3ra-1161/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1161/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1161/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Muruianu, E. Palanciuc, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de către Larisa Călugăru și de

către terțul Violeta Cojocaru,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea Larisei Călugăru

împotriva Consiliului Audiovizualului și Instituției Publice Compania „Teleradio-

Moldova”, terți Nicolae Spătaru și Violeta Cojocaru cu privire la contestarea

actelor administrative individuale,

împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul Larisei Călugăru, s-a casat hotărârea din 23 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a adoptat o decizie nouă, prin care

acțiunea Larisei Călugăru s-a declarat inadmisibilă în baza art. 207 lit. e) din

Codul administrativ, și

împotriva deciziei suplimentare din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-au compensat din contul Larisei Călugăru în beneficiul Violetei

Cojocaru cheltuielile de asistență juridică,

constată:

La 14 mai 2020, Larisa Călugăru a depus prin intermediul oficiului poștal

acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Audiovizualului și

Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova” cu privire la contestarea

actelor administrative individuale (vol. I, f.d. 2-5, 33).

În motivarea acțiunii Larisa Călugăru a indicat că este membru al

Consiliului de Supraveghere al Instituției Publice Compania „Teleradio-

Moldova”.

În data de 03 martie 2020 a fost petrecută ședința extraordinară a Consiliului

de Supraveghere al Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova”, în cadrul

cărora au fost votate, cu votul a șase membri din cei șapte prezenți la ședință,

hotărârea nr. 18 prin care s-a demis Nicolae Spătaru din funcția de președinte al

Consiliului de Supraveghere și hotărârea nr. 19 prin care Violeta Cojocaru a fost

aleasă în funcția de președinte al Consiliului de Supraveghere.

1

În opinia reclamantei, ședința Consiliului de Supraveghere al Instituției

Publice Compania „Teleradio-Moldova” din 03 martie 2020 a fost întrunită și

petrecută cu încălcarea legislației, deoarece nici Codul serviciilor media

audiovizuale, nici Regulamentul intern nu reglementează noțiunea de „ședință

extraordinară”.

Anunțul despre convocarea ședinței din 03 martie 2020 a fost plasat pe

pagina oficială a instituției în data de 02 martie 2020, ora 15.46, deși

Regulamentul intern al instituției prevede cert că anunțarea ședințelor se face pe

pagina web „www.trm.md” cu cel puțin trei zile înainte de data convocării.

La fel, reclamanta a menționat că în cadrul ședinței din 03 martie 2020 a

solicitat membrilor Consiliului de Supraveghere explicații cu privire la legalitatea

unor întruniri de natură extraordinară, la care nu a primit niciun răspuns adecvat.

Astfel, manifestându-și dezacordul cu hotărârile Consiliului de

Supraveghere al Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova” nr. 18 și

nr. 19 din 03 martie 2020, la 10 martie 2020, Larisa Călugăru a depus cerere

prealabilă, prin care a solicitat anularea acestora, însă autoritatea publică nu a

soluționat cererea prealabilă în interiorul termenului legal prevăzut de Codul

administrativ.

Totodată, la 06 martie 2020, Larisa Călugăru a depus la Consiliul

Audiovizualului cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea hotărârilor

Consiliului de Supraveghere al Instituției Publice Compania „Teleradio-

Moldova” nr. 18 și nr. 19 din 03 martie 2020, precum și demisia membrilor

Consiliului de Supraveghere care prin votarea acestor hotărâri au admis încălcări

grave ale legislației.

Reclamanta a relevat că nu a primit din partea Consiliului Audiovizualului

niciun răspuns la cererea prealabilă, însă, în cadrul ședinței Consiliului

Audiovizualului din 27 martie 2020 aceasta a fost admisă parțial, doar că

autoritatea a notat că nu are competențe de a interveni.

Reclamanta Larisa Călugăru a solicitat prin cererea de chemare în judecată

anularea hotărârilor Consiliului de Supraveghere al Instituției Publice Compania

„Teleradio-Moldova” nr. 18 și nr. 19 din 03 martie 2020, precum și obligarea

Consiliului Audiovizualului să demită membrii Consiliului de Supraveghere, care

au admis încălcări ale legislației, prin votarea unor hotărâri contrare legislației în

vigoare.

