2ra-1617/21 — constatarea discriminării

2ra-1617/21 — constatarea discriminării (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1617/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. N. Patrașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, V. Cotorobai, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Doina-Ioana Străisteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Doina-Ioana

Străisteanu împotriva lui Tudor Pașcaneanu cu privire la constatarea discriminării

prin asociere, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 14 mai 2018, Doina-Ioana Străisteanu, reprezentată de avocatul Alina

Calugher, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tudor Pașcaneanu,

solicitând constatarea discriminării sale de către pârât prin asociere cu persoanele

LGBT și hărțuire, în temeiul art. 2 din Legea nr.121/2012, obligarea pârâtului de a-

i repara prejudiciul moral suferit în mărime de 100000 de lei, în temeiul art. 18

alin.(1), lit.a),d) din Legea nr.121/2012 și compensarea din contul pârâtului a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la data de 15 mai 2017, în jurul

orei 15:00, pârâtul, fără permisiune, a intrat în oficiul său, unde la acel moment se

afla stagiara sa și a întrebat dacă ea este prezentă și i s-a comunicat că nu este la

serviciu. Ulterior a urmat afirmația „ să-i spui Doinei, că eu am două fete și dacă

vreo lesbiană se apropie de ele, am să iau o grenadă și am sa i-o bag drept în ....”.

Aceeași afirmație pârâtul i-a spus-o personal mai târziu, când a întâlnit-o în ograda

comună. Când pârâtul a amenințat-o cu răfuială fizică, îndreptând spre ea o bară de

fier, în timp ce o înjura, a înțeles că comportamentul pârâtului este generat de faptul

că printre clienții ei sunt persoane homosexuale, iar acțiunile lui sunt alimentate

anume de faptul că prestează asistență juridică A.O. „GENDERDOC-M”, asociația

comunității LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transgender).

Totodată, reclamanta a menționat că, pentru a putea proba atacurile la

persoana sa, a efectuat filmări cu telefonul (video fiind anexat), în continuare, au

urmat un șir de injurii în adresa sa legate de faptul că ea prestează servicii juridice

persoanelor LGBT.

Reclamanta a declarat că, în aceeași zi, pârâtul a mers la fiecare din vecinii

lor, i-a instigat la ură împotriva sa, spunându-le că apără lesbienele și pedofilii.

Văzând ce se întâmplă, fiind conștientă de faptul că agresiunea pârâtului ar putea

escalada și că poartă răspundere pentru integritatea stagiarei sale, dar și a clienților

1

care vin la oficiul său, a fost nevoită să cheme echipajul 902. Tot din aceste motive,

nu s-a putut prezenta și a ratat o ședință de judecată la Curtea de Apel Chișinău, în

care trebuia să apere drepturile inculpatului într-o cauză penală. La sosirea

echipajului de poliție, pârâtul a negat că ar fi numit-o cu cuvinte necenzurate și că ar

fi amenințat-o. Pârâtul a comunicat polițiștilor că i-ar fi furat ștrok (material de

construcție), făcând-o astfel hoață în public. Pârâtul nu a depus niciodată plângere

pe faptul furtului. Nu-și poate explica așa schimbare bruscă de comportament din

partea pârâtului, decât prin faptul că acesta a asociat-o cu clienții săi, persoane din

comunitatea LGBT.

În următoarea dimineață, la data de 16 mai 2017, pârâtul i-a turnat apă peste

ușa oficiului, a numit-o lesbiană și i-a cântat psalmi bisericești :„ în numele Tatălui

și a Sfântului Duh, amin iart-o Doamne pe roaba ta lesbiană”… „Doamne iartă-mă,

roaba ta lesbiană”, „...Eu am să va dau vouă lesbiene”, „Doamne ferește să se anine

cineva de copchii mei (cuvânt necenzurat).......”, „Ea cu lesbiene are…”

Reclamanta a precizat că, ulterior, în aceeași zi, când s-a întors, în jurul orei

16:00 la biroul său, a văzut toată ograda și o parte din peretele oficiului său murdar

de ulei, care evident a fost vărsat de către pârât. Conflictul a continuat și în zilele

următoare. La data de 18 mai 2017, în jurul orei 12:00, fiind lânga ușa biroului, a

auzit de la pârât mai multe înjurături, printre care : „...șefa lesbienilor e hoață”,

„…netrebnico să te duci la biserică, lesbiana dracului”, „...lesbiano ce esti”.

