apelul declarat de Oxana Moraru, reprezentată de avocatul

Dumitru Buliga și menținută hotărârea din 27 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, prin care a fost respinsă acțiunea

constată:

La 24 mai 2018, Oxana Moraru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” cu privire la constatarea

prelungirii pe durată nedeterminată a contractului individual de muncă, constatarea

nulității parțiale a contractului individual de muncă, anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost angajată în cadrul ÎS „Administrația

de Stat a Drumurilor”, la 9 iulie 2012, prin ordinul nr. 29-p, în funcția de specialist

coordonator, serviciul procurări, direcția investiții.

1

A precizat că inițial a fost angajată până la 31 decembrie 2012, pentru ca, în

perioada respectivă și anume la 3 octombrie 2012, prin ordinul nr. 39-p, să fie

transferată în funcția de specialist coordonator în serviciul juridic.

La 3 februarie 2014, prin acord suplimentar la contract, a fost avansată în

funcția de specialist principal în cadrul aceleiași subdiviziuni.

A evidențiat că, în pofida faptului că temeiurile de drept care au stat la baza

încheierii contractului individual de muncă pentru o perioadă determinată, au

decăzut, și, în baza prevederilor art. 83 Codul muncii, contractul urma, de drept să

fie prelungit pentru o perioadă nedeterminată, angajatorul prin acorduri adiționale,

în lipsa temeiurilor legale, doar prelungea durata acțiunii contractului pe anumite

perioade.

Astfel, la 31 decembrie 2017, prin ordinul nr. 92-p din 22 decembrie 2017,

angajatorul a dispus încetarea contractului individual de muncă din 9 iulie 2012 și

eliberarea ei din funcție.

La 3 ianuarie 2018, între ea și angajator a fost încheiat un alt contract

individual de muncă, în baza căruia a fost emis ordinul nr. 02-p și potrivit căruia a

fost angajată din nou în funcția de specialist principal al serviciului juridic a direcției

administrative.

Contractul respectiv, la fel, a fost încheiat pentru o perioadă determinată și

anume pentru îndeplinirea unor lucrări concrete.

La 28 februarie 2018, prin ordinul nr. 34-p, a fost eliberată din nou din funcția

deținută, fiind invocat drept temei încetarea raporturilor de muncă.

A considerat că ordinul de eliberare este ilegal, emis cu încălcarea normelor

în vigoare și cu ignorarea prevederilor legislației muncii, iar cele constatate în ordin

au fost invocate arbitrar, or însăși includerea perioadei determinate în contractul

individual de muncă din 3 ianuarie 2018 a avut loc în lipsa unui temei legal.

În vederea soluționării pe cale amiabilă litigiul apărut, a înaintat o cerere

prealabilă angajatorului, care însă nu a fost satisfăcută.

A subliniat reclamanta că prin acțiunile sale inechitabile angajatorul i-a adus

mari suferințe psihice, plasând-o într-o situație de incertitudine, lăsând-o fără niciun

venit, fiind concediată ilegal de către angajator cu bună știință prin înlăturarea

nejustificată din funcție cu scopul de a selecta personalul după alte principii decât

cele legale.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 9, 54, 55, 83, 84, 89, 90,

329, 330, 348-355 Codul muncii, art. 166, 167 CPC.

A solicitat constatarea prelungirii pe durată nedeterminată a contractului

individual de muncă nr. 34/12 din 9 iulie 2012, constatarea nulității pct. 4 din

contractul individual de muncă nr. 02/18 din 3 ianuarie 2018 și înlocuirea, în mod

automat a clauzei respective cu dispozițiile legale minime aplicabile - clauza duratei

nedeterminate a contractului individual de muncă, anularea ordinului nr. 34-p din

28 februarie 2018 cu privire la încetarea contractului individual de muncă și

restabilirea în funcție, obligarea pârâtei la achitarea salariului pentru perioada de

absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de

10 000 de lei.