La 26 noiembrie 2020, în cadrul ședinței de judecată, reclamanta Larisa

Călugăru a depus cerere de concretizare a acțiunii, prin care a renunțat la

pretențiile formulate împotriva Consiliului Audiovizualului (vol. I, f.d. 156, 166).

Prin încheierea protocolară din 26 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, s-au atras în proces în calitate de persoane terțe Nicolae Spătaru și

Violeta Cojocaru, în temeiul art. 205 din Codul administrativ (vol. I, f.d. 169).

Prin hotărârea din 23 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Larisa Călugăru (vol. I,

f.d. 222, 230-241).

La 24 februarie 2021, Larisa Călugăru a depus la Judecătoria Chișinău,

sediul Rîșcani, apel nemotivat (vol. I, f.d. 24). Potrivit avizului de recepție a

corespondenței DS8001247389AS, copia hotărârii motivate a primei instanțe a

fost notificată apelantei la 22 martie 2021 (vol. I, f.d. 245). Motivarea apelului a

2

fost depusă prin poștă în data de 22 martie 2021 la Curtea de Apel Chișinău

(vol. II, f.d. 6-8, 9).

Astfel, instanța de recurs constată că la demararea căii de atac în ordine de

apel, Larisa Călugăru a respectat modul și termenul de atac instituit la art. 232 din

Codul administrativ.

Prin decizia din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

Larisei Călugăru, s-a casat hotărârea din 23 februarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani și s-a adoptat o decizie nouă, prin care acțiunea Larisei

Călugăru s-a declarat inadmisibilă în baza art. 207 lit. e) din Codul administrativ

(vol. II, f.d. 36, 37-42).

La 10 iunie 2021, terțul Violeta Cojocaru, reprezentantă de avocatul Ion

Ciumac, a depus prin poștă electronică la Curte de Apel Chișinău cerere cu

privire la emiterea unei decizii suplimentare la decizia din 09 iunie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, prin care să fie încasat de la Larisa Călugăru în beneficiul

Violeta Cojocaru și a Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova” câte

5 000 de lei pentru fiecare, cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată

(vol. II, f.d. 43, 44-45).

Prin decizia suplimentară din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-au

compensat de la Larisa Călugăru în beneficiul Violetei Cojocaru cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 1 000 de lei. În rest, cerințele s-au respins (vol. II,

f.d. 58-60).

În consolidarea soluției instanța de apel a constatat că reclamanta nu poate

revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17,

deoarece din textul acțiunii nu rezultă că prin actele contestate i s-ar fi lezat

careva drepturi și interese legitime personale.

Instanța de apel a observat că prin hotărârea Consiliului de Supraveghere al

Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova” nr. 18 din 03 martie 2020 s-a

luat act de demisia președintelui Consiliului – Nicolae Spătaru, iar prin hotărârea

nr. 19 din aceiași dată s-a constatat vacantă funcția de președinte al Consiliului și

s-a ales Violeta Cojocaru în această funcție.

Aceste circumstanțe atestă că acțiunea din prezenta speță nu a fost formulată

de către reclamantă în sensul apărării unui drept personal, dar este o actio

popularis.

La 29 iulie 2021, Larisa Călugăru a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs

împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

deciziei recurate, rejudecarea cauzei și adoptarea unei decizii în favoarea sa

(vol. II, f.d. 69-71).

În textul recursului Larisa Călugăru a notat că nu este de acord cu soluția

instanței de apel, invocând în acest sens prevederile art. 7 din Codul

administrativ, art. 177 din Codul civil, art. 34 alin. (4), art. 36 alin. (3), art. 37

alin. (10), art. 38 alin. (1), art. 39 și art. 45 din Codul audiovizualului.

De asemenea, la 29 iulie 2021, Larisa Călugăru a depus la Curtea de Apel

Chișinău recurs împotriva deciziei suplimentare din 30 iunie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei suplimentare (vol. II, f.d. 72-73).

În motivarea recursului Larisa Călugăru a invocat că în cadrul examinării

fondului cauzei Instituția Publică Compania „Teleradio-Moldova” nu a solicitat

careva cheltuieli de judecată. Respectiv, pretinsele cheltuieli de judecată pot fi

raportate exclusiv la reprezentarea în fața instanței de apel, însă, conform facturii

3

acestea nu se referă la examinarea cauzei în apel, deoarece factura este din luna

iulie 2020. Prin urmare, această cerință nu are tangență cu examinarea cauzei în

instanța de apel.

