2ra-1698/21 — incasarea datoriei

2ra-1698/21 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1698/2021

Prima instanță: Judecătoria Chisinau, sediul Centru (A.Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V.Sîrbu, D.Dulghieru, V.Buhnaci)

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Gheorghe Stratulat,

reprezentat de avocatul Vasile Josan și de Societatea cu Răspundere Limitată

,,Cebacot”, reprezentată de avocatul Inga Roșca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Stratulat

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Cebacot” cu privire la încasarea

datoriei, penalității, repararea prejudiciului cauzat și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 10 decembrie 2019, Stratulat Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Cebacot” solicitând încasarea sumei de 1 100 euro, cu titlu

de datorie contractuală; încasarea sumei de 629,75 euro, cu titlu de penalitate

contractuală; încasarea sumei de 1 650 euro, cu titlu de prejudiciu cauzat prin

neexecutarea obligației de predare a bunului la expirarea contractului; evacuarea

SRL „Cebacot” din bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX situat în XXXXX;

încasarea sumei de 1 959.92 lei cu titlu de cheltuieli de judecată legate de plata taxei

de stat pentru pretențiile cu caracter patrimonial; 100 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată legate de plata taxei de stat pentru pretențiile cu caracter nepatrimonial și

suma de 2 000 lei cu titlu de cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu

acordarea asistenței juridice.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 24 septembrie 2018,

între Stratulat Gheorghe (ca Locator) și Cebacot SRL (ca Locatar), a fost încheiat

contractul nr. 02-2018 privind locațiunea spațiului comercial. Potrivit pct. 2.1. din

Contract, acesta a fost încheiat pe o perioadă de 12 luni calculați din 01.10.2018.

Obiect al obligației a constituit predarea de către locator în locațiune a bunului

imobil înregistrat cu nr.cadastral XXXXX situat în XXXXX, respectiv preluarea

imobilului în posesie și achitarea lunară de către locatar a chiriei pentru locațiunea

bunului imobil.

1

Astfel, de obligația locatorului ținea de predarea bunului determinat

individual în folosință temporară, obligație executată de către reclamantul Stratulat

Gheorghe, iar de obligația locatarului SRL „Cebacot”, ținea achitarea chiriei lunare

stabilite prin contract.

Potrivit pct. 5.1 al Contractului, plata pentru locațiune pentru bunul imobil

constituie 550 euro cu impozitul inclus, cu achitarea în lei conform cursului BNM

la ziua achitării, iar conform pct. 5.5., plata pentru locațiune se va achita în avans

lunar până la data de 01 a fiecărei luni.

A remarcat reclamantul că, după semnarea contractului urma a fi achitată plata

pentru chirie (550 EURO) și garanția financiară (550 EURO) (pct. 5.2.), ultima

nefiind achitată de locatarul SRL „Cebacot”.

A relatat că, executarea propriu - zisă a raportului contractual, s-a desfășurat

potrivit înțelegerii dintre părți, fiind efectuate următoarele plăți, fapt confirmat prin

extrasul din contul bancar al locatorului Stratulat Gheorghe, anexat la materialele

cererii de chemare în judecată.

La data de 17.09.2018 - plata chiriei pentru luna octombrie 2018; la data de

14.11.2018 - plata chiriei pentru luna noiembrie 2018; la data de 07.12.2018 - plata

chiriei pentru luna decembrie 2018; la data de 14.01.2019 - plata chiriei pentru luna

ianuarie 2019; la data de 05.02.2019 - plata chiriei pentru luna februarie 2019; la

data de 01.03.2019 - plata chiriei pentru luna martie 2019; la data de 03.04.2019 -

plata chiriei pentru luna aprilie 2019; la data de 10.05.2019 - plata chiriei pentru luna

mai 2019; la data de 11.06.2019 - plata chiriei pentru luna iunie 2019; la data de

01.07.2019 - plata chiriei pentru luna iulie 2019.

A susținut că, deși contractul se afla încă în executare, contrar obligațiilor

asumate, locatarul SRL „Cebacot”, nu a achitat chiria pentru lunile august 2019,

septembrie 2019 acumulând la moment o datorie pentru chiria imobilului în valoare

de 1100 euro, care nu a fost achitată până în la momentul depunerii acțiunii.