Reclamanta a susținut că, este regretabil faptul că asemenea comportament

homofob, instigator la ură față de persoanele din comunitatea LGBT este manifestat

de către pârât care ar trebui să protejeze drepturile omului, inclusiv al minorităților

sexuale, el fiind doctor în drept, conferențiar universitar și la acel moment avocat de

profesie, a demonstrat că statutul său nu l-a lipsit de prejudecăți și intoleranțe față

de persoane cu orientare sexuală homosexuală și față de altele care protejează

drepturile acestor minorități, crezând că este accesibil să le discrimineze.

De asemenea, a indicat că, pe marginea comportamentului și acțiunilor ilegale

ale pârâtului, Comisia pentru etică și disciplină din cadrul Uniunii Avocaților s-a

pronunțat prin decizia din 21 iulie 2018, care a decis că în acțiunile și

comportamentul avocatului Tudor Pașcaneanu, deținător al licenței pentru

exercitarea profesiei de avocat nr.2083 din 03 ianuarie 2011, există abateri

disciplinare grave și ținând cont de gravitatea abaterilor, circumstanțele în cauză,

activitatea și comportamentul avocatului, i-a fost aplicată avocatului Tudor

Pașcaneanu sancțiunea disciplinară sub forma de retragere a licenței pentru

exercitarea profesiei de avocat.

Reclamanta a precizat că, în sensul art. 1 din Legea nr.121/2012, lista

criteriilor protejate nu este exhaustivă, ea poate fi completată și cu alte criterii

stabilite fie de legislația națională sau confirmate prin jurisprudența internațională.

Sintagma „orice alt criteriu similar” și „ orice altă împrejurare” oferă posibilitatea să

pretindă în speța dată că orientarea sexuală este un criteriu protejat, or, discriminarea

este diferențierea pe criterii inalterabile și/sau identitare. Comun pentru toate aceste

criterii este caracterul inalterabil sau identitar al trăsăturilor umane enunțate. Genul,

culoarea pielii, vârsta, orientarea sexuală sunt exemple clasice de trăsături

inalterabile care nu pot fi schimbate prin voința purtătorului acestor trăsături. La

oameni aceste trăsături sunt înnăscute și nimeni nu le poate alege. Așadar este

2

anormal să se încalce un drept, din motiv că persoana este identificată cu un anumit

criteriu pe care persoana nu îl poate controla.

Orientarea sexuală poate fi înțeleasă ca referindu-se la „capacitatea fiecărei

persoane de a simți o emoție profundă, afecțiune și atracție sexuală de a avea relații

intime cu persoanele de sex diferit, de același sex sau de ambele sexe.”

Discriminarea pe bază de orientare sexuală, în percepția publică, se concentrează

asupra protecției drepturilor omului pentru persoanele care au o orientare

homosexuală sau bisexuală care pot fi considerate drept „homosexuale” (gay),

„bisexuale” sau „lesbiene”, însă din punct de vedere juridic ea trebuie înțeleasă în

sens mai larg, ca să cuprindă și persoanele „heterosexuale” și „transgender”.

Reclamanta a afirmat că, stigmatul asupra homosexualității există și în țară,

iar circumstanțele descrise din prezenta cerere de chemare în judecată arată

atitudinea discriminatorie a pârâtului față de persoanele LGBT și prin asocierea cu

acestea și față de ea, care a identificat-o cu clienții săi, drepturile cărora le protejează.

Homofobia și ura pârâtului față de acest grup minoritar LGBT l-a făcut să-și reverse

toată nemulțumirea și deprecierea în raport cu ea, fiind asociată cu persoane lesbiene,

fapt ce rezultă din expresiile josnice și murdare cu referire la această calitate pe care

o pretinde ca fiindu-i caracteristică. Pârâtul asociind-o cu minoritățile sexuale, a

manifestat față de ea un comportament nedorit, umilitor, degradant, care a avut drept

scop și efect crearea unui mediu intimidant și ostil, lezându-i demnitatea umană.

Cazul din speță este un caz clar de discriminare prin asociere, atunci când

victima discriminării nu este însăși persoana cu caracteristica protejată. Ea nu este

de orietare homosexuală, nefiind lesbiană, însă, datorită faptului că exercitându-și

munca, apără drepturile și libertățile clienților săi care fac parte din grupul LGBT,

inclusiv lesbiene, a fost percepută și identificată de către pârât ca fiind lesbiană, iar

în baza acestui criteriu a hărțuit-o, creându-i un mediu ostil, intimidant și degradant.