În privința cheltuielilor de judecată compensate terțului Violeta Cojocaru,

recurenta Larisa Călugăru a menționat că prima instanță a soluționat această

chestiune, considerând justificate, rezonabile și realmente angajate doar

cheltuielile în sumă de 500 de lei, iar Violeta Cojocaru nu a contestat cu apel

hotărârea primei instanțe, ci doar a menționat în referință nemulțumirea cu privire

la soluție în partea compensării cheltuielilor de judecată.

În opinia recurentei Larisa Călugăru, simpla nemulțumire a terțului Violeta

Cojocaru cu soluția dată de prima instanță în partea compensării cheltuielilor de

judecată, fără a o contesta cu apel, nu poate servi drept temei pentru emiterea

unei hotărâri suplimentare de către instanța de apel, prin care să fie compensate

aceste cheltuieli într-un cuantum mai mare.

Cu atât mai mult că prin hotărâre suplimentară se putea soluționa doar

chestiunea cu privire la compensarea cheltuielilor ce ar fi fost prezentate instanței

până la examinarea apelului și care s-ar referi anume la faza apelului. În caz

contrar, aceste pretenții urmau a fi examinate într-un alt dosar în procedură

contencioasă. Or, hotărârea suplimentară nu poate avea ca temei probe noi, care

nu au fost cercetate la faza de examinare a apelului.

La 15 noiembrie 2021, terțul Violeta Cojocaru a depus prin poștă electronică

la Curtea Supremă de Justiție recurs împotriva deciziei suplimentare din 30 iunie

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei suplimentare și

adoptarea unei decizii noi, prin care să fie admisă integral cererea sa cu privire la

compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea recursului, terțul Violeta Cojocaru a invocat că, în temeiul

contractului de asistență juridică și mandatului anexat la materialele dosarului, l-a

împuternicit pe avocatul Ion Ciumac să-i reprezinte interesele în prezentul proces,

iar pentru prestarea acestor servicii a achitat suma de 5 000 de lei, fapt confirmat

prin bonul de plată și raportul privind lucrul efectuat de avocat.

În opinia Violetei Cojocaru, prin neaplicarea normelor de drept aferente

speței și prin interpretarea eronată a acestora, instanța de apel a admis parțial

cerința cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică, încasând doar

1 000 de lei din 5 000. Concluziile instanței de apel contravin atât normelor de

drept național, cât și jurisprudenței CtEDO în acest sens.

Recurenta Violeta Cojocaru a învederat că cheltuielile de asistență juridică

în sumă de 5 000 de lei sunt rezonabile și au fost realmente suportate de către ea,

iar prin raportul privind lucrul efectuat de avocat se demonstrează necesitatea

acestora, și anume la 10 februarie 2021 avocatul a studiat materialelor dosarului

timp de două ore cu rata de 500 de lei per oră (în total 1 000 de lei); în aceiași

dată avocatul a întocmit referința, acțiune care conform tarifului stabilit costă

1 500 de lei; la 11 mai 2021 avocatul a studiat cererea de apel timp de două ore

cu rata de 500 de lei per oră (în total 1 000 de lei); la 12 mai 2021 avocatul a

întocmit și a depus referința la cererea de apel – suma serviciilor fiind de 1 500

de lei. Respectiv, valoarea totală a serviciilor prestate de avocat în cadrul

prezentului proces constituie 5 000 de lei, care urmează a-i fi compensate în

temeiul art. 96 din Codul de procedură civilă.

4

La 15 noiembrie 2021, terțul Violeta Cojocaru a depus referință asupra

recursurilor Larisei Călugăru, prin care a solicitat declararea acestora ca

inadmisibile sau, după caz, respingerea ca neîntemeiate.

La 23 noiembrie 2021, Consiliul Audiovizualului a depus referință asupra

recursurilor Larisei Călugăru, în care a relevat că nu se poate expune asupra

criticilor formulate de Larisa Călugăru în recurs, deoarece nu are calitatea

procesuală de participant, or, prin cererea din 26 noiembrie 2020 reclamanta a

renunțat la pretențiile formulate împotriva Consiliului Audiovizualului.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost adoptat și pronunțat la

09 iunie 2021 (vol. II, f.d. 36). La materialele cauzei lipsesc înscrisuri, care ar

confirma că instanța de apel a notificat participanților la proces copia

dispozitivului deciziei 09 iunie 2021.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs nu poate constata momentul de

când în condițiile speței a început să curgă termenul de depunere a recursului.

