2rc-118/21 — încasarea datoriei

2rc-118/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2rc-118/21

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud. V.Olărescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, D. Dulghieru, V. Sîrbu)

DECIZIE

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Crina &

Vlad”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Tercus Prim” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Crina & Vlad” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii din 28 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

restituit cererea de apel înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Crina &

Vlad”, ca fiind depusă în afara termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 02 iulie 2019, prin intermediul poștei (f.d.231), SRL „Tercus Prim” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Crina & Vlad”, solicitând încasarea

datoriei în mărime de 2137,59 de lei și a cheltuielilor de judecată privind achitarea

taxei de stat în sumă de 65 de lei.

Prin hotărârea din 02 decembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Tercus Prim” și

s-a încasat de la SRL „Crina & Vlad” în beneficiul SRL „Tercus Prim” datoria în

sumă de 2137, 59 de lei și cheltuielile de judecată constituite din cheltuielile pentru

achitarea taxei de stat în sumă de 65,00 lei, achitată la depunerea cererii de chemare

în judecată.

La 11 noiembrie 2020, SRL „Crina & Vlad” a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 02 decembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, solicitând

admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi

hotărâri de respingere integrală a cerințelor intimatului.

Prin încheierea din 28 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit cererea

de apel depusă de SRL „Crina & Vlad” împotriva hotărârii din 02 decembrie 2019

a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, din motiv că apelul este declarat în afara

termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen; s-a remis

apelantului SRL „Crina & Vlad” cererea de apel cu toate documentele anexate.

1

La 16 iulie 2021, SRL „Crina & Vlad” a depus cerere de recurs împotriva

încheierii din 28 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea încheierii instanței de apel cu restituirea spre judecare a problemei

soluționate prin încheierea casată.

În motivarea recursului s-a invocat că, despre hotărârea din 02 decembrie 2019

a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, a aflat abia la 14 octombrie 2020, când a

recepționat-o prin intermediul oficiului poștal. În apărarea drepturilor și respectării

prevederilor art. 362 Cod de procedură civilă, la 11 noiembrie 2020 a depus o cerere

de apel nemotivată, iar după recepționarea hotărârii integrale, urma să depună

cererea de apel motivată.

În opinia recurentului, concluzia instanței de apel privind restituirea cererii de

apel are un caracter subiectiv, deoarece la materialele cauzei este anexată dovada

recepționării hotărârii în data de 14 octombrie 2020. Astfel, cererea de apel a fost

depusă la 11 noiembrie 2020 și nu a solicitat repunerea în termen. Instanța de apel

urma să ia în considerare că examinarea cauzei în prima instanță s-a desfășurat în

lipsa părților.

Având în vedere principiul accesului liber la justiție, care este unul fundamental

și care nu poate fi limitat și prin intermediul căruia orice persoană poate să-și apere

drepturile, libertățile și interesele sale legitime prevăzute de Constituție și legislație,

prin depunerea cererii de apel a încercat să-și apere drepturile fundamentale și să

oprească abuzurile intimatului.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului la 23 septembrie

2021, prin scrisoare de însoțire (f.d.71), însă corespondența a fost restituită instanței

cu mențiunea „nereclamat” (f.d.73-74).

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată în data de 28 mai 2021, iar

cererea de recurs a fost depusă la 16 iulie 2021.

Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii instanței de apel a fost

expediată în adresa inclusiv a recurentului la 07 iunie 2021, prin scrisoare de însoțire

(f.d.55), iar copia plicului de expediere, anexat la cererea de recurs, este ștampilat

cu 07 iulie 2021 (f.d.66). Astfel, recursul este declarat în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de SRL „Crina & Vlad” și va menține încheierea contestată, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Colegiul relevă că dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Tercus Prim” împotriva SRL „Crina

2

& Vlad” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, a

fost pronunțat la 02 decembrie 2019 (f.d.37).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind restituirea cererii de

apel înaintate de către SRL „Crina & Vlad” împotriva hotărârii din 02 decembrie

2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, ca fiind depusă în afara termenului

legal, din motivele ce succed.

Colegiul învederează că, art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează

că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel

se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi

dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia

să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

În continuare, Colegiul iterează că, cererea de apel împotriva hotărârii din 02

decembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, a fost depusă de către SRL

„Crina & Vlad” la data de 11 noiembrie 2020 (f.d.40).

Prin încheierea din 28 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 369

alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel depusă de SRL

„Crina & Vlad” împotriva hotărârii din 02 decembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Ialoveni, din motiv că apelul este declarat în afara termenului legal, iar

apelantul nu a solicitat repunerea în termen; s-a remis apelantului SRL „Crina &

Vlad” cererea de apel cu toate documentele anexate (f.d.51-54).

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

La caz, Colegiul reiterează că, dispozitivul hotărârii judecătorești a fost

pronunțat la 02 decembrie 2019 (f.d.37), însă cererea de apel a fost depusă de către

SRL „Crina & Vlad” la data de 11 noiembrie 2020 (f.d.40).