Referitor la hărțuire, care este o formă de discriminare atunci când se înregistrează

un comportament indezirabil legat de unul din motivele protejate având drept scop

sau efect lezarea demnității unei persoane și/sau crearea unui mediu de intimidare,

ostil, degradant, umilitor sau ofensator. Elementele descrise în definiția hărțuirii se

regăsesc în trăirile negative ale sale, grație acțiunilor ilegale ale pârâtului. A fost

asimilată, asociată cu persoana homosexuală-lesbiană.

Reclamanta a indicat că, înregistrările video sunt dovada comportamentului

adoptat de către pârât, din care se vede că pârâtul pentru a o intimida și pentru a o

umili, a-i crea un mediu ostil, a recurs la mai multe acțiuni: cântece bisericești care

le cânta în adresa sa, în care o numea lesbiană și se adresa lui Dumnezeu cu cântarea:

„iart-o Doamne pe roaba ta lesbiană”; stropirea biroului cu apă de dimineață, la fel,

ca preotul ce stropește cu agheasmă și apoi, stropirea biroului și a ogrăzii cu ulei, ce

ar prezenta mirul folosit de preoți; folosirea în adresa sa a cuvintelor injurioase și a

expresiilor jignitoare : „Eu am să vă dau vouă lesbiene….”, etc.

Prin hotărârea din 10 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Doina-Ioana

Străisteanu și s-a constatat discriminarea Doinei-Ioanei Străisteanu de către Tudor

Pașcaneanu prin asociere cu persoanele LGBT și hărțuire; s-a obligat Tudor

Pașcaneanu la repararea prejudiciului moral cauzat Doinei-Ioanei Străisteanu în

mărime de 3000 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată sub formă de

3

cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de 2000 de lei; în rest cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Tudor Pașcaneanu și s-a casat hotărârea din 10 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Doina-Ioana

Străisteanu împotriva lui Tudor Pașcaneanu cu privire la constatarea discriminării

prin asociere și repararea prejudiciului moral.

În consolidarea soluției, instanța de apel a considerat că, prima instanță eronat

a concluzionat că, în speța dată a avut loc discriminarea reclamantei de către pârât,

prin asocierea acesteia cu persoanele LGBT și hărțuire. Or, imprimarea video

anexată la dosar, denotă un conflict verbal dintre părți, asupra cărora s-a expus în

alte procese instanțele de judecată. Astfel, prin hotărâri judecătorești irevocabile, a

fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit în privința lui T.

Pașcaneanu pentru injuriile aduse în adresa reclamantei și alt proces-verbal cu

privire la contravenție privind învinuirea lui T. Pașcaneanu că acesta ar fi distrus

bunurile D. I. Străisteanu (pe motiv că nu există fapta contravenției). În același timp,

la cererea lui T. Pașcaneanu, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, acționând conform atribuțiilor care-i revin, a constatat că reclamanta D. I.

Străisteanu nu a avut permisiunea domnului T. Pașcaneanu de a-l filma și utiliza

(publica) informații care conțin date cu caracter personal ale acestuia și prin decizia

nr.61 din 03.03.18, a obligat-o pe doamna respectivă să șteargă filmulețele date din

internet și să informeze CNPDCP despre executarea deciziei, în termen de 10 zile.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, faptele lui T. Pașcaneanu descrise în

cererea de chemare în judecată și probate prin imprimarea video, care atestă

conflictul (verbal) dintre D. I. Străsteanu și T. Pașcaneanu, nu întrunesc niciuna din

formele grave ale discriminării, prevăzute la art.4 al Legii cu privire la asigurarea

egalității.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a considerat că, Tudor Pașcaneanu

nu a discriminat-o nici într-un fel pe Doina-Ioana Străisteanu, nu a promovat sau

practicat discriminarea față de aceasta prin intermediul autorităților publice, nu a

susținut și nu a chemat la discriminarea acesteia prin intermediul mijloacelor de

informare în masă, nu a amplasat mesaje și simboluri discriminatorii în locurile

publice cu referire la Doina-Ioana Străisteanu, nu a discriminat-o pe aceasta după

două sau mai multe criterii, nu a discriminat-o pe principii de segregare rasială.

La fel, Tudor Pașcaneanu, în cadrul conflictului verbal cu pârâta, nu a admis

acțiuni de discriminare a acesteia în domeniul muncii, serviciilor publice și

învățământului.