Totodată, la 30 iunie 2021, Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia

suplimentară motivată. Conform avizelor de recepție a corespondenței

DS8002060276AS, DS8001946335AS și DS8001946319AS, copiile deciziei

motivate și a deciziei suplimentare a Curții de Apel Chișinău au fost notificate

Larisei Călugăru – la 02 iulie 2021, Violetei Cojocaru – la 30 iulie 2021, iar

avocatului Ion Ciumac – la 02 august 2021 (vol. II, f.d. 62, 65, 66).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurenta Larisa

Călugăru s-a conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul

administrativ privind modul și termenul de depunere a recursurilor.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată inadmisibilitatea acestora, din considerentele ce succed.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Ab initio, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a-și expune poziția în privința

recursului depus de terțul Violeta Cojocaru.

Alineatul (2) al articolului 246 din Codul administrativ prevede la lit. d) că

recursul se declară inadmisibil în special când a fost depus după expirarea

termenului stabilit la art. 245 alin. (1).

La rândul său, art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ stipulează că

recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de

apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul

5

judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Din materialele dosarului rezultă indubitabil că decizia suplimentară a Curții

de Apel Chișinău, față de care terțul Violeta Cojocaru își manifestă dezacordul prin

prezentul recurs, a fost adoptată și pronunțată la 30 iunie 2021 (vol. II, f.d. 58-60).

Potrivit avizului de recepție a corespondenței DS8001946335AS și

DS8001946319AS, copiile deciziei motivate din 09 iunie 2021 și a deciziei

suplimentare din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău au fost notificate

terțului Violeta Cojocaru – la 30 iulie 2021 și respectiv reprezentantului acesteia,

avocatului Ion Ciumac – la 02 august 2021 (vol. II, f.d. 65 și 66).

Completul notează faptul că aceste circumstanțe sunt confirmate și prin

informația publică plasată pagina web a ÎS „Poșta Moldovei” la rubrica „serviciul

on-line de urmărire a expedierii (Track & Trace)”

[https://www.posta.md/ro/tracking?id=DS8001946335AS%20 și

https://www.posta.md/ro/tracking?id=DS8001946319AS], conform cărora

trimiterile poștale DS8001946335AS și DS8001946319AS, în care se aflau

copiile deciziilor motivate din 09 iunie 2021 și a deciziilor suplimentare din 30

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău au fost notificate terțului Violeta Cojocaru –

la 30 iulie 2021 și avocatului Ion Ciumac – la 02 august 2021.

Potrivit articolului 63 din Codul administrativ, calcularea termenelor în

procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259-266

din Codul civil. Dacă o autoritate publică trebuie să efectueze prestații doar pentru

o anumită perioadă de timp, atunci această perioadă expiră în ultima zi a ei, chiar și

atunci când aceasta este o zi de sâmbătă, duminică sau o zi liberă stabilită prin

lege.

La rândul său, art. 261 din Codul civil (articolul 385 în redacția actuală a

Codului civil) prescrie în alin. (1) că, dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei,

atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la

calcularea termenului.

Coroborând normele legale precitate, se constată că începutul curgerii

termenului de depunere a recursului este ziua imediat următoare datei

calendaristice notificării deciziei, adică ziua de la 31 iulie 2021, iar ultima zi de

exercitare a actului de procedura fiind data de 01 septembrie 2021, ora 24.00.

Însă, distinct acestor circumstanțe, terțul Violeta Cojocaru a depus recursul

împotriva deciziei suplimentare din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău abia

la 15 noiembrie 2021.

La capitolul dat, completul apreciază ca lipsit de substrat factologic

argumentul recurentului Violeta Cojocaru precum că recursul său a fost depus în

termen, deoarece a luat cunoștință cu deciziile Curții de Apel Chișinău abia la 09

noiembrie 2021, când i-a fost notificat recursul depus de către Larisa Călugăru.