A notat reclamantul că, pârâtul SRL „Cebacot” nu și-a executat obligațiile

contractuale asumate - prin neplata chiriei, astfel reclamantul solicită apărarea

drepturilor civile în instanța de judecată, în corespundere cu prevederile pct.5.6. din

contractul nr. 02-2018, în caz de neachitare la timp a plății pentru locațiune, locatarul

achită o penalitate în valoare de 0,5 % din suma neachitată, pentru fiecare zi de

întârziere.

În perioada de referință 02.08.2019 - 06.12.2019, locatarul a acumulat o

penalitate contractuală în valoare totală de 629,75 euro.

Cu privire la expirarea contractului și la încasarea prejudiciului cauzat pentru

neeliberarea încăperii reclamantul susține că, conform pct. 2.1. al contractului,

acesta a fost încheiat pe o perioadă de 12 luni, iar potrivit pct. 2.2., la expirarea

termenului prezentului Contract, locatarul urmează să elibereze încăperea și să o

transmită Locatorului în mod necondiționat și fără a fi necesar vreun aviz.

Contractul a expirat la 01.10.2019, iar din acea dată locatarul urma să

elibereze încăperea și să o transmită locatorului în mod necondiționat, orice ocupare

în continuare a bunului fiind una nejustificată, abuzivă și ilegală.

Prin neeliberarea bunului imobil, la expirarea termenului contractului,

locatarul SRL „Cebacot” a cauzat locatorului Stratulat Gheorghe un prejudiciu

patrimonial. În situația în care locatarul SRL „Cebacot” elibera la momentul

2

expirării contractului încăperea, locatorul Stratulat Gheorghe avea posibilitatea de a

acumula venituri din contul dării în locațiune a spațiului unui alt locatar.

Pârâtul SRL „Cebacot” nu a manifestat intenția continuării raporturilor

contractuale de locațiune, decizând ocuparea ilegală a imobilului și după expirarea

contractului.

A afirmat Stratulat Gheorghe că, suma prejudiciului care l-ar repune, pe cât

este de posibil în situația în care s-ar fi aflat dacă obligația debitorului de a restitui

bunul s-ar fi executat în modul corespunzător este egală cu suma chiriei lunare,

precum a fost stabilită de părți în contract, adică 550 euro lunar. Odată ce, locatarul

SRL„Cebacot” la momentul depunerii cererii de chemare în judecată nu a eliberat

bunul imobil în mod benevol nici după recepționarea somației reclamantului, fiind

în folosința și posesia acestuia în mod ilegal din data de 01.10.2019, se solicită

instanței de judecată încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a

prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației de predare a bunului la expirarea

contractului în mărime de 1650 euro.

A solicitat reclamantul instanței de judecată, în conformitate cu art. 884 Cod

civil, evacuarea SRL„Cebacot” din bunului imobil cu nr.cadastral XXXXX,

deoarece a expirat termenului pentru care a fost încheiat contractul privind

locațiunea spațiului comercial și din motivul că ocuparea în prezent a bunului de

SRL „Cebacot” nu este justificată de un temei legal, fiind ilegală și abuzivă.

A mai susținut reclamantul că, ținând cont de intenția locatorului de a

soluționa litigiul pe cale amiabilă, la 20 octombrie 2019, a fost remisă în adresa

pârâtului SRL „Cebacot” SRL (atât pe adresa juridică cât și adresa de corespondență)

pretenția privitoare la achitarea datoriei ce rezultă din chiria imobilului, penalitatea

contractuală, a datoriei pentru serviciile comunale și eliberarea imobilului fiind

acordat un termen de 7 zile de la recepționarea scrisorii pentru îndeplinirea

cerințelor.

Potrivit avizelor de recepție anexate la materialele cererii, pretenția a fost

primită de SRL „Cebacot” la 06 noiembrie 2019, iar un răspuns nu a fost acordat.

Cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, reclamantul a invocat că, la

depunerea cererii de chemare în judecată reclamantul a suportat cheltuieli de

judecată sub forma taxei de stat în mărime de 1 959,92 lei, pentru pretențiile cu

caracter patrimonial și 100 lei pentru pretenția cu caracter nepatrimonial, astfel se

solicită instanței încasarea acestora din partea pârâtului.

La fel, potrivit bonului de plată seria QL nr. 497977, reclamantul a suportat

și cheltuieli de asistență juridică, în sumă de 2 000 lei, sumă care la fel urmează a fi

pusă în sarcina pârâtului SRL „Cebacot”. Cheltuielilor de asistență juridică, sunt în

corespundere cu Recomandarea Uniunii Avocaților privind cuantumul onorariilor

avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență

juridică aprobată prin Decizia Consiliului Uniunii Avocaților din Republica

Moldova nr. 2 din 30.03.2012. Ținând cont de complexitatea cauzei consideră că,

cheltuielile de asistență juridică sunt reale, necesare și rezonabile.

La 19 februarie 2020 avocatul Bulgac Ala, în numele reclamantului a înaintat

instanței o cerere de concretizare prin care a solicitat de a admite renunțarea parțială

la acțiune a reclamantului, în partea ce ține de evacuarea SRL „Cebacot”, din bunul

imobil cu nr. cadastral XXXXX situat în XXXXX, a dispune încasarea din contul

3

SRL „Cebacot” în beneficiul lui Stratulat Gheorghe a sumei de 1100 euro, cu titlu

de datorie contractuală; - a dispune încasarea din contul SRL „Cebacot” în beneficiul

lui Stratulat Gheorghe a sumei de 629,75 euro, cu titlu de penalitate contractuală; -

a dispune încasarea din contul SRL „Cebacot” în beneficiul lui Stratulat Gheorghe a

prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației de predare a bunului la expirarea

contractului în mărime de 1933,84 euro; - a dispune încasarea din contul SRL

„Cebacot” în beneficiul lui Stratulat Gheorghe a cheltuielilor de judecată sub forma

taxei de stat în sumă de 2 122,73 lei, pentru pretențiile cu caracter patrimonial și a

cheltuielilor de asistență juridică, în sumă de 2000 lei (f.d.41).

În susținerea cererii de concretizare, reclamantul a indicat că, SRL ,,Cebacot”

a transmis reclamantului Stratulat Gheorghe cheile de acces la bunul imobil cu nr.

cadastral XXXXX situat în XXXXX, la 17 ianuarie 2020, dată până la care

reclamantul nu a avut posibilitatea de a uza de atributele dreptului de proprietate care

îi aparține.

Reclamantul a intrat în posesia bunului imobil care a fost predat în locațiune

către SRL ,,Cebacot” și nu persistă actualmente necesitatea satisfacerii pretenției

referitoare la evacuarea SRL „Cebacot” din bunul imobil.

Totodată, pârâtul a refuzat semnarea actului de primire - predare a bunului ca

urmare a eliberării acestuia, indicând că dorește să semneze act de predare-primire

datat cu luna august și nu din data eliberării efective a acestuia.

Reclamantul a fost în imposibilitatea de a admite semnarea unui act de

predare-primire cu o altă dată decât cea efectivă de predare a bunului imobil - un

asemenea act între SRL „Cebacot” și Stratulat Gheorghe, nu a fost semnat.

În consecință, reclamantul a manifestat intenția de a renunța la pretenția

referitoare la evacuarea SRL„Cebacot” din bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX

situat în XXXXX, și în acest sens a solicitat instanței de judecată admiterea

renunțării la acțiune în parte și încetarea în partea acestei pretenții a procesului.

Consideră reclamantul că, odată ce pârâtul a eliberat bunul imobil la 17

ianuarie 2020, existând astfel o dată concretă de încetare a încălcărilor dreptului de

proprietate asupra bunului imobil al lui Stratulat Gheorghe de SRL „Cebacot”,

reclamantul și-a concretizat mărimea prejudiciului cauzat prin nepredarea la timp a

bunului închiriat. Dat fiind faptul că locatarul a eliberat bunul imobil la 17 ianuarie

2020, aflându-se din data de 01 octombrie 2019 până la 17 ianuarie 2020 în posesia

și folosința ilegală a acestuia (în total 3 luni și 16 zile), a solicitat încasarea din contul

pârâtului în beneficiul reclamantului prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligației

de predare a bunului la expirarea contractului în mărime de 1 933,84 euro.