Ba din potrivă, însuși Doina-Ioana Străsteanu a publicat filmulețul cu conflictul

verbal dintre ea și Tudor Pașcaneanu.

Prin urmare, cele invocate de Doina Ioana Străisteanu în cererea de chemare în

judecată, precum că în luna mai 2017, Tudor Pașcaneanu ar fi admis în privința ei

hărțuire și discriminare prin asociere, nu și-au găsit confirmare și sunt lipsite de

suport probatoriu.

La 15 septembrie 2021, prin intermediul poștei (Vol.III, f.d.13), Doina-Ioana

Străisteanu a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de

4

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și pronunțarea unei noi decizii de menținere a hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel, prin decizia din 22 iunie

2021, a soluționat greșit litigiul, anulând hotărârea (soluția) instanței de fond prin

admiterea apelului depus de intimat, fără să ofere un răspuns argumentelor invocate

în referință, bazându-se în principal pe unele interpretări greșite ale Legii nr.

121/2012 privind asigurarea egalității: -neagă discriminarea sa în calitate de avocat

a membrilor comunității LGBT din Republica Moldova, din motiv că: între ei a fost

doar un conflict verbal; intimatul nu a fost sancționat pentru injuriile adresate și

pentru distrugerea bunurilor ce îi aparțin; l-a provocat la injurii și comportament

inadecvat prin faptul că i-a filmat comportamentul; -„imprimarea video anexată la

dosar denotă un conflict verbal între părți, asupra cărora s-a expus în alte procese

instanțele de judecată; -faptele intimatului probate prin imprimarea video nu

întrunesc niciuna din formele grave ale discriminării prevăzute de art. 4 al Legii cu

privire la asigurarea egalității; -faptele invocate privind discriminarea prin asociere

a sa cu clienții săi din comunitatea LGBT și hărțuirea sa din acelaș motiv, comise de

către intimat, ar fi lipsite de suport probatoriu ... „lipsa probelor veridice”;-decizia

contestată este contrară jurisprudenței Curții Europene de la Strasbourg în cazurile

de discriminare a persoanelor pe criteriu de orientare sexuală.

Totodată, a menționat că, decizia instanței de apel include extrase din legislația

națională și nu răspunde motivat argumentelor părților din proces, este un act

judecătoresc vădit neîntemeiat și vădit ilegal în coraport cu cerințele din cererea de

chemare în judecată, cu circumstanțele expuse pe caz și probatoriul administrat în

dezbaterile judecătorești, atât la examinarea cauzei în fond, cât și în instanța de apel.

Instanța de apel a ignorat două hotărâri judecătorești irevocabile care constată că

intimatul a avut un comportament vulgar și agresiv motivat anume pe faptul că în

calitate de avocat apară drepturile persoanelor LGBT din Republica Moldova.

Recurenta a susținut că, așteptarea sa a vizat accesul său la un proces echitabil

și la o decizia judecătorească motivată și legală. Faptul că este unicul avocat din țară

care are clienți din comunitatea LGBT, e un fapt notoriu, public, probat printr-o

simplă căutare în Google. Pentru activitatea sa de avocată a persoanelor LGBT din

Republica Moldova, începută în anul 2010, a fost de nenumărate ori agresată verbal,

amenințată, automobilul i-a fost deteriorat de câteva ori, ultima dată în luna mai,

anul 2019, i-a fost incendiat automobilul. Activitatea sa de avocată și apărătoare a

drepturilor omului, în viziunea completului Curții de Apel Chișinău, constituie

provocare la acțiuni de agresiune împotriva sa.

Recurenta a opinat că, instanța a ignorat complet argumentele privind existența

elementelor de discriminare prin asociere și hărțuire, ceea ce, în opinia sa, denotă

faptul că ea și activitatea sa de avocată nu le este pe plac. Completul instanței de apel

a procedat la emiterea unui act judecătoresc nemotivat și ilegal absolut conștient de

faptul că va fi susținut de sistem pentru că în Republica Moldova comunitatea LGBT

și toți cei asociați cu ei sânt urâți, dezaprobați și supuși discriminării. În caz contrar,

instanța de apel nu ar fi declarat că injuriile intimatului la adresa sa constituie doar

conflict verbal.