În ședința de judecată în prima instanță din 9 noiembrie 2018, Oxana Moraru

a depus cerere privind concretizarea cerințelor acțiuni și majorarea cuantumului

2

pretențiilor, solicitând constatarea nulității pct. 4 din contractul individual de muncă

nr. 02/18 din 3 ianuarie 2018, aplicarea efectelor nulității pct. 4 din contractul

individual de muncă nr. 02 din 3 ianuarie 2018 prin înlocuirea în mod automat a

clauzei respective dispozițiile legale minime aplicabile și anume cu dispozițiile

art. 54 alin. (1) și (3) Codul muncii, în conformitate cu care contractul individual de

muncă nr. 02/18 din 3 ianuarie 2018 este încheiat pe o durată nedeterminată,

anularea ordinului de concediere nr. 34-p din 28 februarie 2018 ca fiind ilegal emis

în baza unei clauze nule (pct. 4 din contractul individual de muncă 02/18 din

3 ianuarie 2018), cu restabilirea ei la locul de muncă, constatarea nulității pct. 4 din

contractul individual de muncă nr. 34/12 din 9 iulie 2012, aplicarea efectelor nulității

pct. 4 din contractul individual de muncă nr. 34 din 9 iulie 2012 prin înlocuirea în

mod automat a clauzei respective dispozițiile legale minime aplicabile și anume cu

dispozițiile art. 54 alin. (1) și (3) Codul muncii, în conformitate cu care contractul

individual de muncă nr. 34/12 din 9 iulie 2012 este încheiat pe o durată

nedeterminată, anularea ordinului de concediere nr. 92-p din 22 decembrie 2017 ca

fiind ilegal emis în baza unei clauze nule (pct. 4 din contractul individual de muncă

nr. 34/12 din 9 iulie 2012), cu restabilirea ei la locul de muncă, încasarea din contul

ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” în beneficiul ei a următoarelor sume cu titlu

de: salariu mediu pentru perioada 23 decembrie 2017 – 2 ianuarie 2018 de absență

forțată de la muncă, conform contractului individual de muncă nr. 34/12 din 9 iulie

2012 în sumă de 3 341,52 de lei, salariu mediu pentru perioada 1 martie 2018 –

9 noiembrie 2018 de absență forțată de la muncă, conform contractului individual

de muncă nr. 02/18 din 3 ianuarie 2018 în sumă de 69 336,54 de lei, plată

suplimentară pentru fiecare zi de întârziere de 0,1 la sută în temeiul art. 330 Codul

muncii, în mărime de 8 238 de lei, prejudiciu moral în sumă de 100 000 de lei,

cheltuieli de asistență juridică în sumă de 9 745 de lei și a tuturor cheltuielilor de

judecată pe care le va suporta până la finalizarea examinării cauzei în fond.

La 10 octombrie 2019, Oxana Moraru a mai depus o cerere privind

concretizarea cerințelor acțiuni și majorarea cuantumului pretențiilor, prin care a

solicitat constatarea nulității pct. 4 din contractul individual de muncă nr. 02/18 din

3 ianuarie 2018, aplicarea efectelor nulității pct. 4 din contractul individual de muncă

nr. 02/18 din 3 ianuarie 2018 prin înlocuirea în mod automat a clauzei respective cu

dispozițiile legale minime aplicabile și anume cu dispozițiile art. 54 alin. (1) și (3)

Codul muncii, în conformitate cu care contractul individual de muncă nr. 02/18 din

3 ianuarie 2018 este încheiat pe o durată nedeterminată, anularea ordinului de

concediere nr. 34-p din 28 februarie 2018, ca fiind ilegal și emis în baza unei clauze

nule (pct. 4 din contractul individual de muncă nr. 02/18 din 3 ianuarie 2018),

constatarea nulității pct. 4 din contractul individual de muncă nr. 34/12 din 9 iulie

2012, aplicarea efectelor nulității pct. 4 din contractul individual de muncă nr. 34/12

din 9 iulie 2012 prin înlocuirea în mod automat a clauzei respective cu dispozițiile

legale minime aplicabile și anume cu dispozițiile art. 54 alin. (1) și (3) Codul muncii,