În partea ce vizează taxa de stat, indică autorul cererii de concretizare că,

valoarea acțiunii a crescut cu 283,84 euro, față de valoarea acțiunii la data depunerii

cererii de chemare în judecată, respectiv reclamantul a achitat taxa de stat și în partea

concretizată luând în considerare cursul BNM din 18.02.2020 (1 euro = 19.12 lei).

Astfel, s-a achitat taxa de stat în suma totală de 2 122,73 lei, fapt confirmat prin

Ordinul de încasare a numerarului nr. 704 din 09 decembrie 2019 anexat la cererea

de chemare în judecată inițială și Ordinul de încasare a numerarului nr. 363 din 18

februarie 2019 - sumă care urmează în conformitate cu prevederile articolului 96

alin. (1) Cod procedură civilă, a fi încasată din contul pârâtului (f. d. 41-44).

4

Prin încheierea Judecătoriei Chisinău (sediul Centru) din 02 noiembrie 2020 s-

a dispus admiterea renunțării parțiale la acțiune a reprezentantului reclamantului și,

procesul pe capătul de cerere a reclamantului Stratulat Gheorghe împotriva SRL

„Cebacot” privind evacuarea din bunul imobil amplasat în XXXXX, a fost încetat

(f. d. 163).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 02 noiembrie 2020, a

fost admisă parțial acțiunea. S-a încasat de la SRL ,,Cebacot” în beneficiul lui

Stratulat Gheorghe datoria contractuală în mărime de 1100 euro, penalitatea în

mărime de 629,75 euro, în valută națională la momentul executării hotărârii și suma

de 1033,17 lei cu titlu de cheltuieli de judecată sub forma taxei de stat. În rest,

pretențiile din cererea de chemare în judecată, s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-au respins cererile

de apel depuse de reprezentantul apelantului Stratulat Gheorghe, avocatul Bulgac

Adela și reprezentantul apelantului SRL,,Cebacot”, avocatul Roșca-Bot Victoria și

s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 02 noiembrie 2020.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că conform prevederilor

articolului 886 Cod civil (în redacția Legii până la 01 martie 2019), plata chiriei

poate fi efectuată integral la expirarea termenului stabilit în contractul de locațiune.

Dacă plata chiriei este stabilită pentru anumite perioade, ea trebuie efectuată la

expirarea lor.

Potrivit articolului 617 alin. (2), lit. a) Cod civil, nu este necesară somație în

cazul în care este stabilită o dată calendaristică pentru executarea obligației.

Potrivit articolului 602 alin. (2) Cod civil, neexecutarea include orice încălcare a

obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Ținând cont de prevederile normelor citate, instanța de apel a conchis cu

certitudine că, probatoriul administrat atestă o neexecutare esențială a prevederilor

contractului de locațiune cu nr.02-2018 din 24 septembrie 2018 din partea

locatorului SRL „Cebacot”, rezultată din neexecutarea obligației privind plata chiriei

pentru locațiunea bunului imobil pentru perioada lunilor august - septembrie 2019,

ce constituie suma de 1100 euro.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca fiind declarative argumentele

reprezentatului pîrîtului/apelant SRL „Cebacot” invocate în susținerea poziției cu

privire la faptul rezilierii anticipate a contractului de locațiune începând cu 01

septembrie 2019, or, pîrîtul/apelant SRL„Cebacot” contrar obligației ce îi revine în

sensul art.117-118 Cod de procedură civilă, nu a prezentat careva probe pertinente,

concludente și admisibile conform art. 121-122 Cod de procedură civilă, care atestă

că a fost efectuată procedura de preavizare a Locatorului conform pct.9.2 al

Contractului de locațiune, precum și că au semnat acordul de reziliere al contractului

de locațiune, a restituit și nu a mai activat în bunul imobil închiriat până la expirarea

termenului contractului de locațiune - 01 octombrie 2019.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a admis solicitarea lui