Concomitent, Colegiul notează că, partea recurentă a cunoscut despre existența

litigiului aflat pe rolul primei instanțe, or, părților le-a fost comunicată cu scrisoare

3

recomandată copia încheierii din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni, cu privire la acceptarea în procedură a cererilor cu valoare redusă a cererii

de chemare în judecată, precum și în adresa pârâtului a fost expediată inclusiv

cererea de chemare în judecată cu anexele (f.d.29-30). SRL „Crina & Vlad” a

recepționat actele expediate de către prima instanță la 24 septembrie 2019, conform

avizului de recepție (f.d.32).

Prin încheierea din 01 noiembrie 2019 a a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni, s-a acceptat spre examinare prezenta cerere de chemare în judecată cu

valoare redusă, având în vedere redistribuirea acesteia altui judecător (f.d.33-36).

În atare circumstanțe, examinarea cauzei în lipsa părților, argument invocat de

recurent, nu justifică omiterea termenului de contestare cu apel, or, recurentul a

cunoscut despre existența litigiului aflat pe rolul instanței de judecată, în care deținea

calitatea procesuală de pârât, având în vedere primirea corespondenței din adresa

instanței de judecată cu scrisoare recomandată, aspect reliefat supra.

În context, având în vedere că recurentul a cunoscut despre existența litigiului

aflat pe rolul instanței de judecată, instanța de apel justificat a reținut că apelantul a

omis termenul de contestare cu apel. Or, partea are obligația de a se folosi cu bună-

credință de drepturile sale procedurale în conformitate cu prevederile art. 56 alin.(3),

art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă.

De asemenea, Colegiul iterează că, părțile antrenate într-un proces, trebuie să

se comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de

legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă

sugerată și de jurisprudența CEDO.

Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați

să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza

Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre

Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

În concluzie, Colegiul precizează că, alegațiile aduse de către partea recurentă

nu justifică omiterea termenului de declarare a apelului, în situația în care

apelantul/recurentul a cunoscut de existența litigiului, precum și a recepționat actele

expediate de prima instanță, inclusiv cererea de chemare de judecată cu anexele.

Conjunctura reliefată supra confirmă că, apelantul/recurentul a avut

posibilitatea de a ataca cu apel în termen hotărârea judecătorească din 02 decembrie

2019.

De altfel, materialele cauzei atestă expedierea copiei dispozitivului hotărârii

prin scrisoare de expediere a actului judecătoresc (f.d.38).

Cu referire la argumentul recurentului precum că a recepționat copia hotărârii

judecătorești la 14 octombrie 2020, Colegiul notează că, într-adevăr la cererea de

recurs a fost anexată copia avizului de recepție a hotărârii în sensul pretins, fiind

aplicată semnătura la 15 octombrie 2020 (f.d.67), doar că apelantul înaintând cererea

de apel la 11 noiembrie 2020, nu a solicitat repunerea în termenul pentru declararea

apelului.

Colegiul reiterează că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la

data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, postulat inserat

în art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă.

Art. 362 alin. (3) Cod de procedură civilă prevede că, repunerea în termenul de

apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

4

Alegația recurentului precum că a recepționat copia hotărârii judecătorești la

data de 14 octombrie 2020 și a depus cererea de apel la data de 11 noiembrie 2020,

motiv pentru care nu a solicitat repunerea în termen, nu poate fi reținută pentru a

casa încheierea instanței de apel, întrucât instanța de apel corect a punctat că

apelantul nu a solicitat repunerea în termenul pentru declararea apelului.

Colegiul relevă că, repunerea în termenul pentru declararea apelului putea fi

soluționată de către instanța de apel doar în condițiile în care apelantul ar fi formulat

o cerere sau o solicitare de repunere în termen cu prezentarea probelor pertinente și

admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește. Or, solicitarea de

repunere în termen este o prioritate a apelantului și nu poate fi soluționată din oficiu

de către instanța de apel.

Drept urmare, instanța de apel corect a reținut că apelantul nu a solicitat

repunerea în termenul pentru declararea apelului în temeiul art. 116 Cod de

procedură civilă.

Chiar și în situația în care apelantul/recurentul a recepționat copia actului

judecătoresc la 14 octombrie 2020 în sensul pretins, acest aspect nu exclude obligația

acestuia de a solicita repunerea în termen.

De altfel, nu poate fi ignorat nici faptul că apelantul/recurentul a cunoscut

despre existența litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

circumstanță detaliată supra și nu a depus diligența necesară de a se interesa de

soarta dosarului și de a urmări desfășurarea procesului. Or, o cerere din numele

administratorului SRL „Crina & Vlad” de a lua cunoștință cu dosarul civil, a fost

înregistrată abia la 26 octombrie 2020 (f.d.39).

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Colegiul accentuează că, legiuitorul prin stabilirea unui termen de declarare a

apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în special

luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi

executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-

l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților

la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de

a formula motivarea cererii de apel.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13

din Convenție, circumstanțele relatate denotă că recurentul și-a neglijat dreptul de

valorificare a drepturilor procedurale în modul și termenul stabilit de legiuitor.

De altfel, art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că

sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești,

ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

5

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

În virtutea art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi

se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a

dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu

menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Crina &

Vlad”.

Se menține încheierea din 28 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Tercus Prim” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Crina & Vlad”

cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6