în conformitate cu care contractul individual de muncă nr. 34/12 din 9 iulie 2012

este încheiat pe o durată nedeterminată, anularea ordinului de concediere nr. 92-p

din 22 decembrie 2017 ca fiind ilegal și emis în baza unei clauze nule (pct. 4 din

contractul individual de muncă nr. 34/12 din 9 iulie 2012), încasarea din contul

ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” în beneficiul ei a următoarelor sume cu titlu

3

de: salariu mediu pentru perioada 23 decembrie 2017 – 2 ianuarie 2018 de absență

forțată de la muncă, conform contractului individual de muncă nr. 34/12 din 9 iulie

2012, în sumă de 3 341,52 de lei, salariu mediu pentru perioada 1 martie 2018 –

10 octombrie 2019 de absență forțată de la muncă, conform contractului individual

de muncă nr. 02/18 din 3 ianuarie 2018, în sumă de 161 500 de lei, compensație

suplimentară în mărime de cel puțin 3 salarii medii lunare ale salariatei în locul

restabilirii la locul de muncă în temeiul art. 90 alin. (4) Codul muncii, în mărime

totală de 25 061,40 de lei, plată suplimentară pentru fiecare zi de întârziere de 0,1 la

sută în temeiul art. 330 Codul muncii, în mărime de 45 737 de lei, prejudiciu moral

în sumă de 100 000 de lei, cheltuieli de asistență juridică în sumă de 9 745 de lei și

a tuturor cheltuielilor de judecată pe care le va suporta până la finalizarea examinării

cauzei în fond.

Prin încheierea protocolară din 15 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul

Centru, a fost restituită cererea de concretizare și majorare a pretențiilor depusă de

Oxana Moraru.

Prin hotărârea din 27 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins recursul

declarat de Oxana Moraru, reprezentată de avocatul Dumitru Buliga și menținută

încheierea din 15 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

A fost respins apelul declarat de Oxana Moraru, reprezentată de avocatul

Dumitru Buliga și menținută hotărârea din 27 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

constatat că contractele individuale de muncă din 9 iulie 2012 și 3 ianuarie 2018 au

fost încheiate pe o perioadă determinată, în temeiul art. 82 lit. g) Codul muncii -

contractul individual de muncă din 3 ianuarie 2018 cu finalizarea lucrării prevăzute

de contractul individual de muncă încheiat pentru perioada îndeplinirii unei anumite

lucrări și contractul individual de muncă din 9 iulie 2012 încheiat în temeiul art. 82

lit. f) Codul muncii, cu expirarea termenului contractului individual de muncă pe

durată determinată – de la data prevăzută în contract, cu excepția cazului când

raporturile de muncă continuă de fapt și niciuna dintre părți nu a cerut încetarea lor,

precum și a cazului prevăzut la art. 83 alin. (3) Codul muncii.

Prima instanță și instanța de apel au conchis că prin ordinul nr. 34-9 din

28 februarie 2018, relațiile de muncă a salariatei Oxana Moraru au încetat în baza

art. 82 lit. g) Codul muncii, dat fiind faptul că lucrările prevăzute de contractul

nr. 02/18 s-au finalizat, iar prin ordinul nr. 92-p din 22 decembrie 2017, relațiile de

muncă au încetat cu expirarea termenului contractului individual de muncă, dar

perioada pe care a fost încheiat contractul individual de muncă din 9 iulie 2012 a

expirat și la încheierea acestuia niciuna din părți nu a invocat careva obiecții, fiind

încheiat un alt contract pentru perioada îndeplinirii unor lucrări temporare care

potrivit art. 55 alin. (2) lit. b), k)-k2) Codul muncii, nu poate depăși o durată de 2

luni, în speță, contractul a fost încheiat la 3 ianuarie 2018 și încetat la 28 februarie

2018, totodată lucrarea pentru care a fost angajată Oxana Moraru a fost îndeplinită.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au ajuns la concluzia de a

respinge pretențiile formulate în cererea de chemare în judecată.

