2rac-41/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac–41/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. Iu. Potîngă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL ”Vladimir Bogaciov”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA ”Sticlămont”

împotriva SRL ”Vladimir Bogaciov” cu privire la încasarea sumelor bănești și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către SRL ”Vladimir Bogaciov” și menținută hotărârea din

25 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 25 ianuarie 2019, SA ”Sticlămont” s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată (concretizată pe parcurs) împotriva SRL ”Vladimir Bogaciov” prin care a

solicitat încasarea din contul pârâtei a sumei de 2363 lei cu titlu de datorie, suma de

515,64 lei cu titlu de penalitate de întârziere pe perioada 26 octombrie 2018 – 30

martie 2019, sumei de 402,27 lei cu titlu de dobândă legală de întârziere pe perioada

26 octombrie 2018 – 01 iulie 2019 și compensarea cheltuielilor de judecată compuse

din taxa de stat în mărime de 270 lei și costuri privind asistența juridică în mărime

de 3500 lei. Totodată, având în vedere prevederile noi privind încasarea doar a unei

singure pretenții ce ține de penalitatea și dobânda de întârziere a optat în mod

opțional pentru capătul de cerere de încasarea penalității de întârziere.

În motivarea pretențiilor partea reclamantă a invocat că, la 14 septembrie 2018,

între SA ”Sticlămont”, în calitate de locator și SRL ”Vladimir Bogaciov”, în calitate

de locatar, a fost încheiat Contractul nr. 5- T/2018 de locațiune a încăperii nelocative

1

și utilajului tehnic având ca obiect darea în locațiune a imobilului nelocativ cu

suprafața de 36,7 m2, inclusiv bunurilor și utilajului tehnic, situate pe adresa mun.

Chișinău, str. Calea Orheiului, 112, contra unui preț de chirie stabilit de părți în

mărime de 2 363 de lei pe lună.

Potrivit contractului specificat, SA ”Sticlămont” a transmis pârâtei spre

folosință încăperea nelocativă și utilajul tehnic aferent, iar SRL ”Vladimir

Bogaciov”, avea obligațiunea de a achita conform prevederilor pct. 3.1. și 3.2. din

Contract - plata pentru locațiune în mărime de 2 363 de lei lunar, inclusiv TVA, nu

mai târziu de data de 25 a lunii curente și plata pentru serviciile comunale consumate

specificate în pct. 3.2 al Contractului.

La 30 octombrie 2018, în legătură cu survenirea necesităților interne de

producere SA ”Sticlămont”, conducându-se de prevederile pct. 4.5. din Contract, a

informat în formă scrisă pârâta SRL ”Vladimir Bogaciov” despre rezilierea

anticipată a Contractului de locațiune începând cu data de 30 noiembrie 2018,

expediind în acest sens scrisoare de notificare privind rezilierea, care a fost

recepționată de pârât la 30 octombrie 2018, astfel, la 30 noiembrie 2018, Contractul

nr. 5-T/2018 de locațiune a încăperilor nelocative și utilajului tehnic și-a încetat

efectele, cu semnarea de către ambele părți Actului de primire-predare a spațiului

nelocativ.

Cu toate acestea, la încetarea contractului, pârâta a refuzat să achite pentru

chiria bunului și serviciile comunale consumate până la predarea bunului, deși era

obligată conform Contractului să efectueze plata cel târziu până la data de 25 a lunii

curente, menționând că, în termenii indicați în Contract nu și-a executat obligația de

plată, acumulând față de SA ”Sticlămont” pentru luna noiembrie 2018, o datorie în

sumă de 2 864,65 de lei, care include chiria lunară și plata pentru serviciile comunale

consumate.

În vederea soluționării amiabile a litigiului, SA ”Sticlămont”, la 03 decembrie

2018, a expediat în adresa pârâtei pretenția nr. 870 din 30 noiembrie 2018 privind

achitarea datoriei cu solicitarea privind stingerea datoriei în termen de 7 zile din

momentul recepționării pretenției, care a fost recepționată la 08 decembrie 2018,

însă SRL ”Vladimir Bogaciov” nu a întreprins careva acțiuni în vederea stingerii

datoriei.

Potrivit prevederilor pct. 5.1 din contract, în cazul neachitării în termen a

plăților prevăzute de contract, pârâta urmează să achite penalitatea în mărime de

0,1% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere privind achitarea datoriei

pentru locațiune în mărime de 2363 lei pe luna noiembrie 2018, ceea ce constituie

pe perioada 26 octombrie 2018 – 31 ianuarie 2019, potrivit calcului prezentat suma

de - 229,21 lei. La fel a invocat că obligațiile pecuniare sunt purtătoare și de dobânzi,

și pe lângă datoria de bază pârâta va achita și dobânda legală de întârziere pe

perioada încălcării termenului prevăzut în Contract, ceea ce constituie pe perioada

2

26 octombrie 2018 – 31 ianuarie 2019, potrivit calcului prezentat suma de 97,34 lei.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la SRL ”Vladimir

Bogaciov” în beneficiul SA ”Sticlămont” suma de 2 864 de lei cu titlu de datorie și

penalitatea de întârziere în mărime de 515,64 de lei, cheltuielile juridice proporțional

părții admise din acțiune alcătuite din taxa de stat în mărime de 270 de lei și costuri

reduse privind onorariul avocatului în sumă de 2000 de lei. În rest, acțiunea a fost

respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către SRL ”Vladimir Bogaciov” și menținută hotărârea din 25 octombrie

2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Prin decizia suplimentară din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a

fost încasat de la SRL ”Vladimir Bogaciov”, în proces de lichidare, în beneficiul

statului 202,50 de lei cu titlu de taxă de stat.

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare, analizând esența

contractului de locațiune a încăperii nelocative și utilajului nr.5-T/2018 din 14

septembrie 2018, probele de bază pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, au

reținut că, SRL ”Vladimir Bogaciov” în calitatea sa locatar, nu și-a onorat obligațiile

prevăzute la 3.1 din contractul numit, acumulând în consecință o datorie în sumă

totală de 2 363 de lei care este confirmată prin actul de verificare a decontărilor

reciproce.

La 04 decembrie 2020, SRL ”Vladimir Bogaciov” a declarat recurs împotriva

deciziei din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanțe cu remiterea cauzei la rejudecare.

În susținerea recursului a invocat că, instanța de apel la examinarea cauzei a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea și a aplicat în

mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

La 31 decembrie 2020 (prin poștă electronică), SA ”Sticlămont”, reprezentată

de avocatul Muntean Oleg, a depus o referință la recursul declarat de către SRL

”Vladimir Bogaciov”, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 23 iulie

2020, expediată părților la 19 octombrie 2020, iar recursul a fost declarat la 04

decembrie 2020. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale

și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către SRL ”Vladimir Bogaciov” inadmisibil, din considerentele ce urmează.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SRL ”Vladimir Bogaciov” nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

4

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către SRL ”Vladimir Bogaciov”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL ”Vladimir Bogaciov”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5