Gheorghe Stratulat privind încasarea penalității în mărime de 629,75 euro. Sub acest

aspect, instanța de apel a reținut că din conținutul pct. 5.6. din contractul cu nr. 02-

2018 din 24 septembrie 2018 privind locațiunea spațiului comercial rezultă că, în

cazul neachitării la timp a plății pentru locațiune, locatarul achită o penalitate în

valoare de 0.5% din suma neachitată, pentru fiecare zi de întârziere.

5

Potrivit articolului 901 alin. (1), lit. a) - f) Cod civil (în redacția în vigoare de la

01 martie 2019), atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația,

creditorul poate, în condițiile legii și, după caz, ale contractului, la alegerea sa: a) să

ceară executarea silită a obligației; b) să suspende executarea obligației corelative;

c) să reducă obligația sa corelativă; d) să recurgă la rezoluțiunea contractului; e) să

ceară plata de despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin neexecutare; f) să exercite

orice alt mijloc juridic de apărare, prevăzut de lege sau contract, pentru realizarea

dreptului său încălcat prin neexecutare.

Conform prevederilor articolului 947 alin. (1) Cod civil (în redacția în vigoare

de la 01 martie 2019), clauza penală este o prevedere contractuală prin care părțile

evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării

obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun (penalitate).

Circumstanțele pricinii denotă că, instanța de fond just a constatat că, debitorul

este ținut să plătească clauza penală atunci când sunt întrunite toate condițiile

acordării de despăgubiri. Totodată, neexecutarea condițiilor contractuale, derivă din

vina debitorului, fiindu-i imputabilă. Or, recurgerea la clauza penală, presupune

neexecutarea obligației principale, ceea ce se denotă din specificul speței judecate.

La 28 septembrie 2021 Gheorghe Stratulat, reprezentat de avocatul Vasile

Josan, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea parțială

a deciziei instanței de apel și parțial a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că au fost încălcate normele de drept

material, deoarece instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

interpretat în mod eronat legea, art.432 alin.(2) lit. a), c) a Codului de procedură

civilă.

Prin urmare, soluția instanței de apel în sensul adoptat rezultată din

interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios și

circumstanțele probatorii ale dosarului.

La 29 septembrie 2021 Societatea cu Răspundere Limitată ,,Cebacot”,

reprezentată de avocatul Inga Roșca a depus recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel și emiterea unei noi

decizii de respingere a solicitărilor lui Gheorghe Stratulat privind încasarea chiriei

în sumă de 1 100 euro, a penalității în sumă de 629,75 euro, a taxei de stat în sumă

de 1 033 lei ca fiind neîntemeiate.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare eronat au

menționat că lipsesc probe pertinente, concludente și admisibile conform art.121-

122 CPC care să probeze faptul că SRL ,,Cebacot” a părăsit bunul imobil după

notificare și nu a mai activat în spațiul respectiv.

Or, SRL ,,Cebacot”a comunicat intimatului Stratulat Gheorghe decizia de a

rezilia contractul începțnd cu 01 septembrie 2019, respectând în acest sens

prevederile contractuale, care impun obligația părții care solicită rezilierea

contractului să o facă cu o lună înainte de data rezilierii.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 16 iunie 2021 și

6

expediat participanților la proces la 19 iulie 2021 (f.d.19), însă la materialele

dosarului nu se regăsește dovada recepționării deciziei recurate.

Prin urmare, cererile de recurs declarate la 28 septembrie 2012 și 29 septembrie

2021, se consideră depuse în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursurilor completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

7

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de Gheorghe Stratulat, reprezentat de avocatul Vasile

Josan și de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Cebacot”, reprezentată de avocatul

Inga Roșca.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursurile declarate de Gheorghe Stratulat, reprezentat de avocatul Vasile

Josan și de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Cebacot”, reprezentată de avocatul

Inga Roșca se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

8