4

Totodată, instanța de apel a reținut că potrivit procesului-verbal din

25 februarie 2020, s-a început examinarea cauzei civile în fond, părțile au dat

explicațiile, fiind dată citire înscrisurilor anexate la dosar, părțile au declarat despre

lipsa probelor suplimentare și a completărilor, instanța acordându-le termen pentru

a încheia tranzacție de împăcare, în acest sens fiind amânată ședința de judecată

pentru 15 aprilie 2020, ulterior stabilită pentru 15 iulie 2020, la care reprezentantul

Oxanei Moraru a înaintat cerere privind concretizarea acțiunii și majorarea

cuantumului pretențiilor, fiind restituită printr-o încheiere protocolară, conform

art. 60 alin. (2) CPC.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a dispus

restituirea cererii privind majorarea cuantumului pretențiilor, aceasta fiind depusă în

faza finisări examinării cauzei în fond.

Având în vedere că norma de drept citată nu prevede posibilitatea contestării

încheierii protocolare emise în baza art. 60 alin. (2) CPC și care nu împiedică

judecarea de mai departe a cauzei, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge

recursul declarat de Oxana Moraru cu menținerea încheierii protocolare din 15 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

La 24 septembrie 2021, Oxana Moraru a declarat recurs împotriva deciziei din

15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel, a încheierii protocolare din 15 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și a hotărârii din 27 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat că nu poate fi reținut argumentul instanței

de apel precum că prima instanță corect a dispus restituirea cererii privind majorarea

cuantumului pretențiilor, aceasta fiind depusă în faza finisării examinării cauzei în

fond.

Reieșind din prevederile art. 60 CPC, a menționat că nu se consideră

modificare a acțiunii dacă reclamantul completează temeiul acțiunii, mărește sau

micșorează cuantumul pretențiilor, completează acțiunea cu pretenții accesorii sau

solicită compensarea valorii obiectului pierdut sau pierit.

Așadar, a precizat că prin cererea privind majorarea cuantumului pretențiilor,

nu a urmărit scopul de modificare a temeiului sau obiectului acțiunii, ci doar de

majorare a cuantumului pretențiilor înainte.

La fel, a considerat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și anume prevederile art. 10 alin. (2) lit. b), h), 54 alin. (4) și 84 alin. (4)

Codul muncii, iar concluziile instanței de apel urmează a fi apreciate ca fiind

rezultate din neexaminarea multiaspectuală a cauzei, și în consecință, aplicarea și

interpretarea eronată a legii.

Totodată, prima instanță, urmare a neaplicării prevederilor art. 54 alin. (4) și

art. 84 alin. (4) Codul muncii, care trebuiau să fie aplicate, în partea pretențiilor

privind constatarea nulității pct. 4 din contractul individual de muncă nr. 02/18 din

3 ianuarie 2018 și constatarea nulității pct. 4 din contractul individual de muncă

nr. 34/12 din 9 iulie 2012, în mod greșit nu a aplicat nici prevederile art. 9 alin. (1),

10 alin. (2), 45, 54 alin. (1), (3), (4), 84 alin. (4), (5), 89, 90, 165 alin. (1), 142, 329,

330, 331 alin. (1), 348, 349, 351 lit. b), 352, 353, 354, 355 alin. (1) lit. a) și lit. b)

Codul muncii, deși anume aceste norme legale urmau a fi aplicate.

5

La 21 octombrie 2021, în adresa ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a

fost expediată copia cererii de recurs depusă de Oxana Moraru, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 82 vol. II), fiind recepționată la 27 octombrie

2021, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 84 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimata să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

16 septembrie 2021 la adresa electronică a recurentei și a reprezentantului acesteia,

avocatului Dumitru Buliga, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică

anexat la actele cauzei (f. d. 72 vol. II).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 24 septembrie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Oxana Moraru, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oxana Moraru, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

6

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Oxana Moraru urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Oxana Moraru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7