Or, argumentul recurentului Violeta Cojocaru precum că decizia suplimentară din

30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău i-a fost notificată abia la 09 noiembrie

2021 este combătut prin avizul de recepție a corespondenței DS8001946335AS

(vol. II, f.d. 65) și informația publică plasată pagina web a ÎS „Poșta Moldovei”

la rubrica „serviciul on-line de urmărire a expedierii (Track & Trace)”

[https://www.posta.md/ro/tracking?id=DS8001946335AS%], din care rezultă cert

6

că decizia motivată din 09 iunie 2021 și a decizia suplimentară din 30 iunie 2021

a Curții de Apel Chișinău i-au fost notificate Violetei Cojocaru la 30 iulie 2021,

iar termenul de contestare curge de la data notificării deciziei, nu a recursului

depus de altă parte la proces.

Completul consideră că terțul Violeta Cojocaru, fiind interesată în soarta

soluționării cererii sale cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică,

urma să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la

instanță, prin depunerea în termen a recursului și a motivării acestuia, în caz

contrar intervenind uno ictu aplicarea, cu titlu de sancțiune procedurală, declararea

recursului inadmisibil în temeiul articolului 246 alin. (2) lit. d) din Codul

administrativ.

În acest sens este imperioasă jurisprudența CtEDO în care Înalta Curte a

reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția

drepturilor sale de acces la justiție (cauza Ponomaryov v. Ucraina, 3236, hotărârea

din 03 aprilie 2008).

Totodată, imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza

Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii

unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen

după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie

care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar

cu o cale extraordinară de atac.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de terțul Violeta Cojocaru

ca fiind inadmisibil este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice. Or, certitudinea legală

impusă regulilor de procedură civilă și contencios administrativ, în calitate de

condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile recurenților,

cât și ale intimaților, astfel încât instanța de judecată nefiind în drept de a substitui

voința legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură civilă în

vederea exonerării recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii

greșite de către acesta a efectelor legale.

Succesiv, în partea recursurilor depuse de către Larisa Călugăru, completul

constată că, deși conțin argumente sumare, acestea sunt motivate, deoarece arată

unele critici, care în opinia recurentei demonstrează netemeinicia deciziilor

contestate. Evidențierea în cererea de recurs a celor mai mici critici de

manifestare a dezacordului cu soluția pronunțată de instanța apel, cu indicarea

temeiurilor de netemeinicie a hotărârii contestate, pe care se întemeiază calea de

atac, precum și dezvoltarea lor pot fi privite în esență ca o motivare în lato sensu

a recursului.

La aspectul dat este relevant că, în opinia Înaltei Curți de la Strasbourg,

cererea este considerată admisibilă în cazul în care reclamantul exprimă, fie și în

mod sumar, obiectul cererii sale și cel puțin o precizare sumară cu privire la

natura încălcării pretinse.

7

Implicit circumstanțelor speței, completul decelează că în cererea de recurs

depusă de Larisa Călugăru împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, sunt inserate temeiurile și motivele recursului, aceasta indicând că, în

opinia sa, decizia instanței de apel este neîntemeiată și a fost adoptată în

rezultatul interpretării eronate a prevederilor art. 7 din Codul administrativ,

art. 177 din Codul civil, art. 34 alin. (4), art. 36 alin. (3), art. 37 alin. (10), art. 38

alin. (1), art. 39 și art. 45 din Codul audiovizualului.

În atare circumstanțe, instanța de recurs vădește în recursul depus de către

Larisa Călugăru motivarea greșelilor, care în opinia sa sunt imputate instanței

inferioare, expunându-și criticile în fapt și în drept pe care se bazează aceste

greșeli. Prin urmare, această cerere conține obiectul cererii și cel puțin o precizare

sumară cu privire la natura pretinselor încălcări admise pe instanța de apel.

Astfel, examinând temeiurile invocate în recursurile depuse de Larisa

Călugăru în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține prevederile art. 246

alin. (2) din Codul administrativ, care stipulează că recursul se declară

inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor

prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se

limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

8

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererile de recurs depuse de către Larisa Călugăru și de către

terțul Violeta Cojocaru sunt inadmisibile.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile depuse de către Larisa Călugăru și de către terțul Violeta

Cojocaru se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

9