De asemenea, a declarat că, constatările irevocabile din hotărârea din 24

septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și din decizia din 26

noiembrie 2019 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău nu pot fi ignorate. Ele

5

sunt răspuns la tentativa intimatului de a se victimiza, pretinzând că are dreptul

absolut la viața privată când comite amenințări letale, pronunță injurii și dă dovadă

de homofobie la adresa unei avocate în timp ce el însuși a fost avocat. Într-adevăr

decizia Centrului pentru protecția datelor cu caracter personal de constare că i-ar fi

încălcat dreptul la viața privată a intimatului pentru că a filmat comportamentul său

inadecvat și amenințător, plasând video pe Facebook, a fost menținută de

judecătoriile naționale. Acest fapt a servit motiv pentru ea de a depune plângere la

Curtea Europeană de Drepturile Omului împotriva Guvernului R, Moldova

(plângerea nr. 9989/20 Străisteanu v the Republic of Moldova, din 05 februarie

2020), pentru că atât Centru, cât și instanțele de judecată au eșuat să balanseze

dreptul său la protecția integrității fizice și psihice, libertatea sa de exprimare și

informarea opiniei publice despre un subiect de interes public, mai ales atunci când

era supusă acestui atac homofob de intimat, în favoarea unui drept relativ și derivat

din dreptul la viața privată, cel de protecție a datelor cu caracter personal al

intimatului, care era avocat și el când a lansat aceste atacuri împotriva sa.

La fel, a precizat că, constatările la care face referire au rezultat din analiza

învinuirii contravenționale ce i-a fost formulată de către Centru pentru protecția

datelor cu caracter personal și de către intimat, care potrivit articolului 6 din

Convenție Europeană și jurisprudența Curții de la Strasbourg, pentru Republica

Moldova, echivalează cu o învinuire penală. Deci, aceleași înregistrări video din

acest dosar, au fost puse la baza învinuirii sale contravenționale și după analiza

întregului probatoriu, completul Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a

dezvinovățit-o că ar fi acționat ilegal față de intimat în situația în care ultimul a

atacat-o regulat în perioada 15-18 mai 2017, săptămâna Pride-ului LGBT în

Moldova. O instanță echidistantă nu putea ignora aceste acte judecătorești și aceste

constatări ale Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, fără să ofere o

argumentare cel puțin. Odată ce ambele hotărâri judecătorești irevocabile constată

acțiuni sistematice de homofobie, amenințări letale și adresarea cu cuvinte injurioase

ale intimatului față de ea și în temeiul unui criteriu interzis de discriminare,

orientarea sexuală a clienților săi, care depășeșc cadrul „unui conflict dintre doi

privați”, elementele componente ale discriminării sale prin asociere cu clienții săi a

fost probată.

Lectura deciziei din 22 iunie 2021 ilustrează că ea este contrară jurisprudenței

Curții europene de la Strasbourg în cazurile de discriminare a persoanelor pe criteriu

de orientare sexuală. În context, s-a referit la cauzele: Beizaras și Levikas

v.Lithuania (plângerea no. 41288/15, hotărârea CEDO din 14 ianuarie 2020;

Asociația ACCEPT și alții v. România, plângerea no. 19237/16, hotărârea Curții din

1 iunie 2021. În opinia recurentei, situația sa este apropiată în fapte cu cauza

Asociației ACCEPT v. România. La fel, a considerat aplicabile cauzei sale și

hotărârile Curții de la Strasbourg, în cauza Vejdeland și alții v. Suedia, plângerea no.

1813/07, hotărârea din 9 februarie 2012, cauza Bayev și alții v. Rusia, plângerile no.

67667/09, 44092/12 și 56717/12, hotărârea din 20 iunie 2017. Astfel, a solicitat

aplicarea directă a jurisprudenței Curții Europene la cazul dat, prin prisma art. 4 din

Constituția Republicii Moldova și corectarea erorilor comise de instanța de apel prin

admiterea acestei cereri de recurs.

6

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii de însoțire datate cu 28 septembrie 2021 (Vol.III, f.d.14) și a fost

recepționată la 01 octombrie 2021, conform avizului de recepție (Vol.III, f.d.16).

La data de 28 octombrie 2021, Tudor Pașcaneanu a depus referință la cererea

de recurs, exprimând poziția în favoarea declarării recursului inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 22 iunie 2021, iar cererea de recurs

a fost depusă la 15 septembrie 2021, prin intermediul poștei (Vol.III, f.d.13).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei instanței de apel către

participanții la proces la 09 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice

(Vol.II, f.d.250). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Doina-Ioana Străisteanu,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Doina-Ioana Străisteanu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

7

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Doina-Ioana Străisteanu.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Doina-Ioana Străisteanu

împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

8